Înțelepciunea integrității în viața de familie

Textul biblic: Proverbe 13:24; 14:1; 19:14; 22:6; 24:3-6

Versetul cheie: Proverbe 24:3, 4
Ideea centrală a lecției: Dumnezeu a creat familia în vederea binecuvântării celor doi soți și în vederea
călăuzirii copiilor de către părinți pe drumul înțelepciunii și responsabilizării în viață.
Scopul lecției: Să te încurajeze să dai dovadă de înțelepciune în relațiile de familie, trăind în ascultare de
Cuvântul lui Dumnezeu.

1. Fii un soț/soție înțelept/înțeleaptă (14:1; 19:14; 24:3-6)

Spune: Biblia acordă o mare atenție vieții de familie. Sunt multe familii date ca exemplu de viață pentru
relațiile bune dintre soți și pentru faptul că au putut construi împreună un cămin fericit, care a fost o
binecuvântare atât pentru ei cât și pentru alți oameni.
O femeie înțeleaptă își „construiește” cu răbdare și cu multă înțelepciune viața de familie (14:1). Soții
care se lasă conduși de înțelepciunea care vine de la Dumnezeu vor ști întotdeauna cum să încurajeze, ce să
spună și cum să-l ajute pe celălalt. Ei vor ști că de multe ori e mai important să dai, decât să primești, că e mult
mai important să acorzi tu primul iertare, decât să aștepți să fii iertat, să spui tu primul „mulțumesc”, să fii tu
primul care să încurajezi și să îmbărbătezi, să fii tu primul gata să ajuți, în loc să aștepți să fii tu mai întâi ajutat.
Toate aceste lucruri „mici” și „neînsemnate” la prima vedere, joacă un rol foarte important în sudarea vieții de
familie.
Spune: Chiar dacă atenția se focalizează asupra soției în 14:1, la fel de bine aceste cuvinte pot fi adresate
și soțului. Ceea ce vrea însă să ne comunice aici Solomon este rolul important pe care soția îl are în cadrul
familiei. În timp ce o femeie înțeleaptă poate crea o familie puternică, sănătoasă și unită, o femeie nechibzuită
își poate distruge prin felul ei de a fi și de comportament familia.
Cu toate că bărbatul avea rolul de bază în cadrul familiilor evreiești, Solomon recunoaște rolul unei soții
și al unei mame în cadrul familiei. Biblia ne oferă numeroase exemple de soții bune dar și de soții rele. Izabela,
soția împăratului Ahab, reprezintă tipul de soție care-și distruge soțul și căsnicia. La polul opus, Maria, mama
Domnului Isus, reprezintă soția înțeleaptă și ascultătoare, care este o binecuvântare pentru întreaga familie.
Spune: Moștenirea este o problemă majoră în multe societăți. În lumea ebraică copiii moșteneau averea
de la părinți, iar averile se transmiteau apoi din generație în generație. Cu toate că moștenirea unor lucruri
materiale este importantă, Solomon ne asigură că mult mai valoros este „darul” de a avea o soție înțeleaptă
(19:14), „dar” venit din partea lui Dumnezeu. Atunci când un tânăr se lasă călăuzit de Dumnezeu în privința
alegerii partenerului de viață, va fi binecuvântat cu o căsnicie fericită.
Mulți soți se acuză reciproc pentru lipsa de caracter însă trec cu vederea că fiecare dintre ei a avut o
anumită contribuție la distrugerea caracterului celuilalt. În cadrul vieții de familie noi ne putem forma
caracterele sau le putem distruge. Când familia se formează și se dezvoltă spiritual pe baza Cuvântului lui
Dumnezeu, atunci cei doi soți vor permite Duhului Sfânt să le modeleze caracterele, fiind binecuvântați unul
prin celălalt. Atunci când Dumnezeu este lăsat în afara căminului, când cei doi ies de sub autoritatea Cuvântului
vieții, caracterele lor se deformează iar căsnicia lor va ajunge la un moment dat în impas și în faliment.
Spune: Fundamental pentru securitatea spirituală a unui cămin este acceptarea planului lui Dumnezeu cu
privire la viața de familie. Planul lui Dumnezeu cu privire la căsătorie îl găsim în Geneza 2:21-24, Matei 19:4-6
și Efeseni 5:21-33. Sunt trei trăsături de caracter prezente în viața unor soți ascultători de Cuvântul lui
Dumnezeu: înțelepciunea, priceperea și știința. Cele trei calități duc la consolidarea vieții de familie: Prin
înțelepciune se înalță o casă, și prin pricepere se întărește; prin știință se umplu cămările ei de toate bunătățile
de preț și plăcute (24:3, 4).
Casa despre care este vorba aici nu este una fizică, ci este un simbol al căminului familial. Reciproca
cuvintelor lui Solomon este că, dacă cele trei „pietre de temelie” lipsesc, întregul edificiu al familiei se dărâmă
din punct de vedere spiritual.
Un alt aspect subliniat de Solomon este că, atunci când ne construim căminele noastre pe înțelepciunea,
priceperea și știința care vine de la Dumnezeu, casa ni se va umple de „bunătăți”: se umplu cămările ei de toate
bunătățile de preț și plăcute. Din nou avem de-a face cu o înțelegere figurată a textului. Aceste „bunătăți” sunt
un simbol al dragostei, păcii și înțelegerii care vor domni în căminul peste care se odihnește prezența Domnului.
 Spune: O viață și un cămin călăuzit de principii biblice va intra în conflict cu modelul lumii din zilele
noastre, care a încercat (și a reușit de multe ori) să scoată viața de familie în afara principiilor Cuvântului lui
Dumnezeu. Dacă vom continua însă să construim pe fundația Cuvântului, atunci „construcția” căminului nostru
nu va putea fi dărâmată niciodată, indiferent cât de mari vor fi ispitele sau încercările (Matei 7:24, 25).
O casă goală este o casă neterminată. În acest sens Solomon spune că o casă bine construită, va fi plină
întotdeauna de știință. Un sinonim al termenului este cunoaștere. Referința este la cunoașterea de Dumnezeu.
Sensul termenului în limba ebraică are mai degrabă o încărcătură practică (o cunoaștere izvorâtă dintr-o relație)
decât una teoretică. Atunci când ne vom umple viața de cunoaștere de Dumnezeu, căminele noastre vor fi cu
adevărat umplute de binecuvântări veșnice.

2. Fii un părinte înțelept (13:24; 22:6)

Disciplinarea corporală ar trebui să fie ultima formă de pedeapsă a unui copil neascultător. Părinții nu au
voie să-și abuzeze în vreun fel copiii, să-i disciplineze atunci când sunt nervoși, stresați, supărați sau când nu
știu ce să facă, ca să nu-i rănească fizic sau emoțional. Dar nici nu ar trebui să ocolească orice fel de disciplină,
crezând că în felul acesta își manifestă dragostea față de copii. Disciplina corectă și biblică se naște din iubire și
are ca scop îndreptarea și corectarea caracterului unui copil, nicidecum deformarea lui.
Conceptul pe care ni-l transmite versetul 13:24 nu este în primul rând disciplina corporală, cât nevoia de
disciplină în general în viața unui copil. În vremurile pe care le trăim ne confruntăm cu două paradoxuri: pe de o
parte avem părinți foarte ocupați și obosiți care se simt depășiți de crizele de personalitate ale copiilor lor, iar pe
de altă parte avem de-a face cu copii obraznici și indisciplinați. Mulți părinți falimentează în procesul
disciplinării încercând metode false: a) „cumpărarea ascultării” copiilor lor prin recompensarea lor financiară
sau materială total disproporționată în raport cu răspunsul copiilor; b) neimplicarea lor sub niciun fel în procesul
disciplinării plecând de la falsa presupoziție că „timpul le rezolvă pe toate”; c) alternarea unor perioade de
absență totală din viața lor cu momente de intervenție brutală în viața lor atunci când lucrurile scapă total de sub
control (acțiuni „pompieristice” menite doar să stingă focul de moment dar care nu rezolvă problema de fond).
Întreabă: Care sunt soluțiile biblice de educare și disciplinare a copiilor? Totul pornește de la investiția
în caracter. Modelarea unui caracter plăcut lui Dumnezeu începe de la o vârstă fragedă și el implică trei
elemente: timp (petrecut cu copii), învățătură (semănată în mintea și-n inima copiilor) și răbdare (pentru ca
sămânța Cuvântului să ajungă la maturitate în vederea rodirii).
Orice părinte care trăiește în conformitate cu principiile Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să
conștientizeze că cea mai mare bătălie pe care o are de purtat nu este cu copilul lui, ci cu păcatul care vrea să
pună stăpânire pe inima și mintea copilului lui. De aceea, bătălia cu păcatul este în primul rând de ordin
spiritual. Armele luptei spirituale sunt la rândul lor de natură spirituală. Rugăciunea este una din armele
formidabile care ne pot ajuta în modelarea caracterului copiilor noștri. Un părinte care nu se roagă tot timpul
pentru copilul lui, începând înainte de conceperea lui și pentru tot restul vieții, este un părinte care n-a înțeles
suficient care este rolul și responsabilitatea lui înaintea lui Dumnezeu.
Ultimul verset al paragrafului (22:6) subliniază cea de-a doua armă spirituală foarte eficientă în
procesul disciplinării și anume învățarea. Învățarea are multe forme, inclusiv certarea, mustrarea, confruntarea
etc. De subliniat faptul că strigarea, întărâtarea la mânie sau orice altă formă de violență verbală nu sunt forme
de disciplinare biblice. Dimpotrivă, ele sunt condamnate de Cuvântul lui Dumnezeu. Un părinte înțelept va știi
să folosească eficient în educarea și disciplinarea copilului său toate instrumentele pe care Biblia i le pune la
dispoziție.