Cristologia din scolile din Antiohia si Alexandria

Şcoala din Alexandria

În jurul anului 185, s-a deschis la Alexandria o şcoală catehetică de instruire a
convertiţilor la creştinism. Spre deosebire de şcoala de la Roma a lui Iustin Martirul şi a
altor profesori particulari, la care învăţau un număr mic de ucenici, şcoala din Alexandria
este o instituţie bine organizată, având conducători celebri şi un program de cursuri,
precum şi un număr mare de auditori creştini, catehumeni şi chiar păgâni care doreau să
cunoască învăţăturile creştine. Învăţământul de aici se baza pe interpretarea alegorică a
Scripturii. Acest tip de interpretare presupune că Scriptura are mai mult decât un înţeles.
Folosind analogia cu trupul, sufletul şi spiritul uman, ei argumentau că Scriptura are un
sens literal, istoric, care corespunde trupului, de asemenea ea are un sens moral ascuns
care corespunde sufletului, în acelaşi timp ea are un sens spiritual mai adânc pe care
numai creştinii mai avansaţi îl puteau înţelege. Deci metoda alegorică presupune căutarea
sensurilor ascunse ale Scripturilor. Primul ei conducător a fost Pantenus, apoi Clement
din Alexandria, după care a urmat Origen, sub a cărui conducere şcoala a ajuns la mare
înflorire. Despre ultimii doi voi spune în continuare, deoarece ei sunt cei mai importanţi
conducători ai acestei şcoli, înscriindu-se totodată în şirul polemiştilor.
Clement din Alexandria (cca.150-215) s-a născut la Atena într-o familie păgână.
În urma convertirii sale la creştinism, el a căutat un învăţător care să-i satisfacă setea de
cunoaştere. În Alexandria, l-a găsit pe Pantenus, căruia i-a fost discipol. După moartea
profesorului său, el a rămas în Alexandria luându-i locul. În 202, în timpul persecuţiei lui
Septimiu Sever, Clement a fost nevoit să să părăsească Alexandria şi şi-a petrecut restul
vieţii sale călătorind în partea de răsărit a Mediteranei, până la moartea sa. Clement s-a
remarcat şi ca un erudit scriitor. Din numeroasele sale scrieri s-au păstrat doar trei opere
şi o omilie. Cele trei lucrări sunt legate unele de altele formând o trilogie. Această trilogie
este formată din Protrepticus (Cuvânt pentru greci), Pedagogus şi Stromates (Diverse). În
prima lucrare – Protrepticus – care este un document misionar apologetic, autorul arată
superioritatea creştinismului faţă de păgţnismul grecesc. A doua carte – Paedagogus –
este un tratat moral de instruire a tinerilor creştini. Hristos este prezentat ca adevăratul
Învăţător. În cea de-a treia lucrare – Stromates – Clement arată că pentru a fi un creştin
perfect, el trebuiesă fie un gnostic, adică un cunoscător al religiei sale (nu în sensul clasic
al gnosticismului). Predica sau omilia care a rămas de la el se întitulează Care bogat se va
mântui şi arătă că bogăţia nu este o piedică în calea mântuirii, dacă este întrebuinţată în
folosul aproapelui.
Origen (185-254), discipolul şi succesorul lui Clement, este cel mai de seamă
reprezentant al şcolii din Alexandria. De asemenea el a fost un remarcabil teolog şi
scriitor prolific. Se pare că el a fost scriitorul creştin care a scris cele mai multe lucrări
din toate timpurile. Neobosita sa activitate i-a dat titlul de omul de diamant.După o
estimare, Origen a fost autorul a şase mii de suluri de pergament. Printre lucrările sale
sunt lucrări exegetice, dogmatice, polemice şi morale, precum şi foarte multe omilii,
comentarii şi scrisori. Una din lucrările sale legate de critica şi interpretarea Bibliei este
Hexapla. În această lucrare scrisă în timp de 27 de ani, Origen aşează pe şase coloane
paralele mai multe versiuni ale VT în greacă şi ebraică. O altă lucrare, Împotriva lui
Celsus, este un răspuns la acuzaţiile pe care platonistul Celsus le-a adus creştinilor. Poate
cea mai mare contribuţie a lui Origen la literatura creştină este lucrarea sa intitulată De
principiis. Această lucrare este primul tratat creştin de teologie sistematică. Din
nefericire, autorul credea că Fiul este subordonat Tatălui, chiar dacă susţinea că este
„veşnic născut” din Tatăl. În acelaşi timp, Origen credea în preexistenţa sufletelor şi
restaurarea finală a tuturor spiritelor, inclusiv a diavolului. De asemenea el nega învierea
fizică. Pentru aceste idei Biserica l-a condamnat la câteva concilii şi s-a depăratat de
învăţăturile lui.

Concepţia lui Origen despre doctrina cristologică

Origen încearcă să explice cristologia bazânduse pe Scriptură, dar în acelaş timp este
foarte influienţat de filozofia platonică. El crede că în Geneza sunt două istorisiri. În
prima cand Dumnezez descrie crearea universului şi în a doilea rând când crează omul. Si
speculind Origen spune că atunci când Dumnezeu a creat universul a creat o lume de
minţi, şi aceste minţi pe care el le numeşte loghicoi, mici logosuri, si scopul lor era să se
gandească la Dumnezeu, să mediteze despre Dumnezeu şi să fie în legătură cu Dumnezeu
. Cu toate aceste acesti minţi aveau libertatea de manifestate. Dar dintre toate minţile
acestea exista una care se numea Logosul a reuşit să rămână întro relaţie de iubire cu
Tatăl, o relaţie mistică. Când Domnul a făcut trupuri, a făcut şi pentru Logos şi acesta era
Isus Cristos El e Singurul care e în stare să-l reveleze pe Dumnezeu Tatăl. Astfel Isus,
care este Logosul suprem are puterea de a descoperi atributele lui Dumnezeu. Un alt
aspect al teologiei de răsărit este că Isus Cristos are un rol Didactic. 1 Corinteni 6:17 este
argumentul biblic pentru Origen în ce priveşte persoana Domnului Isus. În limba greacă
epinoia sunt atributele desăvârşite ale lui Dumnezeu. Atunci Isus vine la nivelul nostru şi
ne arată dragostea lui Dumnezeu.

Apolinarie
A fost un ucenic a lui Atanasie. El spunea că se poate scăpa de teoria lui Arie. Soluţia lui
Apolinarie a fost să-l combată definitiv pe Arie. Şi în schema lui spune că Logosul
înlocuieşte sufletul. Apolinarie porneşte de la dorinţa de a susţine crezul niceean. El
consideră că dacă se vorbeşte despre două naturi ale lui Isus atunci trebuie ca aceste
naturi să fie unite şi în exterior, de aceea el accentuiază şi preferă să spună că Isus avea o
singură natura. Eliminarea sufletului uman din Cristos, îl duce să vorbească despre Isus
într-un anumit mod. Într-un fel el vorbeşte despre carnea lui Isus glorificată. El citează
Ioan 17:19 unde spune ,,Eu mă sfinţesc pe Mine” Apolinarie vorbeşte despre Isus ca
despre Isus cel ceresc. A fost condamnat că ar fi spus că trupul lui Isus este din cer. El
credea că trupul lui Cristos este vrednic de închinarie. Părerea lui Apolinare a adus multă
opoziţie. In Alexandria credeau că ce spune părerea lui seamănă cu docetismul, de fapt nu
asta a fost singura problemă, ci problema era dacă Isus Cristos după părerea lui
Apolinarie avea toate cele de trebuinţă pentru a face răscumpărarea. Omul când a greşit, a
greşit prin alegere. Ori alegerea aceasta era la nivelul raţiunii, dacă în Cristos raţiunea a
fost schimbată cu Logosul ceea ce a fost de reparat nu mai exista de aceea Dumnezeu
trebuia să înceapă cu schimbarea raţiunii, dar dacă logosul a schimbat raţiunea nu mai are
rost de schimbat nimic.
Şcoala din Antihohia
La Antiohia Sirei s-a înfiinţat o altă şcoală catehetică. Aici se pune mare accent pe
exegeză. Spre deosebire de şcoala din Alexandria unde se studia Scriptura folosind
metoda alegorică, şcoala din Antiohia studia Biblia folosind o exegeză ştiinţifică bazată
pe interpretarea istorico-gramaticală.Această şcoală l-a dat pe cel mai mare orator al
antichităţii creştine, Ioan Gură de Aur, pe scriitorii Diodor din Tars, Teodor de
Mopsuestia şi pe istoricul şi teologul Teodoret de Cir. Au existat şi alte şcoli catehetice,
ca cea din Cezareea Palestinei, din Edesa şi din Cartagina, dar ele nu au fost atât de
populare ca cea din Alexandria şi cea din Antiohia. Învăţământul creştin din perioada
persecuţiilor exprimă dezvoltarea teologiei, precum şi dorinţa creştinilor de a studia
Cuvântul lui Dumnezeu. Totodată ele sunt adevărate citadele pentru apărarea credinţei
creştine.

Diodor din Tars

Diodor propune termenul prosopon-mască, persoană. Este masca lui Cristos, natura
umană dar în această masă se formează natura divină. Nu vedem natura divină dar cea
umană însă ştim că acolo este şi natura umană. Acest gen de limbaj a starnit în
Alexandria nemulţumiri. Alexadrenii spuneau că cei doi nu se pot uni în aşa mod, şi să
foloseşti termenul prosopon. Nu are cam aşa mare legătură cele două naturi. Alexandria a
început să folosească hipostasis- adică când ne uităm la Hristos, divinitatea nu se ascunde
în spatele umanului, ci este esenţială. Din punct de vedere a Antiohenilor aceasta sună un
fel de monofizism, pentru că are o singur natură spun cei din Antiohia. Cei din Antiohia
spuneau că este şi uman. Cei din Alexandria spuneau că Maria este născătoare de
dumnezeu, theotokos. Cei din Antiohia spuneau că sunt dar ea este si antropotokos.

Nestorie şi Chiril- înţelegeri diferite, conluzii identice.

Cele două şcoli sau înrolat în luptă. Ea sa concentrat mai mult între două persoane
Nestorie patriarh la Constantinopol şi Chiril al Alexandirei. Nestorie era din Antiohia
fiind influienţat de Teodor de Mopsiestie. Ca şi patriarh a fost intrebat dacă se poate se se
folosească termenul de theorokos. Era un termen alexandrian. El considera că folosind
acest termen doar din perspectivă alexandrină nu era suficient. El a propus Hristotokos.
Chiril al Alexandriei avea alte păreri ce ţine de Cristologie asa că sa hotărât săl confrunte
pe Nestorie. A scris papei, şi ia trimis un dosar cu diferite dovezi ca sa dovedească că
Nestorie nu predică ceea ce ptrebuie. Ideea era ca să il atragă pe papă de partea lui. Chiril
scrie 12 anateme, trimiţindu-le lui Nestorie. Peste doi ani Chiril a renuntat la cele 12
anateme si a fost de acord cu Antiohia. Antiohienii au acceptat theotokos. Nestorie a
rămas condamnat, si poziţia care i sa atribuit nestorianism. Chiar dacă el nu a apartinut
acestei erezii ca si cand ar avea Dumnezeu doi fii.

Esenţa problemei- Uman si Divin Intrun singur trup?

Diferenţa de opinii a început de pe vremea disputelor despre Sfânta Treime. Apolinarie

din Laodicia unul care apăra crezul de la Niceea în ce priveşte Trinitatea, credea că va
ajuta prin a spune că Cuvântul Veşnic sa intrupat în persoana lui Isus Cristos . El spune
că Isus a avut acelaş trup ca al oamenilor obişnuiţi, însă raţiunea de fapt era divină.
Problema era însă ca un Om cu trup uman însă cu raţiune divină nu era pe deplin uman.
Pe de altă parte opoziţia susţinea că isus easte mai mult uman pana la urmă Sinodul a
spus ca ambele şcoli au dreptate. Consiliul de la Calcedon nu dă o soluţie, ci stabileşte un
cadru de discuţie. Dacă vorbim despre aceste două naturi. Majoritatea crestinilor de
atunci au semnat Calcedonul. Au fost cateva biserici care nu au semnat. In Persia, era
duşmanul tradiţional al Romei si crestinii erau tradători. La vel sa intamplat cu creştinii
din Armenia si cei din Egipt. Pana astăzi nu sunt în comuniune cu bisericile ortodoxe că
nu au semnat sinodul de la Calcedon.

Concluzie:
1. Ambele părţi erau de acord că partea divină exista, era veşnică şi neschimbată.
2. Problema era cum nadura veşnică şi neschimbată divină putea să fie unită cu cea
schimbatoare umană.

Cei din Alexandria, urmândul pe Clement si pe Origen, accentuau pe Isus ca veşncul

Învăţător despre Tatăl. De aceea Isus în totalitate şi-a descoperit partea umană. Partea
divină trebuia accentuată chiar daca era minimalizată partea umană. Antiohia pe de altă
parte erau de părere ca dacă Isus Cristos trebuia să salveze oemnirea trebuia să devină
uman, astfel partea umană era absolut necesară. El neapărat rămânea divin dar, aceasta nu
însemna că partea umană era neimportantă. Ambele părţi erau de părere că Isus avea si
partea divină si partea umană problema era în ce măsură cele două naturi ale lui Cristos
sunt compatibile. Astfel prin definiţia dată de sinod se spunea ,,Hristos este născut din
Maria care este Teotokos el este Dumnezeu adevărat si om adevărat. Fără confuzie fără
schimbare, fără împărţire fără separare. Cele două naturi sunt unite întrun
prosopon(Antiohia) si un ipostasis. (Alexandria)

Bibliografie
Earle E. Cairns Crestinismul de-a Lungul Secolelor
Husto Gonzalez Istoria Creştinătăţii
Constantin Dupu O Istorie a bisericii
 TCM International Institute

Lucrare

Scolile din Antiohia si Alexandria. Cristologia.

Profesor: Dr. Oti Bunaciu

e-mail; bunaciuo@gmail.com

Student: Samocrainii Vladimir

e-mail; mitropolitul@gmail.com
Tintareni, Anenii Noi, R. Moldova

Chisinau, Moldova 2011