Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
(1Corinteni 13:5)
Bucurie, durere, teamă, mânie. Ce au toate acestea în comun? Ele sunt toate stări
emoţionale şi sunt parte importantă a fiecărui om. Emoţiile ne ajută să ne exprimăm în faţa
celorlalţi şi fără ele am fi nişte creaturi destul de plicticoase.
Pot fi, însă, emoţiile ghidul care să ne conducă comportamentul? Trebuie, oare, ca
întotdeauna să reacţionăm după ceea ce simţim? Ca orice altă componentă a existenţei
umane, şi emoţiile au fost afectate de păcat. De aceea, nu putem întotdeauna să ne bazăm
pe ele comportamentul. Nu putem, ca şi creştini, să “facem ceea ce simţim” şi să ne
aşteptăm să-I fim plăcuţi lui Dumnezeu.
În studiul nostru despre dragoste, din 1Corinteni 13, descoperim în versetul 5 că “dragostea
nu se mânie”. În limbajul original al Noului Testament, acest cuvânt, “a se mânia”
înseamnă a stârni sau a provoca furie.
Furia este descrisă drept una dintre cele mai puternice emoţii omeneşti. Un dicţionar
defineşte furia ca fiind starea emoţională de displăcere instantanee, cu privire la ceva
care, din punctul nostru de vedere, este rău. Fie că cineva spune sau face ceva, dacă vedem
acel lucru ca pe ceva rău, este posibil să ne devenim furioşi.
Citind Biblia, cele mai multe referiri la mânie sunt când este vorba despre mânia lui
Dumnezeu. Mânia lui Dumnezeu este menţionată de sute de ori în Vechiul Testament.
Mânia lui Dumnezeu este întotdeauna îndreptată împotriva păcatului, pentru că El urăşte
nelegiuirea. Romani 1:18 spune:
“Mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui
Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, care înăduşe adevărul în
nelegiuirea lor.”
Biblia ne vorbeşte şi despre venirea acelei zile în care mânia lui Dumnezeu se va revărsa în
judecata păcatului.
“Şi ziceau munţilor şi stâncilor: ‘Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce
şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei
Lui, şi cine poate sta în picioare?’”(Apocalipsa 6:16-17)
Multele referiri la mânia lui Dumnezeu, care sunt în Biblie, le-au creat multora o impresie
greşită despre Dumnezeu. Ei Îl văd ca pe un judecător care aşteaptă ca cineva să
păcătuiască, pentru ca să-şi verse mânia asupra lui. Trebuie să ne amintim, însă, că,
deoarece El este total neprihănit, mânia Lui este întotdeauna justificată.
“Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de
mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu” (Romani
2:5)
Dar în ce ne priveşte pe noi? Mulţi privesc la mânia lui Dumnezeu şi o folosesc ca să-şi
justifice propria mânie. Putem noi, ca şi creştini, să avem o mânie justificată? Da sunt
lucruri care ar trebui să ne înfurie - corupţia, injustiţia împotriva altora, blasfemia
împotriva Domnului nostru... Efeseni 4:26 ne spune:
“‘Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi’. Să n'apună soarele peste mânia voastră”
Cu toate acestea, pentru că emoţiile noastre poartă stigmatul naturii noastre păcătoase,
trebuie să fim foarte atenţi la lucrurile care ne înfurie. Pentru că, cred eu, în cele mai multe
cazuri, mânia noastră îşi are originea într-o anumită nedreptate sau rană care ni s-a făcut
nouă personal. Iar de multe ori reacţia noastră nu este conformă cu voia lui Dumnezeu şi,
de aceea, cauzează şi mai multe probleme.
Care sunt câteva dintre cauzele şi efectele mâniei? Lista noastră ar putea umple câteva
pagini, dar vom enumera doar câteva. Un lucru care ne provoacă multora dintre noi mânie
este atunci când nu reuşim pe calea noastră (când nu putem face aşa cum noi gândim).
Vedem atât de clar lucrul acesta la copii, în relaţia lor cu părinţii sau cu alţi copii, dar, din
păcate, nu pierdem această trăsătură atunci când ajungem la stadiul de adult. Ca şi adulţi,
învăţăm doar cum să ne mascăm mânia mai bine decât cum o făceam ca şi copii. De multe
ori mânia noastră ne conduce la replici care rănesc şi înrăutăţesc situaţia.
O altă cauză a mâniei poate fi gelozia. Când vedem pe altcineva, aparent, într-o stare mai
bună, iar noi nu putem fi la fel, dintr-un motiv sau altul, devenim mânioşi. Biblia spune:
“Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n'are milă în ziua răzbunării;” (Proverbe
6:34)
Din cauza geloziei, ne formăm o părere greşită despre acel om pe care suntem geloşi şi, cu
siguranţă, relaţia spirituală pe care ar trebui să o avem cu el, este compromisă.
Ne mâniem şi atunci când vedem că cei nelegiuiţi prosperă.
“Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare,
încet la vorbire, zăbavnic la mânie; căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui
Dumnezeu.” (Iacov 1:19,20)
În cele din urmă, dar nu mai puţin important, este ca noi să înţelegem cum reacţionează
“dragostea” când suntem provocaţi la mânie. Vom putea înţelege acest lucru observându-L
pe Isus. Un verset care caracterizează căile dragostei este 1Petru 2:23:
“Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa,
ci Se supunea dreptului Judecător.”
Când începem să realizăm tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi, în ciuda durerii pe care
I-am pricinuit-o Lui şi poporului Lui, nu putem face altceva decât să ne înăbuşim tendinţa
de a ne mânia pe cei care ne-au provocat nouă dureri. Să lăsăm ca dragostea să ne
călăuzească pentru că dragostea nu se mânie!