Dacă vrem să ştim ce este în inima şi în viaţa unui om, este de În trecut, accentul s-a pus aproape întotdeauna
tdeauna doar pe
ajuns să-l ascultăm vorbind şi să remarcăm care este cuvântul cel
mai des pe care îl foloseşte.
Ascultând cuvintele lui Isus din Evanghelia de azi, ne dăm
seama ce era în inima Mântuitorului în ajunul morţii sale, la
Cina cea de Taină, ce dorinţă îl mistuia. În cele şase versete care
s-au citit, de cinci ori, Isus rosteşte cuvântul „una”, se roagă ca
toţi ucenicii săi, ca toţi cei care vor crede în el să fie una. Și
este normal. Ce altceva poate dori un tată sau o mamă înainte
de a închide ochii şi ce altceva le poate spune copiilor săi, decât
ca, atunci când nu va mai fi în mijlocul lor, să fie uniţi, să se
iubească, să nu se certe, să nu se urască, să nu se
duşmănească între ei? Asta este și dorința lui Isus.
În rugăciunea sa, Isus arată clar care sunt cei doi piloni ai
unităţii între ucenicii săi: adevărul şi iubirea. În Evanghelia de
ieri, Isus a accentuat adevărul: „Tată, consacră-i în adevăr;
Cuvântul tău este adevărul”. În Evanghelia de azi, Isus pune
accentul pe iubire; Isus rosteşte de cinci ori cuvântul „iubire” în
cele şase versete. Se observă foarte clar accentul pe care îl pune
atât pe adevăr cât și pe iubire.
Refacerea unităţii creştinilor nu este posibilă fără aceste două
lucruri ce trebuie să rămână nedespărţite: adevăr şi iubire. Aşa
ne învaţă și ultimul Conciliu al Bisericii. Adevărul şi iubirea sunt
cele două picioare ale ecumenismului. Spunea papa Paul al
VI-lea: „Adevărul fără iubire ucide; iubirea fără adevăr e
oarbă”.
adevăr. În prezent, pericolul e în direcţia cealaltă: accentul se
pune aproape exclusiv pe iubire, pe prietenie și se renunță la o
parte de adevăr de dragul prieteniei, se fac compromisuri.
Nu acesta este ecumenismul autentic; acesta este un fals
pacifism, bazat pe relativismul religios, pe respingerea
dogmelor, a adevărului revelat.
Din Evanghelia de astăzi mai desprindem un lucru foarte
important: şi anume că răspunderea pentru menţinerea unităţii în
Biserică şi pentru refacerea ei nu revine doar preoților, ierarhiei,
capilor Bisericii, ci întregului popor al lui Dumnezeu, tuturor
creştinilor, ne revine și nouă. Isus se roagă ca toţi creştinii să
fie una: „Tată sfânt, nu mă rog numai pentru ei (pentru ucenici),
ci și pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor”.
Dialogul teologic dintre conducătorii Bisericilor este important.
Dar toate acestea nu sunt de ajuns. Tot mai mult se aude
întrebarea: Oare când se va împlini cuvântul şi dorinţa lui Cristos
- să fie o singură turmă şi un singur păstor? Răspunsul este
simplu: când nici un catolic şi nici un ortodox sau niciun
protestant nu va mai minţi, când toţi vor îmbrăţişa şi vor trăi
adevărul învăţat de Isus în Evanghelie, când toţi se vor iubi şi
vor fi în stare să-şi dea viaţa unii pentru alţii, când va dispărea
orice ură, orice ceartă, orice calomnie; în acea zi, va fi o
singură turmă cu un singur păstor.
 Este responsabilitatea tuturor: să renunțăm la ură, la egoism, la
mândrie, la ignoranță, la ceartă și să îmbrățișăm adevărul și
iubirea.