1.

02 noiembrie 2016

Perioada modernă este caracterizată de raționalism care, timp de două secole, a

ridiculizat spiritualitatea. Totuși, în sec. al XIX-lea au existat discuții despre mistică, dar
într-o cheie ezoterică, panteistă, cam ca în zilele noastre.
Nostim: spiritualitate, dar a la Oreste.
Interesul pentru ocultism/ezoterism și paranormal, care este simptomul epocii
noastre începând din sec. al XIX-lea, face ca mistica să devină o temă de discuție
acceptată în mediul academic (nu doar teologic).
Adolf von Harnack a contestat în mod intransigent ideea că mistica ar ține de
creștinism, considerând că aceasta este caracteristică a tuturor religiilor. Această
atitudine a fost urmată și de Sveizer. Ei spuneau că mistica creștină n-ar însemna decât
autodivinizarea.
Reprezentanții clasici ai teologiei dialectice au arătat că nu poate exista mistică atât
timp cât între Dumnezeu și om este o distanță incomensurabilă.
Karl Barth, în „Dogmatica Bisericii”, afirma transcendența absolută a lui Dumnezeu,
contrazicând concepțiile panteiste. Această lucrare a lui Barth era studiată de către Pr.
Stăniloae.
Ostilitatea acestor teologi dialectici față de mistică nu s-a impus nici măcar în spațiul
teologic german, unde studiul comparat al religiilor avea interes față de mistică.
În spațiul anglican, teologul... a scris despre elementul mistic în religie. Ei au fost
condamnați de Papa Pius al X-lea, în 1907, pentru „antiscolasticism și antiraționalism”.
Teologii catolici moderniști au susținut o abordare psihologică a misticii.
Apoi, în psihanaliza lui Freud și Jung ...
Istoria literară a sentimentului religios în Franţa – lucrare a preotului iezuit Henri
Brémond care, pentru simpatiile sale moderniste, a ieșit din ordin.
N. Berdiaev a fost expulzat din Rusia bolșevică și a ajuns în Occident. A promovat o
nouă conștiință religioasă, inspirată din filosofia sofiologică a lui V. Soloviov.
Fascinația față de religiile orientale și față de islam a dus la apariția ezoterismului
tradițional, promovat, între alții, de preotul (...) care, până la urmă, s-a convertit la
islamul sufit.
La noi primul teolog autor de cursuri de mistică a fost Nichifor Crainic.
Mistica ortodoxă răsăriteană, care a anticipat-o pe cea germană...
Jugo Bard l-a inspirat pe N. Crainic.
Acel teolog egiptean convertit la catolicism a publicat ”Creștinismul bizantin”, unde a
scris despre 3 Sfinți Părinți: Ioan Scărarul, Dionisie Areopagitul și Simeon Stâlpnicul.
Astfel, Nichifor Crainic „a ajuns acasă” prin intermediul unui catolic.
Nae Ionescu a introdus mistica în Universitate.
În 1926, ziarul „Cuvântul” condus de Nae Ionescu și revista „gândirea” condusă de
Nichifor Crainic aveau o orientare ortodoxă.
Șerban Cioculescu: orientarea spre Ortodoxie scoate România din Europa (wow,
parcă am fi astăzi cu Uniunea Europeană).

Elementul distinctiv al spiritualității în concepția lui Mircea Vulcănescu

La „ancheta tiparniței literare”, Mircea Vulcănescu, la doar 24 de ani: polemicile au

pornit din înțelegerea greșită a termenului de „spiritualitate”.
 Tot M. Vulcănescu:
- există un sens psihologic al spiritualității,
- un sens cultural
- și unul religios;

În consecință, nu se poate vorbi de o nouă spiritualitate decât în sensul de viață

lăuntrică care este întotdeauna nouă deoarece, în sens cultural, spiritualitatea este veche,
iar ca viață duhovnicească, spiritualitatea este o realitate veșnică.

M. Vulcănescu: doar în sens religios se poate vorbi de o adevărată viață spirituală sau
spiritualitate.

Primele două utilizări ale termenului sunt rezultatul unei duble confuzii: între suflet și
spirit și între spirit și valori.

Spiritualitatea = 3 tipuri de viață:

- viața spirituală ca trăire pentru trăire printr-o intensă trăire a clipei,
- viața culturală ca trăire pentru valoare
- și, în sfârșit, viața duhovnicească ca trăire a Duhului Sfânt în universalitatea
adevărului dumnezeiesc.

3 tipuri umane distincte:

- viața religioasă = omul autentic,
- viața culturală = omul de geniu,
- viaţa duhovnicească = omul sfânt.

Spiritualitatea, în sens cultural = tendința frenetică de trăiri subiective tot mai

profunde, tot mai autentice.

La primul nivel, cel al vieții interioare pentru ea însăși, se poate ajunge la ezoterism.
În al II-lea sens, spiritualitate = cultură.
La cel mai înalt nivel, spiritualitate = viață duhovnicească.

În perioada interbelică, dezbatere despre rolul tinerei generații

Momentul spiritual al anilor 1925-1929 este reprezentat de cele 12 articole ale lui
Mircea Eliade din ziarul „Cuvântul”, intitulate „Itinerariul spiritual”. Acesta a fost un
manifest spiritual al generației respective, dar acele idei au fost criticate de către
intelectuale raționaliști.
Mircea Vulcănescu: din 1821 până în 1918 au fost 6 generații.
În „Istoria tinerei generații”, M. Vulcănescu a identificat două momente: unul
spiritual și unul nespiritual.

Situaţii tinerilor din vremea lui Vulcănescu:

A. Nihilism – Scepticism
 1. Emil Cioran – Despre neajunsul de a te fi născut, Tratat de descompunere, Pe
culmile disperării (căderea în timp), Arta de a te sinucide, Schimbarea la faţă a
României, Lacrimi şi sfinţi (un fel de anti-mistică)
2. Eugen Ionescu – Nu
3. Mircea Eliade - Matiste

B. Se dorea schimbarea cu orice preţ, a acţiona aici şi acum, fără o prea mare
judecată asupra acestei schimbări dorite

M. Vulcănescu:
1. avem datoria de a unifica sufletul românesc, căci în acest moment este destul de
dispersat:
- muntenii: greco-bizantini
- moldovenii: ruseşti
- ardelenii: latini
2. de a exprima în forme universale sufletul românesc,
3. de a-i pregătești pe români pentru vremurile încercărilor (Conferința „Creștinul în
lumea modernă” a susținut-o în martie 1940 la Sala Dallas. Tema conferinţei: care trebuie să
fie atitudinea creştinului în lumea modernă. La finalul conferinței, a intuit faptul că urmau
vremuri de mare încercare: nu vor veni vremuri de biruinţă pentru creştinism, aşa cum nu au
fost nici cele care au trecut. În aceeaşi conferinţă: umanismul pierde din vedere omul
concret. M. Vulcănescu îl citează chiar pe Dostoievski (citatul din „Frații Karamazov” în care
se referă la dragostea abstractă față de umanitate.)
4. Renunţarea la a urmări o carieră şi o slavă proprie, pentru a putea sluji nevoilor
neamului – principiu aplicat de însuşi M. Vulcănescu.

Mărturii despre M. Vulcănescu

o Portretul lui M. Vulcănescu făcut de Mircea Eliade: în revista Prodromus.

o Scrisoarea lui Emil Cioran către una intre fetele lui M. Vulcănescu (Cioran
face cel mai frumos portret al lui Vulcănescu.)
o Scrisoarea lui E. Cioran către M. Vulcănescu după scrierea cărţii
Dimensiunea românească a existenţei, dedicată lui Emil Cioran
o În Jurnalul de la Păltiniş, C. Noica descrie moartea lui M. Vulcănescu

M. Vulcănescu:
- înfruntarea lui Hitler – tratarea faptului ca Germania să plătească toate resursele pe
care le lua din România
- înfruntarea lui Carol al II-lea – împotrivirea la introducerea pedepsei cu moartea
(împreună cu Petre Ţuţea)
- înfruntarea lui Nae Ionescu – care vroia să aducă o maşină din străinătate fără să
plătească vama (pe vremea când M. Vulcănescu era ministrul Vămilor)

Diverse

Apărarea lui M. Vulcănescu de la procesul de condamnare, când a vorbit 4 ore.

 Icoane din sânul poporului românesc:
1. Baciul Vasile din Bârsana, Maramureş
2. Baba care se roagă şi care lăsase urme cu genunchii în pământul de pe jos al casei,
din cauza multelor metanii pe care le făcuse

M. Vulcănescu, Bunul Dumnezeu contemporan. Studii despre religie, Editura

Humanitas

Ecumenismul trebuie înțeles ca ecumenicitate.

Sf. Justin Popovici: Evangheliile, Faptele Apostolilor și viețile Sfinților = aceeași
Evanghelie.
Viețile Sfinților = o Evanghelie întrupată.
Mai știam tot de Justin Popovici: „Viețile Sfinților sunt o dogmatică aplicată”.