Universitatea Ovidius Constanta

Facultatea de Teologie
Specializarea: Teologie Pastorala

Catehetica si Omiletica – Cuvant la Vovidenie

Astăzi, înainte însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii

oamenilor, în Templul lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai înainte Îl
vesteşte…

Iubiti credinciosi,
Învăţătura ortodoxă despre “Preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, de Dumnezeu
Născătoarea şi pururea Fecioara Maria”, are o importanţă deosebită şi o frumuseţe aparte.
Aceasta şi datorită pietăţii deosebite şi afecţiunii cu care creştinii din toate timpurile s-au raportat
la Maica Domnului. Sfânta Fecioară Maria a fost şi este pentru toţi creştinii nu numai Maica
Domnului nostru Iisus Hristos, ci şi a tuturor creştinilor.
Biserica noastra ortodoxa de pretutindeni praznuieste astazi, 21 noiembrie, pe Sfanta
Fecioara Maria, praznic numit “Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”. Numim biserica, pentru
ca templul de altadata, Templul de la Ierusalim, este inteles in conotatie crestina cu acela de
Biserica si de aceea spunem noi “Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”.
Pentru a intelege semnificatia acestui praznic este bine sa ne intoarcem cu mintea la
vremurile de atunci cand, in Nazaretul din Galileea, o familie deosebita formata din batranii
Ioachim si Ana isi petrecea viata in rugaciune, in curatenie si-n ascultare fata de Dumnezeu.
Dumnezeu ii binecuvantase cu multe roade si aveau motive sa fie linistiti, sa duca o viata
linistita. Dar aceasta viata linistita a lor totusi era umbrita de o tristete: nu dobandisera pana la
batranetile lor adanci un prunc. Si, potrivit legii iudaice, cel care nu era binecuvantat de
Dumnezeu cu un prunc era considerat blestemat inaintea lui Dumnezeu si totodata era
considerata o familie de ocara in mijlocul comunitatii.
Dreptii Ioachim si Ana se duceau si se rugau cu staruinta lui Dumnezeu ca sa spele
aceasta rusine de la fata lor. Si Dumnezeu le-a ascultat rugaciunea.Desi erau in varsta,
Dumnezeu a facut aceasta minune si le-a daruit o prunca, careia i-au pus numele de Miriam sau
Maria, ceea ce se talcuieste in romaneste cu cuvantul “Doamna” sau “Stapana” sau “Cea plina de
dar”.
Aceasta prunca a fost dobandita de parintii Ioachim si Ana ca rod al rugaciunilor
staruitoare si a promisiunilor, a fagaduintelor pe care ei le-au facut lui Dumnezeu, ca daca vor
dobandi un prunc la batranetile lor, il vor inchina lui Dumnezeu, il vor inchina la Templu. Astfel
ca Maica Domnului, dupa ce a fost nascuta si a crescut trei ani in sanul acestei familii sfinte, a
fost adusa la Templul din Ierusalim unde parintii au inchinat-o pe prunca lui Dumnezeu, oferind-
o in bratele arhiereului Zaharia.
In Templul din Ierusalim, unde prunca Maria avea sa petreaca doisprezece ani, avea sa
fie trimis ingerul Gavriil pentru a-i aduce vestea cea buna a nasterii Mantuitorului Iisus Hristos,
adica a intruparii pe pamant a fiului lui Dumnezeu.
Sfantul Grigorie Palama spune ca pururea Fecioara Maria a trait la Templul din
Ierusalim ca in Rai. Ea acolo s-a umplut de harul Duhului Sfant, a ajuns la indumnezeire caci
numai asa putea sa primeasca in pantece pe Fiul lui Dumnezeu. De altfel in chip inspirat si cu
descoperire de sus arhiereul Zaharia cand a primit-o in brate a dus-o in Sfanta Sfintelor, nu in
mod intamplator- in Sfanta Sfintelor nu intra decat arhiereul o singura data pe an dupa ce aducea
jertfe de ispasire pentru popor.
De aceea scopul pentru care Maica Domnului a fost prezentata la Templu a fost acela
de a se pregati duhovniceste, de a se indumnezei prin pogorarea Harului Duhului Sfant asupra ei
astfel incat sa poata spune, la vremea cuvenita: “Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul
Tau”. Pentru ca prin acest devotament al ei, prin aceasta viata curata, de asceza, de rugaciune, de
ascultare, in Templul unde si-a petrecut viata, mintea ei s-a luminat ca sa poata primi acea
chemare de sus transmisa de Dumnezeu prin ingerul Gavriil cand i-a vestit ca va lua in pantece si
va naste fiu si vor chema numele lui Emanuil care se talcuieste: “Cu noi este Dumnezeu”.
Aceasta este originea praznicului de astazi, a “Intrarii in Biserica a Maicii Domnului”,
in chip vazut intrarea in biserica, in Sfanta Sfintelor, a Maicii lui Dumnezeu, a pururea Fecioarei
Maria, a celei fara de prihana si in chip nevazut, oarecum ca o prevestire, ca o pregustare a
intrarii Maicii Domnului in Biserica Triumfatoare. Prin sfintele icoane Maica Domnului intra si
in casele noastre si prin sfintele rugaciuni da raspuns si ajutor celor aflati in nevoi si suferinte.
Iubiti frati,
 Ca Maică a Domnului, Sfânta Fecioară se află în cea mai mare apropiere de Fiul ei, iar
prin întrupare, în deplină solidaritate si cu neamul omenesc, astfel că ea este în cea mai mare
măsură persoana ce face legătura între pământ şi cer, ce mijloceşte între om şi Dumnezeu,
purtând rugăciunile adresate ei de către credincioşi, înaintea harului ceresc, în scopul izbăvirii de
păcate şi al mântuirii.
Maica Domnului este simbolul dragostei divine, în calitatea ei de Maică a lui
Dumnezeu. Maica Domnului rămâne protectoarea, ocrotitoarea în toate nevoile, necazurile şi
nenorocirile noastre. Ea este cea mai aproape de neamul omenesc şi cea mai aproape de Sfânta
Treime, căreia îi aduce soliile noastre. Pentru acesta o avem în Biserică, în altare, în icoane, în
rugăciunile întregului ritual bisericesc, unde ea ocupă locul întâi după Sfânta Treime.
Astazi Fecioara Maria a fost adusa la Ierusalim, in biserica Domnului sa se roage, sa
vorbeasca cu Dumnezeu si cu ingerii, sa se indumnezeiasca, sa se faca biserica vie a Duhului
Sfant, sa se pregateasca pentru a naste pe pamint pe Iisus Hristos, Mantuitorul lumii.
De Ovidenie, femeile dau de pomană “lumină de veci”, fiindcă se spune că lumânarea din
această zi, dată de sufletul morţilor, mai ales pentru cei morţi fără lumânare, dar şi pentru cei vii,
nu se va stinge niciodată pe lumea cealaltă. “Lumânările aprinse pentru aceşti morţi sunt în
formă de toiaguri, cât un stat de om, apoi se învârtesc ca melcul” (Tudor Pamfile). În scrierile
Elenei Niculiţă-Voronca, regăsim credinţele bucovinencelor care spun că în ziua de Ovidenie,
dis-de-dimineaţă, se trezeau şi aruncau un vreasc în cuptor, fără să-l aprindă, acesta căpătând
rolul luminii pe ceea lume.
Maica Domnului s-a nascut prin rugaciune, a petrecut 12 ani la templu numai in post,
in rugaciune si in neintinata feciorie. Ea si acum se roaga neincetat in bisericile noastre,
impreuna cu toti sfintii, pentru noi, pentru mamele si copiii nostri, pentru toti cei ce cred in
Dumnezeu si iubesc poruncile Lui. Maica Domnului sta in genunchi inaintea Preasfintei Treimi
si se roaga impreuna cu ingerii si cu Apostolii pentru pacea lumii, pentru iertarea pacatelor si
mantuirea tuturor oamenilor.
Pe cea mai aleasă din toate neamurile, pe Sfânta Pruncă ce se aduce astăzi de Sfinţii săi
Părinţi în biserica Domnului şi se aşază în Sfânta Sfintelor, spre sălăşluirea Împăratului tuturor,
cu cântări de laudă şi cu mulţime de făclii să o întâmpinăm. Iar tu care ai milostivire nemărginită,
slobozeşte-ne din toate nevoile pe noi, care îţi cântăm: Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă,
pururea Fecioară! Amin.