Să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea
păcatelor
Textele biblice citite la Liturghia de azi continuă ideea şi
învăţătura textelor Liturghiei de ieri.
Cristos cel înviat continuă să fie prezent în lume şi să
lucreze în Biserică prin apostoli şi prin preoţi, urmaşii
Apostolilor.
În textele de azi, ni se arată, în special, că Isus continuă prin
apostolii săi să ierte păcatele oamenilor şi că iertarea păcatelor
este rodul Învierii sale. Pentru aceasta a înviat; ca să fim
iertați.
Isus a înviat din morţi pentru ca omul să învie din moartea
păcatului. Iertarea unui păcătos este o adevărată minune, o
minune mai mare decât învierea unui mort.
Şi, fiindcă iertarea păcatelor este legată de învierea lui Cristos,
tocmai în ziua Învierii sale, în seara Paştelui, Isus le-a dat
Apostolilor puterea de a ierta păcatele. „Primiţi-l pe Duhul
Sfânt; cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate, cărora le veţi
ţine, le vor fi ţinute”.
Isus, am auzit în Evanghelia de azi, le apare din nou ucenicilor
după înviere şi le aminteşte încă o dată ce le-a spus când le-a
apărut prima dată în ziua de Paşti.
Ce le reaminteşte? Învierea sa din morţi a treia zi, a fost după
cum era scris în Scripturi, şi imediat adaugă un mesaj pentru
apostoli: și anume că au datoria de a merge la toate popoarele,
spre a predica convertirea şi iertarea păcatelor.
În prima lectură, îl găsim pe Petru în templu, împlinind
porunca Mântuitorului. Ce le spune în predica sa celor ce îl
ascultă?
Două lucruri: „Voi l-aţi omorât pe Stăpânul vieţii, dar
Dumnezeu l-a înviat”. Şi adaugă: „Convertiţi-vă şi întoarceţi-vă
la Dumnezeu, ca să vi se şteargă păcatele”.
Iar Petru ilustrează aceste două lucruri prin vindecarea
ologului: „Iată, ca să ştiţi că Isus, pe care voi l-aţi omorât, a
înviat, e viu, trăieşte, el îl vindecă acum pe acest olog, prin
mâinile noastre”.
Isus a vindecat un olog spre a arăta tuturor că are putere de
a ierta păcatele: „Ca să ştiţi că Fiul Omului are putere de a ierta
păcatele, îţi zic, scoală-te, ia-ţi targa şi umblă”.
Vedem cum Petru, ca și urmaș al lui Cristos, procedează la fel:
„Ca să ştiţi că Isus ne-a dat nouă puterea de a ierta păcatele, îţi
zic ţie, ologule, scoală-te şi umblă”.
Iar ologul, dintr-o săritură, a fost în picioare: umbla, sărea,
alerga prin templu, lăudându-l pe Dumnezeu.
Aceasta este imaginea păcătosului iertat la spovadă, fericit la
culme că a fost vindecat, eliberat de povara ce îi apăsa
sufletul.
IC, creştinul care umblă legat de mâini şi de picioare cu
lanţurile păcatului nu ştie ce e bucuria, ce e adevărata
libertate.
Pentru cel care nu a avut curajul de ași mărturisi păcatele, nu
există fericire, nu există bucuria învierii.
Pentru că, doar atunci când sufletul este golit de păcate, doar
atunci poate fi umplut cu Cristos cel înviat.
 Așadar, dacă până acum nu am avut curaj (pentru că ocazii au
fost, slavă Domnului), să nu ezităm să o facem de acum.
„Convertiți-vă, aşadar” – ne îndeamnă sfântul Petru – „ca să ni
se ierte păcatele” şi să vină de la Domnul vremurile de
înviorare, de bucurie sufletească pentru fiecare. Amin.