Curs II

Părinți Apostolici

Genuri ale literaturii patristice

În spațiul Bisericii au fost cultivate mai multe genuri literare.
Scopul părinților și scriitorilor bisericești nu este să slujească
anumitor genuri literare, ci progresul duhovnicesc al credincioșilor.
Genul epistolar: Muți părinți și scriitori bisericești și-au expus
gândirea teologică în epistole: (Sf. Clement Romanul; Sf. Ignatie
Teoforul; Sf. Policarp al Smirnei; Sf. Vasile cel Mare, Sf. Atanasie
cel Mare, Sf. Grigorie Teologul; Sf. Ioan Gură de Aur).
Genul apologetic (Apologia): Este o specie literară întâlnită
îndeosebi în secolul al II-lea. Apologeții (Iustin Martirul și
Filozoful, Sf. Teofil, Tertulian, etc.) și-au asumat responsabilitatea
respingerii acuzațiilor formulate împotriva creștinilor de păgâni,
iudei, filozofi, conducători politici, dar și aceea de a a face
cunoscut tuturor ceea ce sunt și ce cred creștinii.

Genul dogmatic (lucrări teologice, dogmatice, sau antieretice

(polemice) –
- Alcătuiesc principalul corp al literaturii patristice.
- Sunt expresia luptei Bisericii pentru exprimarea și apărarea
adevărului.
- Caracterul acestor scrieri este în principal pozitiv.
Genul exegetic. Lucrările exegetice au ca scop explicarea
Vechiului și Noului Testament în scopul zidirii duhovnicești a
credincioșilor. Aceste lucrări au diferite forme: comentarii,
omilii, scolii. Metoda părinților de intrepretarea textului sacru;
Nu au urmat o metodă standard; au avut a) înțelegerea Scripturii
așa cum a înțeles-o Biserica; b) au arătat respect față de litera
Scripturii (însă nu în mod absolut); c) căutarea, când se impunea,
a unui duh mai larg (Stăniloae – formulări paradoxale;
neamestecat și neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit,
 născut-nenăscut; Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului); căutarea și
descoperirea unor rațiuni ascunse ale textului.

EXCURS Metode exegetice / PRINCIPII DE HERMENEUTICĂ.

Metoda alegorică (căută semnificații mai adânci, duhovnicești, care
nu sunt în litera Scripturii); istorio-literară (se limitează la litera
Scripturii); tipologică semnalează fapte din Vechiul testament, care
închipuiau adevăruri din Noul Testament; Sensul tropologic – sau
moral al textului.
Școala antiohiană (metoda - istorico-literară cu prcădere (n-au
neglijat nici sensul duhovnicesc al Scripturii; Școala alexandrină –
metoda alegorică/tipologică)
Părinții Bisericii ne-au arătat că există mai multe metode de
interpretare ale Sfintei Scripturi: metoda istorico-literară (critică),
metoda alegorică sau tipologică, metoda tropologică sau morală și
metoda anagogică sau mistică.
Din epoca luminilor și până de curând interpretarea Sfintei Scripturi s-a bazat, în special,
pe metoda istorico-critică. Pentru a pătrunde adâncurile acestor taine și pentru a interpreta
adecvat Sfânta Scriptură este nevoie și de alte metode care să reveleze sensurile multiple
ale textelor biblice. Noua hermeneutică propune metode de interpretare similare celor pe
care le-au folosit Sfinții Părinți. Contribuția Părinților în domeniul hermeneuticii nu
constă atât în tehnicile lor exegetice, cât mai ales în deschiderea lor în fața lucrării
Duhului Sfânt, cel care inspiră pe interpret și luminează textul biblic. Interpreții de azi ai
Cuvântului lui Dumnezeu, cuprins în Sfintele Scripturi, trebuie să se deschidă în fața
inspirației Sfântului Duh și să devină instrumente ale Duhului, dacă doresc să lumineze și
altora lucrarea mântuitoare a lui Hristos în Biserică.
Text de la Sf. Ioan Cassian

„Dar să ne întoarcem la prezentarea științei despre care a fost vorba la început. Așadar,
precum am spus mai sus, din domeniul practicii fac parte multe profesiuni și discipline,
dar științele teoretice sunt două, și anume interpretarea istorică și înțelegerea
duhovnicească. Solomon, după ce a numărat multele feluri ale harului Bisericii, a
adăugat: «Toți cei care sunt în ea, sunt îmbrăcați cu două haine» (Pilde 31, 21). Iar
ramurile științei duhovnicești sunt trei: tropologia, alegoria și anagogia. Despre acestea
se spune în Pilde așa: «Tu, însă, scrieți-le în trei feluri pe inima ta» (Pilde 3, 3). Istoria
îmbrățișează cunoașterea lucrurilor trecute și văzute, ca acestea despre care vorbește
Apostolul: «Este scris că Avraam a avut doi fii, unul de la o roabă și celălalt de la o
femeie liberă. Dar cel de la roabă s-a născut după trup, iar cel de la femeia liberă prin
făgăduință» (Galateni 4, 22-23). Din domeniul alegoriei fac parte cele ale căror
adevăruri cuprinse în ele sunt spuse sub formă figurativă, fiind vorba în chip tainic de
altceva decât de ceea ce spun ele, precum urmează: «Acestea sunt două testamente: unul
de la muntele Sinai, care naște spre robie și care este Agar. Căci Agar este muntele Sinai,
în Arabia, și stă în același rând cu Ierusalimul de acum, care zace în robie cu fiii lui»
(Galateni 4, 24-25). Anagogia se ridică de la tainele duhovnicești la cele ale cerului, mai
înalte și mai sfinte, precum spune mai departe Apostolul: «Iar cea liberă este Ierusalimul
cel de sus, care este mama noastră. Căci scris este: Veselește-te tu, cea stearpă, care nu
naști! Saltă de bucurie și strigă, tu, care nu ai durerile nașterii, căci mulți sunt copiii
celei părăsite, mai mulți decât ai celei ce are bărbat» (Galateni 4, 26). Tropologia este
explicația morală care duce la curăția vieții și la principiile de conduită practică. De
exemplu, dacă prin cele două testamente înțelegem învățătura practică și pe cea
teoretică, sau, desigur, dacă vrem să înțelegem prin Ierusalim, ori Sion, sufletul omului,
precum este scris: «Laudă, Ierusalime, pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane»
(Psalmi 147, 1). Așadar, cele patru figuri, dacă vrem, le reducem la una singură, încât
unul și același Ierusalim să se poată înțelege prin patru feluri: istoric este oraș al
iudeilor, alegoric este Biserica lui Hristos, anagogic cetatea cerească a lui Dumnezeu,
aceea «care este mama noastră a tuturor» (Galateni 4, 25), iar tropologic sufletul
omului, care adesea este lăudat sau mustrat de Domnul cu acest nume. Despre aceste
patru feluri de interpretare, fericitul Apostol spune: «Iar acum, fraților, dacă aș veni la
voi, grăind în limbi, de ce folos v-aș fi, dacă nu vă vorbesc sau în descoperire, sau în
cunoștință, sau în proorocie, sau în învățătură?» (1 Corinteni 14, 6). Descoperirea
privește alegoria, care exprimă printr-o povestire istorică înțelesuri duhovnicești”(Ioan
Cassian, PSB 57, p, 555) .

Genul omiletic și catehetic. Operele omiletice și catehetice sunt un

răspuns la nevoile credincioșilor pentru cunoașterea învățăturii
Bisericii. Catehezele se adresau celor ce urmau să primescă taina
botezului sau fuseseră de curând botezți.

Genul ascetic/mistic/neptic – lucrări despre mari asceți (monahi)

din Egpit, Palestina, Siria. Convorbiri cu părinții (collationes),
apoftegmata patrum.

Genul aghiografic. Actele martirice ( o descriere a martiriului, date

biografice, elogiu adus martirului, acte ale procesului de judecată,
proceduri pe baza cărora s-a făcut judecata); Viețile sfinților (sunt
descrise viața, faptele și minunile sfinților); Sinaxarele (colecții de
acte martirice și vieți ale sfinților folosit mai ales în cultul
Bisericii).
Genul Istoric – Preocuparea Bisericii de a consemna fapte și
eveniment mai importante din viața ei (Eusebiu de Cezareea,
Istoria Bisericească).
Genul poetic. Poezia este unul din mijloacele de expresie pe care
le-a folosit Biserica. Transmiterea adevărului și a învățăturii prin
intermediul formelor poetice corespunde sensibilității
credincioșilor. Imnografia – creație specială a Bisericii

Genul liturgic – Textele liturgice exprimă atitudinea credinciosului

în fața lui Dumnezeu în momentul rugăciunii comune.

Începuturile literaturii creștine.

Scrierile Noului Testament ; Epistolele pauline și cele sobornicești

( Epistolele Sf. Ap. Petru, Ioan, Iacob), Sfintele Evanghelii, Faptele
Apostolilor, Apocalipsa au contribuit la întemeierea și menținerea
primelor comunități creștine;
Sfânta Scriptură era îndrumarul vieții primelor comunități creștine
(Magna Charta creștinilor – cum spune IG Coman).
La sfârșitul epocii apostolice apare și literatura creștină numită din
sec. XVII de învățatul francez Cotelier literatura Părinților
Apostolici.
Cauzele apariției acestei literaturi:
1. Creșterea numărului comunităților creștine și nevoia de
mijloace misionare.
2. Importanța Tradiției în ansamblul vieții creștine. Operele
părinților apostolici sunt prima expresie a Sfintei Tradiției.
Părinții apostolici țin la puritatea duhului hristic al vieții
creștine.
3. Frământările comunităților cu privire la Ierarhie. Părinții
apostolici au subliniat în operele lor (Sf. Ignatie Teoforul, Sf.
Policarp) rolul și importanța ierarhiei bisericești (episcopi,
preoți, diaconi.
4. Parusia, hiliasmul, ereziile. Primele comunități creștine trăiau
 în așteptarea apropiatei veniri a Domnului (parusia). Foarte
curând s-a format apinia că prin venirea sa Domnul Iisus
Hristos va întemeia o împărăție în care va stăpâni cu sfinții
Săi o mie de ani (hiliasmul / milenarismul). Totodată au
apărut și ereziile (docheții, iudaizanții, gnosticii).
5. Persecuțiile; Creștinii au fost și sunt și astăzi într-o stare
permanentă de martiraj. Actele martirice (Sf. Ignatie scrie 7
scrisori către diferite comunități în drumul său către martiriu).
Epistola către Romani exprimă cel mai bine ethosul unui
mare spirit care se duce de bună voie spre martiriu.
6. Starea morală a comunităților. Lucrările părinților apostolici
pun accent în special pe viața morală a creștinilor (Didahia
vorbește de calea vieții și calea morții).

Caracteristici ale literaturii apostolice

1. Este o literatură ocazională; au apărut sporadic, în urma unor
evenimente.
2. Literatura părinților apostolici este o literatură simplă,
nespeculativă, de ordin practic, care izvorăște din curăția
inimii și a trăirii autorilor respectivi.
3. Este o literatură axată eminamente pe latura misionar –
pastorală a activităților din comunitățile creștine.
4. Este o literatură epistolară, bazată de scrisori (Sf. Clement
Romanul, Sf Ignatie, Sf. Policarp). Didahia pare a fi mai mult
un manual.
5. E o literatură religioasă de natură intern-bisericească.
6. E o literatură duhovnicească.
 SIMBOLUL APOSTOLIC

Simbolul apostolic este unul dintre cele mai vechi documente ale
Bisericii primare -Scriitorul bisericesc Rufin crede că Simbolul
este regula de credință (regula fidae); lex credendi – lex orandi
stabilită de apostoli înainte de a pleca în misiune. Ei au numit
această regulă simbol – semn, contribuție comună, ceea ce aduce
mai mulți la un loc. Este și semn/indiciu pentru a distinge
învățătura apostolică de alte învățături.
Regula de credință trebuia reținută în inimi de către creștini,
consemnarea în scris s-a făcut mai târziu.

Simboalele de credință se mai numesc și crezuri, deoarece toate

încep cu verbul „cred”. (Cred, mărturisesc, aștept)
În perioada incipientă a creștinismul, fiecare creștin trebuia să știe
crezul. În perioada primară aproape toate bisericile locale aveau
crezul propriu: Ierusalim, Antiohia, Cezareea Palestinei,
Alexandria. Roma...
Versiunea greacă transmisă de Marcel de Ancira este cea mai
veche formă a Simbolului apostolic. Simbolul este inserat în
scrisoarea trimisă de acesta la anul 340 papei Iuliu I. În limba
latină îl găsim la Rufin anul 400.
Laurentiu de Valla este primul care neagă autenticitatea Simbolului
apostolic pe la 1444 (Bardenhewer). Au urmat discuții între
patrologi (Casparri, Kattenbusch) s-a concluzionat că fondul
simbolului apostolic urcă până în perioada apostolică.

Doctrina Simbolului Apostolic.

1. Credința în Sfânta Treime. Este completă: Dumnezeu
atotputernicul, care e și Tatăl; Credința în Iisus Hristos, Fiul
Unul-Născut al Tatălui; Se mărturisește și credința în Sfântul
Duh.
 2. Hristologia este simplă dar substanțială; Hristos e născut din
Duhul Sfânt și din Fecioara Maria; răstignirea sub Ponțiu
Pilat, îngroparea, învierea.
3. Credința în parusia Domnului. Se mărturisește credința în
venirea imanentă a lui Hristos ca să judece vii și morții (nu e
vorba de milenarism).
4. Credința în Sfânta Biserică, iertarea păcatelor, învierea
trupului.

carnis resurrectionem,
vitam aeternam.
Simbolul
Cred în Dumnezeu, Tatăl
Apostolic Text preluat de pe atotputernicul, făcătorul
Πιστεύω οὖν εἰς θεòν
wikipedia.org cerului și al pământului.
πατέρα παντοκράτορα· Și în Iisus Hristos, fiul său
Credo in Deum, Patrem unul născut, Domnul
καὶ εἰς Χριστὸν Ἰησοῦν, omnipotentem, nostru:
τὸν υἱὸν αὐτοῦ τὸν creatorem caeli et terrae.
μονογενῆ, τὸν κύριον Et in Iesum Christum, Care s-a născut
ἡμῶν, Filium eius unicum, din Duhul Sfânt și
τὸν γεννηθέντα ἐκ Dominum nostrum: din Maria, Fecioara,
πνεύματος ἁγίου καὶ qui conceptus est de
Μαρίας τῆς παρθένου, Spiritu Sancto, natus ex Care a pătimit sub Pilat
τὸν ἐπὶ Ποντίου Πιλάτου Maria Virgine, din Pont, a fost răstignit, a
σταυρωθέντα καὶ ταφέντα passus sub Pontio Pilato, murit și a fost îngropat, a
τῇ τρίτῃ ἡμέρα crucifixus, mortuus, et coborât la iad,
ἀναστάντα ἐκ τῶν
sepultus, descendit ad A treia zi a înviat din morți,
νεκρῶν, inferos: S-a înălțat la ceruri,
ἀναβάντα εἰς τοὺς tertia die resurrexit a Șade de-a dreapta Tatălui,
οὐρανούς, mortuis; de unde va veni să
καὶ καθήμενον ἐν δεξιᾳ ascendit ad caelos; judece vii și morții.
τοῦ πατρός, sedet ad dexteram Dei Cred în Duhul Sfânt,
ὅθεν ἔρχεται κρίνειν Patris omnipotentis: Sfânta Biserică,
ζῶντας καὶ νεκρούς; inde venturus est iudicare
καὶ εἰς τò ἅγιον πνεῦμα, vivos et mortuos. Iertarea păcatelor,
ἁγίαν ἐκκλησίαν, Credo in Spiritum Învierea trupului,
Sanctum, viața cea veșnică.
ἄφεσιν ἁμαρτιῶν, sanctam Ecclesiam
σαρκὸς ἀνάστασιν. catholicam, Sanctorum
Ζωην αιωνιου communionem,
remissionem peccatorum,
Comunio sanctorum!!!
 DIDAHIA
Învățătura celor 12 Apostoli

Ce mai veche piesă literară creștină post-biblică, descoperită de

Mitropolitul Filotei Vrienios în 1875 și publicată la Constantinopol
în 1883. Este o lucrare de dimensiuni mici, are doar 210 rânduri.
La apariția ei Adolf von Harnack a exclamat: Didahia ne-a adus în
sfârșit lumină.
J. Tixeront o numește un Vade mecum (un manual) al
credinciosului. J. Quasten crede ca e documentul cel mai apropiat
de epoca apostolică.
A fost o carte foarte citită și citată de antichitatea creștină: Eusebiu
de Cezareea, Sf. Atanasie, Sf. Iustin Martirul și Filozoful, Sf.
Ignatie etc.
Titlul: Învățătura apostolior (Sf Atanasie); Învățături ale apostolilor
(Eusebiu de cezareea).
Autorul necunoscut. Locul Orient (Palestina, Siria, Egipt).
Cuprins: Cele două căi, botezul, mărturisirea, euharistia, postul,
rugăciunea, ierarhia, parusia.

Timpul. Lucraea a fost scrisă la mijlocul secolului I.

J.P. Audet (editor) susține anii 50-70 întrucât în Didahie ne găsim
în perioada apostolilor, a profeților și învățătorilor.
Alți propun anii 120/160 (Vrenios), alții 180-200.
Cel mai probabil a apărut la sfârșitul secolului I (100 d. Hr.), în
mediu creștin.

Scopul lucrării – să fie călăuză creștinilor pentru a trăi conform

Evangheliei.
Împărțirea. Lucrarea are 16 capitole. Poate fi grupaă în trei părți și
un epilog.
1. Cateheză morală (capitolele I-IV). Instrucțiuni morale; cele
două căi. Destinată candidaților la Botez, care se face prin
afundare de trei ori în apa sfințită.
2. Un compendiu liturgic (VII-X). Tratează despre săvârșirea
botezului, despre post și rugăciune, despre Sf. Euharistie.
3. Instrucțiuni bisericești (XI-XV) privind viața în comunitate.
Învățătorii (didascălii) să fie primiți în comunitate. Apostolii
și profeții, care merg din loc în loc și propovăduiesc
Evanghelia, să nu stea mai mult de 3 zile.
 4. Epilogul (XVI)- îndemn la priveghere, se prezintă semnele
venirii Domnului și semnele sfârșitului lumii.

DIDAHIA TEXT
https://cezarsalahor.wordpress.com/2008/07/07/didahia/
Capitolul I
1. Sint doua cai: una a vietii si alta a mortii; si este mare deosebirea intre cele doua cai.

2. Calea vietii este aceasta :

Mai intii, sa iubesti pe Dumnezeu, Creatorul tau; al doillea, pe aproapele tau ca pe tine insuti si toate
cate voiesti sa nu ti se faca tie, nu le face si tu altora.

3. Iar invatatura acestor cuvinte este aceasta :

Binecuvintati pe cei ce va blestema si rugati-va pentru dusmanii vostri; postiti pentru cei ce va
prigonesc; ca ce multumita aveti, daca iubiti pe cei ce va iubesc ? Nu si paganii fac acelasi lucru ?
Voi, insa, iubiti pe cei ce va urasc, si nu veti avea dusman.

4. Departeaza-te de poftele trupesti si lumesti. Daca-ti da cineva o palma pe obrazul drept,

intoarce-i lui si pe celalalt si vei fi desavarsit. Daca te sileste cineva sa mergi o mila, mergi cu el
mergi cu el doua daca-ti ia haina, da-i si camasa; daca cineva ia de la tine ce-i al tau, nu cere, ca
nici nu poti.

5. Oricarui cere de la tine, da-i si nu cere inapoi, ca Tatal vrea sa dea tuturor din darurile Sale.
Fericit este cel ce da potrivit poruncii, ca este nevinovat. Vai de cel ce ia! Daca ia, avind nevoie, va
fi nevinovat; dar cel care ia neavand nevoie, va da socoteala de ce a luat si pentru ce; dus la
inchisoare, va fi cercetat de cele ce a facut si nu va iesi de acolo pana cand ce nu va da si cel din
urma ban. Dar si despre acestea s-a zis : Sa asude milostenia ta in mainile tale pana cunosti cui
dai.

Capitolul II

1. A doua porunca a invataturii: Sa nu ucizi, sa nu savarsesti adulter; sa nu strici baieti, sa nu fii

desfrinat, sa nu furi, sa nu vrajesti, sa nu faci otravuri, sa nu ucizi copil in pantece, nici pe cel nascut
sa nu-l ucizi, sa nu poftesti cele ale aproapelui.

2. Sa nu juri stramb, sa nu dai marturie mincinoasa, sa nu vorbesti de rau, sa nu tii minte raul.

3. Sa nu fii cu doua ganduri, nici cu doua feluri de vorba, pentru ca doua feluri de vorba este cursa
mortii.

4. Sa nu fie cuvintul tau mincinos, nici in desert, ci plin de fapta.

5. Sa nu fii lacom, nici rapitor, nici fatarnic, nici rau, nici mindru. Sa nu ai gind rau impotriva
semenului tau.

6. Sa nu urasti pe nici un om, ci pe unii sa-i mustri, pe altii sa-i miluiesti, pentru altii sa te rogi, iar pe
altii sa-i iubesti mai mult decit sufletul tau.

Capitolul III
1. Fiul meu, fugi de orice rau si de tot ce este asemenea lui.

2. Sa nu fii manios, ca mania duce la ucidere; nici invidios, nici certaret, nici manios, ca din toate
acestea se nasc ucideri.

3. Fiul meu, sa nu fii poftitor, ca pofta duce la desfriu; sa nu spui cuvinte de rusine, si nici sa te uiti cu
ochi pofticiosi, ca din toate aceste se nasc adulterele.

4. Fiul meu, sa nu ghicesti viitorul dupa zborul pasarilor, pentru ca aceasta duce la Inchinare de
idoli; sa nu descanti, sa nu citesti in stele, sa nu faci vraji, sa nu vrei sa auzi de ele, nici sa le vezi, ca
din toate acestea se naste inchinarea la idoli.

5. Fiul meu, sa nu fii mincinos, pentru ca minciuna duce la hotie; nici iubitor de argint, nici iubitor de
slava desarta, ca din toate acestea se nasc hotiile.

6. Fiul meu, sa nu fii cartitor, pentru ca te duce la hula, nici obraznic, nici cu gand rau, ca din toate
acestea se nasc hulele.

7. Sa fii blind, pentru ca cei blanzi vor mosteni pamintul.

8. Sa fii indelung rabdator, milostiv, fara rautate, pasnic si bun, tremurand totdeauna pentru
cuvintele pe care le-ai auzit.

9. Sa nu te inalti pe tine insuti, nici sa ai sufletul tau obraznic. Sa nu se lipeasca sufletul tau de cei
mandri, ci sa ai legaturi cu cei drepti si cu cei smeriti

10. Cele ce ti se intampla se le primesti ca bune, stiind ca nimic nu se face fara Dumnezeu.

Capitolul IV
1. Fiul meu, sa-ti aduci aminte, ziua si noaptea, de cel ce-ti graieste cuvantul lui Dumnezeu si sa-l
cinstesti ca pe Domnul, ca unde se vorbeste de domnie, acolo este si Domnul.

2. Sa cercetezi in fiecare zi cartile sfintilor, ca sa afli odihna in cuvintele lor.

3. Sa nu faci desbinare si sa impaci pe cei ce se cearta. Sa judeci cu dreptate, sa nu te uiti la fata

omului, cand ai sa mustri pentru pacat.

4. Sa nu te indoiesti daca un lucru va fi sau nu.

5. Sa nu fii cu miinile intinse la luat si cu ele stranse la dat.

6. Daca ai dobindit ceva prin lucrul miinilor tale, sa dai ca rascumparare pentru pacatele tale.

7. Sa nu stai la indoiala cand dai si nici sa murmuri cand dai, ca vei cunoaste cine este Bunul
Rasplatitor al platii.

8. Sa nu intorci spatele, celui lipsit; sa faci parte din toate ale tale frateluri tau si sa nu zici ca sunt ale
tale. Daca santem partasi la cele nemuritoare, cu atat mai mult la cele muritoare.

9. Sa nu iei mina ta de pe fiul tau sau de pe fiica ta, ci sa-i inveti din tinerete frica de Dumnezeu.

10. Sa nu poruncesti slugii tale sau slujnicii tale, cand esti amarat si suparat, ca si ei nadajduiesc in
acelasi Dumnezeu, ca nu cumva sa nu se mai teama de Dumnezeu, care este si Dumnezeul tau si
al lor. Ca Dumnezeu n-a venit la noi, ca sa ne cheme dupa fata, ci le aceia pe care i-a pregatit
Duhul.

11. lar voi, cei care sunteti robi, sa va supuneti, cu rusine si cu teama, stapanilor vostri, ca unor
chipuri ale lui Dumnezeu.

12. Sa urasti orice fatarnicie si tot ce nu este placut Damnului.

13. Sa nu parasesti poruncile Domnului si sa pastrezi ceea ce ai primi fara sa adaugi si fara sa
scoti.

14. In Biserica sa-ti marturisesti pacatele tale si sa nu te duci la rugaciune cu constiinta rea.
Aceasta este calea vietii.

Capitolul V

1. Calea mortii este aceasta :

Mai intai de toate este rea si plina de blestem : ucideri, adultere, pofte, desfranari, hotii, idololatrii,
vraji, farmece, rapiri, marturii mincinoase, fatarnicii, inima vicleana, viclesug, mandrie, rautate,
obraznicie, lacomie, cuvinte de rusine, invidie, nerusinare, ingamfare, fudulie, lipsa de teama,

2. prigonitori ai celor buni, uratori de adevar, iubitori de minciuna ; nu cunosc rasplata dreptatii, nu
se lipesc de bine, nici de dreapta judecata; nu privegheaza spre bine, ci spre rau ; bunatatea si
rabdarea este departe de ei; iubesc cele desarte, umbla dupa mita, nu miluiesc pe sarac, nu sufar
pe cei necajiti, nu cunosc pe Creatorul lor, ucigasi de copii, stricatori al fapturii lui Dumnezeu, intorc
spatele celui lipsit, asupresc pe cel in strimtorare; aparatori ai bogatilor, judecatori nelegiuiti ai
saracilor, plini de tot pacatul. Izbaviti-va fiilor, de toate acestea!

Capitolul VI
1. Vezi sa nu te abata cineva de la aceasta cale a invataturii, ca acela te invata cele ce sunt in afara
de Dumnezeu.

2. Daca poti purta tot, jugul Domnului, desavarsit vei fi; dar daca nu poti, fa ce poti.
3. Cu privire la mincari, tine ce poti, dar fereste-te tare de cele jertfite idolilor, ca este slujire a unor
zei morti.

Capitolul VII
1. Cu privire la botez, asa sa botezati :

Dupa ce ati spus mai inainte tote cele de mai sus botezati in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului
Duh. In apa proaspata.

2. Iar daca n-ai apa proasparta, botează și in alta apa; iar daca nu poti in apa rece, in apa calda.

3. Daca nu ai de ajuns nici una nici alta, toarna pe cap de trei ori apa, in numele Tatalui al Fiulul si
al Sfantului Duh

4. Inainte de botez sa posteasca cel ce boteaza si cel botezat

si alti cativa, daca pot. Porunceste, insa, ca cel ce are sa se boteze sa posteasca o zi sau doua
inainte.

Capitolul VIII
1. Posturile voastre sa nu fie ca cele ale fatarnicilor ca ei postesc lunea si joia; voi, insa, sa postiti
miercurea si vinerea;

2. Nu va rugati ca fariseii ci cum a poruncit Domnul in Evanghelia Sa! Asa sa va rugati:

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta
precum in cer si pe pamant. Piinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi si ne iarta noua
greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste
de cel rau. Ca a Ta este puterea si slava in veci.

3. De trei ori pe zi sa va rugati asa.

Capitolul IX
1. Iar cu privire la euharistie, asa sa faceti euharistia :

2. Mai intii cu privire la potir: „Iti multumim Tie, Parintele nostru, pentru sfinta vie a lui David, sluga
Ta, pe care ne-ai facut-o noua cunoscuta prin Isus, Fiul Tau. Tie slava in veci”.

3. Cu privire la frangerea piinii : „Iti multumim Tie, Parintele nostru, pentru viata si cunostinta, pe
care ne-ai facut-o cunoscuta noua prin Iisus, Fiul Tau. Tie slava in veci”.

4. Dupa cum aceasta paine franta era imprastiata pe munti si fiind adunata a ajuns una, tot asa sa
se adune Biserica Ta de la marginile lumii in imparatia Ta. Ca a Ta este slava Si puterea, prin lsus
Hristos in veci.

5. Nimeni sa nu manince, nici sa bea din euharistia voastra, ci acei care au fost botezati in numele
Domnului. Caci cu privire la aceasta, a spus Domnul: „Nu dati ceea ce este sfant ciinilor”.
Capitolul X
1. Dupa ce v-ati impartasit, multumiti asa:

„Iti multumim Tie, Parinte Sfinte, pentru sfant numele Tau, pe care l-ai salasuit in inimile noastre si
pentru cunostinta, credinta si nemurirea, pe care ne-ai facut-o noua cunoscuta prin Iisus, Fiul Tau.
Tie slava in veci”.

2. Tu, Stapane atotputernice, ai zidit toate, pentru numele Tau. Mancare si bautura ai dat
oamenillor spre desfatare, ca sa-Ti multumeasca Tie, iar noua ne-ai, daruit, prin Fiul Tau, mancare
si bautura duhovniceasca si viata vesnica.

3. Inainte de toate, Iti multumim, ca esti puternic. Tie slava in veci.

4. Adu-ti aminte, Doamne, de Biserica Ta, ca s-o izbavesti de tot raul si s-o desavarsesti in
dragostea Ta si aduna din cele patru vanturi, aceasta Biserica sfintita in imparatia Ta, pe care ai
pregatit-o. Ca Tie este puterea si slava in veci.

5. Sa vina harul si sa treaca lumea aceasta ! Osana Dumnezeului lui David! Daca este cineva sfant,
sa vina! Daca nu este, sa se pocaiesca! Maranatha, Amin.

6. Profetilor, insa, ingaduiti-le sa multumeasca atit cat vor.

Capitolul XI
1. Daca vine cineva la voi sa va invete acestea toate, pe care le-am spus mai inainte, primiti-l.

2. Dar daca invaratorul insusi se schimba si invata alta invatatura, ca sa o distruga pe aceasta, sa
nu-l ascultati; iar daca invata pentru sporirea dreptatii si cunostintei Domnului, primiti-l ca pe
Domnul.

3. Cu privire la apostoli si profeti, potrivit dogmei Evangheliei, sa faceti asa:

4. Orice apostol, care vine la voi, sa fie primit ca Domnul;

5. dar sa nu ramina decit o zi ; iar daca e nevoie, si a doua zi ; dar daca ramine trei zile, este profet
fals.

6. Apostolul, cand pleaca, sa nu ia nimic decat paine, pana ce gasese alt salas; dar daca, cere bani,
este profet fals.

7. Nu ispititi si nici nu criticati pe orice profet, care vorbeste in duh, ca orice pacat se va ierta, dar
pacatul acesta nu se va ierta.

8. Dar nu oricine graieste in duh este profet, ci numai daca are purtarile Domnului. Deci dupa purtari
se va cunoaste profetul fals si profetul.

9. Orice profet, care rinduieste, in duh, masa, nu mananca din ea, decat daca este profet fals.
10. Orice profet, care invata adevarul, daca nu face ce invata este profet fals.

11. Orice profet incercat si adevarat, care lucreaza in taina lumeasca a Bisericii, dar nu invata pe
altii sa faca ceea ce el insusi face, sa nu fie judecat de voi, ca el cu Dumnezeu are judecata; asa au
facut si vechii profeti.

12. Daca, insa, unul spune in duh: „Dati-mi bani sau altceva, pe acela sa nu-l ascultati; dar daca
spune sa i se dea pentru altii, care-s lipsiti, nimeni sa nu-l judece.

Capitolul XII
1. Tot cel ce vine in numele Domnului, sa fie primit; iar apoi, dupa ce il cercetati, il veti cunoate, ca
veti avea pricepere sa deosebiti dreapta de stinga.

2. Daca cel ce vine este un drumet, ajutati-l cat puteti; dar sa nu ramana la voi decat doua, sau trei
zile, daca e nevoie.

3. Daca vrea sa se stabileasca la voi ca meserias, sa lucreze si sa manance;

4. dar daca nu are o meserie, socotiti-va dupa priceperea voastra, ca sa nu traiasca impreuna cu
voi un crestin trandav.

5. lar daca nu vrea sa faca asa, atunci face negutatorie cu Hristos. Fiti cu luare aminte cu unii ca
acestia.

Capitolul XIII
1. Orice profet adevarat, care vrea sa se stabileasca la voi, este vrednic de hrana lui.

2. La fel dascalul adevarat este vrednic si el ca lucratorul de hrana lui.

3. Luati dar toata pirga produselor linului, a ariei, a boilor si oilor si dati profetilor parga, ca ei sunt
preotii vostri.

4. Iar daca nu aveti profet, dati-o saracilor.

5. Daca fac piine, ia pirga si da-o potrivit poruncii.

6. La fel daca deschizi un vas cu vin sau cu undelemn, ia pirga si da-o, profetilor.

7. Ia, dupa socotinta ta, pirga din argintul, din hainle si din toata averea ta si o da potrivit poruncii.

Capitolul XIV
1. Cand va adunati in dumninica Domnului, frangeti piinea si multumiti, dupa ce mai intai v-ati
marturisit pacatele voastre, ca jertfa voastra sa fie curata.

2. Tot cel care e certat cu tovarsul sau sa nu vina impreuna cu voi pana nu se impaca, pentru ca sa
nu se pangareasca jertfa voastra.
3. Ca aceasta este ceea ce s-a zis de Domnul, ” In orice loc si timp sa-mi aduceti jertfa curata; ca
Imparat mare sunt, zice Domnul, si numele Meu este minunat intre neamuri”.

Capitolul XV
1. Hirotoniti-va voua episcopi si diaconi, vrednici de Domnul, barbati blanzi, neiubitori de argint,
adevarati si incercati; ca si ei indeplinesc slujirea profetiilor si dascalilor.

2. Nu-i dispretuiti, ca ei sunt cinstiti intre voi impreuna cu profetii si dascalii.

3. Mustrati-va unul pe, altul, nu cu minie, ci in pace, cum este scris in Evanghelie; cu cel care
greseste impotriva altuia, nimeni din voi sa nu vorbeasca, nici sa-l asculte, pana nu se pocaieste.

4. Rugaciunile voastre, milostenii-le si toate faptele voastre asa sa le faceti, cum este scris in
Evanghelia Domnului nostru.

Capitolul XVI
1. Privegheati pentru viata voastra; candelele voastre sa nu se stinga, coapsele voastre sa nu vi le
descingeti, ci gata, ca nu stiti ceasul, in care Domnul nostru va veni.

2. Adunati-va des, pentru a cauta cele de folos sufletelor voastre. Cand nu va va fi de folos tot
timpul credintei voastre, daca nu veti fi desavirsiti in timpul cel din urma.

3. Ca in zilele cele din urma se vor inmulti profetii falsi si cei ce strica; si se vor schimba oile in lupi
si dragostea se va schimba in ura.

4. Sporind faradelegea, se vor uri unii pe altii si se vor prigoni si se vor vinde si atunci se va arata
inselatorul lumii, ca fiu al lui Dumhezeu, si va face semne si minuni; si pamintul va fi dat in miinile lui
si va face lucruri nelegiuite, care nu s-au facut niciodata din veac.

5. Atunci va merge faptura oamenilor in focul cercarii si se vor sminti multi si vor pieri, iar cei care
vor starui, in credinta for vor fi mantuiti de Insusi Cel ce a fost supus blestemului.

6. si atunci se vor arata semnele adevarului; mai intai semnul deschiderii cerului, apoi semnul
glasului trambitei si al treilea, invierea mortilor;

7. dar nu a tuturora, ci dupa cum s-a zis: Va veni Domnul si toti sfintii cu El.

8. Atunci lumea va vedea pe Domnul, venind pe norii cerului.

SFARSIT