EPISTOLA CATRE ROMANI

CAP.2:17 – 3:9
17. Tu,
care te numesti iudeu,
care te rezemi pe o Lege,
care te lauzi cu Dumnezeul tau,
18. care cunosti voia Lui,
care stii sa faci deosebire intre lucruri, pentru ca esti invatat de Lege;
19. tu, care te magulesti ca esti calauza orbilor,
lumina celor ce sunt in intuneric,
20. povatuitorul celor fara minte,
invatatorul celor nestiutori, pentru ca in Lege ai
dreptarul cunostintei depline si al adevarului;

21. tu deci, care inveti pe altii, pe tine insuti nu te inveti?

Tu, care propovaduesti: „Sa nu furi, furi?”
22. Tu, care zici: „Sa nu preacurvesti”, preacurvesti?
Tu, caruia ti-e scarba de idoli, le jefuiesti templele?
23. Tu, care te falesti cu Legea, necinstesti pe Dumnezeu prin calcarea acestei Legi?
24. „Caci din pricina voastra este hulit Numele lui Dumnezeu intre neamuri”, dupa cum este
scris.

Felul in care vorbeste Pavel despre iudei, pune o greutate foarte mare pe umerii lor. Ideea este
ca aceasta greutate nu este asezata in mod gratuit, ci pe baza ideii ca iudeii au Legea lui
Dumnezeu. Asadar, toate apelativele urmatoare sunt apelative pe care iudeii si le aroga:
- Te numesti iudeu;
- Te rezemi pe o Lege;
- Te lauzi cu Dumnezeul tau;
- Cunosti voia Lui;
- Stii sa faci deosebire intre lucruri, pentru ca esti invatat de Lege;
- Tu, care te magulesti ca esti calauza orbilor
- Lumina celor ce sunt in intuneric;
- Povatuitorul celor fara minte;
- Invatatorul celor nestiutori, pentru ca in Lege ai dreptarul cunostintei depline si al
adevarului;

Primele 5 atribute sunt cumva intuitive si vin la pachet cu faptul ca faceau parte din popor,
veneau si pe latura culturala, in sensul in care prin inclusiv invatarea legii lui Dumnezeu, care
ducea la a face deosebire intre lucruri, ajunsese ca o traditie, nu ca o necesitate ea sufletului.
Ultimele 4, in schimb, sunt atribute insusite de mandria iudeului – neprihanire de sine, erau
ceea ce spuneai iudeii ca ii fac mai buni decat neamurile, prin urmare le sunt superiori.
Principiul enuntat mai sus de Pavel este la fel de valabil si in dreptul iudeilor: Tu care poti
poti enunta judecati despre celalalt, iar prin aceste judecati te pozitionezi deasupra lui, traiesti
cu dublu standard?
Vina iudeului e cu atat mai mare cu cat el a avut parte de o revelatie mai completa decat cei
dinainte de Sinai, sau conform textului, o revelatie mai completa decat grecii/neamurile.
Iudeii stiu din Lege ca furtul e pacat, preacurvia e pacat, idolatria e pacat, calcarea Legii este
pacat, invata pe altii lucrul acesta, dar ei insisi calca aceasta Lege, iar calcarea lor este in mod
constient, pentru ca de vreme ce cunosti principiile, le propovaduiesti, si spui despre anumite
fapte ca sunt rele, tu intorcandu-te sa le faci, te acuzi singur. Iar toate acestea adauga un alt
pacat asupra lor:
„’Caci din pricina voastra este hulit Numele lui Dumnezeu intre neamuri’, dupa cum ete
scris” – neamurile vorbesc de rau pe Dumnezeu datorita acestui comportament duplicitar.

 Unde este scris acest citat preluat de Pavel?

Acesta, de fapt, nu cred ca este un citat, ci un principiu preluat, pe care il gasim, intr-adevar
in 2 Samuel 12:14 – David este confruntat de Natan, dar Natan il pune in prima faza in fata
unei spete, lasandu-l pe David sa rosteasca o judecata intr-un caz cu alte coordonate, dar
similar. David este foarte lucid in rostirea judecatii asupra altora, si foarte grabnic in a face
dreptate, ceea ce spune despre el ca era capabil in a judeca si fapta pe care tocmai o savarsise.
Astfel, prin aceasta fapta spune Domnul ca David a facut pe vrajmasii Domnului sa huleasca
pe Domnul.
Acelasi principiu se regaseste si in Isaia 52 si Ezechiel 36.
 In primul rand, la ce vrajmasi se refera? Nu era neaparat o fapta cunoscuta de tot
poporul, cu atat mai mult de cei dintre neamuri (daca ar fi sa incercam sa definim ce
inseamna vrajmasii Domnului).
 Cum huleau acesti vrajmasi Numele Domnului?
Acolo, Natan vorbeste despre o hula in lumea cereasca, moment in care diavolul avea acces
inaintea Domnului. Dar lucrul acesta se putea intampla si pe pamant (Isaia 52 si Ezechiel 36)
unde neamurile hulesc pe Domnul.

IOSUA 5:9 „Astazi am ridicat ocara Egiptului de deasupra voastra.” Care era ocara
Egiptului aici? Moise spune intr-un context, cand Domnul vrea sa nimiceasca poporul
[parafrazez] „Pentru ce sa zica Egiptenii si neamurile: ‚n-a avut putere Domnul sa ii duca in
tara promisa’”. Domnul, in acest punct demonstreaza a ca avut putere, ba mai mult, are putere
sa ii tina chiar in incapacitatea lor fizica, dincolo de Iordan, proaspat taiati imprejur, foarte
vulnerabili, totusi sunt invincibili in mana Domnului.

 Cum este de folos taierea imprejur daca implinesti Legea? (v.25)

 V.26 se refera la toate timpurile? Adica daca un om dintre neamuri auzea cuvintele
Legii si ramanea strapuns in inima, cautand apoi sa le implineasca, nu mai trebuia sa
se taie imprejur?
Momentul de pe Sinai este unul deosebit de important: este o noua etapa a revelarii de Sine a
lui Dumnezeu. 2:1 – 16 concluzioneaza ca nu exista om care sa nu stie despre Dumnezeu, om
care sa nu aiba implementate in inima Lui principiile ascultarii de Dumnezeu, iar mai departe,
Pavel vorbeste despre faptul ca Dumnezeu a luat aceasta Lege a lui Dumnezeu scrisa in
mintea si inima omului, si pe Sinai o pune intr-o carte. Dumnezeu dubleaza resursa astfel
incat acestui popor sa ii fie mult mai clar ceea ce cauta Dumnezeu la om.
 Practic, Pavel cum inalta pe iudeu? „Dintre toti, noi, iudeii am stiut cel mai bine
care sunt standardele lui Dumnezeu.”
 La ce categorie de iudei face referire Pavel? Daca luam in cosiderare v.24 nu are cum
sa faca referire la iudeii din Biserica, pentru ca un iudeu care ajunge sa faca Numele
lui Dumnezeu sa fie hulit nu poate face parte din Biserica.
Asadar, este vorba despre iudeul istoric, poporul care a trait dintotdeauna in neascultare de
Dumnezeu.
Aceasta neascultare facea ca Numele Domnului sa fie hulit. Cand toate neamurile pacatuiau
impotriva lui Dumnezeu, mania lui Dumnezeu se descoperea din cer impotriva lor. Dar in
dreptul lui Israel, cand ei calcau poruncile lui Dumnezeu, mania lui Dumnezeu se
descoperea din cer impotriva lor, dar in acelasi timp, Numele Domnului era hulit.
Apostolul vorbeste despre Israel care a primit un mare cadou: Legea de pe Sinai. Ce
au facut ei cu acest cadou

v.21 – 23 Pavel invita fiecare evreu la o introspectie adanca, la o cercetare personala, fiecare
in dreptul lui.

EXOD 24:1 – 8
1. Dumnezeu a zis lui Moise: „Suie-te la Domnul, tu şi Aaron, Nadab şi Abihu şi
şaptezeci de bătrâni ai lui Israel şi să vă închinaţi de departe, aruncându-vă cu faţa la
pământ.
2. Numai Moise să se apropie de Domnul; ceilalţi să nu se apropie şi poporul să nu se
suie cu el.”
3. Moise a venit şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şi toate legile. Tot poporul
a răspuns într-un glas: „Vom face tot ce a zis Domnul.”
4. Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineaţă, a zidit un
altar la poalele muntelui şi a ridicat douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece
seminţii ale lui Israel.
5. A trimis pe nişte tineri dintre copiii lui Israel, să aducă Domnului arderi-de-tot şi să
înjunghie tauri ca jertfe de mulţumire.
6. Moise a luat jumătate din sânge şi l-a pus în străchini, iar cealaltă jumătate a stropit-o
pe altar.
7. A luat cartea legământului şi a citit-o în faţa poporului. Ei au zis: „Vom face şi vom
asculta tot ce a zis Domnul.”
8. Moise a luat sângele şi a stropit poporul, zicând: „Iată sângele legământului pe care
l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.”
Evreii nu au inteles niciodata un lucru crucial – legamantul lor cu Dumnezeu era incheiat in
baza ascultarii poporului de Domnul. In momentul in care poporul era in neascultare de
Dumnezeu, acest legamant era in pericol. Nu se rupea la prima neascultare, pentru ca Domnul
lupta sa ii aduca inapoi, dar in pahaul maniei Domnului se aduna acea comoara de manie,
care in 586 a rabufnit, iar atunci, legamantul poporului cu Dumnezeu s-a rupt. Din acel punct,
fara o ascultare consecventa de Domnul, ei nu mai puteau avea pretentia reintoarcerii in
legamant, asadar, toate procesiunile de la Templu erau egale cu 0. In momentul in care
Hristos vine pe pamant, gaseste un popor apostat, care nu se afla in legamant cu Dumnezeu.
Era nevoie sa fie incheiat un legamant, dar ei au refuzat, de aceasta data, incheierea acelui
legamant. In fata cuvintelor Dumnezeului Hristos, ei trebuiau sa strige din nou, cu tarie:
„Vom face si vom asculta tot ce a zis Domnul”, in schimb, se culcau pe o ureche cu
neprihairea de sine generata de procesiunile goale implinite cu consecventa, procesiuni de la
Templu implinite in mijlocul nelegiuirii de la Templu pe care Hristos a trebuit sa o scoata
afara cu biciul si cu manifestarea maniei.

Exod 13:1 – 8 „Sa spui atunci fiului tau: ‚Aceasta este spre pomenirea celor ce a facut
Domnul pentru mine, cand am iesit din Egipt.’” Cuvinte poruncite de Dumnezeu pentru
fiecare generatie, in fata sarbatorii Pastelui. Iesirea din Egipt era o resursa personala,
trangenerationala a fiecarui individ din popor. Acelasi principiu ramane valabil si in dreptul
Legii. Prin nastere, fiecare iudeu era invitat la acest legamant cu Dumnezeu de a fi purtatorul
Legii in dreptul neamurilor.
Un cadou facut de Dumnezeu nu este o manifestare a favoritismului, ci o
responsabilizare a celui ce a primit cadoul. Acest principiu era valabil in dreptul evreului,
dar ramane valabil si in Biserica.

25. Taierea imprejur, negresit, este de folos, daca implinesti Legea,

dar, daca tu calci Legea, taierea ta imprejur ajunge netaiere imprejur.
26. Daca deci cel netaiat imprejur pazeste poruncile Legii,
netaierea imprejur lui imprejur nu i se va socoti ea ca o taiere imprejur?
27. Cel netaiat imprejur din nastere, care implineste Legea,
nu te va osandi el pe tine, care o calci, macar ca ai slova Legii si taierea
imprejur?
28. Iudeu nu este acela care se arata pe dinafara ca este iudeu,
si taiere imprejur nu este aceea care este pe dinafara, in carne.
29. Ci iudeu este acela care este iudeu inauntru
si taiere imprejur este aceea a inimii, in duh, nu in slova;
un astfel de iudeu isi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Taierea imprejur, semnul distinctiv al iudeului, nu aduce nimic in plus inaintea lui
Dumnezeu. Ascultarea de Dumnezeu face diferenta intre oameni. Iudeul adevarat slujieste
Domnului, nu unui sistem religios.
Taierea imprejur a fost un semn distinctiv dat de Dumnezeul lui Avraam:
Dumnezeu a zis lui Avraam: „Sa pazesti legamantul Meu, tu si samanta ta dupa tine, din
neam in neam. Acesta este legamantul Meu pe care sa-l paziti intre Mine si voi si
samanta ta dupa tine: tot ce este de parte barbateasca intre voi sa fie taiat imprejur. Sa
va taiati imprejur in carnea preputului vostru, si acesta sa fie semnul legamantului dintre
Mine si voi. La varsta de opt zile, orice copil de parte barbateasca dintre voi sa fie taiat
imprejur, neam dupa neam: fie ca este rob nascut in casa, fie ca este cumparat cu bani de
la vreun strain, care nu face parte din neamul tau. Va trebui taiat imprejur atat robul
nascut in casa, cat si cel cumparat cu bani, si astfel legamantul Meu sa fie intarit in
carnea voastra ca un legamant vesnic. Un copil de parte barbateasca netaiat imprejur in
carnea preputului lui sa fie nimicit din mijlocul neamului sau: a calcat legamantul Meu.”

Importanta taierii imprejur a fost doar pentru Israel si doar in legamant cu Dumnezeu. Adica,
daca poporul nu era in legamant cu Dumnezeu, taierea imprejur nu insemna absolut nimic.
Practic, taierea imprejur era semnul intrarii si pastrarii in legamantul cu Dumnezeu, dar daca
viata ta era traita in neascultare, taierea imprejur nu era decat o amagire, sau o minciuna – o
declaratie mincinoasa.

1. Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul tăierii împrejur?
2. Oricum, sunt mari. Şi mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate
cuvintele lui Dumnezeu.
3. Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui
Dumnezeu?
4. Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi
mincinoşi, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale şi să ieşi
biruitor când vei fi judecat.”

Taierea imprejur este o mare favoare care determina o foarte mare responsabilitate. Istoria lui
Dumnezeu cu Israel pare un mare esec din Planul Lui!
„Chiar daca noi suntem necredinciosi, totusi El ramane credincios!”

5. Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom
zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuie mânia? (Vorbesc în felul
oamenilor.)
6. Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?
7. Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava
Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos?
8. Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de
rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.

Nici macar nu merita luata in calcul o astfel de ipoteza, spune Pavel. „Osanda acestor
oameni este dreapta.” Nici nu sta la discutie, nici nu argumenteaza cu astfel de oameni.
Nelegiuirea noastra scoate in evidenta vinovatia noastra. Bogatiile bunatatii, ingaduintei si
indelungii Lui rabdari fac sa straluceasca si mai tare Slava lu Dumnezeu. Nicidecum
nelegiuirea noastra.

9. Ce urmeaza atunci? Suntem noi mai buni decat ei? Nicidecum. Fiindca am dovedit
ca toti, fie iudei, fie greci, sunt sub pacat
10. dupa cum este scris: „Nu este nici un om neprihanit, nici unul macar.”

APP:
 Cum hulesc azi oamenii pe Domnul Isus din pricina neascultarii poporului Sau?

Coloseni 2:11 – 15
Lumea nevazuta a fost pironita la cruce, si nu mai poate acuza pe Dumnezeu. Prin cruce,
Hristos a inchis gura tuturor, iar prin cruce El le face de ocara.

1. Cand vad pe un credincios traind rusinos spun: „Parca erai cu Dumnezeu.”

2. In ziua cercetarii, Dumnezeu nu are ce folosi din martuira mea – 2 Petru 2:12
3. Distorsionarea imaginii lui Dumnezeu, faptic dar si verbal;
4. „Avand o forma de evlavie, dar taganuindu-i puterea.” 2 Timotei 3
5. „Ei se lauda ca-L cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Il tagaduiesc, caci sunt o
scarba: nesupusi si netrebnici pentru orice fapta buna.” Tit 1:16

Cand imi traiesc viata pe pamant, trebuie sa ma in vedere ca sunt 2 factori de luat in seama:
- imaginea mea inaintea lui Dumnezeu,
- dar si imaginea inaintea oamenilor,
Dar toate acestea, nu cu titlu de formarea unui nume, ci cu scopul slavirii lui Dumnezeu.