Rugăciunea – scară spre viețuirea în Hristos și implicațiile psihologice

asupra comportamentului si sanatatii umane

Pacea Domnului si bine ati venit la ceasul rugaciunii!

As dori sa incep devotionalul din aceasta dimineata deschizand Scriptura
la (1 Tes. 5,17): “Rugați-vă neîncetat.”
Asadar tema meditatiei a pornit de la necesitatea de a găsi și oferi un
răspuns cât mai adecvat la întrebările: „de ce trebuie să mă rog”, „cum
să mă rog correct?” este rugaciune utila? Este rugaciunea o nevoie?
Ce rol mai are rugăciunea în viața mea spirituala , dar și psihologica.?
In primul rand rugaciunea este veriga dintre om si Dumnezeu, cea care
initiaza viata in Hristos si il sustine pe credincios pe drumul credintei
este practic.. Esenta vietii spirituale.
In al 2 lea rand Rugăciunea este modalitatea și evenimentul întâlnirii
dintre umanitate și divinitate, în decursul istoriei. Mântuitorul Isus
Hristos este învățătorul rugăciunii prin faptul că El însuși s-a rugat, prin
învățăturile despre modul și modelul de rugăciune și prin rugăciunile
adresate Lui de oameni. El a fost primul care a dat curs solicitarii
oamenilor: invata-ne sa ne rugam! ÎNTR-O ZI, ISUS SE RUGA
ÎNTR-UN LOC ANUMIT. CÂND A ISPRĂVIT RUGĂCIUNEA,
UNUL DIN UCENICII LUI I-A ZIS: „DOAMNE, ÎNVAŢĂ-NE SĂ
NE RUGĂM, CUM A ÎNVĂŢAT ŞI IOAN PE UCENICII LUI.”
(LUCA 11:1)
Daca privim la Hrstos Admirăm întreaga lui slujire și ne întrebăm cum și
unde găsea El puterea incontestabilă care I-a susținut viața. Ellen White
ne arată care era sursa Lui: „Viața de pe pământ a Mântuitorului a fost o
viață de comuniune cu natura și cu Dumnezeu. Prin această comuniune,
El ne-a descoperit secretul unei vieți pline de putere” (Divina vindecare,
p. 51).
De fiecare dată când trecea printr-o circumstanță dificilă, evangheliile ne
spun că Mântuitorul îngenunchea în rugăciune înaintea Tatălui. Pentru
El, rugăciunea a fost mai mult decât o practică religioasă pioasă, mai
mult decât un convenționalism formal al limbajului spiritual, mai mult
decât un instrument de comunicare cu Dumnezeu. Rugăciunea este
însăși esența religiei, nu un mijloc, ci un scop în sine, cheia relației
credinciosului cu Dumnezeu, respirația sufletului, sursa puterii
spirituale.

Cât a fost pe pământ, Isus a considerat rugăciunea ca fiind

indispensabilă vieții Sale. Biblia spune că I se întâmpla să petreacă toată
noaptea în rugăciune. Momentele de comuniune cu Tatăl ceresc Îi
dădeau o pace profundă. Dacă El, un exemplu viu a ceea ce înseamnă a
crede, a simțit o mare nevoie de a se ruga, cu cât mai mult noi ar trebui
să simțim nevoia de a ne apropia de Tatăl nostru ceresc!

Adevărul este că suntem de cele mai multe ori conștienți de importanța

rugăciunii în viața noastră, dar nu ne preocupă sufficient.

Societatea Secolului xxi a fost eliberata de ideologii restrictive ce

ingustau universul de cunoastere al omului, laudandu-se cu libertate de
gandire, libertate sa te rogi, sa iti manifesti credinta in exterior ,,,.

Dar oare..se mai roaga crestinul secolului XXI? Oare indemnul lui Pavel
mai este actual? Rugati-va neincetat. Acest indemn/ recomandare a
strabatut veacurile si are ecou pana in a doua venire!
Capitolul continua cu versetul 18: “Mulțumiți lui Dumnezeu pentru
toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu
privire la voi.” Deci care este voia lui Dumnezeu pentru noi? O viata de
rugaciune…neincetata!..nu 3 vorbe langa pat…sau cateva la masa in
graba data de senzatia de foame!..ci neincetat!
Traim o criza umana contemporana materializata in nemultumire, atat pe
axa orizontala – cu cei de langa noi, cat mai ales pe axa verticala in lipsa
legaturii cu Dumnezeu cum altfel..decat prin rugaciune.
Rugaciunea este elementul decisiv in restabilirea echilibrului celor doua
axe. O viata de rugaciune activa se va traduce imediat in
comportamentul omului care o practica..si unde anume?? In relatia cu
aproapele.
Deci…in comportament!. Un om al rugaciunii va reusi sa treaca peste
obstacole cu demnitate, calm si blandete asemenea Mantuitorului, in
locul manifestarii unui comportament agresiv sau pasiv agresiv..presarat
cu toate ingredientele esecului spiritual, cu ranire suflteasca si dispret.
Din punct de Vedere psihologic/ sufletesc, Credința într-un Dumnezeu
atotputernic și iubitor oferă siguranță emoțională și susține sănătatea
fizică și psihică, însă credința într-un Dumnezeu aspru, care pedepsește,
poate cauza temeri, frici, stări depresive și tulburări psihosomatice.
Pe de altă parte însă, regăsim studii care au evidențiat efectul pozitiv al
rugaciunii asupra calității vieții umane, îndeosebi asupra stării de
sănătate.
În prima decadă a secolului XXI s-au inventariat peste 2.000 de studii
fundamentate pe această temă.
Majoritatea demonstrează rolul pozitiv asupra stării de sănătate în cazul
prevenției bolilor, în procesele de vindecare, în modul de abordare al
suferințelor cauzate de bolile cronice, în domeniul medicinii paliative
etc.
Subliniind puternicul efect pozitiv al religiozității asupra sănătății,
revista Psychologie face următoarea remarcă: „diferența în starea de
sănătate dintre un credincios și un necredincios, este asemănătoare cu
cea între un nefumător și un fumător.”
De exemplu în cazul vârstnicilor s-a demonstrat empiric că resursele
religioase (experiențele religioase, credințele, cunoașterea religioasă și
apartenența la o comunitate religioasă) pot juca un rol pozitiv în
menținerea bunăstării și a calității vieții.
Astfel, vârstnicii cu concepții religioase pozitive și care desfășoară
activități religioase (rugăciunea, mersul la biserică), în comparație cu cei
care nu sunt religioși, au o stare de sănătate mai bună, se percep în mod
subiectiv ca fiind mai sănătoși, recunosc în general o stare de bine mai
bună, sunt mai mulțumiți cu viața în general, se adaptează mai bine
emoțional și sunt mai puțin depresivi și temători.
Influienteaza rugaciunea calitatea vietii noastre in sensul sporirii ei?
Apostolul Pavel ne indeamna sa “Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate
lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire
la voi.” Si asta se materializeaza prin rugaciune. Sa recunoastem ca ceea
ce suntem, avem se datoreaza lui Dumneu si numai Lui.
Cercetările arată că spiritualitatea este o resursă împotriva stresului. Pe
locul doi se situează practicarea unui sport și pe locul trei familia.
Dürr a aplicat chestionare într-o clinică de psihiatrie și la grupurile de
control si a constatat că atât convingerii puternic religioase, cât și o
convingerii puternic ne-religioasă, ateiste, îi corespunde o rată joasă a
depresiilor. Cel mai jos s-a situat în cazul persoanelor puternic
religioase. Cele mai depresive erau persoanele cu o religiozitate de
mijloc, medie. Anette Duerr și-a început studiul cu versetul biblic de la
Apoc. 3,15 – 16: Ştiu* faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O,
dacă ai fi rece sau în clocot!
*
 Apoc 3:1
16
 Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs
din gura Mea.
Analizând relația dintre religiozitate și starea de sănătate și mortalitate
(lungimea supraviețuirii- longevitate), concluziile multor studii ar fi că,
religiozitatea corelează pozitiv cu: frecvență mai redusă a bolilor cardio-
vasculare și cancer, spitalizarea mai puțin frecventă și de mai scurtă
durată, precum și o refacere mai rapidă după intervențiile chirurgicale și
apelarea la mai puține calmante. De asemenea, se semnalează o reacție
mai bună la evenimentele triste din viață, care conduc deseori la
depresii, o rată mai mică a sinuciderilor, o mai mare speranța de viață -
longevitatea și reducerea mortalității și morbidității generale.
Religiozitatea are un efect pozitiv și determină existența unui sistem
imunitar mai bun, mai eficient, un nivel crescut al celulelor Thelper, un
număr mai mare al globulelor albe si a limfocitelor un mai bun răspuns
al axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale la stres.
Sunt studii care arata ca in timpul rugaciunii..corpul se energizeaza,
prinde vigoare si capata vindecare.
Rugăciunea de mulțumire, de adorare, de cerere, sau de mărturisire a
credinței este un mod puternic de exprimare personală a religiozității.
Rugăciunea de adorare a lui Dumnezeu multiplică bucuria și o
intensifică, prin intermediul ei, oamenii se deschid, nu mai sunt centrați
pe propria persoană.
De fapt, întreaga relație a omului cu Dumnezeu eliberează omul de
autonomie, egoism, și-l plasează în spațiul conlucrării, comuniunii.
In concluzie Dumnezeu a rânduit rugăciunea pentru a ne acorda noua
oamenilor, privilegul de a vorbi cu El. izvorul vieții veșnice.
Să consacrăm astăzi timp pentru rugăciune și pentru a ne deschide
inimile înaintea lui Dumnezeu, creatorul si mantuitorului nostru.