Înțelepciunea integrității financiare

Textul biblic: Proverbe 6:1-11; 10:2-5; 11:24, 25

Versetul cheie: Proverbe 15:16
Ideea centrală a lecției: Bunurile materiale sunt un dar de la Dumnezeu, de aceea trebuie să le administrăm cu
chibzuință și să lucrăm cu înțelepciune în tot ceea ce facem.
Scopul lecției: Să te motiveze să fii o persoană harnică și activă, în stare să lucrezi întotdeauna cu înțelepciune.

1. Fii chibzuit în luarea deciziilor (6:1-5)

Cuvântul lui Dumnezeu nu are ca scop doar creșterea noastră în înțelepciunea care vine de sus, în
vederea pregătirii pentru Împărăția lui Dumnezeu, ci și dezvoltarea în viața noastră a unei conduite pline de
chibzuință necesară în viața noastră zilnică.
Solomon ridică în acest pasaj problema chezășiei sau a girului. Termenul „chezășie” (v. 1) implică
termenul „siguranță”, în sensul că o persoană ia asupra ei toate obligațiile care erau pe umerii unei alte persoane
(de exemplu, ca și cum cineva ar semna o poliță prin care se obligă să plătească toate datoriile altei persoane).
Spune: Sunt câteva aspecte pe care le putem desprinde ca învățătură din acest pasaj.
În primul rând, Solomon ne atrage atenția asupra faptului că acest pas, de a te pune girant pentru o altă
persoană, este un gest care trebuie tratat cu toată seriozitatea. Nu e un lucru care trebuie privit cu ușurătate,
dimpotrivă, înainte de a face pasul acesta e nevoie de multă chibzuință.
În al doilea rând, trebuie să ținem cont și de motivul pentru care facem acest pas. Dacă facem acest lucru
să ajutăm pe cineva și să întindem o mână de ajutor unei persoane aflate în dificultate, atunci merită făcut. Un
bun exemplu în acest sens este cel al apostolului Pavel, care s-a pus pe sine însuși garant și a luat asupra lui
toate datoriile pe care Onisim le-a făcut stăpânului său Filimon, înainte de a fugi de la el (vezi Filimon 18, 19).
Și în acest caz însă, decizia noastră nu trebuie luată emoțional, ci cerebral, analizând toate riscurile și
implicațiile, neavând voie să punem în pericol propriul nostru echilibru material sau al familiei noastre. Mai
mult de atât, o decizie majoră de acest fel trebuie luată doar în urma consultării cu ceilalți membri ai familiei
(dacă suntem căsătoriți, avem copii etc.) și având și acordul lor de principiu.
În al treilea rând, atunci când acceptăm să fim giranți pentru o altă persoană, trebuie să facem tot ce ne
stă în putință ca să rezolvăm cât mai repede această problemă (v. 3). Rezolvarea unei situații de acest gen nu
trebuie amânată, dimpotrivă. În acest caz, timpul nu rezolvă problema, dimpotrivă o amplifică și mai mult (v.
4).
În al patrulea rând, în orice decizie avem nevoie în prealabil de călăuzirea lui Dumnezeu, ca să fim siguri
că nu greșim. Scopul Duhului Sfânt este tocmai acesta: să ne călăuzească în tot adevărul (vezi Ioan 16:13).
Spune: Înțelepciunea are multe fețe. Printre fețele ei se numără și prevederea, prudența sau băgarea de
seamă. Întreabă: Cum putem descrie o persoană prudentă? Ca fiind o persoană care încearcă să prevadă
consecința acțiunilor sale. Prudența este opusul nesăbuinței și al superficialității. Nesăbuința nu înseamnă curaj,
ci mai degrabă o formă de nebunie combinată cu nepăsare. Ca și copii ai lui Dumnezeu noi trebuie să dăm
dovadă de multă chibzuință și nu de puține ori și de prudență în administrarea resurselor vieții.

2. Fii harnic în tot ce faci (6:6-11)

Omul este coroana creațiunii lui Dumnezeu, pentru că a fost creat după chipul și asemănarea Lui. Omul
poate gândi și face mult mai mult decât o furnică. Afirmația lui Solomon din versetul 6 (Du-te la furnică,
leneșule) arată consecințele păcatului în viața omului.
Spune: Primul om, înainte ca păcatul să intre în viața lui, nu a cunoscut ce înseamnă lenea. După ce a
fost creat de Dumnezeu, Adam a fost pus de Dumnezeu în grădina Eden cu un scop: Domnul Dumnezeu a luat
pe om și l-a așezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească (Geneza 2:15). Hărnicia era o trăsătură
de bază a comportamentului omului dinaintea căderii în păcat. Lenevia a venit ulterior, pe fondul apariției și
apoi a înmulțirii păcatului. Lenevia nu este altceva decât o pervertire a caracterului omului, atât a intelectului,
cât și a voinței lui, ca urmare a prezenței păcatului în viața lui. Lenea se instalează în viața unei persoane care se
lasă stăpânită de un duh necurat și acționează atât în domeniul vieții fizice, cât și în domeniul vieții spirituale.
Leneșul este o persoană căreia îi place să ducă o viață de trândăvie, să nu facă nimic concret, dimpotrivă
să-și irosească timpul într-un fel sau altul (Proverbe 24:3-34). Un proverb spune: „Lenea crește pe oameni ca
iedera. Ea se așază pe oameni ca o pânză de păianjen și se transformă apoi într-un lanț de oțel”. Omul leneș
urăște să fie mustrat de alții asupra leneviei sale și nu-i place să fie învățat sau sfătuit în acest sens. Cu toate
acestea, Solomon aduce ca exemplu al hărniciei o insectă, furnica (vs. 7, 8).
Ultima parte a acestui pasaj scoate în evidență dezastrul produs de lene, plecând de la întrebarea: „Până
când”? (vs. 9-11). Sunt multe aspecte ce denotă lenea spirituală, sub care poate fi rostită această întrebare:
- „Până când vei continua să fii un soț care să nu conduci viața spirituală a familiei tale?”
- „Până când vei continua să fii un membru în biserică neimplicat în nicio activitate?”
- „Până când vei continua să fii un creștin care să întorci spatele la orice oportunitate de slujire?”
- „Până când vei continua să irosești timpul dăruit de Dumnezeu nefăcând ceva concret pentru El?”
Mesajul acestei întrebări este adresat fiecărui creștin leneș. Putem spune cu siguranță că sărăcia
spirituală vine doar în viața celor care sunt leneși atunci când vine vorba de lucrarea lui Dumnezeu.

3. Fii cinstit în munca pe care o prestezi (10:2-5)

Lumea în care trăim este condusă de această filozofie de a acumula bogății folosindu-se de orice
mijloace. Majoritatea oamenilor, în discuțiile pe care le au, ajung inevitabil și la problema banilor. Mulți dintre
ei ar fi gata să facă aproape orice, doar să câștige mai mulți bani, să acumuleze mai multe bogății. Cuvântul lui
Dumnezeu ne atenționează că tot ce este câștigat într-un mod ușor și nedrept, nu ne este de niciun folos (v. 2a).
Mai mult, Solomon ne spune că și aceasta este tot o formă de deșertăciune (vezi Eclesiastul 2:4-11).
Întreabă: Ce ne spune Biblia despre bogățiile adunate pe nedrept?
În primul rând, faptul că ele nu aduc niciun profit adevărat. Vine o zi în care Dumnezeu pune în balanță
tot ceea ce-am câștigat sau am pierdut și singura unitate de măsură va fi sufletul nostru. Tot ceea ce nu ne-a fost
de folos pentru suflet, va fi aruncat în foc și va arde; în schimb va rămâne doar ceea ce-a fost folositor sufletului
nostru (vezi Matei 16:26).
În al doilea rând, faptul că ele pot deveni o cursă pentru sufletul nostru (vezi 1 Timotei 6:9, 10). Dorința
de înavuțire cu orice preț dă naștere la ispite și pofte. De asemenea, duce la pervertirea unor calități ca
bunătatea, generozitatea, mila sau sensibilitatea față de nevoile altora.

4. Fii darnic (11:24, 25)

Spune: Solomon ne atrage atenția în aceste versete asupra faptului că Dumnezeu binecuvântează pe cei
care, la rândul lor, se îngrijesc de nevoile altora. Atunci când dai din toată inima, fără să aștepți să mai primești
ceva în schimb, să fii sigur că Dumnezeu îți va da înapoi mult mai mult (vezi 2 Corinteni 9:10, 11).
Pe de altă parte, Solomon ne atenționează în privința adevăratei sărăcii, cea spirituală. Un om poate
deveni „sărac” strângând mai mult decât are nevoie, neavând milă față de cel lipsit și nenorocit, neplătind
munca altora sau dând dovadă de zgârcenie și egoism în relația cu semenii lui: altul care economisește prea
mult, nu face decât să sărăcească (v. 24b). Acest om devine pe zi ce trece tot mai sărac spiritual. Sufletul lui
este sărac înaintea lui Dumnezeu. În acest sens, înțelegem reversul acestui tip de suflet: Sufletul binefăcător va
fi săturat (v. 25).
Întreabă: Care sunt caracteristicile unui suflet plăcut lui Dumnezeu?
Un suflet binefăcător este caracterizat de două trăsături:
a) Mila, care este izvorâtă din dragoste și este o caracteristică interioară a sufletului nostru (vezi 1
Corinteni 13:3).
b) Generozitatea, care este manifestarea în afară a milei. Mulți oameni sunt miloși dar nu sunt generoși,
darnici. Un copil al lui Dumnezeu unește mila (aspectul spiritual) cu dărnicia (aspectul practic) și este gata să
ajute în funcție de posibilități și nevoi (vezi Iacov 2:15, 16).