VEGHE DE RUGĂCIUNE

BACĂU, 3 MAI 2008

Cântec: Când în mine este Duhul Sfânt

1
1. Când în mine este Duhul Sfânt 3. Când în mine este Duhul Sfânt,
Sunt vesel ca David. Mă rog ca şi David,
Sunt vesel, sunt vesel, Mă rog, mă rog,
sunt vesel ca David! mă rog ca şi David!

2. Când în mine este Duhul Sfânt, 4. Când în mine este Duhul Sfânt,
Te laud ca David, Eu cânt ca şi David,
Te laud, o, Doamne, Eu cânt, eu cânt,
te laud ca David! eu cânt ca şi David!

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Celebrant:
Dumnezeul speranţei, care ne umple cu toată bucuria şi pacea în Cristos,
prin puterea Duhului Sfânt, să fie cu voi toţi.
Şi cu Duhul Tău.

Dragi tineri, Paştele, Înălţarea şi Rusaliile constituie o singură sărbătoare mare a

credinţei noastre. În cele “Cinci zeci de zile”, de fapt, celebrăm iubirea unui Dumnezeu care –
în învierea Fiului şi prin suflul neîncetat al Duhului – face continuu darul vieţii, “opera
mâinilor sale” şi deschide credincioşilor porţile cerului. Graţie evenimentului pascal şi
rusaliilor, viaţa în plinătatea ei, nu mai e o dorinţă iluzorie ci scop şi sens al existenţei noastre.
De aceea ne-am adunat în această seară în jurul altarului, al lumânării Pascale, ce va fi
aprinsă, simbol al luminii divine care luminează noaptea şi alungă întunericul morţii şi al
răului. Lecturile, rugăciunile şi cântecele ne vor ajuta să contemplăm minunăţiile realizate de
Duhul vital al lui Dumnezeu, totdeauna prezent şi operant, în creaţie şi în istoria mântuirii.

Lector:
Citire din Faptele Apostolilor (2, 1-4)
Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-
a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi
li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de
Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.
Cuvântul Domnului.

Ghid:
E curios, dar coerent cu stilul lui Dumnezeu. El ne vorbeşte despre lucruri spirituale
prin simbolurile cele mai umile şi materiale. Creaţia însăşi este un simbol. Însă, în interiorul
ei, sunt unele elemente folosite şi pentru Cuvântul lui Dumnezeu ca mijloc de exprimare al
misterelor sale. Îndeosebi acest lucru se întâmplă pentru Duhul Sfânt, care este realitatea cea
mai spirituală ce poate exista, şi despre care se vorbeşte folosind simbolurile cele mai
elementare: vântul, suflu, suflare umană, apa, focul, uleiul, parfumul, vinul cel nou, lumina,
porumbelul. Unele dintre ele sunt chiar semne sacramentale, precum apa la botez şi uleiul, sau
sfânta crismă, la mir.
Să medităm pe scurt aceste elemente, nu ca să facem din ele o poezie, ci ca să înţelegem
învăţătura pe care Dumnezeu vrea să ne-o dea prin aceste simboluri.

VÂNTUL
Ce înseamnă acest simbol?

2
In natură, vântul este simbolul forţei. Atunci când se dezlănţuie pe un ocean, îl împinge, îl
vântură, îl ridică... deci, ne sugerează imaginea lui Dumnezeu ca fiind un mister de forţă, de
putere. Nu împotriva noastră, ci în favoarea noastră. E oare posibil să închidem vântul într-o
cuşcă? Energia electrică poate fi pusă în baterii, dar vântul nu! Dacă s-ar putea pune într-o
cutie nu ar mai fi vânt, nu ar mai fi aer în mişcare. Ar fi aer stătător. Putem spune că Duhul
Sfânt nu poate fi închis în conceptele noastre. Raţionalismul, însă, a căutat să îl închidă pe
Duhul Sfânt în scheme, concepţii, demonstraţii... Însuşi Isus spune: “Duhul suflă unde vrea. Îi
auzi vocea, dar nu ştii de unde vine şi încotro se îndreaptă”. Duhul este precum vântul. Duhul
este liber.

APA
Un alt simbol al Duhului este apa. Mai ales pentru un popor care trăieşte la marginea
deşertului, precum poporul evreu, apa este simbolul vieţii. Ba chiar mai mult decât un simbol.
Am putea spune că e chemare vizibilă la viaţă. Cu acest simbol Sf. Scriptură a vrut să ne
spună în mod clar că Duhul este cel care ne dă viaţa. Ce fel de viaţă, ar trebui să ne gândim
bine! Omul de astăzi vrea viaţa, vrea să o trăiască în mod intens, să o prelungească cât mai
mult posibil. Filozoful Nietzsche a teoretizat de-a dreptul ideologia despre sănătate: omul
adevărat stă în sănătatea deplină şi are voinţa potenţei... Nimic din toate acestea: când se
vorbeşte despre Duhul Sfânt care dă viaţa se înţelege un altfel de viaţă: viaţa supranaturală, nu
o super-viaţă naturală, ci o viaţă supranaturală: viaţa lui Isus şi viaţa Sfintei Treimi, care a fost
revărsată în noi la botez.

FOCUL
Vorbind despre Duhul Sfânt, Scriptură apelează şi la imaginea focului. Focul purifică,
chiar mai mult decât apa, care spală doar pe dinafară. Focul, însă purifică în interior,
penetrează între fibră şi fibră. Aurul se purifică cu focul, nu cu altceva. Tot la fel şi credinţa –
spune Sf. Scriptură – se purifică prin foc. Deci să începem să îl urmăm pe Duhul Sfânt, care
aprinde în noi remuşcarea pentru păcat. Care ne împinge la purificare de toate greşelile
noastre. Atunci când se prinde de lemnul încă ud, focul îl eliberează de umiditate şi de
crestătură. Aşa şi Duhul, când se prinde de sufletul omului, îl eliberează în profunzime.
Dizolvă rugina păcatului şi face să se arate un chip nou al lui Dumnezeu. Focul este şi
elementul care încălzeşte, care topeşte metalele. Aplicând această imagine la Duhul Sfânt, el
este cel care distruge răceala şi indiferenţa şi aprinde cu iubirea lui Dumnezeu.

ULEIUL
Duhul Sfânt este simbolizat şi prin uleiul sfânt.
Uleiul este parfumat. În vechime îl foloseau atleţii, sportivii dar şi estetica, fie pentru a face
sprinteni şi puternici în luptă, fie pentru a înfrumuseţa şi umple de strălucire chipul. Deci,
Duhul ne dă splendoare şi putere în luptă împotriva duşmanilor spirituali şi ne îmbracă cu
virtuţi.

Cântec: Coboară din ceruri, o, Duhule Sfânt

1. Coboară din ceruri, o, Duhule Sfânt
Biserica-ntregă te aşteptă
Ca răul să fie înfrânt
Pe-a binelui cale ne-ndreaptă
2. Coboară din ceruri, o, Duhule Sfânt,
Ajută-i pe toţi să cunoască
Al lor singur ţel pe pământ,
S-ajungă în slava cerească.
3. Coboară din ceruri, o, Duhule Sfânt,
Ca-n lumea cuprinsă de ură,
Să fim toţi un suflet şi-un gând,
Pătrunşi de-a iubirii căldură.
4. Coboară din ceruri, o, Duhule Sfânt,

3
 Înlătură tot ce nu-ţi place, Voinţă de bine şi pace.
Să fie pe-ntregul pământ
Lector:
Din Mesajul Papei Benedict al XVI-lea pentru Cea de-a XXIII-a Zi Mondială a
Tineretului
Dragi tineri, aşadar Duhul Sfânt continuă şi astăzi să acţioneze cu putere în Biserică şi
roadele sale sunt îmbelşugate în măsura în care suntem dispuşi să ne deschidem forţei sale
reînnoitoare. Pentru aceasta este important ca fiecare dintre noi să-l cunoască, să intre în
raport cu el şi să se lase condus de el. Dar în acest moment apare desigur o întrebare: cine este
pentru mine Duhul Sfânt? De fapt, nu sunt puţini creştinii pentru care el continuă să fie
"marele necunoscut". Iată de ce, pregătindu-ne pentru apropiata Zi Mondială a Tineretului, am
voit să vă invit să aprofundaţi cunoaşterea personală a Duhului Sfânt. În mărturisirea noastră
de credinţă proclamăm: "Cred în Duhul Sfânt, Domnul şi de viaţă dătătorul care de la Tatăl şi
de la Fiul purcede" (Simbolul de la Niceea-Constantinopol). Da, Duhul Sfânt, Duh de iubire a
Tatălui şi a Fiului, este izvor de viaţă care ne sfinţeşte, "pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost
revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat" (Rom 5,5). Totuşi nu este
suficient să-l cunoaştem; trebuie să-l primim ca pe o călăuză a sufletelor noastre, ca pe un
"învăţător interior" care ne introduce în misterul trinitar, pentru că numai el poate să ne
deschidă la credinţă şi să ne permită să o trăim în fiecare zi în mod deplin. El ne îndreaptă
spre ceilalţi, aprinde în noi focul iubirii, ne face misionari ai carităţii lui Dumnezeu.
Ştiu bine cât de mult voi, tinerilor, purtaţi în inimă mare stimă şi iubire faţă de Isus,
cum doriţi să-l întâlniţi şi să vorbiţi cu el. Ei bine, amintiţi-vă că tocmai prezenţa Duhului în
noi atestă, constituie şi construieşte persoana noastră după însăşi persoana lui Isus răstignit şi
înviat. Aşadar, să devenim familiali ai Duhului Sfânt, pentru a fi familiali ai lui Isus.

Cântec: Tu nu uiţi să mă iubeşti

4
 1. Pe-al meu drum eşti călăuza mea, 2. Când, pierdut, simt numai răni şi chin,
Mă-nsoţeşti, îmi mângâi inima. Răscolind orice pământ străin,
Ştii să schimbi orice durere grea. Mă tot chemi la tine ca să vin.

Ref: Tu nu uiţi să mă iubeşti. 3. De iubire, eu mă simt învins,

Tu nu uiţi să mă iubeşti Simt puterea ta de necuprins,
Iar şi iar inima mi-ai atins.
Celebrant:
SĂ NE RUGĂM:
Doamne, Dumnezeule,
care duci la împlinire misterul Pascal al Fiului tău,
fă ca focul din noaptea de Paşti
să fie lumină care străluceşte în viaţa de fiecare zi
şi flacără care aprinde inimile în această sărbătoare a tinerilor,
pentru ca Biserica ta să fie sărbătoare vie a Rusaliilor,
până la marginile pământului
şi orice om să ajungă să creadă, să iubească, şi să spere în iubirea ta.
Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tău, care fiind Dumnezeu,
vieţuieşte şi domneşte, în unire cu Duhul Sfânt în vecii vecilor. Amin.

Se aprinde lumânarea Pascală

În timp ce se aprinde lumânarea Pascală:

Ghid:
Acel foc din noapte de Paşti, este lumina ce străluceşte în griul fiecărei zile.
Acel foc din noaptea de Paşti este flacără care aprinde inimile în această sărbătoare tinerească
şi plină de entuziasm.
Să nu moară viaţa, să nu domnească răul, să nu învingă indiferenţa!
Acel foc din noapte de Paşti, este astăzi lumina noastră
Pentru că acel foc din noapte de Paşti l-a aprins Cel Înviat!

Cântec: Cristos a înviat, aleluia/e-acum printre noi...

1. Cristos a înviat, aleluia 2. În cântec voios/slăvim pe Cristos

E-acum printre noi, aleluia Din veci ne-a iubit/şi ne-a mântuit
Slăvit fie-n veci
Al său nume sfânt, aleluia, aleluia 3. În pâine şi vin/acum îl primim
Cu noi a rămas/ca hrană s-a dat

Lector:
Din prima scrisoare a Sf. Apostol Paul către Corinteni (1 Cor 12)
Fraţilor,
4
există diferite daruri, dar este acelaşi Duh. 5 Sunt diferite slujiri, dar este acelaşi
Domn. 6 Sunt diferite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu care lucrează toate în toţi.
7
Fiecăruia îi este dată manifestarea Duhului spre binele tuturor. 8 Căci unuia [îi
este dat] prin Duhul cuvântul înţelepciunii, altuia, cuvântul cunoaşterii, după acelaşi
Duh,9 iar altuia, datorită aceluiaşi Duh, credinţa, altuia, darul vindecărilor, prin
acelaşi singur Duh;10 unuia [îi este dată] puterea de a face minuni, altuia, profeţia,
altuia, discernământul duhurilor, altuia, varietatea limbilor, iar altuia, interpretarea
limbilor. 11 Însă toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, care împarte fiecăruia
după cum vrea. 12 Aşa cum trupul este unul şi are multe mădulare, iar toate
mădularele trupului, deşi sunt multe, formează un singur trup, tot la fel şi
Cristos. 13 Căci noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh spre a forma un singur
trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi, şi toţi am fost adăpaţi într-un singur
Duh. 14 Trupul nu este un singur mădular, ci mai multe. 15 Dacă piciorul ar spune:
„Pentru că nu sunt mână, nu sunt din trup" oare pentru aceasta nu este din trup?
16
Şi dacă urechea ar spune: „Pentru că nu sunt ochi, nu sunt din trup", oare
pentru aceasta nu este din trup? 17 Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Şi
dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? 18 Acum însă Dumnezeu a pus mădularele
în trup, pe fiecare dintre ele, aşa cum a voit. 19 Deci, dacă toate ar fi un singur
mădular, unde ar fi trupul? 20 Însă acum, deşi sunt multe mădulare, există un singur
trup. 21 Ochiul nu poate să spună mâinii: „Nu am nevoie de tine" şi nici capul [nu
poate să spună] picioarelor: „Nu am nevoie de voi"… 24 Dar Dumnezeu a alcătuit
astfel trupul încât dă cinste mai mare celor care duc lipsă de ea, 25 ca să nu fie
dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească la fel unele de altele. 26 Dacă suferă
un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el, iar dacă este cinstit un
mădular, toate se bucură cu el. 27 Voi sunteţi trupul lui Cristos şi mădulare fiecare în
parte. 28 Şi cei pe care Dumnezeu i-a pus în Biserică sunt: mai întâi apostolii, în al
doilea rând profeţii, în al treilea rând învăţătorii, apoi cei care au puterea
[minunilor], apoi carisma vindecărilor, a ajutorării, a conducerii, a limbilor diferite.
29
Oare sunt toţi apostoli? Oare toţi sunt profeţi? Oare toţi învăţători? Oare au toţi
puterea minunilor? 30 Oare au toţi carisma vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi?
Oare toţi interpretează? 31 Voi însă căutaţi darurile cele mai bune.
Cuvântul Domnului 

Celebrant:
Scurtă reflecţie…

Să invocăm acum darurile Duhului Sfânt şi să le medităm, pentru ca apoi să lăsăm ca ele să ne
călăuzească viaţa.

Cântec:
1. Când te-ndoieşti că Domnul te iubeşte,
Când te gândeşti că Domnul te-a uitat,
Opreşte-te o clipă şi priveşte
La calea dreaptă ce-o ai de urmat.
R : Vino, Doamne-ntre noi
Când sunt vânturi şi ploi,
Ca şi-atunci când suntem fericiţi.
Dă-ne pace şi har
Căci muncim în zadar
De nu suntem de tine ocrotiţi.
2. Când lumea ce te înconjoară-i rece,
Când orice-ai face n-are un folos,
Învinge viaţa asta care trece
şi cere ajutorul lui Cristos.
3. Când, în sfârşit, îţi pare noaptea mare,
Când totul pare că se năruie,
Nu-ţi pune multe semne de-ntrebare;
Ridică-te, şi crede, şi iubeşte!
Ghid:
Înţelepciunea (Se duce la altar lumânarea Galbenă)
Vino, Duh al înţelepciunii. Fă-ne să gustăm dulceaţa Cuvântului lui Dumnezeu, gingăşia
iubirii sale, pacea infinită care vine atunci când răspundem chemării lui Dumnezeu pe care a
scris-o în inima noastră

Lector:
ÎNŢELEPCIUNEA
Înţelepciunea este darul care ne îmbogăţeşte cu două lucruri.
Primul este gustul creaţiei şi gustul pentru creator: Dumnezeu. Cuvântul «sapiens»
derivă din latinescul «sapere» care înseamnă “a avea gust, a fi gustos”. Graţie acestui dar,
gustăm natura, îi admirăm frumuseţea, îl simţim pe Dumnezeu în murmurul frunzelor; îl
vedem în strălucirea stelelor. Cine are darul «Înţelepciunii» nu gustă doar creaţia, dar ştie să o
şi citească şi învaţă multe de la ea.
Un călugăr din Evul Mediu spunea: «Această lume foloseşte omului în două feluri: hrănindu-l
şi învăţându-l». De fapt, e posibil ca Duhul să fi plănuit lucruri infinite doar pentru stomacul
nostru mic şi nu şi pentru sufletul nostru atât de mare? Cine are Duhul «Înţelepciunii» observă
şi învaţă: învaţă, de exemplu, de la floarea care bucură şi parfumează fără să deranjeze liniştea
din jur; învaţă de la răsărit care continuă să se nască în fiecare dimineaţă fără ca cineva să
asiste la acest spectacol; învaţă de la apă să nu se oprească niciodată; învaţă de la floarea
soarelui să caute totdeauna lumina; învaţă de la păsări rugăciunea de seară; învaţă de la copaci
să moară în picioare.
Al doilea dar al «Înţelepciunii» este acela de a ne ajuta să facem diferenţa dintre bine
şi rău. Regele Solomon a devenit «înţelept» pentru că a ştiut să se folosească de înţelepciune:
“Doamne – astfel se ruga – eu sunt prea tânăr, nu ştiu cum să conduc: dă-mi o inimă
înţeleaptă şi minte pricepută care să ştie să să deosebească ce este bine şi ce este rău” (1 Re
3,7-9). Darul Înţelepciunii este darul care luminează inima, darul luminii interioare.
Înţelepciunea ne explică sensul vieţii. Poate pentru aceasta este darul cel mai urgent. Sriitorul
André Frossard, puţin înainte de moartea sa spunea cu tărie: “Omul a câştigat mai multă
putere decât înţelepciune; dacă nu se converteşte la timp, va fi porcul cel care va scrie
urmarea istoriei sale”. Se pare că avea dreptate. Toate invenţiile omului au fost făcute pentru a
dilata trupul său: televizorul este dilatarea ochiului, automobilul, dilatarea picioarelor,
telefonul, dilatarea urechii... La un trup atât de dilatat şi mărit nu-i mai corespunde o dilatare
proporţională a sufletului, o iluminare interioară care să îi arate cum să se folosească de toate
descoperirile atât de minunate.

REFLECŢIE
Ne vorbea deja Isaia: Duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, Duhul sfatului şi al tăriei, Duhul
cunoştinţei şi al fricii de Dumnezeu (Is 11, 2). Şi noi experimentăm acestea. Primul dar,
Înţelepciunea constă în capacitatea de a înţelege planurile lui Dumnezeu şi a şti cum să le
comunicăm.
E nevoie mai întâi să le înţelegem. Şi nu e chiar atât de uşor. Câte persoane nu trăiesc lângă
Mister şi nu-şi dau seama! Cel «Înţelept» intuieşte semnele lui Dumnezeu, le comunică. Nu
doar le “spune”, ci le “povesteşte” într-un anumit fel cu totul special.
De fapt, atunci când o persoană «înţeleaptă» vorbeşte se simte că spune “lucruri frumoase”,
adică lucrurile lui Dumnezeu. Acesta este primul dar pe care l-am primit: să fim înţelepţi. E
nevoie să retrezim în noi acest dar, făcând experienţă cu el, evaluând tot ce ni se întâmplă prin
prisma iubirii.
 Moment de tăcere şi reflecţie

Se poate spune şi despre tine:

Atunci când deschide gura, are lucruri foarte frumoase de spus, o ascult cu plăcere?

Toţi:
Vino Duhule Sfinte şi dă-ne înţelepciunea. Ştiinţa nu e suficientă. Ştiinţa ne spune ceea
ce e posibil, înţelepciunea ceea ce este îngăduit. Ştiinţa vindecă mâinile, înţelepciunea ne
învaţă cum să le folosim. Ştiinţa pregăteşte inimi artificiale, înţelepciunea inimi înţelepte.
Ştiinţa ne face puternici, înţelepciunea ne face oameni.
Vino Duhule Sfinte şi dă-ne înţelepciunea! Fără înţelepciune, pământul va genera monştrii!!!

Propunere de ANGAJAMENT:
Înainte de a vorbi, voi cere darul Înţelepciunii.

R : Vino, Doamne-ntre noi

Când sunt vânturi şi ploi,
Ca şi-atunci când suntem fericiţi.
Dă-ne pace şi har
Căci muncim în zadar
De nu suntem de tine ocrotiţi.

Ghid:
Înţelegerea (se duce la altar lumânarea Albastră)
Vino, Duh al Înţelegerii. Fă-ne să ştim să privim în adevăr inima noastră ca să descoperim
prezenţa lui Dumnezeu; fii tu Maestrul şi Învăţătorul interior care să ne ducă la tot adevărul şi
să ne înveţe să-l înţelegem pe Dumnezeu şi planul său de iubire pe care îl are cu noi şi cu
lumea întreagă.

Lector:
ÎNŢELEGEREA
Darul Înţelegerii ne ajută să ajungem, la inima lucrurilor, să nu fim superficiali.
«Înţelegerea» vine de la latinescul "intus-legere": a penetra în profunzime. Duhul “pătrunde
orice lucru, chiar şi profunzimea lui Dumnezeu” (1 Cor 2,10).
Într-o lume care are mania a ceea ce este spectaculos şi al etalării, molipseşte pe toţi
chiar şi pe copiii de la grădiniţă; într-o lume în care poţi fi hoţ, dar având cravată potrivită la
timpul potrivit ai reparat totul... se pare că nu mai are loc darul «Înţelegerii» ca să ne facă
inteligenţi; să ne amintească să depăşim crusta, să nu ne oprim la coaja exterioară
Darul «Înţelegerii» ne spune astăzi: întoarce-te la minte! Darul «Înţelegerii» este darul
profunzimii împotriva superficialităţii; darul de a fi împotriva aparenţei. Ne ajută să înţelegem
Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu: ne conduce la adevăr “la tot adevărul” (In 16,13). Ne
întăreşte credinţa: ne face să cunoaştem că Isus este Dumnezeu: “Nimeni nu poate spune
«Isus este Domnul» decât sub acţiunea Duhului Sfânt”(1 Cor 12,3).

REFLECŢIE
Darul «Înţelegerii» înseamnă capacitatea de a înţelege limbajul Evangheliei, fără să ne fie
teamă de Evanghelie. “Teama” este cea care ne împiedică să luăm în serios Cuvântul lui
Dumnezeu şi să îl punem în practică: ne pune în faţă o grămadă de “dacă” şi “dar” care ne
fac sterili la ceea ce ne spune Dumnezeu.
 Moment de tăcere şi reflecţie

Se poate spune şi despre tine:

Eşti judecat după aparenţă sau după profunzimea inimii şi a minţii?
Dar tu cum priveşti pe ceilalţi?

Toţi:
Vino, Duhul Înţelegerii, atinge-ne cu darul tău!. Fă-mă să înţeleg că celulita nu e o ofensă; că
e mai bine să scoatem în evidenţă creierul decât pielea. Fă să nu confund statura cu
inteligenţa, să nu judec persoanele după dunga de la pantaloni. Dă-mi «Înţelegere» ca să-mi
amintesc că aparenţa nu e decisivă: dacă ar fi suficientă aparenţa, trandafirul ar face o ciorbă
mai gustoasă decât găina. Dar mai ales, dă-mi «Înţelegere» ca să-mi amintesc că atunci când
Tu iei măsurile unui om îi pui metrul în jurul inimii nu în jurul taliei.

Propunere de ANGAJAMENT:
Voi căuta să judec ştirile şi le voi evalua la lumina Evangheliei.

R : Vino, Doamne-ntre noi

Când sunt vânturi şi ploi,
Ca şi-atunci când suntem fericiţi.
Dă-ne pace şi har
Căci muncim în zadar
De nu suntem de tine ocrotiţi.

Ghid:
Sfatul (Se duce la altar lumânarea Albă)
Vino Duhul Sfatului! Învaţă-ne ce să cerem Domnului; aminteşte-ne cuvintele Învăţătorului
pentru ca în orice situaţie a vieţii noastre să putem cunoaşte drumul bun care să ne conducă la
bucuria deplină.

Lector:
SFATUL
Potrivit Sfintei Scripturi «sfatul» înseamnă “plan”, “proiect”: «Popoarele nu înţeleg
sfatul Domnului» (Mih 4,12): popoarele nu urmează planul Domnului. Darul «Sfatului» vrea
să ne ajute să descoperim drumul cel bun, să cunoaştem planul lui Dumnezeu, un plan pe care
trebuie să îl realizăm: a-l descoperi este condiţia de bază pentru o viaţă reuşită. Câţi oameni
dezorientaţi, nesatisfăcuţi!
Darul «Sfatului» ne ajută să ne proiectăm viitorul şi să învingem tot ceea ce ne ţine legaţi doar
de prezent: unul din caracterele tipice mentalităţii «radicale» care molipseşte şi pe cei care nu
ştiu. A decide la lumina «Sfatului» înseamnă să decizi devreme: înainte de a împlini 30 de
ani. Aceasta este vârsta alegerilor importante şi definitive în viaţă. A ştii să decizi devreme şi
la puterea maximă!
Câte acorduri într-o chitară, câte scântei într-o surcică, câte stele pe o bucăţică de cer, câte
posibilităţi într-un om!... S-a spus că creierul nostru poate acumula mai bine de 100 de
miliarde de date. Graţie creierului, un copil ar putea învăţa chiar 10 limbi şi să vorbească cu
10 persoane în acelaşi timp. Asta doar cu ajutorul creierului. Şi ce să mai spunem de memorie
(suntem capabili să memorăm 280 miliarde de miliarde de date), ce să spunem de capacitatea
de a iubi, capacitatea de a admira, capacitatea de a se ruga care locuiesc în om? Dumnezeu ne-
a iubit şi ne-a chemat la un mare zbor! Nu-ţi risipi resursele! Sfătuieşte-te cu Duhul lui
Dumnezeu şi porneşte la drum!
 REFLECŢIE
Sfatul este acea voce particulară a Duhului Sfânt care ne permite să discernem, în viaţa
noastră nu doar binele şi răul, ci între bine şi mai bine. Pentru a putea beneficia de acest dar
trebuie o ascultare atentă a Cuvântului lui Dumnezeu, rugăciune, tăcere şi meditaţie. Semnele
prin care se manifestă această voce a Duhului Sfânt sunt bucuria, pacea, blândeţea inimii şi o
lumină interioară deosebită. Va fi apoi necesar un ghid spiritual care să ne confirme că
anumite “mişcări” provin de la Dumnezeu. Cine a experimentat acest dar va fi în stare să ajute
şi pe alţii să descopere drumul voinţei lui Dumnezeu.

Moment de tăcere şi reflecţie

Se poate spune şi despre tine:
Eşti o persoană profundă, care poate da sfaturi edificatoare şi pline de iubire?
Eşti căutat deoarece cuvintele tale umplu viaţa celorlalţi de bucurie, stimă, respect şi
chef de viaţă? Prezenţa ta exprimă prezenţa lui Dumnezeu?

Toţi:
Doamne, ce vrei să faci cu mine? Am nevoie de «Sfatul» tău. Tu m-ai chemat să privesc spre
înalt, dar căile sunt atât de numeroase. Am nevoie de «Sfatul» tău ca să nu o iau pe căi greşite.
Tu m-ai chemat să fac ceea ce edifică, nu ceea ce gratifică. Condu-mă, lumină divină! Ochii
mei au nevoie de picături de la tine ca să nu confund drumul drept cu drumul uşor. Nu mă
lipsi de «Sfatul» tău!

Propunere de ANGAJAMENT:
Voi verifica sfaturile pe care le dau. Sunt ale oamenilor sau ale lui Dumnezeu? (Mc 8,33)

R : Vino, Doamne-ntre noi

Când sunt vânturi şi ploi,
Ca şi-atunci când suntem fericiţi.
Dă-ne pace şi har
Căci muncim în zadar
De nu suntem de tine ocrotiţi.

Ghid:
Tăria (Se duce la altar lumânarea Violet)
Vino, Duh al Tăriei. Întăreşte credinţa noastră, pentru ca să putem răspunde totdeauna
chemării noastre. Dă-ne curajul care ne face pretutindeni şi întotdeuna mărturisitori autentici
ai lui Cristos.

Lector:
TĂRIA
Este darul curajului, al fidelităţii, al tenacităţii. Că Duhul Sfânt este capabil de acest
dar, ne dăm seama din forţa pe care Apostolii au primit-o în ziua Rusaliilor: Duhul Sfânt i-a
umplut pe toţi şi grăiau cu îndrăzneală (At 4,31). Curajoşi în a vorbi şi entuziaşti în fapte.
Darul «Tăriei» este magnific. Dacă i se ia omului curajul, fidelitatea, tenacitatea, ce-i mai
rămâne? Un cauciuc moale care se târăşte muşcând pământul; un caracter moleşit, incapabil
să stea în picioare; un individ lipsit de verticalitate, moale! Omul fără forţa interioară este un
om bolnav. Bolnav de patru boli care sunt ca un cancer al personalităţii.
- Boala celui care trăieşte o viaţă anulată regăsindu-se doar în ceilalţi. Omul-indigo, un bun
copiator al celorlalţi!
- Boala omul lipsit de angajament, gata să fugă oricând de responsabilităţi, cel care se spală pe
mâini când trebuie să-şi asume riscuri!
- Boala celui care se eschivează, se ascunde, se teme să arate cine e cu adevărat. Omul slab...
- Boala celui care vrea să-i pună la înţelegere pe diavol cu apa sfinţită. Omul viclean, prefăcut.
«Tăria» este remediul cel mai sigur al acestor boli. Un scriitor bisericesc al primelor
secole, Tertulian, îl asemăna pe Duhul Sfânt cu un Antrenor: îl numea «Antrenorul vostru».
Se ştie că un Antrenor pregăteşte la efort, le spune elevilor săi: «nu vei primi medalie de aur
dacă mai întâi nu te-ai bălăcit în sudoare. Nu se poate face nimic fără sacrificii: nu poţi face o
omletă fără să sacrifici oul...».
Maica Tereza de Calcuta spunea: «Omul este ilogic, egocentric, lipsit de judecată. Nu
contează, iubeşte-l. Dacă faci binele, îţi vor atribui scopuri egoiste. N-are importanţă, fă
binele. Dacă îţi realizezi obiectivele, vei găsi prieteni falşi şi duşmani adevăraţi. Nu contează,
realizează-le. Binele pe care îl faci azi, mâine va fi uitat. N-are importanţă, fă binele.
Onestitatea şi sinceritatea te fac vulnerabil. Nu contează, fii sincer şi onest. Ceea ce ani de-a
rândul ai construit, poate fi dărâmat într-o clipă. Nu contează, construieşte. Dacă ajuţi lumea,
se va supăra. Nu contează, ajut-o. Dă lumii ce-i mai bun din tine şi te va lua în şuturi. Nu
contează, dă ce e mai bun din tine».

REFLECŢIE
Acest dar ne este dat deoarece singuri nu vom fi în stare să rezistăm ispitelor lumii. Doar
Duhul care este Tărie şi ne dă Tăria, ne permite să mergem împotriva curentului. Astăzi, mai
mult ca oricând, e nevoie să fim tari-puternici ca să putem respinge răul care se prezintă sub
diferite şi captivante forme: senzualitate, putere, voinţa de dominare, succesul ... Doar «Tăria»
consimte să dorim mai întâi şi apoi să putem trăi virtuţile: puritatea, umilinţa, blândeţea,
dominarea de sine.

Moment de tăcere şi reflecţie

Se poate spune şi despre tine:
Eşti o persoană tare, cu o credinţă convinsă? Nu te ruşinezi de valorile pe care le apără
Biserica: curăţia, prieteniile curate, dreptatea, solidaritatea? În ispite, te aşezi în
genunchi şi ceri ajutorul lui Dumnezeu, nu cauţi ocazii de păcat, dar fugi de ele, pentru
că ai constatat că uneori eşti o persoană slabă în voinţă?

Toţi:
Pentru a da ce e mai bun, e nevoie de darul Tăriei tale. Fă să coboare asupra noastră, în casele
noastre, în şcolile noastre, chiar şi în Bisericile noastre. Toţi încearcă să îndulcească totul:
cafeaua e fără cofeină, zahărul fără zaharină, măslinele fără sâmbure... Părinţii nu-şi ucid
copiii dar îi lipsesc de vitalitate, satisfăcându-le orice capriciu; le creează iluzii că viaţa e o
joacă...
Duhule Sfinte, dă-ne darul «Tăriei»: doar un supliment de acceptare a greutăţii şi sacrificiului
va salva acum lumea de lene, comoditate şi delăsare. Eliberează-ne de dorinţa de a fugi de
responsabilităţi, eliberează-ne de dorinţele de a face doar minimul posibil, care ne fac mici şi
lipsiţi de viitor. Duhule Sfinte dă-ne Tăria lui Cristos, dă-ne curajul său. Tu ştii bine că a face
un om, a face un sfânt, necesită mai mult curaj decât timp.

Propunere de ANGAJAMENT:
Voi căuta să trăiesc cu orice preţ curăţia gândurilor, simţurilor, dorinţelor, cuvintelor.

R : Vino, Doamne-ntre noi

Când sunt vânturi şi ploi,
 Ca şi-atunci când suntem fericiţi.
Dă-ne pace şi har
Căci muncim în zadar
De nu suntem de tine ocrotiţi.

Ghid:
Ştiinţa (Se duce la altar lumânarea Verde)
Vino Duhule al Ştiinţei. Fă-ne capabili să cunoaştem, să iubim şi să-l urmăm pe Cristos pe
drumul vieţii; orientează alegerile noastre potrivit mentalităţii Evangheliei şi învaţă-ne să
gândim, să acţionăm, să alegem aşa cum Isus a gândit, acţionat, ales.

Lector:
STIINŢA
În profetul Isaia acest termen este exprimat prin cuvântul «cunoştinţa» (Is 11,2).
Acest cuvânt în Biblie mai înseamnă şi a iubi (Gn 19,8; Mt 1,25). Deci, darul «Ştiinţei» este
darul cunoştinţei-iubirii. Darul «Ştiinţei» este darul care emite iubirea în cunoaştere. De fapt
cunoaşterea noastră este întotdeauna impregnată de afecţiune, de iubire. Cine iubeşte înţelege
mai bine. Antoine de Saint-Exupéry spunea că «nu se vede bine decât cu inima». Anumite
veşti ni le dă doar inima! Să ne gândim la intuiţiile pe care le are o mamă faţă de copilul ei; să
ne gândim câte au înţeles misticii despre Dumnezeu, mult mai experţi în iubire decât în
filosofie! Darul «Ştiinţei» ne învaţă să iubim o persoană dacă vrem să o înţelegem, aşa cum
demonstrează cei îndrăgostiţi care se înţeleg din zbor pentru că se iubesc. Şi Dumnezeu poate
fi înţeles numai dacă te îndrăgosteşti de El. Duhul Sfânt prin darul «Ştiinţei» aprinde
dragostea şi îndrăgostirea faţă de Dumnezeu şi de toate celelalte lucruri. Marele scriitor rus
Dostoevskij era inspirat de darul «Ştiinţei» atunci când îndemna «Fraţilor, iubiţi întreaga
creaţie divină, în întregul ei şi în fiecare firicel de nisip. Iubiţi orice frunzuliţă, orice rază de
soare. Iubiţi plantele, iubiţi orice lucru. Iubiţi animalele, dar mai ales iubiţi copiii deoarece ei
trăiesc pentru ca să ne purifice şi să ne înmoaie inimile».

REFLECŢIE
«Ştiinţa» este capacitatea de a citi la lumina lui Dumnezeu tot ceea ce din punct de vedere
uman cunoaştem, reuşind să distingem ceea ce e de la Dumnezeu şi ceea ce nu e; ea ne ajută
să vedem lucrurile aşa cum le vede Dumnezeu. Nu e suficient, atunci să studiem şi să
învăţăm: e nevoie, cu darul inteligenţei şi al ştiinţei, să înţelegem “Adevărul” care stă în
spatele a ceea ce ştie omul pentru a putea surprinde planul lui Dumnezeu în toate. De această
capacitate e mare nevoie astăzi.
Moment de tăcere şi reflecţie

Se poate spune şi despre tine:

Eşti o persoană care caută adevărul în toate, profundă? Nu eşti o persoană care te
mulţumeşti cu răspunsuri superficiale? Vrei adevărul lucrurilor şi te confrunţi cu cele
spuse de Isus care este ADEVĂRUL?

Toţi:
De multe ori gândurile mele nu au decât o rădăcină: cea plantată în creier; lipseşte a doua
rădăcină: cea plantată în inimă. De aceea sunt reci, indiferente, interesate: gânduri de
computer! Gândurile mele nu au darul «Ştiinţei». Duhule Sfinte, fă să nu ucid niciodată
iubirea, să nu trag niciodată în sentimente: pot înţelege doar persoanele cărora ştiu să le
zâmbesc! Duhule Sfinte, dă, mai ales educatorilor darul «Ştiinţei» care e cunoştinţă-iubire,
deoarece persoanele nu se învaţă, ci se înţeleg. Deoarece numai cel care iubeşte are dreptul să
educe; doar cel care ştie să îmbrăţişeze poate fi un ghid bun.

Propunere ANGAJAMENT:
Evaluez cu iubire la lumina evangheliei raportul pe care îl am cu prietenii mei, de
educator şi educat, chiar şi în familie.

R : Vino, Doamne-ntre noi

Când sunt vânturi şi ploi,
Ca şi-atunci când suntem fericiţi.
Dă-ne pace şi har
Căci muncim în zadar
De nu suntem de tine ocrotiţi.

Ghid:
Evlavia (Se duce la altar lumânarea Roşie)
Vino Duhule al Evlaviei. Creează în noi conştiinţa că suntem fii iubiţi de Dumnezeu Tatăl,
făcuţi după chipul Fiului Isus şi plini de bucuria Duhului care dăruieşte viaţa.

Lector:
EVLAVIA
Acest dar nu e printre cele enumerate de profetul Isaia. Totuşi a fost adăugată
«Evlavia» pentru a spune care trebuie să fie atitudinea noastră în faţa lui Dumnezeu.
«Evlavia» ne ajută să îl considerăm pe Dumnezeu Tată. Să credem cu adevărat că Dumnezeu
este Tată şi că ne iubeşte. Convingerea că Dumnezeu ne este Tată nu face doar posibilă viaţa
de trăit, dar ne face să acceptăm şi moartea. Darul «Evlaviei» ne face să ne încredem în
Dumnezeu cu aceeaşi abandonare ca a unui copil care se simte sigur în braţele părinţilor săi.
Carlo Carretto scrie «Dacă Dumnezeu este Tatăl meu, înseamnă că eu am o valoare şi îmi
găsesc în El demnitatea. Dacă e Tatăl meu nu voi continua să repet în mod plictisitor “de
ce?... de ce?... de ce?...” dar voi spune, cu realism şi încredere “ Tu ştii... Tu ştii... Tu ştii...”
Dacă Dumnezeu este Tatăl meu, nu voi atribui întâmplării evenimentele pe care le trăiesc
zilnic, dar le voi considera indicaţii ale iubirii sale infinite. Dacă Dumnezeu este Tatăl meu,
nu voi deveni dintr-o dată necredincios în faţa unei cataclisme naturale, nereuşind să mai
găsesc legătura dintre iubire şi aversitate, între existenţa lui Dumnezeu şi durerea care mă
loveşte. Dumnezeu este Dumnezeu şi este stăpânul universului chiar dacă se cutremură
pământul sau ies din albie fluviile, şi e Tată chiar dacă frigul îmi îngheaţă mâinile sau un
accident mă face infirm pentru toată viaţa».

REFLECŢIE
Darul «Evlaviei» constă în acea dorinţă de a sta în compania lui Isus pe care adesea îl simţim
şi în al cărui har trăim. Acest gust pentru rugăciune, pentru tăcerea a tu per tu cu Domnul, este
un dar al Duhului. Şi nu doar atât. Acelaşi dar ne permite să recunoaştem pe Isus în fraţii
noştri.
Moment de tăcere şi reflecţie
Se poate spune şi despre tine:
Eşti o persoană evlavioasă, căreia îi place să se roage, să participe la sacramente,
îndeosebi Spovada şi sf. Împărtăşanie. Eşti o persoană reflexivă, meditativă, te simţi
fiu/fiică a lui Dumnezeu?
Toţi:
Am nevoie să aprofundez convingerea că Dumnezeu este Tatăl meu. Un Tată blând, un Tată
care se trezeşte de fiecare dată primul, un Tată care a scris în palma sa numele fiecăruia dintre
noi, un Tată pe care nu-l impresionează greşeala mea, dar continuă să mă iubească, Tată care
va şterge orice lacrimă: Duhule Sfinte, nu mă lipsi niciodată de darul Evlaviei! Este darul tău
cel mai dulce: este darul care mă face să mă simt fiu, care mă face să trăiesc şi îmi permite să
suport gândul că voi muri. E adevărat că a crede că Dumnezeu este Tatăl meu nu mă
eliberează de dureri, nu mă eliberează de anumite temeri, dar mă eliberează de boala care îl
distruge pe om din interior: angoasa. Nu mă lipsi niciodată de darul Evlaviei!

Propunere ANGAJAMENT:
Îl vizitez mai des pe Isus din Sf. Euharistie, şi voi fi mai prietenos cu oamenii, căci sunt
fraţii mei.

R : Vino, Doamne-ntre noi

Când sunt vânturi şi ploi,
Ca şi-atunci când suntem fericiţi.
Dă-ne pace şi har
Căci muncim în zadar
De nu suntem de tine ocrotiţi.

Ghid:
Frica de Dumnezeu (Se duce la altar lumânarea Portocalie)
Vino Duhule al Fricii de Dumnezeu. Fă-ne conştienţi de iubirea paternă a lui Dumnezeu şi fă-
ne atenţi întotdeauna să fim gata să primim, în calea noastră, semnele şi persoanele prin care
Dumnezeu ne revelează voinţa sa.

Lector:
FRICA DE DUMNEZEU
Dacă darul «Evlaviei» ne face conştienţi de iubirea paternă a lui Dumnezeu, darul
«Fricii de Dumnezeu» ne face conştienţi de măreţia sa, de demnitatea sa, de suveranitatea sa.
Dumnezeu este bun, dar este şi puternic şi tare. Lui i se datorează respect şi ascultare
«Dumnezeu nu poate fi luat în râs» taie foarte scur sf. Paul (Gal 6,7). Biblia ne aminteşte că
acest dar este începutul înţelepciunii (Sal 111, 10). Vai dacă pierdem respectul pentru
Dumnezeu: cine nu-l respectă pe Dumnezeu ajunge să calce în picioare pe oameni. Istoria
secolului trecut şi prezent confirmă acest lucru prin urletele ce se ridică din lagărele de
concentrare, din oraşele distruse de războaie, din genocid... «Frica de Dumnezeu» mai are o
faţă: ne-a fost dată pentru a înţelege că noi nu trebuie să facem doar ceea ce ne place şi ni se
pare bine: nu suntem noi stăpânii binelui şi ai răului; nu ne este permis să facem just ceea ce
este nedrept, permis ceea ce e nepermis. De fiecare dată când noi nu respectăm Valorile,
demonstrăm că nu avem «Frică de Dumnezeu care este CEL DREPT, CEL ADEVĂRAT,
CEL BUN. «Frica de Dumnezeu» este respect pentru El şi tot ce este a Lui. «Frica» care i-o
datorăm lui Dumnezeu ne impune să vedem şi să prezentăm un Dumnezeu senin, un
Dumnezeu care crede în om: îl vrea protagonist, îl vrea colaboratorul său, un Dumnezeu
dezarmat, discret, care bate la uşă şi aşteaptă, un Dumnezeu care nu suferă de daltonism: are
ochi pentru orice culoare de piele; un Dumnezeu care e împotriva suferinţei, un Dumnezeu
care în mod continuu lucrează, iubeşte şi iartă.
 REFLECŢIE
«Frica de Dumnezeu» este adesea confundat în mod eronat cu teama de Dumnezeu. De fapt
este opusul. Teama se hrăneşte cu teroarea răului pe care ne-o poate face cineva. Dumnezeu
care este iubire nu ne poate face rău niciodată. El nu e ambiguu faţă de noi, nu e şi bun şi rău.
E numai bun. «Frica de Dumnezeu» constă în a nu-l ofensa, a nu-l face să sufere cu fapte,
gesturi, cuvinte contrare voinţei sale. «Frica de Dumnezeu» scoate în evidenţă grija şi
gingăşia omului faţă de Dumnezeu. E doar un dar de iubire reciprocă care ajută la trăirea
exigenţelor iubirii. Ce poate fi mai rău decât să faci să sufere persoana iubită? «Frica de
Dumnezeu» ne ajută să trăim toată viaţa noastră pentru a place lui Dumnezeu mai mult decât
oamenilor.

Moment de tăcere şi reflecţie

Se poate spune şi despre tine:
Eşti o persoană care nu înjură şi nu vorbeşte murdar, urât? Dumnezeu are o importanţă
deosebită în viaţa ta: îl respecţi în ciuda riscului de a fi luat în râs de cercul de prieteni
sau de grupurile cu care te întâlneşti în timpul tău liber...

Toţi:
Duhule Sfinte, darul «Fricii de Dumnezeu» este un dar înţelept. Dumnezeu este Dumnezeu şi
eu sunt un om. Dumnezeu este creatorul şi eu sunt creatura. Dumnezeu este izvorul, iar eu cel
însetat. Dumnezeu este marea, iar eu o picătură. Dumnezeu este puternic, iar eu slab.
Dumnezeu este sfânt, iar eu păcătos. Duhule Sfinte, darul «Fricii de Dumnezeu» este un dar
care pune lucrurile în ordine: numai lui Dumnezeu i se cuvine slavă, numai lui Dumnezeu i se
cuvine lauda şi cinstea! E mai bine aşa, deoarece acolo unde un om se urcă pe tron, cei umili
sunt obligaţi să tacă. Duhule Sfinte, darul «Fricii de Dumnezeu» mă face inteligent: îmi
aminteşte că trebuie să îngenunchez dacă vreau să mă înalţ. Darul tău îmi convine pentru că
sunt un sărman: mă îndeamnă să îmi ridic mâinile şi să mă rog; niciodată cu teamă, dar cu
iubire: e adevărat că sunt un nimic, însă un nimic îmbrăţişat de Tine care eşti TOTUL.

Propunere ANGAJAMENT:
Fac totul pentru ca să plac lui Dumnezeu mai mult şi nu pentru altceva (succes, bani...).

R : Vino, Doamne-ntre noi

Când sunt vânturi şi ploi,
Ca şi-atunci când suntem fericiţi.
Dă-ne pace şi har
Căci muncim în zadar
De nu suntem de tine ocrotiţi.

Celebrant:
SĂ NE RUGĂM
Trimite Doamne asupra noastră
darurile Duhului Sfânt
pentru ca luminaţi şi întăriţi de ele
să dăm mărturie de credinţa noastră în Fiul tău.
El care vieţuieşte şi domneşte în veci vecilor.
Amin.

Cântec:
R. Vino, Duhule Sfinte,
Peste noi revarsă harurile tale!

1. Tu eşti Duhul iubirii Sfinte 4. Tu ne dai nouă alinare,

Ce purcezi dintr-un bun părinte Când suntem puşi la încercare
Şi din Fiul veşnic adorat. Şi ni-i viaţa de nesuferit.

2. Raza-ţi sfântă, din cer venită, 5. Când furtuna-mprejur vuieşte,

Inimi multe la har invită, Tu eşti cel care ne-ntăreşte
Ca să aibă viaţă în Cristos. Şi ne duce sigur la liman.

3. Unde tu eşti primit cu-ardoare, 6. Varsă-n noi ne-ncetat lumină,

Omul vechi şi lumesc dispare Fă-ne fruntea mereu senină,
Şi se plămădeşte omul nou. Prin iubirea ta de negrăit.

COMEMORAREA SACRAMENTELOR

Ghid:
Conştienţi de tot ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit prin Duhul Sfânt, să ne reamintim acum de
Sacramentul Botezului şi al Mirului, pentru a-i mulţumi Domnului pentru sigiliul cu care am
fost însemnaţi, pentru ca Duhul Sfânt să ne facă pe toţi capabili să îi slujim lui Dumnezeu şi
Bisericii sale ca adevăraţi fii şi mărturisitori ai adevărului divin.

Comemorarea Botezului
(Este adusă apa la altar)
Celebrant:
Dragi tineri, să-l rugăm cu umilinţă pe Domnul Dumnezeul nostru să binecuvânteze această
apă cu care vom fi stropiţi în amintirea Botezului nostru. Domnul să ne însufleţească ca să-i
fim fideli Duhului care ne-a fost dăruit prin Botez.

Dumnezeule atotputernic, care în sfintele mistere ale credinţei noastre, reînnoieşti faptele
măreţe ale Creaţiei şi Mântuirii, binecuvântează această apă şi fă ca toţi cei renăscuţi prin
Botez să fie vestitorii şi mărturisitorii Paştelui, care reînnoieşte Biserica ta. Prin Cristos
Domnul nostru. Amin.
(În timp ce se cântă este adusă apa celebrantul stropeşte poporul cu apa sfinţită)

Cântec:
1. Sufletul meu te doreşte, Stăpâne, Voi merge şi eu, Doamne,
Ca pe-o fântână ascunsă-n deşert. În lăcaşul tău.
Sunt însetat de iubirea ta.
Aştept cu sete ziua 3. Vin şi eu azi la altarul tău, Doamne,
Când te voi vedea. (bis) şi bucuros mă hrănesc cu-al tău trup.
Vin la tine iar, ultimul popas;
2. Tot ce rămâne în mine-i speranţa Eşti călăuza mea
Că într-o zi voi vedea chipul tău. Pe drumul către zori
Voi fi iertat, lacrimi nu vor fi.
 Comemorarea Mirului
(Se aduce tămâia şi uleiurile sfinte)

Celebrant:
Dragi tineri, Mirul este Sacramentul creşterii şi a desăvârşirii: dezvoltă harurile supranaturale
pe care ni le-a lăsat Botezul. Sacramentul Mirului ne întăreşte pentru a fi creştini mai buni,
mai convinşi pentru a creşte în credinţă. Astfel devenim mai asemănători cu Cristos.

Cântec: (în timpul acesta ce celebrantul tămâiază poporul)

R: Cât de minunat e Domnul, 2. Îmi dai spiritul iubirii

Toată inima mea să cânte, Ce mă face ca un templu,
Cât de minunat e Domnul! Să trăiesc din viaţa ta.

1. In splendoarea luminii tale 3. Dumnezeul speranţei mele,

Cât de mare eşti şi sfânt! Toată-ncrederea-n tine mi-am pus-o;
Te adoră sufletul meu. Viaţa-ntreagă mi-ai schimbat.

Celebrantul:
Fraţilor, să ne rugăm Domnului Dumnezeului nostru ca să reînnoiască în noi darul Duhului
Sfânt pe care l-am primit la Botez şi la Mir. El să confirme în noi toţi angajamentul de a sluji
Biserica cu o reînnoită înflăcărare. Prin Cristos.

Ghid: Îl rugăm acum pe Dumnezeu să crească în noi roadele acestor sacramente.

IUBIREA: este primul rod. Ne permite să stabilim un raport nou, autentic cu Dumnezeu şi
cu aproapele.
BUCURIA: înseamnă să te bucuri cu altul.
PACEA: e convingerea de a te şti iubit de Dumnezeu.
RĂBDAREA: este capacitatea de a persevera în iubire, chiar şi în situaţii dificile.
BUNĂVOINŢA: înseamnă să ai o inimă binevoitoare, să priveşti persoanele cu ochii lui
Dumnezeu.
BUNĂTATEA: disponibilitate, dorinţa de a promova binele, oricui şi oriunde.
FIDELITATEA: a fi persoane de încredere şi constanţi în iubire.
BLÂNDEŢEA: a nu fi arogant, sever, lipsit de respect.
STĂPÂNIREA DE SINE: capacitatea de a-ţi înfrâna tendinţele egoiste.

Celebrant:
SĂ NE RUGĂM
Doamne, Isuse,
tu ne însoţeşti pe drumul vieţii:
tu cunoşti dificultăţile, dubiile, încercările noastre,
ale minţii şi ale inimii,
în faţa credinţei.
Ne promiţi că ne întăreşti prin Duhul tău!
Tu ai spus:
„Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră,
voi veţi primi o putere şi îmi veţi martori”.
Îţi mulţumim Isuse,
pentru că tu ne cunoşti şi ştii de ce avem nevoie,
că avem nevoie de Mângâietorul,
de Duhul care vine de la Tine şi de la Tatăl, şi care ne aminteşte
Dumnezeu este Tatăl nostru,
iar noi copiii săi şi fraţii între noi. Amin.

BINECUVÂNTAREA FINALĂ

Dumnezeu, izvor de lumină, care a luminat astăzi inimile şi minţile noastre prin
trimiterea Duhului său, să vă binecuvânteze şi să vă umple cu darurile sale. Amin.
Focul Duhului Sfânt, care a apărut în mod minunat ucenicilor, să vă purifice de orice
rău şi să vă lumineze cu splendoarea sa. Amin.
Duhul Sfânt care a reunit diferite popoare într-o singură Biserică, să vă facă
perseverenţi în credinţă şi plini de bucurie în speranţă pentru ca să puteţi ajunge la viziunea
fericită a sfinţilor din cer. Amin.
Iar binecuvântarea lui Dumnezeu Atotputernicul. Al Tatălui şi al Fiului  şi al
Sfântului Duh, să coboare asupra voastră şi să rămână pururea cu voi. Amin.

Cântec: TINERI VOI

1. Tineri, voi, ce aţi crescut
Şi pe Domnul l-aţi cunoscut,
Fericiţi astăzi să fiţi
şi din inimă să-I mulţumiţi.
Pe Isus ce-l iubiţi
Lumii, voi să-l vestiţi.
R: Căci Domnul mare şi sfânt
În misiune azi ne trimite
S-aducem pacea pe pământ
Şi să vestim al său cuvânt.
2. Nu uitaţi că-n alte părţi
Oamenii, pe Domnul nu-l cunosc.
Nu-l cunosc, nu-l iubesc
Unii, după el se ofilesc
Haideţi, noi să-l vestim,
Pe Isus ce-l iubim
3. De la noi, Isus ar vrea
Lumea s-o-ndreptăm spre calea sa.
Oriunde-am fi, unde-am pleca,
Să vestim mereu iubirea sa,
Pacea şi slava sa.