În comuniune cu întreaga Biserică Catolică, celebrăm astăzi

sărbătoarea Rusaliilor, Coborârea Duhului Sfânt.

Și în rugăciune, într-un singur glas, îi cerem lui Dumnezeu, așa cum
spune rugăciunea de la început „ca opera Duhului Sfânt să continue în
viața lumii și să se răspândească mereu”.
Am auzit cum în prima lectura luată din Fap.Ap., Sf. Luca, pune
evenimentul coborârii Duhului Sfânt în sărbătoarea Rusaliilor.
Ce era la evrei această sărbătoare? Era una foarte veche, celebrată cu
gândul la momentul în care poporul ales a primit legea decalogului.
Moise pe muntele Sinai a primit de la Domnul Legea, cele 10 porunci,
într-un cadru cu totul aparte căci fulgere și foc, tunete și cutremur
însoțeau dialogul dintre Moise și Dumnezeu.
Fenomenele din natură, cele care aprind mai mult imaginația omului,
au însoțit clipa în care Moise a primit cele zece porunci.
De ce Sf. Luca plasează evenimentul coborârii D.S în sărbătoarea
evreiască a Rusaliilor?
Pentru a spune că acum, o dată cu coborârea Duhului Sfânt, noul popor
al lui Dumnezeu a primit o lege nouă: legea duhului, legea iubirii.
De ce subliniază Sf. Luca acest moment al Rusaliilor? Pentru ca să
înțelegem că intervenția lui Dumnezeu în această lume este sigură și
plină de roade, niciodată intervenția lui Dumnezeu nu rămâne fără efect.
Teologii consideră că era normal ca evanghelistul Luca să însoțească
coborârea Duhului Sfânt la fel cu niște semne, cu niște imagini cu totul
aparte.
Astfel după Sf. Luca și nu numai după el, Duhul este suflu de viată,
este ploaie care udă pământul, care transformă pustiul în grădină
roditoare.
Duhul este dătător de viață continuă, duhul este cel care aprinde
inimile credincioșilor.
Duhul Sfânt este cel care formează comunitatea creştină, dar nu
după modelul unui batalion de armată în care toţi trebuie să se
îmbrace la fel, să se mişte la fel, posibil să şi gândească la fel, ci după
modelul unui trup cu diferite mădulare.
Sau, ca să folosesc o altă imagine, după modelul unui cor ce deține o
mare diversitate de membri: în acest cor fiecare își manifestă
particularitatea glasului său armonizându-l însă cu glasurile celorlalți sub
bagheta sigură a carității creștine. Rodul Duhului este armonia
diversităților în unitate.
În Biserică armonia o face Duhul Sfânt. Un părinte al Bisericii are o
expresie care îmi place mult: Duhul Sfânt „ipsa harmonia est”. El este
chiar armonia.
Numai el poate să provoace diversitatea, pluralitatea, multiplicitatea
și, în același timp, să realizeze unitatea.
Aceasta este învățătura pe care o revedem, o reamintim în
sărbătoarea Rusaliilor: am fost puși prin botezul nostru, prin tainele pe
care le-am primit și le primim, am fost puși pentru totdeauna în lumina
iubirii lui Dumnezeu și nu trebuie să ieșim din aceasta niciodată.
Așa face întreaga Biserică așa a făcut în toate timpurile.
Spune cuvântul sfânt al scripturii, al Noului Testament că apostolii au
început să vorbească.
De atunci, Biserica nu a încetat niciodată să vorbească despre faptele
mărețe ale lui Dumnezeu puse din iubire în favoarea omului, a lumii, a
poporului lui Dumnezeu.
Și astăzi Biserica continuă aceiași predică despre lucrarea lui
Dumnezeu în această lume și astăzi la toate popoarele este prezentă
Biserica prin apostolii, prin misionarii săi.
Vechii rabini spuneau că pe muntele Sinai au coborât 70 de limbi de
foc pentru ca să arate ca asupra tuturor popoarelor considerate atunci ca
fiind doar 70 a coborât Duhul lui Dumnezeu.
În Fap. Ap., am auzit că duhul a coborât asupra apostolilor sub formă
de limbi de foc.
 Focul acesta, sau imaginea aceasta nu vrea să ne transmită altceva
decât că și noi trebuie să rămânem mereu în căldura iubirii lui
Dumnezeu, în căldura providenței sale, în căldura legilor lui Dumnezeu
și atunci vom aduce în viața noastră toate roadele Duhului și nu
roadele trupului.
Și chiar dacă ar interveni acestea ne amintește evanghelia că apostolii,
Biserica a primit darul iertării, a primit puterea de ierta păcatele.
Și știm că acolo unde intervine Duhul acolo toate se pot schimba.
Revin de imaginea de care am amintit mai înainte.
Duhul este asemenea unei ploi care udă pământul, care
transformă pustiul în gradină roditoare.
Duhul lui Dumnezeu poate să schimbe pustiul inimilor noastre și să-l
facă roditor cu roadele Duhului Sfânt.
Îl rugăm astăzi cu întreaga Biserică, îl rugăm pe Dumnezeu să-l trimită
pe Duhul său în noi toți, în toată Biserica, în toată lumea pentru ca să
mergem pe calea aceasta a roadelor sfinte, a roadelor Duhului Sfânt.
Să o rugăm pe Sf. Fecioară Maria să rămânem uniți în jurul credinței
pe care am primit-o, să rămânem uniți prin aceiași iubire față de
Dumnezeu și față de aproapele, să rămânem uniți în speranța aceasta
că Duhul care ne luminează în această lume ne va lumina și după
mormânt pentru veșnicie. Amin!