Desi traim un secol ce se anunta plin de "beneficiile stintei si

tehnologiei" , mintile cele mai iscoditoare si oamenii in general, sunt

confruntati cu natura problematica a vietii si civilizatiei , prea adesea
marturisindu-si neputinta de a afla o rezolvare viabila. Exista o cauza
comuna a tuturor problemelor?
Care este viitorul Uniunii Europene? Va reusi aceasta refacerea
granitelor vechiului Imperiu Roman in statele europene? Care este
adevarul despre Antihrist asa cum afirma multe generatii de teologi
istoricisti de diferite confesiuni? Care este adevarul despre "sfarsitul
lumii" asa cum il vede profetia? Cititi si o sa aflati!
Ce este "Judecata" ? Un teolog pe nume Ernest Kasemann a afirmat
ca aceasta carte este "Apocalipsa...Vechiului Testament, este mama
teologiei crestine". Un alt comentator afirma de la catedra Cambridgeului: "Imi pare indiscutabil faptul ca aceasta carte vorbeste despre
lucrurile trecute, prezente si viitoare; unele din profetiile ei sunt deja
implinite, altele se implinesc acum, iar altele asteapta sa se
implineasca" (Alford-1872). Oare au dreptate? Vom sti daca studiem
cu atentie aceasta carte a Bibliei!
Despre cartea lui Daniel nu s-a scris intotdeauna de bine , cum dealtfel
nici despre Biblie in intregime . Incepand cu Porfiriu din Tirul
Feniciei si continuand cu altii, s-a dezvoltat o aversiune fata de orice
relatare a supranaturalului crestin . De aceea criticile, ironiile si
contestarile au tintit cu precadere cartea lui Daniel. De ce? Ce au
acesti critici de spus si ce replici li s-au dat? Putem avea incredere in
Biblie sau sa-i credem pe criticii ei?
Va invitam sa studiati impreuna cu noi una dintre cele mai actuale si

mai incitante carti biblice. Vom incerca sa formulam intrebari

pertinente, sa descoperim impreuna raspunsuri si sa tragem concluzii
cu caracter teologic si practic. Site-ul isi propune sa abordeze aceste
aspecte si iata tot atatea invitatii sa parcurgeti cu noi un studiu
tulburator si fascinant despre "ce va sa vie".
Introducere O aventura in Babilon

in negura vremii , cercetatorului atent i se releva istoria unui popor de sclavi , aflat

sub stapanirea puternicului faraon al Egiptului . Raportul biblic consemneaza o

interventie in forta a divinitatii spre a elibera aceasta natiune,fata de care Dumnezeu se
angajase chiar de la aparita ei . Stirile despre plagile cazute peste Egipt si despre
disparitia sub valuri a celei mai veritabile armate , au consternat toate natiunile Orientului
Mijlociu de la acea data . Intr-un pustiu infiorator, la poalele stancoase ale muntelui
Sinai , cele 12 triburi israelite si Maiestatea Universului, fac un legamant prin care
Dumnezeu se angaja sa faca din Israel poporul Sau favorizat , iar evreii se obligau sa
respecte niste conditii .Dintre acestea cea mai importanta este respectarea cu strictete a
celor 10 porunci, pe care chiar Dumnezeu l-e inscriptionase pentru ei pe doua table de
piatra . Acest legamant presupunea penalitati pentru ambele parti : daca Dumnezeul lui
Isrsael se dovedea incapabil sa duca la bun sfarsit dezvoltarea acestui stat si salvarea
umanitatii muribunde , reputatia Lui avea sa fie stirbita iremediabil. Dar daca evreii , se
dovedeau infideli legamantului , aceasta presupunea catastrofa nationala .
Dumnezeu sa tinut de cuvant.Acest popor a devenit curand o superputere sub domnia lui
David si Solomon .Insa ,destul de repede , acestia sau dovedit nevrednici de favorurile de
care se bucurau. Starea poporului era teribila : nedreptati fata de saraci ,incalcarea
Sabatului (ziua inchinata lui Dumnezeu) prigonirea profetilor si inchinarea la alt zeu Baal (inchinare care cuprindea practici sexuale aberante , bestialitate fata de copii si
prizonieri). Toate acestea dezonorau pe Dumnezeu , care avea drept carte de vizita acest
popor de razvratiti . Totusi Dumnezeu nu sa grabit sa-i "dea". Sute de ani pofetii au
avertizat ce consecinte decurg din nerespectarea legamantului .Dar avertismentele s-au

lovit de batjocura .Unii profeti au platit cu viata curajul de a mustra oameni influienti si
regi . In a doua Carte a Cronicilor , la capitolul 36 , versetele 14-18 , ni se relateaza trist ,
soarta pe care a trebuit sa o indure acest popor . Zece dintre triburi ( cele secesioniste )in
722 (in. Hr.)sunt cucerite . Regatul iudeu si-a mai mentinut ceva vreme o relativa
independenta .Regele Ioachim sprijinit de egipteni , in 609 (in.Hr.) i-i succede lui Iosia
infrant la Meghido . Acest rege va fi fatal pentru Regatul Iuda . Incoltit de mari puteri si
nevoit sa aleaga , Ierusalimul face o gafa monumentala asociindu-se cu Egiptul .
Egiptenii au dotat armata evreilor cu doua mii de care de razboi .Acest efort de inzestrare
nu a folosit prea mult micului stat .Asiria zdrobeste Egiptul si anexeaza toate teritoriile
aflate sub influienta acestuia , intre care Siria si Palestina.
Prima invazie a lui Nebucadnetar , printul-coregent al Babilonului, in Regatul Iuda , are
loc in 605(in.Hr.) . Ioachim este infrant si obligat sa plateasca tribut greu . Cu aceasta
ocazie Daniel ,cei trei prieteni ai lui , inpreuna cu altii sunt luati prizonieri in Babilon .A
doua invazie a lui Nebucadnetar , acum inparat , are loc in 597(in.Hr.) inpotriva lui
Ioachin , fiul nefericit a lui Ioachim .Miile de piese ale Templului (din aur, argint si
arama) sunt jefuite si cei mai de seama locuitori ai Ierusalimului , printre care si profetul
Ezechel( care mai tarziu va scrie cartea care i-i poarta numele) sunt luati prizonieri in
Babilon. Atreia invazie a avut loc in 586(in.Hr.) inpotriva lui Zedechia .Fii regelui sunt
ucisi inaintea lui ,iar acestuia i-i sunt scosi ochii imediat . Este luat prizonier si moare in
Babilon.Orasul si Templul sunt distruse .
Astfel de vremuri i-au petrecut destinul lui Daniel . Nu trebuie sa credem ca era la moda
printre evrei si in special printre adolescenti , a asculta de principiile pe care Dumnezeu
le-a stabilit ca fiind conditia succesului lui Israel .Daca printre evrei mai erau si oameni
cu copii evlaviosi , este , printre altele , datorita unei puternice si sustinute lucrariale
profetilor . Daniel a fost contemporan cu Ieremia . Daca veti citi Cartea Plangerilor lui
Ieremia , veti afla starea ufleteasca cu care a fost luat Daniel in Babilon . Mai mult ,
datorita cuvimtelor pe care Dumnezeu ii instruia pe profeti sa le spuna cetatenilor
Ierusalimului , viata profetilor si a celor care simpatizau cu ei , era plina de necazuri ,
pricinuite de evreii apostaziati si degenerati sufleteste . Am putea spune ca Daniel "a
cazut din lac in put"cand a ajuns in Babilon.
Parea ca Dumnezeu esuase lamentabil in planul sau cu acest popor . Parea ca Marduc , "
zeul- domn " al babilonienilor , a triunfat . Parea ca Israel este sters ca popor pentru
totdeauna . Pogromul , deportarile , sclavajul , avea ca tinta stergerea identitatii nationale
si spirituale. Istoria ulterioara a demonstrat ca lucrurile stau exact pe dos . Catva tineri
credinciosi salveaza onoarea Dumnezeului lui Israel . La randul Sau , Dumnezeu a inaltat
spiritual si intelectual , chiar si din punctul de vedere al benefciilor fizice ale religiei( El
le-a dat sanatate , buna buna dispoitie , optimism si performante ) deasupra somitatilor
acelor vremuri. La cteva decenii mai tarziu Babilonului i-i va veni randul sa fie cucerit si
lui "Marduc" sa fie dezonorat pentru totdeauna. Dupa 70 de ani , asa cum a promis
Dumnezeu prin profeti , evreii se intorc in patria lor fara ca nimeni sa plateasca ceva , sau
sa intervina in favoarea lor pentru aceasta . Lui Dumnezeu ,insa , reputatia i-a ramas
nestirbita !

laturi de Apocalipsa, cartea profetului Daniel este una din cele mai incitante carti ale

bibliei.De ce?!... Pentru ca ea prezinta profetii cu bataie lunga, profetii ale vremurilor din
urma, deci din vremurile noastre.
Folosind imagini simbolice si tablouri profetice, Dumnezeu poate sa condenseze mii de
ani de istorie intr-un spatiu foarte mic.Fiecare simbol este explicat clar in Scriptura. O
data ce intelegem semnificati simbolului, profetia Bibliei devine simpla. Pentru a va ajuta
sa intelegeti, studiati tabelul de mai jos.Coloana din mijloc prezinta textele ce explica
simbolul.

Simbol
Metale: aur,argint,
arama,fier -Daniel 2

Textul care decodifica

Daniel 2,38-40

Capul de aur- Daniel 2,32

Daniel 2,38

Degetele de la
picioarele chipuluiDaniel 2,33

Daniel 2,41

Piatra dezlipita fara

ajutorul unei maini-Daniel
2,34
CopaculDaniel 4,10
Taierea copaculuiDaniel 4,14
Lanturile de fier
si arama care leaga
trunchiul copacului
Scrierea misterioasa
de pe zidul palatului
unde Belsatar a dat
un mare ospat-Daniel 5,5
Cele patru vanturiDaniel7,2

Daniel 2,44-45

Daniel 5,26-28

Judecata lui Dumnezeu

pronuntata asupra
Babilonului

Ieremia49,36.37
(Vezi si Apocalipsa 7,1-2)

Marea-Daniel l7,2

Apocalipsa 17,15

Vanturile inseamna
distrugere.Numarul
patru simbolizeaza
punctele cardinale
Multimi de oameni,natiuni

Daniel 4,22
Daniel 4,24-25
Daniel 4,26

Semnificatie
Patru imperii mondiale
succesive,
incepand din zilele lui
Daniel
Imparatia lui
Nebucadnetar-Babilonul
Daca prima imparatie este
Babilonul, atunci ultima
imparatie este Roma sau ce
mai ramane din ea. Statale
ce au format ultima
imparatie nu vor reusi in
final sa fie unite. Acesta
este avertismentul profetiei
dat Uniunii Europene.
Imparatia vesnica a lui
Dumnezeu
Imparatul
Nabucadnetar
Nebucadnetar isi pierde
temporar tronul si mintile
Imperiul lui
Nebucadnetar

Fiarele-Daniel 7,3
Leul,ursul,leopardul
si fiara asemanatoare
balaurului-Daniel 7,8
Coarnele-Daniel 7,8
Cornul cel mic-Daniel 7,8

Daniel7,17.23

Imperii sau imparatii

Daniel 7,4-7

Patru imperii mondiale,

succesive
Zece imparatii sau imparati
O putere deosebita
sau diferita, nu politica,
ci religioasa
Ochii inseamna
intelegere sau intelepciune.
Ochii ca de om indica
unsistem bazat pe
intelepciune omeneasca
si nu divina
Ingeri

Daniel 7,24
Daniel 7,24.25

Cornul cu ochi
ca de om-Daniel7,8

Efeseni1,18

Norii cerului-Daniel7,13

Apocalipsa 1,7
Matei 16,27
Numeri 14,34
Ezechiel 4,6
Geneza 29,27
Apocalipsa 12,6.14

O zi profetica
O vreme, doua vremi
si o jumatate de vremeDaniel 7,25
Fiul omului-Daniel 7,13
Berbecul-Daniel8,3
Capetenia ostirilor-Daniel
8,11
Pacatul-Daniel 8,12

Luca19,10
Luca 21,27
Daniel 8,20
Daniel
9,25;10,13;12,1,Isaia 9,6
1 Ioan 3,4

Uraciunea pustiirii

Daniel 11,31.32

2300 zile profetice-Daniel

8,14
70 de saptamani-Daniel
7,24
Mesia, Unsul-Daniel 9,25
Legamantul-Daniel 9,27

Ezech. 4,6
Num.14,34
Ezech. 4,6
Num.14,34
Matei 1,21
Matei 26,28

Capetenia Imparatiei
Persiei-Daniel 10,13
Imparatul din sud-Daniel

Ioan 12,31
Exod 5,2

Un an literal (calendaristic)
Un an+doi ani+o jumatate
de an=1260 de zile
profetice, sau 1260 de ani
calendaristici
Domnul Isus Hristos
Medo-Persia
Domnul Isus Hristos
Pacatul este
faradelege, Incalcarea
Legii lui Dumnezeu
Razvratirea pe fata
impotriva lui Dumnezeu,
a Cuvintului Sau
si a Legii Sale.
2300 ani literali
490 de ani literali
Domnul Isus Hristos
Planul de mantuire al
lui Dumnezeu, prin
Domnul Isus Hristos
Printul acestei lumiSatana
Egiptul spiritual, puterile

11,5
Imparatul din nordDaniel11,7

Apocalipsa 14,8.9;18,1

Zvonuri dela rasaritDaniel 11,44

Matei 24,27

statale care sunt impotriva

lui Dumnezeu-ateismul
militant
Babilonul spiritual ,
puterile religioase care
insala cu invataturi
religioase false.
Solia revenirii lui
Hristos in curand

Rezumat Cap I:
DANIEL (Una dintre cele 66 de carti ale Bibliei)
CAPITOLUL I Daniel in Babilon
1. In al treilea an al domniei lui Ioiachim, imparatul lui Iuda, Nebucadnetar, imparatul
Babilonului, a venit impotriva Ierusalimului, si l-a impresurat.
2. Domnul a dat in mainile lui pe Ioiachim, imparatul lui Iuda, si o parte din vasele Casei
lui Dumnezeu. Nebucadnetar a dus vasele in tara Sinear, in casa dumnezeului sau, le-a
pus in casa visteriei dumnezeului sau.
3.Imparatul a dat porunca lui Aspenaz, capetenia famenilor sai dregaori, sa-i aduca vreo
cativa din copiii lui Israel de neam imparatesc si de vita boiereasca,
4. niste tineri fara vreun cusur trupesc, frumosi la chip, izestrati cu intelpciune in orce
ramura a stiintei, cu minte agera si pricepere, in stare sa slujeasca in casa imparatului, si
pe care sa-i invete scrierea si limba Haldeilor.
5. Imparatul le-a randuit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui si din vinul de
care bea el, vrand sa-i creasca timp de trei ani , dupa care aveau sa fie in slujba
imparatului.
6. Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda : Daniel, Hanania, Misael si Azaria.
7. Capetenia famenilor dregatori le-a pus insa alte nume si anume : lui Daniel i-a pus
numele Belsatar, lui Hanania Sadrac, lui Misael Mesac, si lui Azaria Abed-Nego.
8. Daniel a hotarat sa nu se spurce cu bucatele alese ale imparatului si cu vinul pe care-l
bea imparatul, si a rugat pe capetenia famenilor dregatori sa nu-l sileasca sa se spurce.
9. Dumnezeu a facut ca Daniel sa capete bunavointa si trecere inaintea capeteniei
famenilor dregatori.
10. Capetenia famenilor a zis lui Daniel: "Ma tem numai de domnul meu imparatul, care
a hotarat ce trebuie sa mancati si sa beti, ca nu cumva sa vada fetele voastre mai triste
decat ceilalti tineri de varsta voastra, si sa-mi pun astfel capul in primedie inaintea
imparatului."
11. Aunci Daniel a zis ingrijitorului, caruia ii incredintase capetenia famenilor
privegherea asupra lui Daniel, Hanania, Misael, si Azaria:

12. "Incearca pe robii tai zece zile, si sa ni se dea de mancare zarzavaturi si apa de baut;
13. sa te uiti apoi la fata noastra si la a celorlalti tineri care mananca din bucatele
imparatului, si sa faci cu robii tai dupa cele ce vei vedea !"
14. El i-a ascultat in privina aceasta, si i-a incercat zece zile.
15. Dupa cele zece zile, ei erau mai bine la fata si mai grasi decat toti tinerii care mancau
din bucatele imparatului.
16. Ingrijitorul lua bucatele si vinul care le erau randuite si le dadea zarzavaturi.
17. Dumnezeu a dat acestor patru tineri stiinta si pricepere pentru tot felul de scrieri, si
intelepciune; mai ales insa a facut pe Daniel priceput in toate vedeniile si in toate visele.
18. La vremea sorocita de imparat ca sa-i aduca la el, capetenia famenilor i-a adus
inaintea lui Nebucadnetar.
19. Imparatul a stat de vorba cu ei: dar intre toti tinerii aceia, nu s-a gasit niciunul ca
Daniel, Hanania, Misael si Azaria. De aceea ei au fost primiti in slujba imparatului.
20. In toate lucrurile care cereau inteleptiune si pricepere, si despre care ii intreba
imparatul, ii gasea de zece ori mai destoinici decat toti vrajitorii si cititorii in stele, care
erau in toata imparatia lui.
21. Asa adus-o Daniel pana in anul dintai al imparatului Cir.
Amanuntit:

Din negura vremii , cercetatorului scrierilor sfinte i se releva istoria unui popor de sclavi,
aflat sub stapanirea puternicului faraon al Egiptului . Raportul biblic consemneaza o
interventie in forta a divinitatii spre a elibera o natiune, fata de care Dumnezeu se
angajase chiar de la aparita ei . Stirile despre plagile cazute peste Egipt si despre
disparitia sub valuri a celei mai redutabile armate din acea vreme, au consternat toate
natiunile Orientului Mijlociu de la acea data .
Intr-un pustiu infiorator, la poalele stancoase ale muntelui Sinai , cele 12 triburi israelite
si Maiestatea Universului, fac un legamant prin care Dumnezeu se angaja sa faca din
Israel poporul Sau favorizat , iar evreii se obligau sa respecte niste conditii. Dintre
acestea cea mai importanta este respectarea cu strictete a celor 10 porunci, pe care chiar
Dumnezeu le inscriptionase pentru ei pe doua table de piatra . Acest legamant presupunea

penalitati pentru ambele parti : daca Dumnezeul lui Isrsael se dovedea incapabil sa duca
la bun sfarsit dezvoltarea acestui stat si salvarea umanitatii muribunde , reputatia Lui avea
sa fie stirbita iremediabil. Dar daca evreii , se dovedeau infideli legamantului , aceasta
atragea o catastrofa nationala .
Dumnezeu s-a tinut de cuvant. Acest popor a devenit curand o supraputere sub domnia lui
David si Solomon. Insa, destul de repede, acestia s-au dovedit nevrednici de favorurile de
care se bucurau. Starea morala a poporului s-a inrautatit : nedreptati fata de saraci,
incalcarea Sabatului (ziua inchinata lui Dumnezeu) prigonirea profetilor si inchinarea la
alt zeu - Baal (inchinare care cuprindea practici sexuale aberante si bestialitate fata de
copii si prizonieri). Toate acestea dezonorau pe Dumnezeu, care avea drept carte de vizita
acest popor de razvratiti . Totusi Dumnezeu nu s-a grabit sa-i "dea". Sute de ani pofetii au
avertizat ce consecinte decurg din nerespectarea legamantului . Dar avertismentele s-au
lovit de batjocura .Unii profeti au platit cu viata curajul de a mustra oameni influenti si
regi . In a doua Carte a Cronicilor , la capitolul 36 , versetele 14-18 , ni se relateaza trist ,
soarta pe care a trebuit sa o indure acest popor . Zece dintre triburi (cele secesioniste) in
722 (in. Hr.) sunt cucerite. Regatul iudeu si-a mai mentinut ceva vreme o relativa
independenta. Regele Ioachim sprijinit de egipteni , in 609 (in.Hr.) ii succede lui Iosia
infrant la Meghido . Acest rege va fi fatal pentru Regatul Iuda . Incoltit de mari puteri si
nevoit sa aleaga , Ierusalimul face o gafa monumentala asociindu-se cu Egiptul . Este
drept ca egiptenii au dotat armata evreilor cu doua mii de care de razboi .Acest efort de
inzestrare nu a folosit insa prea mult micului stat. Asiria a zdrobit Egiptul si a anexat
toate teritoriile aflate sub zona de influenta a acestuia, intre care erau Siria si Palestina.
Astfel de vremuri i-au petrecut destinul adolescentului Daniel. Nu trebuie sa credem ca
era la moda printre evrei si in special printre adolescenti, a asculta de principiile pe care
Dumnezeu le-a stabilit ca fiind conditia succesului lui Israel . Daca printre evrei mai erau
si familii cu copiii evlaviosi, este, printre altele, datorita unei puternice si sustinute lucrari
ale profetilor. Daniel a fost contemporan cu Ieremia. Daca veti citi Cartea Plangerilor lui
Ieremia , veti afla starea sufleteasca cu care a fost luat Daniel in Babilon . Mai mult ,
datorita ideilor pe care Dumnezeu ii instruia pe profeti sa le spuna cetatenilor
Ierusalimului , viata profetilor si a celor care simpatizau cu ei , era plina de necazuri ,
pricinuite de evreii apostaziati si degenerati sufleteste . Se poate spune ca Daniel "a cazut
din lac in put" cand a ajuns in Babilon.
Istoria pare, de la un capat la altul un sir lung de actiuni pline de vointa si de de vitejie
omeneasca, iar evenimentele par, intr-o mare masura, a fi determinate de ambitiile,
puterea si capriciul oamenilor. Dar in Cuvantul lui Dumnezeu valul este dat la o parte ;
vedem mai sus, dincolo, si prin actiunile si contraactiunile interesului, puterii si
pasiunilor, observam mijloacele Celui Atotputernic care in liniste, cu rabdare indeplineste
sfaturile vointei Sale . Intr-un cuvant , este vorba de PROVIDENTA DIVINA. Asadar, nu
imparatul Babilonului a fost acela care l-a infrant pe Ioiachim , ci Dumnezeu a hotarat ca
lucrul acesta sa se intample .
Care a fost insa motivul pentru care Mult-Prea-Rabdatorul nosru Domn a recurs la
o asemenea sentinta ?
Cartea profetului Ieremia , cap. 25; vers. 8-11: "Asa vorbeste Domnul ostirilor : 'Pentru
ca n-ati ascultat de cuvintele Mele, iata, voi trimite sa aduca toate popoarele de la
miazanoapte, zice Domnul; si voi trimete la robul Meu Nebucadnetar , imparatul

Babilonului, ii voi aduce impotriva acestei tari si impotriva locuitorilor ei ...Toata tara
va fi o paragina , un pustiu , si neamurile acestea vor fi supuse imparatului
Babilonului timp de saptezeci de ani ." Aceste cuvinte au fost rostite inainte ca sa se
iregistreze vre-o intentie ostila regatului Iuda . Pentru aceste cuvinte, si pentru multe
altele de felul acesta, profetul era sa-si piarda viata , si doar temnita a facut ca acest om sa
scape de furia bigota. Iata unele din motivele care au condus pe Dumnezeu sa aduca
astfel de judecati peste regatul Iuda : Ieremia cap.17, vers. 27: "Dar daca nu veti asculta
cand va poruncesc sa sfintiti ziua Sabatului , sa nu duceti nici o povara , si sa noaduceti inlauntru pe portile Ierusalimului, in ziua Sabatului , atunci voi aprinde un
foc la portile cetatii , care va arde casele cele mari ale Ierusalimului si nu se va
stinge." Desi se putea evita la nesfarsit aceasta catasrofa nationala, datorita incapatanatei
neascultari a poporului evreu, aceasta nu a mai putut fi evitata. Coruptia, asasinatele de
tip mafiot, abuzurile de tot felul, care incepeau chiar din palatul regal si se intindeau pana
in cel mai indepartat teritoriu, faceau din regatul iudeu , o tara mai nesigura chiar decat
unele tari pagane .
Cartea a doua a Cronicilor, cap.36; vers. 14-17: "Toate capeteniile preotilor si poporul
au inmultit si ei faradelegile , dupa toate uraciunile neamurilor ; si au pangarit Casa
Domnului , pe care o sfintise El la Ierusalim . Domnul , Dumnezeul parintilor lor , a
dat din vreme trimisilor Sai insarcinarea sa-i instiinteze , caci voia sa crute pe poporul
Sau si locasul Sau . Dar ei si-au batut joc de trimisii Lui Dumnezeu , I-au nesocotit
cuvintele , si au ras de proorocii Lui , pana cand mania Domnului impotriva poporului
Sau a ajuns fara leac . Atunci Domnul a facut sa se suie impotriva lor imparatul
Haldeilor..."
Privind istoria umana de la un capat la altul putem concluziona inpreuna cu Cartea
Proverbelor cap. 14 ,vers.34: "Neprihanirea inalta pe un popor ..." cap. 16 , vers. 12 :
"...caci prin neprihanire se inalta un scaun de domnie". Filozofia istoriei este
dreptatea. Popoarele care nu s-au incadrat in principiile dreptatii au trebuit fie sa dispara,
fie sa devina vasale altora . Dealtfel, in cap. 2 al cartii pe care o studiem , la versetul 28,
vom gasi maniera exacta in care se face acest lucru.
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :

IninimaDecalogului,facandparcalegaturaintreprimasiadouatabla
aLegii,seafladouaporuncidivine,respectivporuncaapatrasi
poruncaacincea.Acesteareprezintainacelasitimpsingurelerelicve
aleEdenului.EstevorbadeinstitutiaSabatuluisiinstitutiafamiliei.
Sabatulestedemulttintacriticilorsiacontestatiilor.Majoritatea
oamenilorauuitatdemultcaSabatulesteadevartazideinchinare,si
nuDuminicasauVinerea.DacaSabatularfifostrecunoscutsiaplicat
caatare,niciodatanusarfiajunslaateism,intrucatSabatulface
referiredirectlaactulcreatieilumiinoastresiesteintimlegatade
aceasta.Stiintelenaturalearfiajunspeunteritoriu,multmaisolid,iar
progreselestiinteloraplicatearfifostmaiample,darsimaiecologice.
Performanteleeconomicearfiavutodimensiuneinplus:pelanga

profit,sarfiavutinvedereceicaresuntmotoruleconomiei:oamenii.
DacaDumnezeuleaoferitozidinsaptespreaseodihni,inseamnaca
oameniinusuntsimpliipionidemutatpetabladesahaeconomiei,
intrucateisuntcoroanacreatiuniiluiDumnezeu,simeritaunrespect
maimare(decatliseoferainprezent).Oameniiarfifostremuneratisi
infunctiedevaloareaintrinsecapecareoau.Oremunerarepe
masura,arfiimpusoplanificareeconomicamultmairiguroasa,deci
implicitperformanteeconomicemultmairidicatedecatceledeazi.
Oameniibineremunerati,arficonstituitnisteconsumatoriseriosi,iar
acestlucruarfiavutdinnouunefectbeneficasupradezvoltarii
macroeconomice.DacaSabatularfifostrespectatcaatare,niciodata
nusarfiinregistratcazuridemoartecauzatadeepuizarefizica.Daca
Sabatularfifostluatinserios,atuncisicelelalteporunciarfifost
privitecumultmaimultrespectdecatastazi.Acestlucruarfiaduscu
sineosigurantamorala,sociala,economicasipolitica,multmaimare
decatexistaastazi.Efectelecearfidecursdeaici,arfifost
impredictibilmaipozitive,decatneamputeareprezentanoiastazi,
intrucatnelipsesctermeniidecomparatie.DacaSabatularfifost
respectatcazideodihnasideinchinare,poatecafamiliilearfiavut
cevamaimulttimpsapetreacaimpreunasisacomunice.Acestlucru
arficonstituitobarieraincaleaunuiflagelteribilalzilelornoastre:
divortul.Familiaesteloculundeseimprimatoatevalorilecucare
tanarulsevalansainsocietate,spreaseintegrasiacontribuila
bunastareaacesteiasiimplicitasa.Dacafamiliaestecontaminatade
antinomianism(curentideologicsireligioscarecontestavalabilitatea
Decalogului)deateism,deviciusidepromiscuitate;dacanuexista
niciotemeredeDumnezeuinfamiliisidacatanarulesteinvatatca
omulisiestesiesibusolamorala,foartecurandindividulpierde
reperelemoralefundamentale.Impreunacutotiindiviziicare
"beneficiaza"deoastfeldeeducatie,toatasocietateapierde(treptat)
orientareamorala,iarrezultatelesuntdezastruoase,petoateplanurile.
Defaptestefenomenulcelmainotoriualzilelornoastre.Acest
fenomenpoartauntitluemfatic:secularizare.Desidinpunctde
vederepoliticacestlucruestebeneficsichiardedorit(insemnand
neamesteculinstitutiilorreligioaseinchestiunipolitice),totusi
secularizareamoralaaindivizilor,arerepercursiuniasuprasocietatii.
Nudegeaba,candsevreadistrugereaidentitatiiunuiindividsaua
unuigrupdeindivizi,seincearcaintrunfelsaualtulinstrainareade

familie(dincareprovine,saucareaintemeiato)siulteriordevalorile
propagatedefamilie,caapoisasetreacalacorupereacu"stiluri
alternativedeviata".Incarteasa"Saptepasicatresucces"S.Covey
(ineditiaromana:"Eficientainsaptetrepte")afirmacaexista
persoanecareprivesccuinvidiesicumirarelaperformantelealtorasi
leceroretetaaacestuisucces.Daracestautoroferamulteexemplesi
explicafaptulcainspateleoricareireusiteexistaun"pret"careafost
platit,sicafaraeforturisustinutesibineplanificate,nusepoate
realizacevacaresaaibaobazasolida,decicaresadureze.Ceeace
estevalabillaindiviziestevalabillasocietatilesistatelepecare
acestialecompun.MultidintreintelectualiidinRomania,sinunumai
intelectualii,vaitasoartainduratadepoporulnostrudealungul
timpului.Aceastaafirmatieareobazaistoricasolida.Pozitia
geostrategica,bagatiilenaturale,contextulframatatalvremurilorprin
careatrebuitsatreacanatiuneanoastra,toateneaupuspepostulde
sentinelainfatahoardelorcarenavaleaudinrasarit;oride"zona
tampon"dintreoccidentsiorient.Desiesteadevaratacestaspect,si
explicaaproapetotulprivitorlaconditiaincaresegasestetara,trebuie
saprivimaceastadoarcapeoparteaadevarului.Sepoateafirmacu
certitudinecaromanii,inistorialormultimilenaraauaplicatcu
scrupulozitateprincipiiledreptatii?Istoriaesteinsangeratacufaptede
cruzimealedomnilorvalahisialeboierilor.Tradarea,stoarcerea,
coruptia,crimelepoliticesaudetipmafiot,nedreptatilesociale,au
facutdin"saracataraMoldovi"sidincelelaltedouaprincipate,un
teritoriualnedreptatii,aflatparcainafaraprotectieispecialealui
Dumnezeu,iardacanusiapierdutintegritateaeste,probabil,pentru
capeundevaamairamasonadejdedeindreptarepentruaceasta
natiune,iarharulDomnuluinuaparasitocutotul.Multidintrenoi
jinduimdupabogatiileoccidentuluisigandimcaeiaufostfavorizati.
Maicredemintrealtelesifaptulcanoiamcontribuitserioslaapararea
lor,ceeaceleaingaduitsasedezvolte.Maigandimpoate,canutoate
bogatiilelorsuntrodulsudoriisialchibzuinteiproprii,cisialjafului
orialstoarceriidelaaltenatiuni.Cusigurantaestemultadevarin
acesteafirmatii!Daraceastaestenumaiopartedinadevar.Decenu
privimsilamatriceamoralacareainaltatunadupaaltapopoarele
occidentului?Decenuvedemcalabazaoricaruisucces,pelanga
trudasisansaseaflasiobazasolidadeprincipiimorale!Decesanu
vedemcaaumaifostimperiicladitepestoarceredaracumnumai

sunt,sicaausupravietuitnumaiaceleputeriincarelegeaeste
deasupratuturor,iarvaloriprecumdemocratia,libertateade
constiinta,respectulpentrucelelatedrepturicetatenesti,promovarea
adevaratelorvalori,suntaxiomeinpracticalegislativa,administrativ
economicasimilitara.Decelegeadintariinoastreiubite,esteatatde
incoerentasicontradictorie?Deceaceiacaresuntpusisafacalegeasi
saoaplice,suntmodeluldenerespectareallegilor?Catinusuntastazi
deasupralegiiinRomania?!Vaidetaranoastra,cacieaesteinbataia
vantuluidistrugatordininteriorulei,sinudinafaraei!Vaidetara
noastra,fiindcaceicaresuntpusisaoaperesuntchiarvanzatoriiei,si
ceicaresuntpusisafacadreptate,suntpartealumiiinterlope.Vaide
taranoastracaciaicilupulpazesteturma,iarcainiisipastoriieisunt
luatidreptinamici,sausuntadusiinmizeriespreanuincurcapelupi!
Vaideacestpoporcarenumestepelupi:"alesiineamului"!Vaide
noi,pentrucasuntemsilitisaalegemintrehotisinebuni,spreaipune
infrunteatarii,casaaibacineneconduce!Vaidenoi,caciacest
sistempervertitsainradacinatdeja;ainfasuratinsasifiintatarii,si
aproapetoticetatenii!Vaidetaranoastra,caciceicareoasediazasio
distrug,suntchiarceipusisaiiasigurepropasirea!Nimeninuarputea
luaunbanutdintaranoastra,dacaacestlucrunuarfifacutposibilde
ceicarecredca,aaveafraieletariiinseamnaaofura.Iaracestlucruo
facetotmaivulnerabilasimaisaraca.Nimeninuartrecepestevointa
nostrasuverana,dacainlocdeoamenicorupti,hotisimafioti,am
aveaoamenicaremormaidegraba,decatsamaniepeDumnezeuprin
faradelegi.Totiveciniineardacamodeldepropasiresidebunastare,
dacalegea,proprietatea,familia,sitemereadeDumnezeuarfitemelia
tarii.Inlocsasescurga,baniiarveniinRomania,iaraceiacareacum
neautransformatinpropriaprovincieeconomica,nearcauta
favorurile!Darcumsaseintampleacestlucru,candlegea"estepentru
uniimumaiarpentrualtiiciuma"?Cumsapropasim,canddemai
binedeojumatatedeveac,proprietateaestepepostdecenusareasa?
Cumsapropasimcandcelemaiimportanteinvestitiisaufacutin
produsesiservicii,carenusuntnicisuficientdedecompetitivein
contextulglobalizarii,sinicidestringentanevoie.Caatareaceste
investitiinuauaduscusineocrestererealaaecomomiei,cimai
degrabaauepuizatresurseletarii,fiindnevoitisaimportamtotmai
multsubpresiuneacereriiinternedeprodusecompetitive.Cumsane
meargabinecandtatalilinvatapefiu,directsauprinexemplu,viciul,

injuratura,furtulsilenea?Cumvremsabeneficiemdeprotectie
divina,candnumeleluiDumnezeuestepomenitseriosdoarin
injuraturi,iarrugaciunileseinaltamaimultcafaradelegeasanufie
datainvileag?Vesteabunapentrunoiestecamaiavemincaceva
har.Poate,dacaopartesemnificativadintreromanisiarfacedin
Dumnezeusfetnicullordefiecarezi,sipoate,dacasiarpunepe
inimasamoaramaidegraba,decatsaraceascarelatiilecuEldin
cauzavreuneiblestematii,atuncipoatecaDumnezeusiaraduce
amintedenecazulnostrusinearridica.Poatecadacanunearmai
interesaatatacapravecinului,sineamvededemizerianoastra,pe
careovaramsistematicsubpres,poatecaamrespiraaltfelincasa
noastraRomania.Dumnezeuafacutintregiiomeniri,dincarefacem
partesinoiromanii,unDar.AcestDarestepodoabaUniversuluisi
faceobiectuladoratieicelormaiputernicefiinte:ingerii.Numele
acestuiDaresteslavitsionorat.AcestDarsenumesteHristos.InEl
avemiertareadetoateblestematiilecarenetraginjos.InElavem
putereadeanerupedetoatesfidariledeautoritatesidelege,detoate
crimelesifurturile,detoateadulterurilesidetoateminciunilenoastre,
acarorconsecinteneurmarescinprezent.InElavemleaculpentru
boalacareneroadepetoti.InElesteasiguratunviitorpentruacel
poporcareinvatadelaElceeaceesteascultareadeLege,ceeace
inseamnaaltruismul,fidelitateasisolidaritatea,ceeaceinseamna
valoareamunciisiacontributiei,ceeaceinseamnarespectulpentru
viatasisanatateaproprieoriacelorlati.AsemenealuiHristoscaresa
botezatlavarstamatura,totcetrebuiesafacafiecare,estecasa
declareprinbotezuldinpropriedorintalavarstamatura(singurul
valabil),camoaresiesteingropatinapabotezului,impreunacu
Hristos,sicainvieimpreunacuEllaoviatanoua.Iarinaceastaviata
numaitraiesteel,ciHristostraiesteinel,traindviataasacumaduso
Elpepamant.Niciunomnuaredreptulsaicearasocotealadeviata
ceanouapecareacestaoincepe.Nimenisinimicnulmaipoaterupe
deHristos,afaradedansul.Safacemasaobunapartedinromani,si
vetivedeacabinecuvantarileluiDumnezeuvorinundataranoastra,
cuminundaapapentruirigat,rigoleleuscatedearsita.Alminteri,
soartatarii,soartafamiliilornoastresianoastra,vafitotmairea,sie
pacat,fiindcaavemopoartadescapare.Ganditivasiactionaticu
raspundere!

Redam filmul evenimentelor care au culminat cu robia in Babilon a evreilor folosind

citate : Cartea a doua a Regilor cap. 24 , vers.1 : "Pe vremea sa , Nebucadnetar ,
imparatul Babilonului , a pornit cu razboi . Ioiachim i-a fost supus trei ani ; dar s-a
rasculat din nou impotriva lui ." S-a intamplat intre anii 605-602 (I.Hr.). Cu aceasta
ocazie o parte din vasele templului (aur si argint masiv ) au fost jefuite , si au fost luati
cativa prizonieri adolescenti, proveniti din familiile nobililor sau din casa regala drept
garantie ca nu se vor rascula impotriva Babilonului si isi vor achita birurile . Cartea a
Doua a Cronicilor cap. 36 , vers. 6 : "Nebucadnetar , imparatul Babilonului , s-a suit
impotriva lui (Ioiachim) si l-a legat cu lanturi de arama ca sa-l duca in Babilon ." Nu
ne este cunoscut daca acesta a fost adus in Babilon sau nu . In locul lui a domnit fiul sau
Ioiachin . Socotind dupa imprejurari si dupa practica vremii , acesta a fost un gest nobil
din partea monarhului babilonian . Unii invingatorii indepartau tot ce tinea de dinastia
cucerita de ei , instaurand fie familii rivale, fie nobili marunti , ce nu puteau guverna
decat cu sprijinul cuceritorilor . Cartea a Doua a Regilor cap. 24 , vers. 11-15 :
"Nebucadnetar , imparatul Babilonului , a venit inaintea cetatii pe cand o impresurau
slujitorii lui . Atunci Ioiachin, imparatul lui Iuda , s-a dus la imparatul Babilonului ,
cu mama-sa , cu slujitorii , capeteniile si dregatorii lui . Si imparatul Babilonului l-a
prins , in al optulea an al domniei lui . A luat de acolo toate visteriile Casei Domnului
si visteriile casei imparatului ; si a sfaramat toate vasele de aur pe care le facuse
Solomon , imparatul lui Israel , in Templul Domnului , cum spusese Domnul . A dus in
robie tot Ierusalimului , toate capeteniile si toti oamenii viteji , in numar de zece mii,
cu toti teslarii si fierarii : N-a mai ramas decat poporul sarac al tarii ." Aceasta s-a
petrecut in anul 597 (I.Hr.). Iarasi remarcam un gest de clementa din partea lui
Nebucadnetar, prin faptul ca nu a ucis pe nimeni din dinastia rebela, asa cum se intampla
in mod curent in situatii atat de grave. Cartea a Doua a Regilor cap. 25 , vers.1-10: "In al
noualea an al domniei lui Zedechia , in a zecea zi a lunii a a zecea , Nebucadnetar,
imparatul Babilonului , a venit cu toata ostirea lui impotriva Ierusalimului ; a tabarat
inainea lui , si a ridicat intarituri de jur imprejur. Cetatea a fost impresurata pana la al
unsprazecelea an al imparatului Zedechia . In ziua a noua a lunii a patra era mare
foamete in cetate , si nu era paine pentru poporul tarii . Atunci s-a facut o spartura in
cetate ; si toti oamenii de razboi au fugit noaptea , pe drumul portii dintre cele doua
ziduri de langa gradina imparatului , pe cand Haldeii inconjurau cetatea . Fugarii au
apucat drumul care duce in campie . Dar ostirea Haldeilor a urmarit pe imparat , si l-a
ajuns in campiile Ierihonului , si toata ostirea lui s-a risipit de la el . Au prins pe
imparat , si l-au suit la imparatul Babilonului la Ribla ; si s-a rostit o hotarare
impotriva lui . Fii lui Zedechia au fost injunghiati in fata lui ; apoi i-au scos ochii , lau legat cu lanturi de arama si l-au dus in Babilon ... A ars Casa Domnului , casa
imparatului ,si toate casele Ierusalimului ...a daramat zidurile dimprejurul
Ierusalimului." Aceasta ultima invazie a avut loc 586(IHR) . "Nobilul" Nebucadnetar se
cam saturase de joaca de-a independenta a acestor regi zurbagii din micul stat evreu . Au
urmat deportari in masa . Cotropitorii, de fel nu sunt prea rabdatori . In nici un caz nu pe
cat a fost Dumnezeu de rabdator, fiindca El a intrat in legatura cu evreii de sute de ani, in
vreme ce "nobilul" Nebucadnetar nu a reusit sa-i suporte decat vre-o 20 de ani!
In acest fel s-a implinit o profetie data de Dumnezeu prin Isaia, scrisa cu mai bine de 100
de ani inaintea primelor deportari : Isaia cap. 39 , vers. 6-7 : "Iata vor veni zile cand vor
duce in Babilon tot ce este in casa ta si tot ce au strans parintii tai pana in ziua de azi ;

nimic nu va mai ramane , zice Donmul . Si vor lua din fiii tai iesiti din tine , pe care-i
vei naste , ca sa faca fameni in casa imparatului Babilonului ." Dorim sa subliniem
caracterul conditional al acestei profetii . Aceasta nenorocire putea fi evitata . Exista in
acest sens o fagaduinta care confirma cele spuse anterior si care am mai citat-o: Ieremia
cap. 17 , vers. 24-25 : "Daca veti asculta in adevar , zice Domnul , si nu veti aduce nici
o sarcina inlauntru pe portile acestei cetati , in ziua Sabatului , ci veti sfinti ziua
Sabatului , si nu veti face nici o lucrare in ziua aceasta , atunci pe portile acestei cetati
vor intra imparati si voievozi , care vor sedea pe scaunul de domnie a lui David ; ei vor
veni cu care si cu calareti pe cai , ei si voievozii lor , oamenii lui Iuda si locuitorii
Ierusalimului , si cetatea aceasta va fi locuita in veci ..." cap. 18 , vers. 8 : "...dar daca
neamul acesta , despre care am vorbit astfel , se intoarce de la rautatea lui , atunci si
Mie Imi pare rau de raul pe care Imi pusesem in gand sa i-l fac."
Suntem datori sa amintim ca incepand din secolul 2 al erei crestine au existat o serie de
autori atat de profund tulburati de relatarile supranaturale din Biblie (intre care se numara
si profetiile date de Dumnezeu prin profetii care au fost citati mai sus) incat acesti autori
nu s-au multumit doar sa le respinga onestitatea, ci au dorit sa le atace public. Primul
critic a fost Porfiriu din Tirul Feniciei (232/ 233 d.Hr) . Critica cea mai puternica a
acestuia se concentra asupra cartii lui Daniel, cuprinsa in cea de-a 12-a carte a lucrarii
"Impotiva crestinilor" . El sustinea ca nu Daniel a scris cartea , ci un anonim din Iudea de
pe timpul lui Antioh Epifanul . In consecinta tot ce este scris in cartea lui Daniel pana la
Antioh Epifanul este istorie, si tot ce a fost scris dincolo de aceasta data, sunt inchipuiri, a
concluzionat acesta . Mai cu seama, era favorizat de indignarea opiniei publice romane
fata de crestinii care , in baza profetiei din Daniel cap. 2, afirmau dezintegrarea
Imperiului Roman. Faptul ca Porfiriu s-a inselat amarnic, este dovedit ulterior chiar de
propriile-i argumente : daca autorul nu stia ce se va intampla de la Antioh Epifanul , deci
cu atat mai mult de soarta Imperiului Roman , de ce atunci profetia acestuia despre
decaderea ultimului mare imperiu din spatiul mediteranean (in speta Imperiul Roman) , sa implinit literal? Raspunsul este unul singur si tulburator : Daniel a fost inspirat de
catre Acela care este Atoatestiutor !
Izvoarele istorice confirma prezenta lui Nebucadnetar in Palestina :
O lucrare a istoricului Berosus citata de Iosif Flavius in cartea sa "Impotriva lui Apolion
";
O portiune a unei cronici babiloniene publicata de D.J. Weissman , care acopera intreaga
domnie a lui Naboplasar , si 11 ani din domnia fiului sau , Nebucadnetar .
Probabil ati observat si alta scriere a numelui monarhului babilonian. In unele traduceri
ale Bibliei numele imparatului este "Nabucodonosor". Nu este cazul sa facem o dogma
dintr-o varianta sau alta . De fapt, transliterat din cuneiforma suna cam asa : " NABUKUDURI-USUR " ("zeul Nabu sa ocroteasca pe fiu") . In textele ebraice se intalneste
forma "Nebucadnessar ". Septuaginta (prima traducere a Vechiului Testament) foloseste
"Nabucodonosor". Istoricul Strabo il scrie "Nabucodrosoros", iar Iosif Flavius il citeaza .
Alegerea unei variante descriere, tine de sursa principala folosita de traducator , de
traditia in care este format acesta si de preferinta lui.
Poate ca unii dintre dumneavoastra s-au intrebat unde este "tara Sinear" ? Se mai poate
traduce si prin "Sumer" - vechea civilizatie presemitica ce popula zona viitorului teritoriu

al imperiului babilonian. Sinear este numele alternativ folosit pentru a localiza campia
Babilonului. Aceasta se afla , pentru cei care nu cunosc , in Mesopotamia , in Orientul
Mijlociu , Irakul de astazi . Este util sa stiti ca pentru poporul lui Dumnezeu din toate
timpurile, "Babilonul" reprezinta un sistem politico-religios aflat in opozitie cu
Dumnezeu. Reprezenta locul unde nelegiuirea este la ea acasa (Zaharia cap.5) motiv
pentru care natiunea evreeasca, care nu a vrut sa renunte la faradelegi, a fost dusa acolo
unde ii era locul. In Cartea Geneza cap. 10, vers. 10 si cap. 11 , vers.1-9 , veti gasi un
raport istoric din vremuri stravechi al celor ce s-au petrecut in acel loc .
Pentru a ne forma o idee despre ce era "casa visteriei dumnezeului sau" , vom incerca sa
facem oficiul de ghizi prin Esagila , avand drept harta declaratiile lui Nebucadnetar ,
consemnate pe tablite de lut:
Zidurile templului lui Marduk straluceau ca soarele , salile tempului erau placate cu aur ,
lapislazuri si alabastru ; acoperisiul incaperii consacrate zeului , numita E-Kna , era
placata cu aur , iar camera lui Nebo din Borisppa , era deasemenea placta cu aur . Totul
era o nebunie de aur ! Aici a fost adus tot aurul Casei Domnului si al Regatului Iuda dupa
cum se profetizase . Nu degeaba in reprezentarea profetica , din cartea lui Daniel cap. 2 ,
Babilonul este reprezentat prin capul de aur!
versetele 3-7
Iata o declaratie a istoricului Berosus , citata intr-o lucrare a lui Iosif Flavius , a modului
cum au decurs principalele evenimente ale anului 605 (IHR) :
" Tatal sau , Naboplasar , auzind despre razvratirea satrapului care raspundea peste
Egipt , Cole-Siria si Fenicia , si nefiind in stare sa duca o campanie militara, din cauza
suferintei , a incredintat o parte a armatei sale fiului sau , Nebucadnetar , care se afla in
floarea varstei , si l-a trimis impotriva rebelilor . Nebucadnetar a angajat lupta cu
acestia si i-a biruit in lupta de la Carchemis , a pus satrapia (regiunea) sub conducerea
babiloniana . Intre timp , asa s-a intamplat , tatal sau, care era bolnav , a murit in
cetatea Babilonului ... Fiind informat imediat de moartea tatalui sau , Nebucadnetar a
pus la punct problemele existente in Egipt si in alte tari ; prizonierii- iudei , fenicieni ,
sirieni si cei de nationalitate egipteana - au fost dati in grija unora dintre prietenii sai cu
porunca de a fi adusi in Babilon , impreuna cu restul trupei si prada luata , in timp ce el ,
cu o mica escorta a pornit in goana peste desert, spre Babilon".
Exista intr-adevar obiceiul luarii celor mai frumoase trofee omenesti din tarile ocupate.
Evreii credinciosi au fost informati prin intermediul profetiei, de faptul ca urma o
perioada de exil babilonean , ca rod al unei revolte seculare impotriva adevaratului lor
conducator - Dumnezeu . Nu putem sti cu exactitate varsta tinerilor evrei luati ostatici .
Putem insa sa presupunem, in baza informatiilor istorice (Xenofon - Cyropaedia) ca nici
un tanar nu putea intra in slujba imparatului Persiei inainte de a implini varsta de 17 ani .
Cert este ca anticii puneau mare pret pe slujitorii sanatosi si atragatori fizic . De aici se
desprinde o deductie (formulata de comentatorul Charles) si anume ca o astfel de
perfectiune , la care se tinea atat de mult, nu putea fi atinsa de catre eunuci . Facem
aceasta afirmatie intrucat unii comentatori (printre care se afla si istoricul Iosif Flavius)
afirma ca Daniel ar fi fost facut eunuc . Mai este si un alt argument impotriva acestei
afirmatii : cuvantul de famen , avea o conotatie mai larga decat aceea de "barbat castrat",
intelegandu-se si sensul de "functionar al curtii". Dealtfel, in ilustratiie ce infatisaza

curtenii ce il inconjoara pe imparat , unii slujitori sunt reprezentati cu barba , iar altii fara
barba, drept pentru care intelegem ca nu era obligatoriu pentru toti curtenii sa fie facuti
fameni . Daniel nu face nici o referire la sine ca ar fi fost castrat . Aspenaz era mandatat
sa recruteze adolescenti , descendenti ai casei regale , sau din familiile inaltilor
demnitari , fara probleme de sanatate , cu inteligenta ascutita , si cu o instruire ampla si
temeinica . Iosif Flavius afirma ca Daniel era chiar din familia lui Zedechia (fratele lui
Ioiachim). Se pare ca lui Aspenaz nu i-a trebuit prea mult sa gaseasca printre evrei , tineri
cu calitatile respective. Acest gest de luarea ostaticilor a avut si o tenta de santaj. In cazul
in care regatul iudeu s-ar fi razvratit , copiii celor mai de seama oameni ai tarii riscau sa
fie executati drept razbunare . Trebuie apreciata modestia lui Daniel care se refera la sine
doar ca fiind "dintre copiii lui Iuda".
Comentatorii , printre care il amintim si pe Calvin , sustin ca schimbarea numelor face
parte dintr-un fel de program de spalare a creerelor . Prin schimbarea numelor, li se
comunica ca au fost adoptati de catre curtea Babilonului si ca se asteapta de la ei sa
asimileze repede obiceiurile casei. Planul era insa mai amplu si mai subtil : tinerilor evrei
nu li s-a impus cultul pagan cu forta, ci mai intai li sa dat nume cu referiri idolatre. O
parte din hrana de la masa imperiala era jertfita idolilor. In felul acesta erau famuliarizati
cu idolatria. Li se repeta permanent ca au fost cuceriti ca urmare a faptului ca religia si
zeii babilonieni sunt superiori Dumnezeului evreilor, caruia multi evrei renuntasera deja
sa I se mai inchine . Deasemeni li se specula recunostinta fata de inaltele privilegii oferite
: acela de a manca la masa imparatului , de a fi instruiti de cele mai prestigioase somitati
stiintifice ale lumii, si ca li se oferea perspectiva unor posturi in aparatul de guvernare al
imperiului . In acest fel se conditiona dependenta lor de curtea imperiala . Toate acestea
aveau drept scop sa-i faca sa renunte la valorile lor nationale , la religia lor, si daca era cu
putinta la amintirile lor . Deveneau niste sclavi ce se pazeau singuri , deplin devotati
stapanului lor, fiind incapabili psihologic de a organiza sau de a participa la vre-un
complot, sau de a manifesta intr-un fel sau altul nesupunere.
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :
Esteextraordinarmodeluldeconducere,promovatdeNebucadnetar.Elintelegea
ceeaceputinilideridintaranoastraintelegastazi:ceamaiimportantaresursaa
uneitariestepotentialuleiuman.LafelcainIudeea,oameniideispravaaitarii
noastre,fieseirosesc,fieiaudrumulstrainatatiiintrunfelsaualtul(cemai
conteazacum).Intrunfelesteunactdedreptate:decesaseiroseascaun
potentialcareesteatatdevaloros,candinaltaparteaalumiiesteatatdecautatsi
rasplatitcumsecuvine?Darcatdesaracaramanetaracareiipierdepeacesti
oameni,sicatdemultseimbogatestetaracareiiprimeste!Cevremurideaura
traitNebucadnetar!Elisiputeapermiteceeaceputinisiaumaipututpermite
dupael:sianumesaguvernezechiarsiprinprizonieriderazboi(incazulincare
sedovedeaucompetenti).Catapretuireaaratatelfatadelucrulbinefacut.Cata
pretuireaaratatelfatadeideeadeinaltaspecializare!Catpretpuneaelpeastfel
deoamenisicebeneficiifantasticeadobanditimperiulsau(raportandlanivelul
stiintificsitehnologicdeatunci)!Permitetimioremarca.Nuconteazaatatde
multcatai,catcefacicuceeaceai!Desigur,sepotinvocatoatemotiveledin
lume,sisepotgasitemeiurisolidedeindreptatireanereusitelorsiesecurilor

noastre.Candneaflaminsituatiigrelesanepunemintrebrea:"Oareamepuizat
toateposibilitatile,oarechiarnumaiesteniciocalederezolvare,saumaaflu
introcrizacaremaiaresolutiidedezamorsare?"Dacaneampuneaceasta
intrebareatuncicandtrebuiesiamactionainconsecinta,fiticonvinsicaviata
noastraararatacutotulaltfeldecataratainprezent.Darlucrulcelmaiimportant
carecredcatrebuieavutinvedereestecaatuncicandDanieladatdevreo
prblemainsurmontabilaestecasiapastratincredereainDumnezeulreusitelor,a
incercatsapatrundafundamentulproblemei,darcelmaiimpotrantestecasa
rugatluiDumnezeupentruizbanda.IarDumnezeunulalasatcuasteptari
neimplinite!
"Haldei / caldei" sunt un trib aramaic din Mesopotamia de Sud , ajuns la putere prin
Nabonid . Au ocupat cele mai influente pozitii la curtea imperiala si se defineau
profesional ca fiind elitele intelectualitatii vremii respective (savanti , matematicieni ,
astronomi, ceva de genul "paranormalilor" din ziua de astazi, astrologi etc). Lor li sa
incredintat instruirea tinerilor prizonieri . Exista voci care afirma ca Daniel a devenit
astrolog si ghicitor , justificand afirmatia cu functia pe care a ocupat-o (Daniel cap. 4).
Vom vedea la explicatiile vers. 8-16 ca aceasta afirmatie este dezaprobata de atitudinea
generala fata de paganism a lui Daniel si a celor trei prieteni ai sai . Vom remarca o
opozitie sistematca fata de orice element pagan . In capitolul 2 vom vedea ca adevarata
cauza a privilegiilor acordate lui si prietenilor sai , a fost in principal interventia divina ,
ce a impus respectul lui Nebucadnetar fata de Dumnezeu .
Pe de alta parte trebuie subliniat ca era socotit un privilegiu la care nu oricine putea
aspira, cand era vorba de initierea in tainele ocultismului . Era socotit un har al zeilor si
se transmitea mai mult din tata in fiu . Drept pentru care nici nu era necesara vre-o
constrangere pentru initiere. In ganeral , cei care initau in astfel de practici pe novici, se
temeau sa divulge toate tainele inainte de apropierea mortii , chiar si fiilor lor, ca nu
cumva sa-si faca concurenti prea puternici din ei. In concluzie Daniel si prietenii sai nici
nu au flirtat cu ocultismul si nici nu au fost constransi sa se initieze. Pur si simplu nu s-au
aratat dornici de asa ceva, si lucrul acesta nu a starnit decat mirare pentru ca erau dispusi
sa rateze o astfel de ocazie pe care o aveau putini. Insa efortutile lor s-au canalizat pe alte
directii, si asa cum vom vedea au avut rezultate exceptionale.
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :
Destuldemulticrestiniisiafisazacredintasipracticile,iareforturileunorain
actiunicaritabilesuntdeadreptulimpresionante.Daratuncicandvinevorbade
astrologie(inspecialdehoroscop)bruscdevincuriosisideosebitdereceptivi,de
parcaarfiinformatiidemnedetoataatentia!Povestilelegatedeintamplari
paranormale,deasaziseletrairidedincolodemoarte,sidelegaturaculumeade
dincolo,princhemarea"spiritelorcelormorti",exercitaofascinatieaproape
hipnoticaasupralor.Inacestcontextestelegitimsaneintrebamdacaacesti
crestinisuntconstientiincesuntpecalesaseimplice,dandcurscuriozitatii?
Primadatacandintalnimnistedomni"distinsi",ceauasemeneaindeletniciri
"savante",esteinEgipt(carteaExodulcap.7,vers.1012)atuncicandMoisesi

fratelesauAaronsunttrimisideDumnezeuinfatafaraonuluispreaiceresalase
pepoporulSausaplecedinEgipt.MetodeleintrebuintateinitialdeDumnezeu
sprealconvingepefaraonaufost:metamorfozareaunuitoiagdecioban,intrun
sarpeautentic;metamorfozareaapeiinsangeautentic;sioinvaziedebroastein
intregtinutulegiptean.Spreadovedicaacesteminunisuntdefaptniste
scamatorii,Faraonacerutvrajitorilorsiinteleptilorsaisafacalafel.Acesti
"distinsi"domni,aureusitsaimiteceletreiminuni.Insarestulcelor7calamitati
careauurmatpesteteritoriulegiptean,nuleafostposibilsalecontrafaca.Ina
cuislujbaputeaufivrajitoriisiinteleptii?InniciuncazinslujbaluiDumnezeu!
Dumnezeuadatordineclareinprivintaocultismului.Redamcatevadintreele:
"Sanughicitidupavarcolaci,nicidupanori."(carteaLeviticcap.19,vers.26);
"sanuvaducetilaceicecheamaduhurilemortilor,nicilavrajitori;sanui
intrebati,casanuvaspurcaticuei.EusuntDomnul,Dumnezeulvostru...Daca
unomsauofemeiecheamaduhulunuimort,sauseindeletnicestecughicirea,sa
fiepedepsiticumoartea;saIucideticupietre:sangelelorsacadaasupralor."
(carteaLeviticcap.20,vers.6si27);"Sanufielatinenimenicaresatreacape
fiulsausaupeficaluiprinfoc,nimenicaresaaibamestesuguldeghicitor,de
cititorinstele,devestitoralviitorului,devrajitor,dedescantator,nimenicaresa
intrebepeceicecheamaduhurilesaudaucughiocul,nimenicaresaintrebepe
morti.CacioricinefaceacestelucruriesteouraciuneinainteaDomnului;sidin
pricinaacestorlucrurivaizgoniDomnul,Dumnezeultau,peacesteneamuri
dinainteataCacineamurileaceleapecareleveiizgoni,ascultadeceice
citescinstelesideghicitori;dartie,Domnul,Dumnezeultau,nutiingaduie
lucrulacesta."(carteaDeuteronom,cap.18,vers.1012si14).Suntem
indreptatitisaneintrebam:deundeatatainversunaredinparteaDumnezeului
iubiriiimpotrivaocultismului?IncarteaGeneza(cap.3,vers.16)niserelateaza
intrigaceadeclansatintreagatragediearaseiumane.Un"sarpe"care"vorbea"i
apropusmameinoastrecomune,Eva,safacaunlucruinterzisdeDmnezeusub
pedeapsacumoartea(cemaiconteazacareeraacellucru!).Evaaconsimtitla
aceastasugestie,fiindsedusadeideeapecareoprezenta"sarpele",sianumeca
vafaceceeaceDumnezeuainterzissubpedeapsamortii,vaajungedefapt,intro
stareegalacualuiDumenzeu,motivpentrucareElarfirestrictionatacellucru.
Dacaseurmaacestsilogism,concluziaeracaDumnezeuinfinalnuImaiputea
pedepsi,intrucatdeveneauegali,sideciseputeauconfruntadepepozitiiegalede
forta.NenorocireaafacutcaEvaareusitsaconvingasipesotuleisaconsimta
impreunacuealaacestlucru.Ceeaceaurmatvedemastazicutotii:nudoarcanu
suntemdumnezei,cisuntemplinidetotfeluldeboli,suferintisiinfirmitatisinu
doarcamurim,darpanamurimnechinuimcutotfeluldenecazuri.Traimintro
lumecaresecomportacaunlagardeexterminare,iarceimaivigurosidintrenoi
nudepasescsutadeanideviata,sitotcesimaidorescceimaimultiatuncicand
suntinaintatiinvarsta,estecamoarteasaleusurezesuferintadatadebolile
degenerativealevarsteiinaintate.Cucinesanebatem?CuCelcaruiaiidatoram
faptulcaavemsuflare.Ceexcrocheriegigantica!CarteaApocalipsa(cap.12,vers.
9)nedaraspunsulclarificator:"Sibalaurulcelmare,sarpelecelvechi,numit

DiavolulsiSatana,acelacareinsealaintreagalume,afostaruncatpepamant;
siimpreunacuelaufostaruncatisiingeriilui."Decicineeste"acela"caresa
folositdeimagineaunuisarpevorbaretsiistet,spreaexcrocapeEvasiulterior,
prinaltemetode,intreagaumanitate?EsteDiavolul,dusmanulcomunalomenirii
sialuiDumnezeu!Numeleluidafioricaciesteasociatcusuferintasicumoartea.
Elesteacelacareinsalaprinoricemetodasepoateinsela.Speculeazaabilitatile
pecareelsiingeriisaileau,dearedavoceasauchiarimagineaunuiomcarea
decedat,caapoifolosindtoateinformatiilepecareledetincuprivirela
particularitatileaceleipersoane,siinspecialasecretelorcomunealedecedatului
cuceidragi,sacreezeconvingereacaceldecedatsupravietuiesteintrostare
nefizica.Astfel,ceiapropiatimortului,nuvormaiconsideracaomuleste"suflet"
doaratatatimpcatareuncorpanimatdesuflareadeviatapecareiadato
Dumnezeu(carteaGenezeicap.2,vers.7)sitanjinddedordupacelpecareeiil
iubeau,eicadfoarteusorpradademonilor,caresuntartistiinalecontrafacerilor.
Ideilepecareacestialeinsuflaacestoroameni,ceseaventureazainastfelde
"dialoguri",nusuntneaparatgrosolane.Estesuficientsaliseintareascaoidee
eronatasauodogmatraditionala,siscopulloresteatins.Avemmotivesacredem
caintensificareafenomenelorspiritiste,inspecialdintrecrestiniesteunsemnalal
racolariide"agenti",spreaconvingelumeacadogmelesiinvataturatraditiei(in
specialceleconstruitepeinvataturadesprenemurireanaturalaa"sufletului")arfi
parteaadevaruluiEvangeliei.Dacareusesteacestlucru,predicareaEvangeliei
adevarate,asacumorelevaBiblia(sicarespuneintrealtelecaoameniivorfi
trezitidecatreHristosdinnoulaexistenta,adicainviati)arramanefaraefect
asupramultora(cacicenevoieestedeoinvieresideojudecatadacadeja
"sufletele"seafladejafieinraifieiniadoripurgatoriu).Infelulacestaplanul
ticalosderupereaoamenilordeHristos,printotfeluldeteorii,dogmesipractici
cesuntstrainedeCuvantulSau,esteindeplinit.Atuncinumaiestecazulsane
miramdeundeatatainversunaredinparteaDumnezeuluimileisiindurarii,fata
depracticileoculte.Cusigurantanimeninumaiaredreptulsaucidapeocultisti.
LucrulacestaeralegiferatdoarintarapecareoconduceaInsusiMaiestatea
Universului.DarvinevremeacandCelcareesteRegeleregilorvaaplica,prin
ingeriiSaijudecatileSale.Fiecanimenidinceicarecitescacesterandurisanu
facapartedinaceastacategorie!CuvantulluiDumnezeunemandateazasafacem
urmatorulapelfatadeceicarepracticaocultismul,saucareapeleazalaserviciile
sale:incetatiurgentaceastapractica!CeretiiiertareluiDumnezeucaatifacut
parte,maimultsaumaiputinconstienti,dintroconspiratiemenitasarupape
oamenideHristos!Dacadupaaceastaaparproblemeinviatavoastra,cumarfi
aceeadeafibantuitidespirite,oriaparfenomenesiintamplaristraniimeniteava
intimidasauavadistruge,rugativadeurgentaluiDumnezeuinnumelelui
Hristos(sinuinnumelealtcuiva!).Neputeticontactatalaemail
capitanudaniel@pcnet.ro,pentruaprimisuportinrugaciunedinparteaunei
intregicomunitaticrestine,sicalauzirepastorala.Trataticumaximumde
seriozitateaceastaproblema!Nuamanati,poatefifatal!

Numele celor patru tineri sunt tipice pentru evreii proveniti din familii pioase . Aceste
familii ofereau copiilor o educatie religioasa in acord cu valorile religiei Dumnezeului
Celui Viu si aveau reguli putine dar stricte .
Daniel = "Dumnezeu a judecat" ;
Hanania = "Iehova este(a fost) binevoitor" (este citat de mai bine de 14 ori in Vechiul
Testament) ;
Misael = "Cel ce apartine lui Dumnezeu" ;
Azaria = "Yahveh ajuta".
In antichitate numele era o profetie despre persoana respectiva. Numele era insasi
persoana, disparitia numelui implica un fel de decapitare. Darea unui singur nume (fara a
fi insotit de particula "ben" - "fiu a lui..." insemna ca respectivul nu mai era considerat
om ci devenea o fiinta inferioara, numai buna de exploatat.Prin schimbarea numelor cu
altele ce aveau conotatii idolatre, se dorea o rupere de valorile spirituale.
versetele 8-16
Printre aceste valori era si aceea de a privi corpul uman ca un mijloc de formare al
caracterului . Se traduce printr-un stil alimentar conform poruncilor lui Dumnezeu .
Aceasta igiena alimentara presupunea ca hrana sa fie saraca in grasimi , presupunea ca sa
nu consume carnea animalelor asa-zis "necurate" (cartea Levitic cap. 11) sau care nu erau
sacrificate conform asa-numitei legi "Koser" (Levitic cap.17). De asemenea evitau
consumul de vin fermentat sau de bauturi spirtoase. Exsita o istorie din Pentateuc, in care,
datorita starii de ebrietate, doi fii ai marelui preot Aaron, au fost ucisi de slava lui
Dumnezeu. Acestia au adormit in timpul serviciului lor in templu, iar focul de pe altar s-a
stins. Ca sa nu se afle de neglijenta lor , au incalcat o porunca clara a lui Dumnezeu,
aceea ca nu trebuia adus foc strain in templu (scop in care focul de pe altar trebuia
mentinut permanent). In momentul cand au calcat aceasta porunca , au fost arsi de vii, in
templu de catre slava Domnului. Aceasta relatare ingozitoare avea darul sa convinga de
pericolele la care se expun consumatorii de alcool , si ca in fata lui Dumnezeu nu se
accepta scuza : "am fost beat si nu mi-am dat seama" cand este vorba de porunca Sa. Nici
una din aceste conditii nu era respectata de catre hrana oferita de imparat (decat poate cu
totul intamplator).
Mai trebuie spus un alt lucru ce va deveni relevant imediat : Cand au ajuns in Babilon,
toti prizonierii aveau un pronuntat aspect anorexic . De ce ? In primul rand asedierea unei
cetati se facea lent si presupunea taierea tuturor surselor de hrana de catre asediatori. In
momentul asediului, cam toata populatia regiunii se afla in cetate , ca atare proviziiile se
epuizau rapid si se suferea de malnutritie. Este imposibil de descris atmosfera dintr-o
cetate asediata. In al doilea rand, calatoria din Palestina pana in Babilon era istovitoare
prin lungimea si ariditatea locurilor pe care le traversa drumul catre Babilon (care in
calitate de prizonieri i-l parcurgeau pe jos si cu ratie stricta de hrana si apa). Astfel, in
cazul malnutritiei si a epuizarii fizice indelungate, o alimentatie bogata in grasimi
animale, administrata brusc , este lucrul cel mai putin de dorit . Dar pe de alta parte,
alimentatia vegetariana, in asemenea situatii este usor asimilata si echilibrul fiziologic al
organismului se recapata mult mai rapid si fara probleme. Dieta pe care a solicitat-o

Daniel se cuprinde in expresia iudaica "zero'im" si defineste un regim alimentar pe baza

de cereale , fructe , legume , nuci si verdeturi (Cartea Geneza cap. 1 , vers.1,29) si ,
bineanteles , apa .
Prin expresia "sa hotarat" Cuvantul lui Dumnezeu ne comunica nu doar o schimbare de
atitudine ci un proces care se afla in plina desfasurare. Daniel murea! Cititi "parerea
jurnalistului de buzunar in acest context" pentru lamuriri.
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :
Spercaafirmatianucreazaconfuzii!VechiulDaniel,"puiulmameisialuitata",
strengarulistetsirasfatatcarelestiapetoate,carecochetacucredintasislujirea
luiDumnezeu,sestingea.ImplinireaprofetiilordatedeDomnulprinproorocii
sai,printrecareaavutsicunostintepersonale(batranulIeremia)aproduso
impresieatatdeprofundainsufletulsau!Atuncia"hotarat"saselipeascade
Dumnezeucuoricerisc,asemenealuiIeremia,stralucitulsaumodeldevitejiesi
abnegatie.CAndDanielapredatdestinulsauinmanaluiDumnezeu,primul
lucrucaresaintamplatafostmoartea"rasfatatului"Daniel.Un"Altul"aluatchip
inel...AcelaeraHristos.CurteaBabilonuluiilastaptacuunprogramcomplexde
schimbareaidentitatii,incepandcunumelesiterminandcuobiceiurile
alimentare,folosinddreptparghiicelemairafinatemetodedecorupereatinerilor.
Separeinsacaofertaacesteicurtiaajunsunpiccamtarziu!UnOfertatntmult
maiseriosaajunslaDanielinaintecaelsadeapieptcuispitelecurtiiimperiale.
BibliaspunecanoisuntemrastignitiimpreunacuHristossitraim,darnumai
traimnoi,ciHristostraiesteinnoi!CandAdamneapurtatincoapselesalesia
pacatuit,fireareasirespectivmoarteacarelaafectatdatoritapacatului,atrecutsi
asupranoastra,copiiilui.DatoritatataluinostruAdam,totimurim.Aceastaeste
tragedianeamuluiomenesc.InsaexistasioVesteBuna!LafelcumAdamnea
purtatincopselesalecandaadusmoarteaasuprasasianoastra,lafelsiHristos
neapurtatinsineatuncicandsanascutpeacestpamant,printroactiune
supranaturalaaDuhuluiSfant.Aceastaafacutcaminunea"nasteriidesus"sa
devinaposibilapentruintregneamulomenesc,respectivorenastereinconditii
supranaturaledinDuhulSfantafiecaruiominparteprinHristos.DomnulHristos
atraitoviatafarapacat,iarfiindcanepurtapetotiinEl,aceastaviatafarapacata
trecutasupranoastraatuturor,adicaasupracelorceamrenascutdinDuh,
indiferentincetimpamfitrait.Domnulamuritdincauzanoastra,acelor
pacatosi,adicaacelorpecareiipurtainsine.InElnoiammuritpecruce,platind
pretulpacatuluiimpreunacuEl.Fireanostrareasitrecutulnostrurusinosafost
pedepsitsistarpitpecruceadindealulCapatanii(Golgota).PrininviereaSaam
inviatsinoilaoviatanoua,darinrealitateNUNOITRAIMCIHRISTOS
TRAIESTEINNOI.HristossainnaltatlacersiinElstamsinoiinprezenta
glorioasaaTatalui.NoisuntemimpacaticuDumnezeu,prinEl.Princredintain
EltotieroiicredinteiautraitviatacarecurgedelaHristos.PrincredintainEl
Danielsinoiamfosttrezitilaoviatanoua,strainiderelesideblestematii.In
Hristosneprihanirealucreazainnoitotatatdeimplacabilcumlucrafaradelegeasi
moarteainaintedeNastereadeSus(dinNou).Existaosinguraconditiecaaceasta
viatasacurganeintreruptdelaHristoscatrenoi:legaturaneintreruptacuElprin

credinta,rugaciune,slujiresineimpotrivireinfatalucrariipermanenteaDuhului
Sfant.AcestesuntdaruripecareleamprimitprinElinnouaviata,darcarele
putemfaceinutiledacanulepretuimsinulefolosimpermanent.Daniellea
folositinpermanenta,siinpermanentaacrescutinharulluiDumnezeusieratot
maiplacutinainteaoamenilor.Lucrulacestaestelaindemananoastraatuturor
prinHristos.IncercatisivoisavedeticebunesteDomnul!
Doresc sa remarcati maniera plina de tact in care Daniel a solicitat schimbarea meniului .
Nici cu extremism bigot , nici cu aroganta . Raportul biblic consemneaza o noua
intervenie divina : Dumnezeu a reusit sa inmoaie inima lui Aspenaz care a consimtit tacit
la propunerea facuta de Daniel "ingrijitorului" (expresia originala este "melzar" ce deriva
din acadianul "massru" , un fel de steward) in ciuda faptului ca manifestase serioase
temeri . Totusi 10 zile este cam putin pentru ca rezultatele sa fie notabile . Aici, inca odata
Dumnezeu si-a aratat puterea , atragand astfel atentia ca ascultarea de sfaturile alimentare
pe care El le-a prescris si ferirea de idolatrie, au ca prim rezultat binecuvatare si ocrotirea
Sa speciala si mai apoi beneficiile unui trai sanatos. Speram ca aceste sfaturi sa va
conviga si pe dumneavoastra sa adoptati un stil alimentar asemanator . Dumnezeu a atras
atentia ca valorile spirituale primite acasa de catre acesti tineri aveau in spatele lor o
Intelepciune Nemarginita si o Putere Vie .
versetul 17
Acest verset confirma ce am afirmat la explicatia versetelor 3-7. Daniel nu a invatat o
stiinta a interpretarii viselor de la "invatatii" Babilonului . Dumnezeu este Acela de la
care in mod direct a invatat pe Daniel tainele viitorului . Sunt insa voci care afirma ca
Daniel nu este propriu-zis un "profet" , ci ca era un invatat iudeu care doar interpreta ,
asemeni multor altora , oracolele sfinte. Dar aceasta este doar jumatatea adevarului . Intradevar , Daniel nu a ocupat functia de profet in cadrul comunitatii evreesti , insa este cert
ca a avut darul profetic, caci acest dar l-a propulsat in inalta societate a curtii imperiale
babiloniene , fiindca , asa cum vom vedea in cap. 2 , Dumnezeu onoreaza pe cei care il
onoreaza. Acest verset ne pregateste pentru cap. 7 si 12, unde ne sunt prezentate niste
viziuni ale lui Daniel. In cap. 4-5 il gasim pe Daniel in rolul de interpret iar in cap. 2 este
si una si alta .
versetele 18-21
Inteligenta ascutita , cunostinte vaste si profunde , limbajul adecvat , forta si vigoarea
mintii mai presus de somitatile intelectuale culese de Nebucadnetar din cele patru zari ale
lumii. Iata ce a descoperit monarhul cand i-a examinat pe cei patru evrei. Examinarea a
fost orala si nu putem sti cu certitudine la ce s-a referit concret , dar putem banui ca
intrebarile vizau (asa cum spune si mama lui Belsatatar in cap. 5, vers. 12) solutii la
probleme curente incalcite , probleme de matematica , astronomie , scrierea si citirea in
dificilul alfabet cuneiform , limba , literatura aramaica si a dialectului haldeianan ,
arhitectura, strategia militara si administratia. Toate aceste discipline erau bine stapanite
de babilonieni .
Ar trebui sa intelegem ca devreme ce Dumnezeu le-a dat acestor tineri intelepciune si
pricepere ei au luat totul de-a gata ? Nu , nici decum ! Acesti tineri au depus eforturi
staruitoare, nepierzand nici o ocazie de a descoperi sau de a invata ceva nou si Dumnezeu

le-a binecuvantat eforturile . Succesul adevarat este lucrarea providentei lui Dumnezeu si
este rasplata credintei , a intelepciunii, a virtutii si a staruintei. Performantele
extraordinare ale acestor tineri evrei binecuvantati de Dumnezeu, l-a incantat pe
Nebucadnetar si l-a facut sa treaca cu vederea asa-zisul lor "extremism" si rezistenta la
"programul de reeducare".
Sunt comentatori care sustin ca exista o contradictie intre vers. 21 si cap. 10 , vers. 1
(unde ni se spune ca " in al trilea an al lui Cir , imparatul Persiei s-a descoperit un cuvant
lui Daniel"). Teologul Haverinik a solutionat aceasta aparenta contradictie astfel : Daniel
a "continuat" (mai exact a dus-o astfel ) . Verbul acesta se mai gaseste si in Ieremia cap.
1, vers. 3 si in Rut cap. 1 , vers. 2 . Cu alte cuvinte , ni se spune ca astfel a dus-o Daniel
tot timpul captivitatii sale . Bun , dar de ce ni se aminteste "anul intai" ? Pentru evreii
credinciosi acest an (anul intai al imparatului Cir) reprezenta perioada in care fagaduinta
divina, data prin profetul Isaia ( cap. 44 , vers. 28 ; cap. 45 , vers. 1) trebuia sa se
implineasca . Relevant este si faptul ca in cap. 6 , conditiile de viata ale lui Daniel sau
schimbat brusc si dramatic la scurt timp dupa ce Dariu Medul s-a instalat pe tronul
Babilonului, ceea ce sprijina autenticitatea acestei afirmatii. De asemenea am putea fi
informati indirect, ca dupa acest an Daniel sa-si fi terminat de scris cartea.
Dumnezeu S-a tinut de cuvant! Istoria confirma faptul ca fagaduinta data de profetul Isaia
s-a adeverit: dupa 70 de ani de exil, evreii au primit permisiunea sa se intoarca in patria
lor. Chiar daca nu este pe placul rationalistilor si a filozofilor anticrestini exista un
Dumnezeu care cunoaste de la inceput sfarsitul si poate sa faca afirmatii profetice.
Dumnezeu este o persoana mult mai demna de incredere decat cel mai integru om al Terei
, cu mult mai integra decat deistii plini de critici si indoieli !
Concluzii la capitolul 1
Valoarea acestui capitol este inestimabila pentru oamenii credinciosi lui Dumnezeu in
primul rand pentru ca releva o latura a caracterului lui Dumnezeu ce nu iese la iveala
decat in situatii de criza . El este "Dreptul Judecator al intregului pamant" , care a
stabilit un termen indelung de pasuire ce nu a fost fructificat de cei aflati in conflict cu El.
In urma expirarii acestui timp Dumnezeu a pronuntat o sentinta si a trecut la executia
majoritatii celor ticalosi , spre a restabili dreptatea , mult-prea-mult calcata in picioare in
poporul Sau. Este induiosatoare grija paterna pe care El o are fata de acei putini copii
credinciosi ai Sai , care au fost dispusi sa-si riste privilegiile (chiar si viata cum vom
vedea in capitolele urmatoare ) decat sa-si tradeze Tatal . Dreptatea si iubirea sunt
indisociabile caracterului lui Dumnezeu . Fie ca este vorba de "caderea" lui Adam si a
Evei , fie ca este vorba despre ultima generatie dinaintea marelui potop; fie ca este vorba
despre cetatile din valea Sodomei ; fie ca amintim despre miscarea Exodului (din Egipt in
Canaan); fie ca vorbim de exilul Babilonian, tratat de cartea lui Daniel si de inca cateva
carti biblice; indifernt ca se aduce vorba despre a doua distrugere a Ierusalimului si a
Templului de catre romani; in sfarsit , fie ca vorbim despre revenirea glorioasa a lui
Hristos, pentru asi salva copiii din mainile criminalilor ce ii haituiesc in perioada
"necazului cel mare" si de a executa pe cei ale caror maini sunt patate de sange
nevinovat ; oriunde , deci , vorbim despre Dumnezeu ca Judecator al intregului pamant ,
remarcam , alaturi de justitie, dragostea Sa parinteasca. Zadarnic incearca unele dogme
asa-zis crestine sa ne zugraveasca un Dumnezeu crud si despotic , care pentru cativa ani
de pacat , cat ar putea sa dureze o viata de om , El ar fi in stare sa chinuie o vesnicie in

"flacarile iadului" (plecand de la erezia nemuririi naturale a "sufletului" pe care nici

Dumnezeu nu o poate anula, dar poate chinui) . Cat de strain de aceasta conceptie este
Dumnezeul revelat in cartea lui Daniel si in restul Bibliei ! Este drept ca spre binele
tuturor acelora care vor sa traiasca in conditiile date de Dumnezeul Vietii , si chiar spre
binele ticalosilor care ar fi nenorociti sa traiasca o vesnicie intr-o lume a ordinii
autoimpuse , El este nevoit sa stinga viata celor ce au ales faradelegea ca mod de
existenta . Biblia spune ca : "vor fi cautati si nu vor mai gasiti niciodata" (Ezechiel
cap.26, vers. 21).
In al doilea rand , suntem in masura sa facem o declaratie : Daniel si cei trei prieteni ai sai
au fost singurii oameni cu adevarat liberi dintre toti supusii lui Nebucadnetar , intrucat siau trait cu orice pret convingerile ; au castigat , datorita providentei lui Dumnezeu,
datorita credintei si a sarguintei lor, respectul imparatului si simpatia unor inalti demnitari
. Au devenit astfel printre putinii oameni de incredere ai lui Nebucadnetar . Au ajuns sa
aiba autoritate si influenta mai mare decat potentatii babilonieni . Iata profilul unor
aristocrati autentici ! Unde este genialul "program de reeducare" aplicat prizonierilor de
razboi? Sa nu credeti ca era ineficace ! Pur si simplu , inalta curte s-a confruntat cu
Maiestatea Universului , reprezentata cu umilinta de cei patru tineri evrei. Iar inaintea Sa
se pleaca toti. Un astfel de Dumnezeu merita slujit cu orice risc.
Rezumat Cap. II:
DANIEL (Una dintre cele 66 de carti ale Bibliei) CAPITOLUL II Daniel in Babilon
1. In al doilea an al domniei lui Nebucadnetar, Nebucadnetar a avut niste visuri. Duhul ii
era turburat, si i-a perit somnul.
2. Imparatul a poruncit sa cheme pe vrajitori, pe cititorii in stele, pe descantatori si pe
Haldei, ca sa-i spuna visurile. Ei au venit, si s-au infatisat inaintea imparatului.
3. Imparatul le-a zis: Am visat un vis; duhul imi este turburat, si as vrea sa stiu visul
acela."
4. Haldeii au raspuns imparatului in limba aramaica: Vecinic sa traiesti, imparate ! Spune
robilor tai visul, si-ti vom arata tilcuirea lui !"
5. Imparatul a luat iaras cuvantul si a zis Haldeilor: Mi-a scapat din minte lucrul acela:
daca nu-mi veti face cunoscut visul si tilcuirea lui, veti fi facuti bucati, si casele voastre
vor fi prefacute intr-un morman de murdarii.
6.Dar daca-mi veti spune visul si tilcuirea lui, veti primi dela mine daruri si rasplatiri, si
mare cinste. Deaceea, spuneti-mi visul si talmacirea lui !"
7. Ei au raspuns a doua oara: Sa spuna imparatul robilor sai visul, si i-l vom talmaci !"
8. Imparatul a luat iaras cuvintul si a zis: Vad, cu adevarat, ca voiti sa cistigati vreme,
pentru ca vedeti ca lucrul mi-a scapat din minte.
9. Daca deci nu-mi veti spune visul, va asteapta pe toti aceeas soarta, fiindca vreti sa va
intelegeti ca sa-mi spuneti minciuni si neadevaruri, pina se vor schimba vremurile. De
aceea, spuneti-mi visul, ca sa stiu daca santeti in stare sa mi-l si talcuiti !"
10. Haldeii au raspuns imparatului: Nu este nimeni pe pamint, care sa poata spune ce cere

imparatul; deaceea niciodata niciun imparat, oricat de mare si puternic ar fi fost, n-a cerut
asa ceva dela niciun vrajitor, cititor in stele sau Haldeu !
11. Ce cere imparatul este greu; nu este nimeni care sa spuna lucrul acesta imparatului,
afara de zei, a caror locuinta nu este printre muritori !"
12. La auzul acestor cuvinte, imparatul s-a maniat, si s-a suparat foarte tare. A poruncit sa
piarda pe toti inteleptii Babilonului.
13. Hotararea iesise, inteleptii incepusera sa fie omorati, si cautau si pe Daniel si pe
tovarasii lui, ca sa-i piarda.
14. Atunci Daniel a vorbit cu minte si cu judecata lui Arioc, capetenia strajerilor
imparatului, care iesise sa omoare pe inteleptii Babilonului.
15. A luat cuvantul si a zis lui Arioc, capitanul imparatului: Pentruce a dat imparatul o
porunca atat de aspra ?" Arioc a spus lui Daniel cum stau lucrurile.
16. Si Daniel s-a dus la imparat, si l-a rugat sa-i dea vreme ca sa dea imparatului
talcuirea.
17. Apoi Daniel s-a dus in casa lui, si a spus despre lucrul acesta tovarasilor sai Hanania,
Misael si Azaria,
18. rugandu-i sa ceara indurarea Dumnezeului cerurilor pentru aceasta taina, ca sa nu
piara Daniel si tovarasii sai odata cu ceilalti intelepti ai Babilonului.
19. Dupa aceea i s-a descoperit lui Daniel taina intr-o vedenie in timpul noptii. Si Daniel
a binecuvntat pe Dumnezeul cerurilor.
20. Daniel a luat cuvantul din a zis: Binecuvantat sa fie Numele lui Dumnezeu, din
vecinicie in vecinicie ! A Lui este intelepciunea si puterea.
21. El schimba vremurile si imprejurarile; El rastoarna si pune pe imparati; El da
intelepciune inteleptilor si pricepere celor priceputi !
22. El descopere ce este adanc si ascuns; El stie ce este in intunerec si la El locuieste
lumina.
23. Pe Tine, Dumnezeul parintilor mei, Te slavesc si Te laud ca mi-ai dat intelepciune si
putere, si mi-ai facut cunoscut ce ti-am cerut noi; caci ne-ai descoperit taina
imparatului !".
24. Dupa aceea, Daniel s-a dus la Arioc, caruia ii poruncise imparatul sa piarda pe
inteleptii Babilonului; s-a dus, si i-a vorbit asa: Nu pierde pe inteleptii Babilonului ! Duma inaintea imparatului, si voi da imparatului talcuirea !"
25. Arioc a dus degraba pe Daniel inaintea imparatului, si i-a vorbit asa: Am gasit intre
prinsii de razboi ai lui Iuda un om care va da imparatului talcuirea !"
26. Imparatul a luat cuvantul si a zis lui Daniel, care se numea Beltsatar: Esti tu in stare
sa-mi spui visul pe care l-am visat si talcuirea lui?"
27. Daniel a raspuns inaintea imparatului, si a zis: Ce cere imparatul este o taina pe care
inteleptii, cititorii in stele, vrajitorii si ghicitorii nu sant in stare s-o descopere
imparatului.
28. Dar este in ceruri un Dumnezeu, care descopere tainele, si care face cunoscut

imparatului Nebucadnetar ce se va intimpla in vremurile de pe urma. Iata visul tau si

vedeniile pe cari le-ai avut in patul tau.
29. In patul tau, imparate, ti-au venit in minte ganduri cu privire la cele ce vor fi dupa
aceste vremuri; si Cel ce descopere tainele ti-a facut cunoscut ce se va intimpla.
30. Insa daca mi s-a descoperit taina aceasta, nu inseamna ca este in mine o intelepciune
mai mare decat a tuturor celor vii, ci pentru ca sa se dea imparatului talcuirea ei, si sa afli
ce-ti doreste inima sa stii.
31. Tu, imparate, te uitai, si iata ca ai vazut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare,
si de o stralucire nemai pomenita. Statea in picioare inaintea ta, si infatisarea lui era
infricosatoare.
32. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul si bratele ii erau de argint; pantecele
si coapsele ii erau de arama;
33. fluierele picioarelor, de fer; picioarele, parte de fer, si parte de lut.
34. Tu te uitai la el, si s-a deslipit o piatra, fara ajutorul vreunei mani, a izbit picioarele de
fer si de lut ale chipului, si le-a facut bucati.
35. Atunci ferul, lutul, arama, argintul si aurul s-au sfaramat impreuna si s-au facut ca
pleava din arie vara; le-a luat vantul, si nici urma nu s-a mai gasit din ele. Dar piatra, care
sfaramase chipul, s-a facut un munte mare, si a umplut tot pamantul.
36. Iata visul. Acum ii vom spune si talcuirea inaintea imparatului.
37. Tu, imparate, esti imparatul imparatilor, caci Dumnezeul cerurilor ti-a dat imparatie,
putere, bogatie si slava.
38. ti-a dat in maini, ori unde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele campului si pasarile
cerului, si te-a facut stapan peste toate acestea: tu esti capul de aur !
39. Dupa tine, se va ridica o alta imparatie, mai neansemnata decat a ta; apoi o a treia
imparatie, care va fi de arama, si care va stapani peste tot pamantul.
40. Va fi o a patra imparatie, tare ca ferul; dupa cum ferul sfarama si rupe totul, si ea va
sfarama ai va rupe totul, ca ferul care face totul bucati.
41. Si dupa cum ai vazut picioarele si degetele picioarelor parte de lut de olar si parte de
fer, tot asa si imparatia aceasta va fi impartita ; dar va ramanea in ea ceva din taria ferului,
tocmai asa cum ai vazut ferul amestecat cu lutul.
42. Si dupa cum degetele dela picioare erau parte de fer si parte de lut, tot asa si imparatia
aceasta va fi in parte tare si in parte plapanda .
43. Daca ai vazut ferul amestecat cu lutul, inseamna ca se vor amesteca prin legaturi
omenesti de casatorie, dar nu vor fi lipiti unul de altul, dupa cum ferul nu se poate uni cu
lutul.
44. Dar in vremea acestor imparati, Dumnezeul cerurilor va ridica o imparatie, care nu va
fi nimicita niciodata, si care nu va trece supt stapanirea unui alt popor. Ea va sfarama si
va nimici toate acele imparatii, si ea insas va dainui vecinic.
45. Aceasta inseamna piatra, pe care ai vazut-o deslipindu-se din munte, fara ajutorul
vreunei mani, si care a sfaramat ferul, arama, lutul, argintul si aurul. Dumnezeul cel mare

a facut deci cunoscut imparatului ce are sa se intample dupa aceasta. Visul este adevarat,
si talcuirea lui este temeinica ."
46. Atunci imparatul Nebucadnetar a cazut cu fata la pamant si s-a inchinat inaintea lui
Daniel, si a poruncit sa i se aduca jertfe de mancare si miresme.
47. Imparatul a vorbit lui Daniel si a zis: "Cu adevarat, Dumnezeul vostru este
Dumnezeul dumnezeilor si Domnul imparatilor, si El descopere tainele, fiindca ai putut
sa descoperi taina aceasta!
48. Apoi, imparatul a inaltat pe Daniel, si i-a dat daruri multe si bogate; i-a dat stapanire
peste tot tinutul Babilonului, si l-a pus ca cea mai inalta capetenie a tuturor inteleptilor
Babilonului.
49. Daniel a rugat pe imparat sa dea grija treburilor tinutului Babilonului in mana lui
Sadrac, Mesac si Abed-Nego. Daniel insa a ramas la curtea imparatului.
Amanuntit:

versetul1 Inca din traditia hermeneutica a poporului evreu si continuand in era

crestina , profetia din Daniel 2, versetele 24 si 25 a fost in permanenta considerata a fi
baza escatologica a structurii acestei carti, iar intregul capitol 2, ABC-ul profetiilor
biblice, in general, si in sens particular o privire de ansamblu asupra perioadelor istorice
pe care Biserica lui Dumnezeu le-a traversat. Scris in ebraica si aramaica, acest capitol ne
vorbeste despre testul la care a trebuit supus poporul lui Dumnezeu de catre pagani, dar in
acelasi timp aduce la lumina spiritul acestor popoare pagane. Rezultatele acestui dublu
test, pune in evidenta excelenta morala a poporului lui Dumnezeu in situatii dramatice,
dar si principalele capete de acuzare, in dosarul popoarelor pagane, ce vor dezlantui in
final de istorie, judecata divina.
Concret, sunt prezentate:

profetia celor patru mari Imperii mondiale care au interferat cu Biserica lui
Dumnezeu;

providenta si suveranitatea divina;

decadenta si consecintele teribile ale idolatriei;

degenerarea morala si cruzimea opresorilor poporului lui Dumnezeu (ce se

intensifica in perioada celei de-a patra imparatii);

judecata divina ce distruge fizic pe criminali si tortionari, dar care

restabileste triumfal statutul celor oprimati doar pentru vina de a-I fi loiali
lui Dumnezeu;

Tera devine resedinta Printului Universului - Mesia, eliberatorul.

Cei care in trecut criticau Biblia, au gasit o ocazie in acest prim verset, sa conteste
veridicitatea si onestitatea raportului profetiei, reclamand o neconcordanta : daca , spun
domniile lor , trei ani a durat scolarizarea (conform cap. 1 vers. 5) dupa care au fost
investiti in functie , cum se face atunci, ca acesta intamplare este mentionata ca
petrecandu-se "in anul al doilea de domnie al imparatului Nebucadnetar"? In vers. 13
al acestui capitol , cei patru tineri sunt vizati spre a fi executati de catre garda imperiala,
intelegandu-se deci, ca erau investiti in posturi asemanatoare celor la care se refrea
decretul imperial. Acesti tineri sunt mentionati ca fiind deja investiti in functii, cand de
fapt nici nu au terminat scoala! Daca aceasta intrebare s-ar mai pune si astazi aceasta ar
trada fie ignoranta, in ceea ce priveste uzanta numaraii anilor de domnie, fie, mai grav ,
tendentiozitate . Mentionam pentru cei care inca nu stiu modul in care se numarau anii de
domnie la curtea asiro-babiloniana, ca numaratoarea incepea din prima zi a noului an, iar
perioada de pana la aceasta data, numindu-se "anul urcarii la tron" (un fel de an zero al
domniei). Aceast tip de numaratoare se regaseste si in alte carti ale Bibliei: in "2
Imparati" la cap. 18, vers. 9-10 , se consemneaza ca Samaria a fost impresurata in al
patrulea an al lui Ezachia, pana in al saselea an al sau, si ni se mai spune ca a fost in
trei ani. In "Ieremia" la cap. 34, vers. 14, ni se spune despre acelasi eveniment ca avand
loc la "sfarsitul celor sapte ani..." Este, in concluzie, plauzibil ca al treilea an al
scolarizarii lor coincide cu al doilea an al domniei lui Nebucadnetar, intru-cat sunt
folosite doua metode de referinta: sistemul babilonian pentru numerotarea anilor de
domnie, si cel obisnuit pentrul numerotarea anilor de scolarizare al acestor tineri evrei.
Mai concret :

Anul I de scoala = Anul urcarii la tron a lui Nebucadnetar ;

Anul II de scoala = Primul an de domnie ;

Anul III de scoala, examinarea si investirea in functie = Al doilea an de

domnie a lui Nebucadnetar (603 i.Hr.).

In concluzie primul si al treilea an sunt fractiuni de ani. Aceste sisteme de referinta au

fost descifrate de catre arheologia moderna si au ajutat la rezolvarea acestei aparente
contradictii. Daca ar fi sa parafrazam acest verset, am spune: "Nebucadnetar era intr-o
asa stare psihica incat a avut un vis" Cartea Eclesiastului cap. 5 vers. 3 ne descopera
faptul ca :"Visurile oamenilor se nasc din multimea griilor". Aceasta splendida mostra de
intelepciune, releva fondul pe care apare acest vis. Iata mai exact grijile : la inceputul
fiecarui an de domnie, Nebucadnetar trimitea fortele sale expeditionare in teritoriile
ocupate, spre a incasa tributul si a infrange orice revolta. Astfel in anul 604(iHr) armata
imperiala a fost nevoita sa se confrunte cu armata lui Askalon, care a pierit in aceasta
lupta. In anul 603(iHr)aceasta confruntare se prefigura amenintator si , cu siguranta, nu ii
dadea pace suzeranului. Acest prilej a fost exploatat de providenta divina, spre a-i arata
monarhului Cine tine cu adevarat pe regi pe tronurile lor, si ce loc ocupa Nebucadnetar in
planul lui Dumnezeu, cu conditia ca acesta sa coopereze de buna voie cu Maiestatea
Cerului, de sub tutela caruia nu trebuie sa se emancipeze nici un monarh, de tine la binele
lui si al domeniilor pe care le are in stapanire.
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :
Cuunsingurcuvant,imparatulpuneapepiciorderazboioarmatauriasa.El
puteaporunciunuinumarimpresionantdeslujitorisisclavi,darnuputeadecreta
saaibaosinguraoralinistitadesomn.Siceimaimarioamenisuntsiei...niste
bietioameni.Esteinexplicabila,inacestcontext,trufiafiintelorcesuntprodusul
materiei,animatedeputerealuiDumnezeu."

versetele212
Pretentia acestei caste privilegiate (care pe langa stiintele pe care le stapaneau cu
maiestrie, mai practicau vrajitoria, descantecele si astrologia) era ca poate dezlega orice
taina din cer si de pe pamant. Pentru aceasta erau generos remunerati din bugetul statului.
Astfel, imparatul era perfect indreptatit sa le solicite serviciul descris in aceste versete.
Altfel spus, daca s-au angajat sa ofere, contra unei remuneratii periodice, deslusirea
acestor taine, ei bine pana acum totul decurgea conform intelegerii, ca atare, in acest
moment erau obligati sa se achite de obligatia pe care si-au asumat-o. Sa spuna, deci
taina! Pentru a intelege mai profund pretentia fiecarei "discipline" sa aratm sensul lor
etimologic:

Vrajitoria, conform Dictionarului Enciclopedic, este un cuvant derivat din

limba egipteana (de unde, probabil, provine practica) ce defineste acea
activitate, care prin mijloacele si formulele folosite, poate determina
transformarea miraculoasa a lucrurilor, poate imprima fenomenelor naturii
un curs miraculos , contrar naturii si sa sileasca evenimentele si si faptele
supranaturale sa actioneze in favoarea cuiva (magie alba) , sau impotriva
cuiva prin invocarea demonilor (magie neagra).

Descantatori (vraci) acesta practica include, intre altele, prepararea de

ierburi cu puteri magice.

Astrologia este acea practica, care prevede destinul oamenilor,

interpretand pozitia astrelor, sau a altor fenomene cosmice.De remarcat ca

aceaste practici sunt interzise de Biblie sub pedeapsa capitala (Cartea

Deuteronom cap. 18, vers. 10).

Haldei-este un titlu generic al unor savanti, care, pe langa disciplinele

stiintifice pe care le stapaneau, mai practicau si ocultismul.

Prin practicarea ocultismului si al intregului sistem idolatru, acesti oameni s-au despartit
de Cer. Ceea ce pretindeau nu era decat o minciuna sfruntata , careia ii venise timpul sa
fie data in vileag. In finalul unei disperate lupte de argumente cu imparatul Babilonului,
care ii simte lipsiti de cea mai elementara cooperare si care, la un moment dat, ii
banuieste de complot, prin tainuirea unei posibile prevestiri rele ce l-ar putea viza,
"Inteleptii" sunt constransi sa recunoasca faptul ca nu au nici o legatura cu "Lumea de
Dincolo" . Aceasta declaratie l-a consternat si l-a umplut de indignare pe Nebucadnetar,
care dintr-odata, s-a vazut victima unei excrocherii de proportii. Fata de el nu putem avea
decat impreuna-simtire, desi gestul crud de a condamna pe langa cei vinovati si pe cei
nevinovati este revoltatoar si detestabil.

versetele1316 Desi Daniel si prietenii sai au fost socotiti printre ocultisti, nu este nici
un indiciu care sa arate ca s-ar fi ocupat cu asa ceva, dimpotriva (vezi explicatia din cap.I,
vers.3-7). Era un fapt notoriu, cei patru evrei nu faceau astfel de compromisuri. Intrucat
au fost pregatiti de catre haldei in nenumaratele lor stiinte si au fost investiti in functie
alaturi de ei, a facut ca ei sa fie asimilati cu haldeii in executarea sentintei. Acest decret ia fost adus la cunostinta in termeni laconici lui Daniel. O astfel de veste ar fi "taiat inima"
oricui. Acum se remarca prezenta de spirit si curajul lui Daniel. Fara sa intre in panica,
Daniel a intrebat cu tact, care este motivul ce a stat la baza acestei porunci atat de "aspre"
(termenul cel mai franc trebiund sa fie "aberante"). Arioc il cunostea pe Daniel ca fiind
o persoana integra si binevoitoare, si nici de aceasta data nu s-a dezis de sine, dar si-ar fi
dorit mai degraba o comunicare impersonala si laconica, caci, cu siguranta era satul deja
de protestele si blestemele celor dinaintea lui . Dar atitudinea respectuasa a tanarului, i-a
mai dezlegat limba acestui veritabil calau imperial.
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :
Neintrebam,sipebunadreptate,dinteceicepoartapeumeriraspundereapentru
administrareatreburiloracesteilumi,catiurmeazaexemplulacestuiimparat?Marele
Domnarfitotatatdedispusincazullor,cumafostsiincazulluiNebucadnetar,sale
deaoorientareinistoriaceseprecipitaspreundeznodamant.Inspecialincontextulatat
detulburealperioadeipecareotraim,nevoiauneiastfeldeorientarisesimtetotmai
acut.CusigurantacarteaCeruluitrebuiesaprezintemaimultinteressipreocuparein
studiulfiacaruiadintrenoi,inspecialprofietiilecesuntprezentateaici.Invitatiaaceasta
nuseadreseazanumaioamenilorsimplii,cimaialescelorcelorcepoartaraspunderile
acesteilumi.
Arioc i-a servit lui Daniel o informatie extrem de pretioasa, motivele acestei sentinte
erau: neputinta "pretentiosilor" sai profesori, si incapacitatea lor de a coopera cu impartul,
spre a oferi o solutie viabila in a deslusi un vis cu caracter special. Daniel a exploatat
acesta informatie, facand ce trebuiau sa faca dascalii lui: sa solicite timp pentru
solutionare. De fapt, acestia nu au facut-o, pe deoparte pentru ca "nici un imparat nu a
mai cerut asa ceva" (desi acesa scuza era inconsistenta pentru Nebucadnetar) iar pe dealta
parte, chiar daca ar fi castigat timp, tot nu aveau vre-o cale de solutionare, caci cine sa le

spuna ce a visat un om, fie el si imparat ? Nu era conform regulii jocului pe care-l stiau
ei, si pe care imparatul nu mai voia sa il joace. Daniel insa avea la CINE sa apeleze.
Evenimentele descrise evoca atotputernicia lui Dumnezeu, care este atat de abil in
providenta Sa, incat, dintr-o singura miscare, dejoaca excrocheriile Haldeilor, umilindu-i,
si inalta pe supusii Sai. Trebuie sa evidentiem un aspect mai putin cunoscut, anume ca in
antichitatea Orientului Mediu, acela care avea indrasneala sa se infatiseze inaintea
monarhului nechemat, risca pedeapsa cu moartea, in cazul in care ar fi deranjat cu acest
gest pe imparat. Putem spune insa ca Daniel, nu avea de ales. Cu siguranta a trebuit sa
dea explicatii, imparatului, fie si sumare, despre posibilitatile lui de a afla un raspuns
autentic. Se pare ca, in starea in care se gasea, imparatul era dispus sa incerce orice
solutie, motiv pentru care a trecut cu usurinta peste scepticism (care, in vers. 26 , dupa
acea nopte, revine natural). Desigur, criticii rationalisi pot sa afirme ca Daniel sa
hazardat. Domniile lor insa trebuie sa tina cont ca ori de cate ori acesti tineri, se aflau in
nevoie si apelau la Dumnezeu, El se dovedea un prieten de nadejde. Experienta aceasta
indelungata, si-a dovedit si in aceste inprejurari viabilitatea. De fapt nici nu aveau alta
sansa.
Concluziaeticaceseimpunecustralucireesteca,aceiacaresedovedescafiprietenidevotatilui
Dumnezeuinoricevreme,eibine,inoricevremebeneficiazadeajutorulSau.

versetele1723 Sa remarcam spiritul de echipa a lui Daniel. Este departe de modelul

cavalerului ratacitor, care ia totul pe cont propriu. Imediat ce a primit dispensa imperiala,
a alergat la prietenii sai spre a-i pune in tema despre cele petrecute, si sa le solicite
ajutorul in aceasta problema de viata si de moarte. Desi unii ar putea interpreta gestul lui
Daniel de a istorisi aceste intamplari, ca fiind legat de laudarosenia specifica firii
omenesti, faptul ca Daniel mentioneaza participarea prietenilor sai la acest demers,
confirma inca odata, caracterul nobil si modest al acestui om. Dumnezeul pe care l-au
onorat, I-a onorat la randu-I. Acelasi "Duh al Domnului" care la vizitat pe Nebucadnetar,
a vizitat si pe Daniel, cu acelasi vis, dar, in plus, si cu explicatia lui. Oricat de grabit a fost
Daniel sa relateze visul si explicatia acestuia, suzeranului, mai prioritar era de a-I
multumi lui Dumnezeu pentru aceasta interventie supranaturala, prin care au fost salvati
ei, impreuna cu ei si "pretentiosii" lor profesori, care au fost fortati sa admita neputinta
practicilor lor. Daniel declama triumfal un psalm de lauda la adresa Salvatorului lor,
caruia ii aduce o cuvenita inchinare.

versetele2425 Atragem atentia asupra primei griji pe care o are Daniel cum se
inalneste cu Arioc: salvarea fostilor lui profesori. Multi critici au cautat sa creioneze un
autor plin de "aroganta evreiasca". Nu este totusi cazul lui Daniel, care a actionat contrar
firii xenofobe a unor conationali de-ai sai, dovedind preocupare pentru soarta semenilor
sai, fie ei si de alta nationalitate sau religie. Arioc il prezinta pe Daniel inaintea
imparatului conform uzantei de atunci, recomandandu-l, si nu pentru ca Nebucadnetar
uitase de Daniel. Mai mult ca sigur ca era cel putin curios. Este interesant de remarcat
afirmatia pe care o face Arioc imparatului, aceea ca, datorita grijii sale prizonierul evreu a
ajuns sa ofere imparatului rezolvarea framantarilor sale, desi nu parea deloc comunicativ
cand l-a gasit pe Daniel, si doar demersul inteligent al acestui tanar a facut ca situatia, sub
providenta divina sa capete o directie fericita. Exploata o ocazie cu alte cuvinte. Exista o
diferenta intre omul lui Dumnezeu, preocupat de soarta celor din jur, si celalat, preocupat
doar de sine, calcand, la o adica si pe cadavre.

versetele2630 Dictatorul furios si inrait de parsivitate si neputinta "venerabililor

intelepti", privea un tanar, ce sustinea ca stie visul si interpretare lui. Nici macar nu era
ocultist, ci un "fanatic" evreu, caruia i s-a dat ocazia sa invete la cele mai inalte scoli
"paranormale", si care, a preferat sa "rateze" aceasta ocazie. Scepticismul suzeranului este
natural si de inteles, daca ne gandim ca, in cultura si mentalitatea de atunci, "Lumea de
Dincolo" era tangibila numai de catre "venerabilii initiati", iar daca acestia nu erau decat
niste neputinciosi, demersul acestui "tanar bigot" era cel putin bizar. Aceasta a fost o
ocazie in care Daniel, a indreptat ochii monarhului spre Cel caruia i se cuvenea toata
gloria pentru intorsatura pe care au luat-o lucrurile. Inca o dovada ca acest tanar fusese
educat la scoala cerului, este aceea ca nu-si asuma nici un merit, cu toate ca ar fi avut de
insutit mai multe motive decat Arioc. Intai ii atrage atentia monarhului ca cererea sa a
depasit cu mult competentele umane, dar "este in cer un Dumnezeu"care este cooperant
in aceasta chestiune cu fiintele umane, si le da o orientare in istorie, mai ales in ce
priveste ultima parte a istoriei ("vremurile din urma"). Expresia "vremurile din urma", asa
cum explica si E.J. Young in lucrarea sa "The prophecy of Daniel", se refera atat la
intreaga perioada a Noului Testament, in care Domnul Hristos a adus la indeplinire cea
mai importanta parte a planului de mantuire, cat si la sfarsitul istoriei blestemate a acestui
pamant, strabatuta de vaiete si cladita pe cadavre. Incheie comentariu cu avertizarea ca nu
trebuie sa pierdem timpul numarand turnurile sau templele Babilonului, ci sa ne
focalizam atentia asupra celui de-al patrulea imperiu si asupra imparatiei celei vesnice ce
ii va succeda.
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :
Neintrebam,sipebunadreptate,dinteceicepoartapeumeriraspundereapentru
administrareatreburiloracesteilumi,catiurmeazaexemplulacestuiimparat?Marele
Domnarfitotatatdedispusincazullor,cumafostsiincazulluiNebucadnetar,sale
deaoorientareinistoriaceseprecipitaspreundeznodamant.Inspecialincontextulatat
detulburealperioadeipecareotraim,nevoiauneiastfeldeorientarisesimtetotmai
acut.CusigurantacarteaCeruluitrebuiesaprezintemaimultinteressipreocuparein
studiulfiacaruiadintrenoi,inspecialprofietiilecesuntprezentateaici.Invitatiaaceasta
nuseadreseazanumaioamenilorsimplii,cimaialescelorcelorcepoartaraspunderile
acesteilumi.

versetele3135 In mod normal in dimineata la care se refera versetele pe care le-am

parcurs, locul lui Daniel era inaintea calaului, printre cei care l-au instruit. Iata-l insa
demn si calm, desfasurand si decodificand simbolurile in care istoria era condensata - un
colos fioros, de o statura impresionanta, ce domina totul, care statea insa pe picioare de
lut. Fara ca sa existe o interventie umana, o piatra se desprinde din "munte", facand acest
colos teribil, tot una cu praful de tarana. Aceasta piatra se mareste, devenind un munte si
cuprinde tot pamantul. Imparatul era stupefiat, pe masura ce "bigotul" expunea aceasta
imagine inaintea lui, memoria ii revenea, iar atmosfera halucinanta a visului se reinstala
in sufletul sau. Ce insemnau toate acele metale, a caror valoare scadea de la cap in spre
picioare? Mintea acestui monarh era mai dispusa ca a oricui sa primeasca in acest
moment mesajul divin.

versetele3645

"TU ESTI CAPUL DE AUR"

Versetul 38, este cheia intelegerii acestei profetii. De acum lucrurile incep sa aiba un sens
exact. Si trebuie subliniat cuvantul
exact
intrucat, imaginatia omeneasca este suficient de bogata, sa gaseasca tot felul de
interpretari, care de care mai exotice, numai sensul pe care profetia il da, nu este
remarcat. Capul de aur simbolizeaza Imperiul Babilonian (Caldeean) cunoscut in istorie
sub numele de Regatul Noului Babilon. A durat circa 70 de ani (605-539i.Hr.). Incepand
cu acest cap de aur, adica cu imperiul lui Nebucadnetar, profetia porneste goana prin
timp, ca un tren expres, facand cateva statii:

Imperiul Asiro-babilonian a lui Nebucadnetar;

Imperiul Medo-persan a lui Cir ;

Imperiul Greco-macedonean a lui Alexandru Macedon ;

Imperiul Roman si ce a mai ramas din el, ulterior prabusirii lui.

Sa incepem cu inceputul: Babilonul este cetatea intemeiata de Nimrod, stranepotul lui

Noe ("Geneza" cap. 8-10) pe valea Tigrului si a Eufratului. Asezata printre satele
sumeriene, care ulteior se supun dominatiei triburilor acadiene, ale caror imparati: Sagon
si Naram-Sin formeaza o puternica dominatie semitica in zona. Insa si dominatia acestora
a fost treptat inlocuita de populatiile amorite de guti, elamiti si sumerieni care au fondat
imperiul Babilonian si Siria. In sec. 19(i.Hr.) apare in nordu statul asirian. Cam prin anii
1830(i.Hr.) se intemeiaza prima dinastie a Babilonului de catre Sumuabum (cunoscuta si
sub numele de Regatul Vechiului Babilon) Astfel imperiul lui Hamurabi, cel mai
proeminent imparat al vechiului Babilon, i-si intindea stapanirea peste Mesopotamia.
Ulterior Babilonul pierde controlul asupra Mesopotamiei (care revine asiriei). Dar
Naboplasar(625-605), fondatorul imperiului caldeian (neobabilonian), reface suprematia
de altadata, si care, sub Nebucadnetar(605-539), cunoaste maximum de stralucire, ce
dureaza pana in momentul cuceriri medo-persane. Nu degeaba a fost incriptat cu codul
"Capul de Aur", de catre limbajul profetic folosit de catre Marele nostru Domn. Imensul
tezaur strans de catre David si Solomon, la care si adaugau tributurile ce se strangeau
anual de la popoarele asuprite de acest imperiu, faceau din Babilon o arteziana de aur.
Cand, la un secol dupa moartea lui Nebucadnetar, Herodot a vizitat Babilonul, aurul era
inca prezent din abundenta: temple, altare si cladiri placate cu aur. Mai interesante sunt
aprecierile pe care le face profetul Ieremia in cartea sa in cap. 51, vers. 7: "Babilonul era
in mana Domnului ca un potir de aur, care imbata tot pamantul. Neamurile au baut din
vinul lui; de aceea au fost neamurile ca intr-o nebunie." si profetul Isaia in carte sa la
cap. 13, vers.19, vorbeste despre Babilon ca fiind : "podoaba imparatilor, falnica
mandrie a Haldeilor." Dr.W. Keller, in lucrarea sa "The Bible as History" afirma ca
Babilonul, puterea si gloria sa antica, nu au egal in intreaga antichitate. Pliniu descrie
robele preotilor lui Marduk ca fiind intretesute cu aur. Iata un comentariu facut de Uriah
Smith in lucrarea sa "Daniel and Revelation": Caracterul imperiului babilonian este
aratat prin capul de aur. A fost o imparatie de aur a unei epoci de aur. Babilonul,
metropola imperiului, sa ridicat la un nivel la care nu a mai ajuns nici unul dintre
succesorii sai. Situata in "Gradina Rasaritului", asezata intr-un patrat perfect despre

care se spune ca avea saizeci de mile ca arie, cinsprazece mile pe fiecare latura, era
inconjurata de un zid socotit a avea aproximativ intre 60 si 90 metri inaltime si
aproximativ 28 de metri latime, cu un sant de aparare de jur imprejur de o capacitate
cubica egala cu zidul. Era impartita in patrate de multele ei strazi, fiecare fiind lata de
aproximativ 35 metrii, intersectandu-se in unghiuri drepte, fiecare strada fiind
dreapta, iar toate avand aproximativ 225 mile ca suprafata, plina de de gradini
luxuriante si lacuri placute, intercalate cu locuinte magnifice, cu cele 60 de mile de
sant, 60 de mile de ziduri exterioare cu cele 30 de mile de apa ce curgea prin mijlocul
cetatii, cu portile ei solide de arama, cu gradinile ei suspendate, ridicate in terase
succesive, pana ce atingeau inaltimea templelor lui Bel ce aveau 3 mile in
circumferinta. Cu cele doua palate regale, unul de 3 mile si jumatate in circumferinta,
iar celalat de 8 mile, cu un tunel subteran pe sub raul Eufrat, ce facea legatura intre
aceste doua palate, cu aranjamentul desavarsit pentru locuit, ornamentatie si aparare,
cu resursele ei nelimiate, acest oras-cetate, continea intre zidurile lui multe minuni ale
lumii, el insusi fiind o alta minune. Acolo, avand tot pamantul la picioarele ei,
asemene une regine de o grandoare unica, statea aceasta cetate, capitala potrivita a
acelui imperiu care era reprezentat prin capul de aur a acelui colosal chip istoric.

Ultima carte a Bibliei : "Apocalipsa" descrie ultimul imperiul, Roma, ca

pe un simbol al descrierii pe care o face Daniel, despre invazia
babiloniana in regatul poporului lui Dumnezeu.
De fapt, in anul 70, este reeditata literal invadarea teritoriilor evreesti si distugerea
templului, iar nu dupa mult timp incepe persecutia anticrestina continuata si de romanocatolicism. In cap.11, vers.40 vom intalni termenul descriptiv de "regele din nord",
(miazanoapte, adica Babilonul, intrucat era situat la nord de templul lui Dumnezeu si de
zona locuita initial de popporul Sau) si reprezinta ultimul impotivitor al sfintilor, "la
timpul sfarsitului". Iata cum comenteaza Haskell in lucrarea sa "The story of the Daniel
the Prophet": "Istoria Babilonului este istoria unei mari controverse dintre Hristos si
Satana, controversa inceputa in cer, continuata pe pamant si care se va sfarsi numai
atunci cand piatra dezlipita din "munte" fara ajutor omenesc va umple pamantul." Un
alt autor ilustru: D. Ford, remarca in lucrarea sa "Daniel", citandu-l pe Boutflower:
"Babilonul, se pare ca a fost facut ca sa contrafaca paradisul lui Dumnezeu. Si el avea
un rau puternic ce curgea prin mijlocul lui si era infrumusetat cu gradini
ornamentale. Conducerea era o monarhie absoluta, in fata careia trebuia sa se plece
orice genunchi. Descrierea prezentata de Daniel infatisand pe imparat ne reaminteste
de stapanirea incredintata omului la inceput ("Geneza" cap. 1, vers.28). Aurul este in
mod deosebit potrivit pentru a reprezenta imperiul babilonian a lui Nebucadnetar,
chiar mai mult decat ar putea cunoaste un scriitor de pe timpul macabeilor (asa cum sa insinuat sau se afirma n.n.). In armonie cu cele relatate, zidurile incaperii
(templului) lui Marduk trebuiau facute "sa straluceasca asemenea soarelui", salile
templului sau trebuiau sa fie placate cu aur stralucitor, lapislazuri si alabastru; iar
capela domnului sau, pe care un fost imparat o facut-o din argint, Nebucadnetar
declara ca a placat-o cu aur stralucitor. Acoperisul lui E-Kna, incaperea lui Marduk
sunt placate cu aur stralucitor, iar camera lui Nebo din Borisppa este facuta la fel."
"DUPA TINE SE VA RIDICA O ALTA IMPARATIE"
Pieptul si bratele de argint simbolizeaza Imperiul Medo-Persan, puterea unita a mezilor si

a persilor sub Cirus Cel Mare si urmasii lui a durat intre 539-333(i.Hr.). Privind
simbolismul profetic, remarcam ca cel de-al dolea imperiu este dintr-un "material" mai
inferior, adica din argint. Aceasta inferioritate se remarca deasemenea in dreptul imperial
medo-persan si in structura politica interna destul de faramitata, comparativ cu Babilonul.
Dar intinderea imperiului Mezilor si al Persilor a fost mult mai mare decat imperiul
precedent lui! ar putea spune cineva. Intr-adevar, la fel cum mainile sunt mai mari
comparativ cu capul, totusi ierarhic, capul este superior mainilor. Teologul Desmond Ford
remarca in dreptul imperiului medo-persan "o mai fragila unitate interna". Desi monarhia
medo-pesana avea multe din absolutismul babilonian, totusi, asa cum spunea si Herodot,
existau in cadrul ei printi de coroana a caror cuvant atarna greu, si peste acesti printi era
puterniaca influienta a satrapilor. Istoricii moderni explica acest fenomen: Succesorul lui
Ciaxare I, Astiage (584-550 i.Hr.) ultimul rege al Mediei, incheie o alianta politica
matrimoniala , dand pe fica sa de sotie regelui persan Cambrise I (600-559 i.Hr. Astiage
asista la ascensiunea regatului persan, se vede tradat de nobilime si este infrant astfel de
catre Cirus II (cel Mare 559-559 i.Hr.) care, fiind sprijinit si de Nabonid, Regele
Babilonului, reuseste sa transforme Media in satrapie persana. In cadrul imperiului ,
nobilii mezi, a caror contibutie substantiala a condus la biruinta lui Cirus II si
proclamarea lui ca imparat al mezilor si al persilor, primesc pozitii privilegiate ce le
pastreaza timp de doua secole. Uneori pozitia lor era aproape independenta in raport
cu puterea centrala. Stralucirea Imperiului Medo-persan este totusi departe de cea a
Babilonului. O dovada in acest sens o constituie faptul ca mezii si persii au adoptat
cultura complexei civilizatii babiloniene, a lor nefiind atat de dezvoltata. Originea
mezilor si a persilor , maniera in care au ajuns in stapanirea Iranului, nu este foarte clara.
Cam pe la anul 1000(i.Hr) in zona de astazi a Iranului (populata pe ici pe colo cu cetati
semitice ), descind doua categorii de triburi indoeuropene : mezii si persii . Mezii se
stabilesc in zona din Sud-Vestul Marii Caspice , iar persii in nordul Golfului Persic . In
cronicile asiriene , prima atestare a mezilor, este in vremea lui Salamsar III (836-835
i.Hr.). Regele Daidoce (Deiake 728-675 i.Hr.) intemeiaza statul Med, care va ramane sub
suveranitate asiriana pana in anul 625 (i.Hr.) stabilind capitala la Ecbatana . Paralel , in
zona populata de persi , semilegendarul Ahimene (cunoscut aproximativ pe la anul 700
i.Hr.) , fondeaza dinastia persana a Ahemenizilor . Potrivit traditiei, la tron a urmat
Teispes (675-640 i.Hr.) ce a luat titlul de "Mare Rege al Asanului". Se extinde spre vest,
anexand din teritoriul Elamului (infrant de Asiria). La tron ii succed cei doi fii ai sai ce isi
impart regatul : Cirus I partea apuseana, iar Ariararme partea rasariteana. Cirus I , care
initial este tributar Asiriei, iar dupa prabusirea acesteia, recunoaste suzeranitatea Regelui
Mediei, Ciaxare I (630-584 i.Hr.). Acest Rege al Mediei a succedat la tron lui Fraorte
(655-630 i.Hr.) si este fondatorul primului mare imperiu iranian. Ii infrange pe sciti
(stabiliti in aceasta zona in secolul 7 i.Hr.). In alianta cu Naboplasar, regele Babilonului
nimiceste Imperiul Asirian, din care anexeaza posesiunile din Asia Mica, pana la fluviul
Halis (Kizil Irmak din Turcia de astazi), teritoriul fostului regat Uratru si al fostului Elam.
Poarta un razboi cu Aliate, Regele Lidiei, cu care incheie pace (in urma unei eclipse!). In
aceasta perioada i-si incepe activitatea de invatator religios Zoroastru (Zaratustra ~628
~551 i.Hr.). Succesorul lui Ciaxare I, Astiage (584-550 i.Hr.) ultimul rege al Mediei asista
la ascensiunea regatului persan, este tradat de nobilime si este infrant astfel de catre
Cirus II (cel Mare 559-559 i.Hr.) care fiind sprijinit de Nabonid , Regele Babilonului ,
transforma Media in satrapie persana . CirusII anexaza Lidia, apoi intreaga Asie Mica .

Isi intinde hotarele pana la granita cu India . Profitand de conflictul lui Nabonid cu
preotimea lui Marduk , a carui aparator se pretinde ca este, infrange armata babiloniana
condusa de Belsatar si, in 539(i.Hr.) ocupa Babilonul fara lupta . Anexeaza teritoriile
acestui imperiu, ajungand pana la hotarele egiptene . Autorizeaza revenirea evreilor in
Palestina (538-537(i.Hr.) iar 40.000 dintre acestia dau curs ordinului imperial de
reconstructie a Templului din Ierusalim . Desemneaza pe fiul sau Cambrise II guvernator
al Babilonului. Cirus cel Mare este ucis intr-o lupta masagetii la hotarele de Nord ale
imperiului. Grecii il vad mai tarziu ca fiind modelul de suzeran perfect : geniu militar ,
administrator intelept si tolerant fata de credintele religioase. Imperiul pe care la faurit
mai dureza 2 secole. Ii succed 12 regi din aceeasi dinastie a Ahmenizilor , din care
ultimul, Darius III (Codomanos 380-330 i.Hr.). Dar sa revenim. Deoarece Persia a
devenit puterea dominanta, cand se face referire la imperiu se mai spune si Imperiul
Persan. Totusi vechiul prestigiu al mezilor era reflectat prin expresia: "mezii si persii", ce
este foarte des uzitata. Este prezenta in "Daniel" dar si in cartea "Estera" cap. 1. vers. 19.
Dupa cum vom vedea, pozitia onorabila a lui Dariu Medul, dupa cucerirea Babilonului,
demonstreaza structura politica pe care o conducea Cir. Un comentariu facut de U. Smith
va da, credem, mai multa profunzime studiului nostru: "Din punct de vedere biblic,
principalul eveniment sub imperiul babilonian a fost distrugerea regatului evreu si a
Templului de la Ierusalim principalul eveniment sub imperiul persan este
reantoarcerea israelitilor in tara lor. Cand a luat Babilonul, Cir, ca un act de
curtoazie(dar si politic-n.n.) a dat primul loc in imparatia sa unchiului sau Dariu (Medul).
Dupa doi ani Dariu a murit, lasand pe Cir ca unic monarh al imperiului. In acel an s-au
incheiat cei 70 de ani ai robiei lui Israel, Cirus da faimosul decret pentru intoarcerea
iudeilor si rezidirea templului. Acesta a fost primul decret de reconstructie a
Ierusalimului(relatat si in cartea "Ezra" cap. 6, vers. 14) dar care a avut nevoie de a fi
repromulgat de catre

Artaxerxe(457 i.Hr.) in al saptelea an de domnie al acestuia, una din

putinele si cele mai importante date din cronologia profetica".
Dupa o domnie de sapte ani, lasa imparatia fiului sau Cambrise care a domnit sapte ani si
cinci luni (522i.Hr.). Opt monarhi au domnit intre 522 si 336(i.Hr.). Anul 335 este primul
an al lui Darius III Codomanul, ultimul imparat persan. El avea sa infrunte pe Alexandru
Macedon si sa piara, caci timpul profetic pentru cea de-a treia imparatie sosise.
Profetul Isaia in cartea sa la cap. 45, vers. 1, prin inspiratie profetica, a descris
ceea ce va intreprinde "Cir" in favoarea poporului evreu. Retineti ca profetia a
fost data cu un secol inainte ca acest lucru sa se intample! Providenta si atotstiinta
lui Dumnezeu a strabatut veacurile si a ridicat pe acest om, care era stiut pe nume,
a intreprins ceea ce El a spus, si lucrul acesta s-a intamplat cu aceeasi certitudine
cu care stim ca maine rasare soarele. Desi este cea mai dispretuita, profetia este
singura certitudine din istorie, indiferent ca s-a indeplinit sau urmeaza sa se
indeplineasca.
"APOI, O A TREIA IMPARATIE CARE VA FI DE ARAMA
SI CARE VA STAPANI PESTE TOT PAMANTUL"
Istoria consemneaza ca imperiul care a succedat Medo-Persia a fost Grecia. Este vorba
de imperiul pe care l-a cladit Alexandru cel Mare care a durat intre anii 333-168/31(i.Hr.).

Cuvantul ebraic pentru "greci" este "YAVAN", care este numele unuia din fii lui Iafet. In
cartea "Geneza" la cap. 10, vers. 2, Iavan este mentionat in genealogie imediat dupa
Madai, patriarhul mezilor. Mai tarziu, in perioada in care israelitii se instalau in Canaan,
triburile indo-europene ce au format mai tarziu poporul grec, au migrat in valuri
succesive in regiunea Marii Egee. Aceasta migratie face parte din valul de migratii ale
"popoarelor marii", in Mediterana de est din care fac parte si filistenii. De pilda, grecii
ionieni se aflau in Egipt in timpul lui Psamtic I (663-610I.Hr.) si in Babilon, in timpul lui
Nebucadnetar, fapt atestat de documentele vremii. Impartita in sate-cetati, avand o limba
comuna, cu greu s-a ajuns la un stat. Se putea vorbi, in prima instanta doar de aliante.
Epoca de aur a culturii si a civilizatiei Ateniene din sec. 5 (i.Hr), a fost urmata de o
perioada de eforturi ale cetatilor grecesti divizate de a apara pamanturile Eladei impotriva
Persiei, aceasta petrecandu-se pin vremea reginei Estera. Grecia din "Daniel" cap.8, vers.
21, nu se refera la aceste state divizate, ci la imperiul lui Alexandru Macedon.
Macedonia, o natiune inrudita ce era situata in nordul Greciei, a cucerit si a incorporat
cetatile grecesti, formand un stat puternic. In 334(i.e.n.) tanarul rege macedonean
Alexandru (22 de ani) traverseaza Hellespontul in fruntea unei armate modeste ,
patrunzand in Imperiul Persan . Armata satrapilor din Asia Mica este infranta (334 i.e.n.)
la Granicos (Issos , la portile Siriei). DariusIII fuge dinaintea sarjei cavaleriei hetairilor
lui Alexandru, inainte ca soarta bataliei sa fie decisa, abandonand tabara si familia
imperiala in mana macedonenilor. Doi ani mai tarziu, in Mesopotamia, la Gaugamela, in
vecinatatea fluviului Tigru, are loc o noua infruntare intre cei doi. Ecbatana, resedinta
imperiala este ocupata de Alexandru. DariusIII este asasinat de catre satrapul Bactriei, un
anume Besos, care uzurpa astfel tronul ahemenizilor, luand numele Artaxerxe IV.
Alexandru il pedepseste cu moartea si ii organizeaza lui Darius III funerarii fastoase.
Dupa moartea lui Alexandru Macedon imperiul este impartit intre cei patru generali ai
sai. Trebuie sa remarcam un aspect foarte interesant: ostasii greci erau cunoscuti pentru
armura lor de arama. Castile, scuturile si armele erau facute din arama, iar Herodot ne
spune ca Psamtik I al Egiptului a vazut in piratii greci o implinire a unui oracol care
preciza ca "oameni ai bronzului vor veni de pe mare". Tot el descrie echipamentul militar
al diferitelor nationalitati din armata lui Xerxe, vorbind in cateva randuri de aceea care
"erau echipati dupa moda greceasca", adica armurile de arama (spre deosebire de celelalte
armate care nu aveau armuri). Cand in cartea sa profetul Ezechel (cap. 27, vers. 13) se
face referire la produsele vandute pe piata Tirului, in dreptul numeleui Yavan (grecii
ionieni) ni se relateaza ca acesti negustori vindeau "vase de arama". Cuvantul ebraic
pentru "vase" mai desemneaza orice obiect confectionat in mod asemanator cu acele vase,
inclusiv armurile de arama. Daca Medo-Persia era mai inferioara ca structura politica
decat imperiul babilonian, in imperiul grecesc (si in cele patru imperii ce s-au constituit
ulterior) monarhia era si mai slaba. Prea multi egali. Un rege din Antiohia trebuia intarit
de catre regii din Alexandria si Pergam, iar Partia si alte cetati erau destul de autonome.
Considerarea Greciei ca fiind "arama" a starnit critici in randul unor comentatori, care
avand o deosebita consideratie pentru cultura ei, au afirmat ca, de fapt, Grecia este de
"aur" si nu Babilonul. Intr-adevar stralucirea Greciei este asemenea aurului, intocmai cum
stralucirea aramei este asemenea aurului. Din nefericire, Biblia, prin apostolul Pavel,
cand face referire la istoria Greciei de pana atunci, incluzand si vasta ei cultura, se refera
la "niste vremuri de nestiinta"(cartea "Faptele apostolilor" cap. 17, vers.15-34) Imperiul
Macedonean a lui Alexandru se intindea din Grecia , Imperiul Persan (care cuprindea si

Egiptul) si pana in India. Iar cand in profetie se face referire la faptul ca va stapani

"tot pamantul"
se refera la o realitate de necontestat: nici o putere nu se putea compara cu Grecia. Dar nu
ca ar ocupa toata lumea. De fapt, aproape toate imperiile importante la acea data ii erau
supuse. De pilda Cir se intitula "imparat al lumii", Xerxe se numea "marele imparat,
imparat al imparatilor...imparat al acestui mare si intins pamant", dupa cum ne relateaza
Herodot. Intr-adevar, Alexandru Macedon avea o lume intreaga la picioare, dar moartea
lui nu a survenit prematur pe campul de lupta, si nici rapus de boala. Desi stapanea
lumea, pe sine nu se putea stapani. Vrand sa braveze a baut vin din "cupa lui Hercule"
(12,84 litrii), a facut coma alcoolica, si fiindca era slabit de orgii tinute in lant, a murit in
bratele sotiei sale. Imperiul cladit de el s-a dezintegrat in urma unui razboi intre generalii
sai, razboi ce a durat 30 de ani si in urma atacurilor Romei.
"VA FI O A PATRA IMPARATIE...
DUPA CUM FIERUL SFARMA TOTUL
SI EA VA SFARAMA...TOTUL"
Gambele de fier simbolizeaza Imperiul Roman (pagan) pana la Constantin cel Mare(313
i.Hr.). Majoritatea comentatorilor antici, medievali si moderni sunt deacord cu aceste
identificari facute pana acum. Primul care a dat acest standard a fost Hipolit de Roma, un
prezbiter sau episcop care a fost in acelasi timp si teolog, scriitor si lider al partidei
rigoriste. Pe buna dreptate a numit istoricul Gibon "monarhia de fier a Romei"desi nu
era o monarhie atunci cand sa impus ca putere mondiala in istorie. Din anii 753 (i.Hr.)
cand succesiv, valuri de triburi latine au patruns in peninsula italica ( aproape in paralel
cu triburile grecesti ) se poate vorbi de o istorie a Romei. Desi intemeiata de legendarul
Romulus, un latin, "cetatea eterna" a fost, inte sec. 7-5 (i.Hr) condusa de catre regii
etrusci (stabiliti in peninsula mai inainte de latini- sec. 10). Satui de tiranie "Senatus que
populus" au alungat pe tiran si au indurat asediul confederatiei etrusce fiind hotarati "mai
degraba sa moara de foame decat sa moara de rusine". Acest popor darz si-a castigat nu
numai independenta dar si respectul vecinilor sai. Devenita republica cam pe la anul
500(i.Hr.) se mentine in acest statut cinci sute de ani. Pana in anul 265 (i.Hr.) intreaga
peninsula era sub stapanire romana. Infruntand dusmanul sau de moarte- Cartagina in
anul 200 (i.Hr.) devine stapana regiunii meditraneene de est si cea mai mare putere din
vest . De acum va domina si ulterior va stapani cele trei imperii din cele patru care mai
ramasese din imperiul lui Alexandru , devenind astfel cea mai mare putere mondiala. Asa
se face ca acest al patrulea imperiu a avut cea mai indelungata existenta si cel mai vast
teritoriu. Interesant este faptul ca pentru poetii romani armele de bronz vorbeau despre
timpurile de demult . Fierul era folosit de catre romani inca dinainte ca cetatea lor sa fie
un imperiu . Lucretiu arata ca trecerea de la bronz la fier este in paralel cu dezvoltarea
cetatii . Sub loviturile micilor sabii ale pedestimii romane, imperiul cladit de macedoneni
se destrama incepand cu anul 168 (i.Hr.) , cand la Pidna este castigata prima batalie de
catre romani . Astfel timp de 500 de ani romanii au fost invincibili . In culmea gloriei
imperiul se intindea din Insulele Britanice pana in Mesopotamia si din Marea Nordului
pana in desertul Sahara . Forta teribila a Romei este sugestiv descrisa de istoricul Gibon
in lucrarea sa "The Decline and Fall of the Roman empire": "A-i rezista era fatal, iar de
zburat era imosibil". In cartea sa "Philosophy of History", Schlegel afirma ca "trei

cincimi din populatia imperiului era formata din sclavi" proveniti, desigur din razboi.
Impresionanta este remarca pe care o face Prof. D.Popa, in cartea sa "Daniel" :"Era ca si
cand gheata zeului razboiului batatorea globul; la fiecare pas un nou rau de sange
curgea. Era un regim de forta si de tarie brutala , dar Dumnezeu poate face ca taria
omului sa-l laude. " Este important sa intelegem acest aspect . Desigur multi teologi
sustin ca cel de-al patrulea imperiu esta ba Nabonid si Belsatar, ba mahomedanismul, sau
puterile Europei. Dar interpretarea traditionala este ca aceasta putere este Roma pagana.
Aici subscriu Iosif Flavius; parintii bisericesti : Christom Jerome si Augustin ; Ibn Aly,
Luther Calvin , Bellarme, Haevernick , Caspari , Keil, Pusey, Auberden, Kleifath, Fuller,
Wright, Boutflower si altii, care formeaza crema teologiei. De fapt scoala istoricista de
interpretare a textelor profetiei biblice este cea mai veche scoala si cea mai aproape de
perioada apostolica - timpul in care s-a dat lumii cea mai deplina revelatie prin Domnul
Isus Hristos, printul Universului. Exista o alta scoala, cea mai recenta , numita
"dispensationalism", care, refuzand sa ia in considerare argumentele solemne ale
inaintasilor, afirma ca cea de-a patra imparatie reprezinta un fel de nou imperiu roman
reanviat, care va sfarsi printr-o catrastrofa ce este pricinuita de o sentinta divina , dupa
care va urma imparatia lui Dumnezeu. Iata insa un argument oferit de E. Young in
lucrarea sa "The Prophecy of Daniel": "Cele patru metale diferite trebuie sa simbolizeze
patru natiuni diferite ; si dupa cum aurul simbolizeaza pe babilonieni, argintul pe
persani si arama pe macedoneni , tot astfel fierul nu poate simboliza tot pe macedoneni
, ci in mod necesar o alta natiune; si noi indraznim sa spunem ca nu este nici o alta
natiune careia sa-I fie aplicata aceasta descriere decat natiunea Romei.

"PICIOARELE SI DEGETELE PICIOARELOR

PARTE DE FIER SI PARTE DE LUT DE OLAR...
...FIERUL NU SE POATE UNI CU LUTUL"
Labele si degetele de lut amestecat cu fier reprezinta Imperiul Crestin si statele
mostenitoare ale acestuia, de la Constantin cel Mare pana la sfarsitul lumii. Cele zece
degete sunt zece imparati(vers. 42 si 44). Profetia poarta printre randurile ei un
avertisment hotarat : nici o imparatie nu dureaza vesnic ! Pana si imperiul eficient si
forte al latinilor a esuat. Cei care au lucrat cu fierul stiu ca oricat de inalt aliat ar fi fierul,
tot il corodeaza rugina. Asa se face ca la aproape un mileniu de existenta, prin anul 476
(d.Hr.) sub loviturile popoarelor barbare, Imperiul Roman s-a prabusit definitiv. Poate
sunteti curiosi in ce consta rugina care a corodat acest imperiu de fier . Nu este nici un
secret, cei mai multi il stiu : luxul si decaderea morala, aceasta este agentul coroziv care
distruge indivizi si natiuni. Ceea ce a rezultat a fost un amalgam de circa 10 natiuni ,
parca ar fi fost degetele unor picioare . Lombarzii, alemanii, anglo-saxoniii, ostrogotii,
burgunzii, francii, suevii, vandalii, vizigotii si herulii. Asupra istoriei acestor popoare
vom revenii in cap. 7 . Acest conglomerat a incercat o spoiala de unitate prin diplomatie .
Chiar asta a transmis vers. 43 cand anunta incercarea de a lega aliante politice
matrimoniale . Acest tip de aliante este cunoscut din cele mai vechi timpuri si, de-a
lungul istoriei a dovedit lipsa de eficienta pe termen mediu si lung. Celebra autoare
E.G.Wihte , remarca un aspect si mai profund al acestui amestec nefiresc: "amestecul
puterii bisericii cu cea a statului este prezentata prin fierul si lutul". Primul la care se
intalneste aceasta interpretare este John Wyclef (sec. 16). Apoi aceasta interpretare este
preluata de catre teologii americani : Benjamin Gale, Dave Austin si Henry Dana Ward;
englezul Thomas Scott si elvetianul Louis Gaussen. Lutul combinat cu fierul reprezinta o
divizare interna in cadrul statului roman , o dualitate politica, inainte de divizarea externa
cauzata de invadatorii germanici . Aceste triburi sunt crestinate politic iar populatiile
acestora sunt amestecate cu cele bastinase formand statele romano-germanice , in care sa
instaurat aceeasi dualitate politico-religioasa. Dintre toate amalgamarile la care s-au
pretat "urmasii Romei" aceasta sa dovedit cea mai neinspirata si nefericita.Puterea de fier
a statului roman si fragilitatea de lut a Bisericii care cocheteaza cu paganismul si cu ideea
convertirii prin diplomatie si dominatie politica. Pamantul este un element util dar
modest, din el ies aurul , argintul si celelalte materiale, dar ideea de a-l turna in furnal
alaturi de fier pentru a obtine un aliaj vrajit, a fost o nerozie imaginata de Constntin cel
Mare ce sa dovedit fatala pentru stabilitatea interna a statului roman si pentru puritatea
Bisericii.
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :
Cutoatecadoarceamaiprimitivanormadeconvietuiresociala,dacastigde
cauzaimixtiuniicomunitatiiinaspectelecetindeconstiintareligioasaafiecarui
individ,sicainprofunzimeasufletuluinostru,fiecareavemonevoieprimaradea
neinchinadebunavoiecuicredemdecuvinta,separetotusicaelitapoliticasi
religioasa,porninddelaalgoritmispecificiadministrariiturmelordeanimale,
tindecubrutalitatesaintrecubocanciiinteritoriulcelmaisacrualfiinteiumane:
CONSTIINTA.DoarrevolutiafrancezasiIndependentapopoarelordinnordul

continentuluiamerican,areusitcasaseparedinnouceledouaelemente:
institutiilereligioasesipolitica.Daringeneratiaactualaseconstataototmai
accentuatasialarmantadizolvareaacestuiprincipiualseparariipoliticiide
Biserica,maialesintrotaracaredatonulinoricedomeniucumesteStateleUnite
aleAmericii.Nuputemcredecaomenireaasuferitopierdereodatacualungarea
clericilordinviatapoliticasinicipedepartenusepoateprivicaolipsa,absenta
politicienilordinstructurilebisericesti.Cepacatcapanasidemocratiilecelemai
avansate,parauitapezicetreceacestpricipiu!

Pana in prezent profetia a trecut cu succes proba timpului.

Intr-adevar unele state rezultate din faramitarea imperiului
latin au fost slabe iar altele puternice . Nu putini au fost aceia
care au incercat sa refaca splendoarea defunctului imperiu.
Desigur, pentru o vreme pareau ca vor reusi... dar numai
petru o vreme. Carol cel Mare; Carol al V-lea; Ludovic al XIVlea; Napoleon; Wilhem II, si mai recent : Adolf Hitler, trista
figuta a holocaustului celui mai proaspat, toti, fara nici o
exceptie, s-au lovit de numai opt cuvinte profetice: "...dar nu
vor fi lipiti unul de altul..."(vers.43). Permiteti-mi sa va adresez
o intrebare: daca toti acesti rechini ai istoriei au fost
neputinciosi in fata a ceea ce a hotarat providenta, oare
eforturile statelor membre ale Consiliului Europei vor fi
incununate cu un succes mai mare ? Speram sa fim bine
intelesi. Desi simpatizam cu eforturile acestor state pentru a
gasi o solutie de mentinerea pacii pe "marea agitata al
natiunilor", ca unii care am remarcat traiectoria evenimentelor
viitoare, suntem datori sa avertizam factorii de raspundere cu
privire la esecul acestui demers. Pe baza cuvantului profetiei,
avem imputernicirea sa afirmam din partea lui Dumnezeu, ca
asa cum toate incercarile de a uni vechile granite ale
Imperiului Roman au fost sortite esecului, la fel se va intampla
in cazul efortului de a uni statele europene intr-un organism
suprastatal. Desigur, este posibil ca o vreme acest efort sa
para incununat de succes...dar numai pentru o vreme. Din
nefericire acest drum este blocat. Cu siguranta s-ar putea gasi
solutii urmand alte strategii, spre a evita niste pagube a caror

consecinta ar pute pricinui o degringolada economica

mondiala.
"...O IMPARATIE CARE
NU VA FI NIMICITA NICIOADATA..."
Piatra dizlocata din munte il reprezinta in mod evident pe Domnul Isus Hristos , ca
Imparat venit de sus . Augustin si alti parinti bisericesti, au pledat pentru aplicarea
profetiei la perioada in care a predicat Domnul Hristos pe pamant (pentru ca, cresterea
acestei Pietre sa simbolizeze cresterea Bisericii Universale cu centrul la Roma , si astfel
sa poata jongla cu cu jocul de cuvinte : Piatra - Petru , potrivit exegezei catolice referitor
la Evanghelia lui Matei cap.16, vers.18, justificand prin aceasta, pretentia Romei de
primat politic si religios). Dar Biblia si istoria denunta prin sine aceasta idee, intrucat
Domnul Isus Hristos a refuzat sa fie intronat ca rege de catre multimile de oameni
adunate cu ocazia saptamanii dinaintea Pastelui mortii si invierii Sale. Piatra loveste
picioarele idolului si il spulbera, aratand distrugerea violenta a acestor structuri politice,
nicidecum amestecarea cu acestea, prin favoruri imperiale , flirt diplomatic si aparitia
unui stat in stat. Ea este mai degraba reprezentata prin lut si nu prin Piatra . Piatra este
Stanca lui Israel , Piatra pe care au lepadat-o zidarii lumii (preferand materiale mai
"nobile") si care a ajuns sa fie pusa in capul unghiului . Desi , in aparenta ,este inferioara
metalelor lumii, ea este sursa tuturor metalelor . Goebelin, este citat de Young in lucrarea
"The Prophecy of Daniel" si afirma ca "Piatra care a cazut de sus este a doua venire a
domnului Isus Hristos, venirea Sa cu mare putere si slava." Aceasta este tinta profetiei: sa
prezinte faptul ca intr-o buna zi, aceasta nenorocita istorie se va termina.Parintii
bisericesti ( Jerome, Justin Martirul, Tertulian, Irineu si Efraim de Siria ) au incercat sa
aplice aceasta profetie la prima venire a Domnului Hristos sau la evanghelizarea pe care
au facut-o apostolii. Dar insusi Domnul a spus ca nu a asezat imparatia sa inainte de
prima inviere (cartea "Faptele apostolilior" cap. 1, vers. 6-8). Pentru apostoli aceasta era
inca o fagaduinta neamplinita ("Epistola apostolului Iacob" cap. 2, vers. 5). Exista o
similitudine intre piatra care se dezlipeste din munte fara ajutorul vreunei maini omenesti
si viziunea pe care o vom studia in cap. 7 in care este prezentata venirea unuia "ca un fiu
al omului" (vers. 13) : simbolul BEN-IBEN (patra - fiul[mesia] ). Vom cita pentru
confirmare o afirmatie pe care ilustrul teolog D. Ford face in cartea sa "Daniel"
concluzionand pozitia pe care o au diferite autoritati rabinice: "Intreaba pe iudei ce
inteleg ei prin piatra ? Iti vor raspunde intr-un glas : MESIA. Mergi la chipul ce a fost
lovit de piatra la picioare si raspunsul unanim va fi : "Imperiul Roman (este tinta
acestei lovituri n.n.)" Continua si fa cercetari in legatura cu Imparatia Stancii: De
unde s-a dezlipit piatra? si iti vor spune ca este Imparatia lui Mesia, ce se va intinde,
va supune (tot pamantul n.n.) si va ramane vesnic."

versetele4649 Ce surpriza : marele Nebucadnetar , se pleaca inaintea unui prizonier

de razboi ! Acest gest de respect deplin este des intalnit in Vechiul Testament (cartea
"Geneza" cap. 17, vers. 3; "A doua carte a lui Samuel "cap. 9, vers. 6; cap. 14, vers. 4).
Iosif Flavius relateaza in lucrarea sa "Antichitati iudaice" cum atunci cand Alexandru
Macedon s-a inchinat inaintea Marelui Preot iudeu , un general al acestuia pe nume
Parmenic, l-a intrebat care este semnificatia gestului pe care il face, la care Alexandru ii
raspunde : "Nu ma inchin lui, ci acelui Dumnezeu care l-a onorat cu pozitia de Mare
Preot" . Daniel insa nici nu a fost coplesit de atentia imparatului , nici nu s-a lacomit, ci
si-a adus aminte ca cei trei prieteni ai sai s-au rugat impreuna cu el pentru interventie
divina. I-a prezentat imparatului ca fiind demni de aceste functii. El a ramas la "curtea
imparatului", adica a devenit sfetnicul monarhului .
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :
MultivorproslaviinaltascoalaaBabilonului,cusavantiisilogisticaluiimpresionanta,
darceamaiimportantascoalapecareaabsolvitoDanielesteceaacaracterului,acarui
unicprofesorestechiarDumnezeulcerului.Demndarmodest,onestsiintegru,stapan
pesineinsituatilelimita,acestomsapurtatcaunadevaratambasadoralceruluila
curtealuiNebucadnetar.Fiecaexemplulluisafacaderusinesisaledeadegandit
tuturoraceloracarepozeazainposturade"crestini",intimpceisipermitlicentede
caracter.
In lucrarea sa "The Story of Daniel the Prophet" , S.N. Haskell afirma: "Era planul lui
Dumnezeu ca poporul Sau sa duca lumina cunoasterii Sale pretutindeni in lume. Ceea ce
n-au facut in timpuri de belsug , de pace , au facut in situatii critice . Ceea ce n-au facut
ca oameni liberi si natiune prospera, au facut ca robi . Poporul iudeu a pierdut puterea si
ocrotirea divina , neglijand educatia copiilor lor si cele sfinte , si n-au lasat ca lumina lor
sa straluceasca . Dumnezeu a fost nevoit sa-Si aduca la indeplinire planurile pe alte cai ,
mai drastice si mai pline de suferinte pentru fiii neascultarii . Pacatele din vechime se
repeta si astazi : mandria bogatiei , asuprirea celor saraci , aroganta , iubirea de fast si
zeificarea tehnocratiei, in loc de a da slava lui Dumnezeu . Paralel cu aceasta , situatia
acelora care sunt chemati sa fie lumina lumii. Dumnezeu a chemat pe Avraam din
mijlocul idolatriei si l-a facut tatal poporului Sau ales. I-a dat legi si randuieli ; ei trebuiau
sa invete pe copiii lor caile Domnului si sa fie lumini, sa fie invatatori ai nevinovatiei
pentru neamuri. Le-a dat principii de vietuire sanatoasa ca sa-I faca vigurosi din punct de
vedere fizic si psihic, pentru a-si aduce cu succes la indeplinire sarcina. Le-a dat principii
drepte de vietuire sociala, sa iubeasca si sa respecte drepturile tuturor oamenilor, unindu-I
intr-o biserica, trupul lui Hristos, Israelul spiritual.

Concluziieticelacapitolul2 Prima concluzie ar fi ca doar Dumnezeu este Acela

care cunoaste viitorul. Dar horoscopul din mass-media? Dar ghicitoarele din cartierele
mai mult sau mai putin selecte? Dar Nostradamus? Dar Sundar Singh ? Poate ca au o
legatura cu o lume paralela , dar nu cu lumea lui Dumnezeu! Acest adevar ce ar trebui sa
determine teama, iar aceea care apeleaza la serviciile lor sa-si revizuiasca deciziile. Chiar
daca sunt in legatura cu niscaiva spirite , acestea nu simpatizeaza deloc fiinta umana si ca
atare nu trebuie sa li se dea credit . Si pe timpul lui Daniel existau astfel de servicii , ce-i
drept cu oarecare diferente . Aceste practici au fot discreditate in aceasta ocazie. Singura

calauza sigura in profetie este doar inspiratia divina. Principiul "Sola Scriptura"
proclamat de Reformatiune se aplica cu predilectie. A doua conluzie etica este ca
Dumnezeu manifesta iubire si grija chiar si fata de "inteleptii" Babilonului. Ar fi putut saI lase prada consecintelor actiunilor lor. Ar fi putut sa fie abandonati furiei monarhului.
Dar prin intorsatura pe care au luat-o lucrurile, acesti oameni au avut posibilitatea sa
realizeze pozitia lor gresita si sa se corecteze. Dumnezeu sprijina doar cu aceea care nu
dau crezare sistemelor de investigare a viitorului pe cai oculte, ci se orienteaza in viata
prin intermediul Sfintelor Scripturi. A treia concluzie etica, este ca daca se anunta o
Imparatie a Dreptatii, a carei monarh este insusi Dumnezeu, si ca doar cei drepti o vor
locui, inseamna ca doar cei care au absolvit scoala caracterului pot intra in ea. Daca sunt
mandru si nu pierd ocazia sa-mi etalez "calitatile" dobandite mai mult sau mai putin
onest, daca ma pierd cu firea si daca vociferez cand sunt nedreptatit; daca la o adica as
"calca pe cadavre" pentru a ma afirma si pentru a castiga ceva; daca sunt xenofob si
manifest intoleranta religioasa, suficient cat sa nu-mi pese de cei ce nu-mi impartasesc
opiniile si practicile religioase; daca imi place sa fiu un "cavaler ratacitor " si imi repugna
ideea de a lucra impreuna cu altii si de a imparti cu ei laurii, in cazul acesta am disperata
nevoie sa-mi aleg un model de viata remarcabil cum ar fi Daniel. In acest caz imi voi
revizui prioritatile. Aceia care au ramas repetenti la scoala caracterului, au un meditator
excelent pe care-l vom recomanda : Domnul nostru Isus Hristos. Adresati-va Lui fara
formalitati sau intermediari, rugandu-va cat mai simplu in chestiunea in care stiti ca aveti
nevoie de ajutor, si revizuiti-va drastic comportamentul. Nimeni din cei ce vin la El "nu
pleaca cu mainile goale". Atentie insa "Scoala Caracterului " nu este absolvita niciodata !
Nu va culcati pe o ureche de la primele rezultate.

Concluziiteologicelacapitolul2 Prof.Dr. Florin Laiu, in lucrarea sa "Daniel si

Apocalipsa" face urmatoarea sinteza: "Descoperirile lui Dumnezeu cu privire la viitorul
omenirii nu pot fi cunoscute sau explicate de viitorologii sau ocultistii pe care se bizuie
potentatii lumii . Nici frica de moarte nu I-ar determina pe acestia sa recunoasca mai mult
decat ca aceste lucruri nu sunt in posesia muritorilor. Prin visul lui Nebucadnetar,
Dumnezeu a judecat pe imparatul Babilonului si pe inteleptii lui, Inaltandu-Se pe Sine si
pe slujitorii Lui. Tuturor ctitorilor de imperii zidite pe sabie, Dumnezeu le prezice un
viitor pe masura. Sabie dupa sabie aduce imperiu dupa imperiu si in cele din urma,
judecata divina instaureaza imparatia universala a dreptatii dupa ce matura toate
ramasitele Babilonului antic si modern. Pentru statele de aur , de fier si lut ale lumii ,
profetia nu prevede nici o mantuire . Dar individului , pentru ca acesta este, de regula ,
calcat in picioare , Dumnezeu ii ofera sansa de a participa la Imparatia Vesnica a Pietrei ,
de a sta pe Muntele Domnului. Cand Isus va primi imparatia, in ceruri, inainte de a reveni
pe pamant "piatra s-a dislocat din munte "si nu se mai poate face nimic pentru a se
impiedica impactul ei. Idolul este prea teapan, prea mandru pentru a se inchina
"Tamplarului din Nazaret."
DANIEL (Una dintre cele 66 de carti ale Bibliei) CAPITOLUL III Daniel in Babilon
1. Imparatul Nebucadnetar a facut un chip de aur, inalt de sase zeci de coti si lat de sase
coti. L-a ridicat in valea Dura, in tinutul Babilonului.
2. Imparatul Nebucadnetar a poruncit sa cheme pe dregatori, pe ingrijitori si pe

carmuitori, pe judecatorii cei mari, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecatori, si pe toate

capeteniile tinuturilor, ca sa vina la sfintirea chipului, pe care-l inaltase imparatul
Nebucadnetar.
3. Atunci dregatorii, ingrijitorii si carmuitorii, judecatorii cei mari, vistiernicii, legiuitorii,
judecatorii, si toate capeteniile tinuturilor, s-au strans la sfintirea chipului pe care-l
inaltase imparatul Nebucadnetar. S-au asezat inaintea chipului pe care-l inaltase
Nebucadnetar.
4. Iar un crainic a strigat cu glas tare: Iata ce vi se porunceste, popoare, neamuri, oameni
de toate limbile!
5. In clipa cand veti auzi sunetul trambitei, cavalului, chitarei, alautei, psaltirii,
cimpoiului, si a tot felul de instrumente de muzica, sa va aruncati cu fata la pamant, si sa
va inchinati chipului de aur, pe care l-a inaltat imparatul Nebucadnetar.
6. Oricine nu se va arunca cu fata la pamant si nu se va inchina, va fi aruncat chiar in
clipa aceea in mijlocul unui cuptor aprins."
7. De aceea, in clipa cand au auzit toate popoarele sunetul trambitei, cavalului, chitarei,
alautei, psaltirii, si a tot felul de instrumente de muzica, toate popoarele, neamurile,
oamenii de toate limbile s-au aruncat cu fata la pamant si s-au inchinat chipului de aur pe
care-l inaltase imparatul Nebucadnetar.
8. Cu prilejul acesta, si in aceeas vreme, cativa Haldei s-au apropiat si au parat pe Iudei.
9. Ei au luat cuvantul si au zis imparatului Nebucadnetar: Sa traiesti vesinic imparate!
10. Ai dat o porunca, dupa care toti cei ce vor auzi sunetul trambitei, cavalului, chitarei,
alautei, psaltirii, cimpoiului si a tot felul de instrumente de muzica, vor trebui sa se
arunce cu fata la pamant, si sa se inchine chipului de aur;
11. si dupa care, oricine nu se va arunca cu fata la pamant, si nu se va inchina, va fi
aruncat in mijlocul unui cuptor aprins.
12. Dar, sunt niste Iudei, carora le-ai dat in grija trebile tinutului Babilonului, si anume
Sadrac, Mesac si Abed-Nego, oameni cari nu tin seama deloc de tine, imparate. Ei nu
slujesc dumnezeilor tai, si nu se inchina chipului de aur pe care l-ai inaltat tu!"
13. Atunci Nebucadnetar, maniat si plin de urgie, a dat porunca sa aduca pe Sadrac,
Mesac si Abed-Nego. Si oamenii acestia au fost adusi indata inaintea imparatului.
14. Nebucadnetar a luat cuvantul, si le-a zis: Inadins oare, Sadrac, Mesac si Abed-Nego,
nu slujiti voi dumnezeilor mei, si nu va inchinati chipului de aur, pe care l-am inaltat?
15. Acum fiti gata, si in clipa cand veti auzi sunetul trambitei, cavalului, chitarei, alautei,
psaltirii, cimpoiului si a tot felul de instrumente, sa va aruncati cu fata la pamant, si sa va
inchinati chipului pe care l-am facut; daca nu va veti inchina lui, veti fi aruncati pe data in
mijlocul unui cuptor aprins! Si care este dumnezeul acela, care va va scoate din mana
mea?"
16. Sadrac, Mesac si Abed-Nego au raspuns imparatului Nebucadnetar: Noi n-avem
nevoie sa-ti raspundem la cele de mai sus.
17. Iata, Dumnezeul nostru, caruia ii slujim, poate sa ne scoata din cuptorul aprins, si ne
va scoate din mana ta, imparate.

18. Si chiar de nu ne va scoate, sa stii, imparate, ca nu vom sluji dumnezeilor tai, si nici
nu ne vom inchina chipului de aur, pe care l-ai inaltat!"
19. La auzul acestor cuvinte, Nebucadnetar s-a umplut de manie, si si-a schimbat fata,
intorcandu-si privirile impotriva lui Sadrac, Mesac si Abed-Nego. A luat din nou cuvantul
si a poruncit sa incalzeasca de sapte ori mai mult cuptorul, de cum se cadea sa-l
incalzeasca.
20. Apoi a poruncit unora din cei mai voinici ostasi din ostirea lui sa lege pe Sadrac,
Mesac si Abed-Nego, si sa-i arunce in cuptorul aprins.
21. Oamenii acestia au fost legati cu ismenele, camasile, mantalele si celelalte haine ale
lor, si aruncati n mijlocul cuptorului aprins.
22. Fiindca porunca imparatului era aspra si cuptorul era neobicinuit de incalzit, flacara a
ucis pe toti oamenii, cari aruncaser in el pe Sadrac, Mesac si Abed-Nego.
23. Dar acesti trei oameni: Sadrac, Mesac si Abed-Nego, au cazut legati in mijlocul
cuptorului aprins.
24. Atunci imparatul Nebucadnetar s-a inspaimantat, si s-a sculat repede. A luat cuvantul,
si a zis sfetnicilor sai: N-am aruncat noi in mijlocul focului trei oameni legati?" Ei au
raspuns imparatului: Negresit, imparate!"
25. Atunci imparatul Nebucadnetar s-a inspaimantat, si s-a sculat repede. A luat cuvantul,
si a zis sfetnicilor sai: N-am aruncat noi in mijlocul focului trei oameni legati?" Ei au
raspuns imparatului: Negresit, imparate!"
26. Apoi Nebucadnetar s-a apropiat de gura cuptorului aprins, si, luand cuvantul, a zis:
Sadrac, Mesac si Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Prea Inalt, iesiti afara si veniti
incoace!" ai Sadrac, Mesac si Abed-Nego au iesit din mijlocul focului.
27. Dregatorii, ingrijitorii, carmuitorii, si sfetnicii imparatului s-au strans si au vazut ca
focul n-avusese nici o putere asupra trupului acestor oameni, ca nici perii capului lor nu
se parlisera, hainele le ramasesera neschimbate, si nici macar miros de foc nu se prinsese
de ei.
28. Nebucadnetar a luat cuvantul, si a zis: Binecuvantat sa fie Dumnezeul lui Sadrac,
Mesac si Abed-Nego, care a trimes pe ingerul Sau si a izbavit pe slujitorii Sai cari s-au
increzut in El, au calcat porunca imparatului si si-au dat mai degraba trupurile lor de cat
sa slujeasca si sa se inchine altui dumnezeu de cat Dumnezeului lor!
29. Iata acum porunca pe care o dau: orice om din orice popor, neam sau limba ar fi, care
va vorbi rau de Dumnezeul lui Sadrac, Mesac si Abed-Nego, va fi facut buca?i si casa lui
va fi prefacuta intr-un morman de murdarii, pentruca nu este niciun alt dumnezeu, care sa
poata izbavi ca El."
30. Dupa aceea, imparatul a inaltat pe Sadrac, Mesac si Abed-Nego la mare cinste, in
tinutul Babilonului.

Cap.III Un gigant din aur... neimportant

versetul1 Una din tablitele de lut care au fost descoperite in Babilon, tradusa si
publicata in 1956, spune ca in armata lui Nebucadnetar in echivalentul lunii Decembrie a
anului 594 (I.Hr.) in al zecelea an al domniei acestuia a avut loc o rascoala destul de
mare. Imparatul a zdrobit sangeros aceasta rascoala "Ucigand pe multi din propria sa
armata. Cu propria sa mana el a prins pe vrajmasii sai". Anumiti comentatori cred ca
acesta a fost unul din motivele pentru care monarhul a dat dispozitie sa se ridice un colos
care sa afirme gloria imperiului sau. O datare riguroasa a acestui eveniment nu a fost
pana acum posibila. Desigur exista cateva ipoteze privitor la aceasta chestiune .
Septuaginta si traducerea lui Teodotiu dateaza evenimentul ca avand loc in cel de-al 18lea an de domnie a lui Nebucadnetar , altii sugereaza ca a avut loc intre 594 si 593(i.Hr.).
Argumentele lor se bazeaza pe ideea ca aceasta data ar coincide cu cel de-al 4-lea an a lui
Zedechia, cand acesta a facut o vizita in Babilon (Cartea profetului Ieremia cap. 51 ,
vers.59) fiind posibil ca aceasta vizita sa fi fost determinata de porunca lui Nebucadnetar
ca toti oficialii si vasalii sa fie prezenti cu aceasta ocazie in Babilon. Astfel Zedechia, un
om slab si pervers, n-a avut nici un fel de scrupule atunci cand s-a vazut in fata poruncii
imaratului, ceea ce nu a fost cazul celor trei tineri evrei. Unii au emis ideea ca aceasta
sarbatoare a fost determinata de cucerirea Ierusalimului (intrand astfel in contradictie cu
afirmatiile Septuagintei si ale lui Teodotiu, intrucat aceasta decisiva cucerire a fost in al
19-lea an al monarhului). Alt autor (Adam Clark) sustine ca acest eveniment a avut loc
dupa "boala"(nebunia) lui Nebucadnetar. Insa ramane clar ca evenimentul a avut loc dupa
cele relatate in capitolul II . Autoarea E.G. Wihte in cartea sa "Profeti si regi"
consemneaza urmatoarele : "Cuvintele 'tu esti capul de aur' (cap.2 vers.38) facusera o
impresie profunda asupra mintii conducatorului. Inteleptii din imparatie profitand de
aceasta precum si de reantoarcerea sa la idolatrie, i-au propus sa faca un chip
asemanator cu acela pe care l-a vazut in vis si sa-l inalte acolo unde toti puteau vedea
capul de aur care fusese interpretat ca reprezentand imparatia lui. Incantat de sugestia
magulitoare, s-a hotarat sa treaca la actiune si sa mearga chiar mai departe. In loc sa
reproduca chipul asa cum il vazuse, el a depasit (ignorat) originalul. Chipul inaltat de el
nu scadea in valoare de la cap spre picioare, ci a fost in intregime din aur, ca simbol in
tot Babilonul al unei imparatii vesnice, indestructibile si atotputernice, care va sfarama
in bucati toate celelalte impatratii si va ramane vesnic dar atunci cand (adevarul este
amestecat cu minciuna) este folosit ca sa inalte eul si sa promoveze planurile oamenilor,
el devine o putere spre rau". De ce nu a fost prezent si Daniel ? Nu stim. Fie a fost
bolnav, fie ca imparatul, stiindu-i statornicia si pretuindu-l nu a vrut sa-l expuna poruncii
sale care ar fi insemnat o executie sigura , a preferat sa il trimita in misiune. Valea Dura
nu a fost identificata cu precizie. Insa numele ei (Akk Duru), care inseamna "loc
inconjurat de cu ziduri" este obisnuit in nomenclatorul mesopotamian. Niste tablite de lut
descoperite (1V R/38, 9-11/b) mentioneaza trei localitati care au in componenta numelui
lor cuvantul "Dur". Un arheolog (Oppert) a identificat locul pe raul Dura , nu departe de
Babilon, iar la 20 km sud-est de Hillah se afla colinele Tulul Dura. Interesanta este
descoperirea pe care acest arheolog a facut-o aici. Una din coline, cunoscuta si sub
numele de el-Mokattat este constituita dintr-o structura patrata de caramida inalta de 6
metri cu baza de 14 metri care, dupa parerea acestui arheolog ar putea fi piedestalul
statuii ridicate de Nebucadnetar. Celelalte 2 localitati cu numele de Dura sunt amintite in
izvoarele clasice Polybios (una la varsarea raului Chaboras in Eufrat, nu departe de

Carehemish, dar aceasta nu poate fi cuprinsa in tinutul Babilonului; cealalta este

mentionata dincolo de Tigru, nu departe de Apolonia, dar si aceasta este prea departe). In
concluzie Dura era undeva, nu departe de cetatea Babilon. Sa ne ocupam putin de
semnificatia gestului lui Nebucadnetar. Profetia l-a reprezentat ca fiind capul de aur. Daca
a ridicat un colos intreg de aur asta poate insemna ca nu i-a convenit deloc statutul de
imperiu trecator. Aceast simptom al iluziei nemuririi este regasit la majoritatea imperiilor,
cea mai cunoscuta afirmatie fiind : "Romani non preanti" (facuta, culmea, de un parinte al
bisericii : Augustin). Aceasta afirmatie (care declama eternizarea romanilor) si aceste stari
de lucruri ar trebui sa dea mult de gandit conducatorilor lumii acesteia. Nimic din ce se
naste sub soare nu are durabilitate. "Totul este desertaciune si o goana dupa vant", este o
afirmatie facuta de imparatul Solomon si este o maxima care vibreaza de semnificatii in
acest context. Conform comentatorului Clark dimensiunea aproximativa a acestui colos
era de 30 de metri inaltime si 3 metri latime , si ar fi cantarit cam 4 131 430 kilograme
aur, cea ce era prea mult chiar si pentru Nebucadnetar. De fapt era un postament si un
obelisc cu chip de om , probabil din lemn si poleit cu aur, asa cum s-a procedat si in cazul
confectionarii chivotului pentru sanctuarul din pustie . Desigur in Babilon existau statui
din aur masiv. Deci Nebucadnetar ar fi avut de unde sa se inspire. Proportia care o are
acet colos include si piedestalul pe care era asezata statuia. Interesanta este insa
semnificatia acestei proportii : numarul 6 avea o mare insemnatate pentru orientali, fie ei
evrei , babilonieni sau alte popoare. Sistemul sexazecimal (un sistem bazat pe numarul
60) era folosit in Babilon , conform textelor cuniforme. De fapt era o inventie
babiloniana. Acest sistem are unele avantaje fata de sistemul zecimal. De exemplu, 60
este divizibil cu 12 factori, in vreme ce 100 numai cu 9 factori. Sistemul este inca folosit
la masurarea secundelor, minutelor si orelor. Mai mult, acest sistem era profund relevat in
cabalistica babiloniana, fiind foarte uzitat de catre preotii- ghicitori. Cifra 6 reprezenta
simbolic in lume babiloniana culmea umana absoluta. Cifrele cuprinse intre sistemul
sexazecimal si cel zecimal nu erau pronuntate (un fel de tabu) probabil pentru ca erau
considerate sacre.

versetele23 Ne este prezentata scena unei intalniri foarte bine regizate in toate
detaliile, si studiata pentru a avea profund impact psihologic asupra reprezentantilor
imperiului, avand aerul unei intalniri ecumenice, purtand teribilul sigiliu al autoritatii
civile.
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context:
Ideeadesubstratesteclarasiafostintotdeaunafolositadealungulveacurilorde
catretortionariilumii:"Dacateinchinizeuluimonarhului,acceptiprinaceasta,
investireasiprotectialuidecatrezeullacareteaiinchinatsitu.Prezintiinacest
felgarantiecaestiunsupusloial.Nuacceptiacestzeu,inseamnacanuaiprea
multemotivesaifiloialmonarhuluisisatipesedepedeapsazeuluicarela
investitsicareilprotejaza,pentrucatunutetemideacestzeu".Defapt,metoda
insineprincarese"testeaza"asazisaloialitateprinamenintarecumoartea,
prezintaunviciu.Poatefiocaziafatarnicilorsialingusitorilorsadeailuzii
gratuitemonarhului.Inrealitate,loialitateafatadeconducatoraresinuaredea
facecucrezulreligios,catmaidegrabacucaracterulsupusului.Dacaascultacu
atatatariedeglasulMonarhuluiUniversuluisinudezeulsau,vaascultatotcu
atatatarie(panalaporuncadivina)sideporuncasuzeranului.Dacaestefatarnicsi

isicalcaconstiintadeinchinatorfatadeDumnezeului,doarpentrucaseteme
pentrupielealui,nupoateprezentagarantieniciinvremuriderastristepentru
monarh!
Ideeaacestuiexercitiudeloialitatepleacadelapremisefalse.Acumvom
dezvaluideceaccentuamaceastaidee.Prinprofetiestimcavaveniovremecand
unguvernmondialpoliticoreligiosvaapelalaunastfeldenefericitexercitiude
loialitate.Incercarileprincareautrecutceitreitinerievreivordeveniincercarile
uneigeneratiiintregideinchinatorilaadevaratulDumnezeu,Celcareafacut
cerul,marea,siizvoareleapelor,in6zileiarinziuaa7asaodihnit,a
binecuvantatsiasfintitaceastazi,siaporuncittuturor,prinporuncaa4aa
decalogului,saseopreascadinlucru,saosfinteascasisaseinchineLui(in
aceastazi).AcestaziesteSabatulzileia7aSambata,ziuapecareBiserica
Catolicasaincumetatsaoschimbecuoaltazideinchinare,afirmandraspicatca
cineseinchinaDuminica,respectasemnulautoritatiiBisericiiRomane.Sicasa
sedovedescafatarniciasupusilorfatadeacestguvernpoliticoreligios,dupace
excrocheriacucarevoramagipelocuitoriipamantuluivaficonsumatasidatain
vileag,sevorreeditasceneledintimpulrevolutieifrancezeincareintregulsistem
eclesiasticafostdistrus.
Sanufimintelesigresit,fiecaaceastaprofetiesanuseimplineascaniciodata,nu
dusmanimfratiinostriicatolicioridealtaconfesiune,iarpemultidintreei
vedemchipulDomnuluiIsussisangeleSaurascumparator,darinstitutiaincare
stauinnecunostintadecauzamultidintreei,poartasangelemartirilorpentru
adevarulluiHristos.AcestsangevafirazbunatdemanialuiDumnezeu.
Cuvintele"IesitidinmijloculeicopiiMei,casanufitipartasilapacateleeisisa
nufitilovitideurgiileei"liseadreseazacuprecadere.
Cine erau invitati aici?

Dregatorii erau printii sau satrapii.Transliterarea din cuneiforma este

"satrapanu"si este cunoscuta arheologilor inca de pe timpul lui Sargon
II(722-705 I.Hr.) . Se sugereaza de catre specialisti ca expresia este de
origine huriana, iar persii au preluat-o .

Ingrijitorii erau guvernatorii si prefectii. In aramaica pechah sinonim cu

signin erau expresii semitice de origine asiriana folosite des in Vechiul
Testament in mod deosebit in perioada exilica si postexilica.

Sensul cuvintelor Judecatorii sau consilierii, vine de la o expresie

semitica din perioada persana mijlocie. Aceasta expresie nu este atestata si
in perioada persana timpurie, dar aceasta nu inseamna ca nu este valida, ca
dealtfel si celelalte expresii listate.

Urmatoarea expresie de judecatori aramaicul dethabar este intalnita si in

documentele cuneiforme sub forma de databari si care inseamna capetenie
(serif sau magistrat) este sinonima cu aramaicul tiphtay. Expresia se afla si
in papirusul din Elefantine.

Poate ca pare obositoare repetarea enumerarii acestor titluri, cum si repetarea enumerarii
instrumentelor muzicale, dar trebuie sa le acceptam ca fiind canoanele retorici semite ce
impuneau aceasta repetitie. Interesant ca in Septuaginta aceasta repetitie este taiata in
economia traducerii, aratand ca exista o diferenta de gusturi intre semiti si clasiicii greci.
Dar traducerea greaca a lui Teodotiu de mai tarziu o pastreaza, avand importanta ei
retorica si chiar satirica.

versetele47 Cercetatorul atent trebuie sa inteleaga aici ideile de inchinare si adorare

pe de o parte si pe de alta parte autoritatea intr-un stat. Problema este deosebit de
sensibila si a infierbantat spiritele in toata istoria. Trebuie sa precizam ca de-a lungul
timpului unitatea dintre biserica si stat a caracterizat majoritatea popoarelor antice,
inclusiv statul ebraic. In fata acestei unitati poporul trebuia sa se supuna. Diferenta dintre
sistemul ebraic era insa evidenta: in timp ce popoarele pagane supuneau popoare si le
impuneau adeseori religia lor ca si in cazul de fata, Israelul fie distrugea definitiv acele
popoare, fie le lua doar tributul si nu avea alta legatura religioasa cu ele (cel putin asa
proceda in perioada sa de ascultare de principiile lui Dumnezeu). In aceste situatii se
creia un zid de netrecut care avea drept scop protejarea propriilor cetateni in fata coruptiei
pagane, si pe de alta parte izolarea sau starpirea focarelor de "infectie". Insa nu se cunosc
cazuri de fortare a constiintelor oamenilor sa accepte pe Ienhova prin constrangere. De
altfel aceasta metoda nici nu da rezultat in adevaratul sens al cuvantului.
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context:
Un"prozelit"careafost"convertit"prinforta,nuvauitaumilintalacareafost
supus,sichiardacaauitato,nuvafiniciodatadispussafacasacrificiidebuna
voiepentrunoua"credinta"(carenuestedefaptalui).Deciideeadeaconstrange
cetateniisaadopteoreligie"oficiala"estecatsepoatedeineficienta.Nuarezistat
niciinIsrael,acoloundesemanifestainmodcurentputerealuiDumnezeu.De
fapt,esteunsoimascatdejafcombinatcupretentiadeafisinguruldetinatoral
revelatiei,aladevaruluisiallegaturiicucealaltalume.Aceastaiaformaunei
supunerifatadeoinstitutiereligioasaceflirteazacuputerealaica.Nuestedeloc
unlucrusanatos!Statularputeamaidegrabasaperceapaimpozitespecialedela
cetateni,fieeisidealteculte,pecaremaiapoilearputeavirainvisteriacultului
favorizat.Infelulacestaseprevineoalterareastandarduluicredintei"oficiale"iar
pedealtaparteestesatisfacutapretentiacultuluiprivilegiat.Ideeaaceastaeste
insainacceptabilapentucultulincauza,intrucat"isefaceportie"iaraceasta
limitaiipare"sufocanta".Pelangaaspectulpecuniarmaiseareinvedereinca
douamotive:dorintadeprestigiusiposibilitateacalaunmomentdat,cand
relatiileseracescintreputeresicult,acestadinurma,sapoatasantajacuinfluenta
pecareoareasupramaselor,pecareleaconditionatsalefieobedientelor,sisa
instigelanesupunere.Acestultimmotivartrebuisafieunulseriosdemeditatie
pecaresailaibeinvedereautoritateacivilaatuncicandsargrabisafacapactul
cu...!Inconcluziestatulpoatecastigapetermenscurtdar,sigurpierdepetermen
lung,intrebuintandmetodaluiNebucadnetardinacestcontext.
In Israel puterea de influenta a preotilor a fost mult timp limitata prin sistemul zecimii (a

zecea parte din venitul cetatenilor intrand in visteria templului) . Astfel preotimea avea
parte de bani, de orase (care le cazuse la inpartirea tarii cand aceasta a fost cucerita), de
grau, faina, ulei si carne (provenita de la jertfe). Sistemul a fost atat de eficient incat doar
la mult timp a degenerat (perioada Macabeilor - preotii zeloti, deveniti mai apoi regi fara
investitura divina, adica nu erau dintre descendentii lui David , asa cum poruncise insusi
Dumnezeu) . Vom vedea in acest capitol unde se va ajunge atunci cand puterea religioasa
interfereaza cu puterea administrativa. In ceea ce priveste numele instrumentelor
muzicale s-a iscat o controversa apriga cu acuzatorii de mai tarziu ai autorului. Se afirma
ca babilonienii nu aveau de unde sa aiba cunostiinta despre instumentele cu denumiri
grecesti decat mai tarziu, dupa ce au fost cuceriti de Alexandru Macedon.
Provenienta instrumentelor muzicale :

trambitele si cavalul erau de origine semitica

Chitara alauta si psaltirea erau de origine greceasca.

cimpioul este de origine necunoscuta.

Astfel, acesta a fost un argument pentru a se demonstra ca aceasta carte este scrisa la o
data mult mai tarzie decat perioada domniei lui Nebucadnetar. Dar comerciantii greci
erau binecunoscuti in bazinul mediteranean inca din sec.7(i.Hr.), iar imperiul babilonian
de la acea data avea contact cu aceasta zona. La inceputul sec.6(i.Hr.) coastele Siriei si a
Palestinei erau pline de comptuare grecesti, multe dintre ele fiind descoperite in ultimii
ani. De asemeni aflam din scrierile cuneiforme ca ionienii si lidienii erau printre strainii
folositi la proiectele de construcii ale imperiului. Acestia erau tamplari, dulgheri, artizani
si mai mult ca sigur ca au adus cu ei instrumentele muzicale necunoscute in acolo. Nu
este de mirare ca babilonienii au primit aceste instrumente cu numele original al acestora.
In cartea profetului Isaia la cap.14, vers.11 si in Psalmul 137, vers.3 ne este confirmat
faptul ca babilonienii erau mari iubitori de muzica insrumentala. Momentul solemn in
care aceasta orchestra simfonica avea sa dea semnalul triumfal al inchinarii trebuia sa fie
unul maret, refuzul inchinarii urmand sa fie privit ca ceva penibil si inacceptabil, ca o
ofensa adusa monarhului. Desigur ca Daniel a avut inainte ocazia sa ii explice
imparatului ca refuzul inchinarii evreilor la zeii sai nu avea nimic cu tradarea, ci tinea de
ascultarea fata de adevaratul Dumnezeu.

versetele814 Sa nu avem impresia ca patriotismul i-a indemnat pe haldei (carora

Daniel impreuna cu acesti trei tineri le-au scapat viata) sa ii pareasca imparatului, ci
vanitatea si gelozia. Sa ne amintim ca in urma intamplarii relatate in capitolul II "acesti
iudei" primisera privilegii importante, in vreme ce ei abia au scapat cu viata si au fost
facuti de rusine impreuna cu practicile lor. De fapt era un moment neplacut si pentru
imparat, intrucat acesta era un repros mascat de a fi pus in fruntea statului "astfel de
tradatori". Trebuie sa fim siguri ca nu Daniel si prietenii sai au fost aceea care au sfatuit
pe imparat la o asemenea ceremonie. Mai mult ca sigur ca "interpretii" au reusit prin
lingusiri sa intre in gratiile monarhului si sa-i sugereze o soarta mai fericita pentru
Babilon, decat postura de imparatie tranzitorie. Interesant este comentariul pe care il face
S.N. Haskell in cartea sa "The Story of Daniel the Prophet" : "Universul intreg privea cu
interes sa vada atitudinea acestor barbati. Controversa nu era, de fapt, intre om si
Satana, ci intre Satana si Hristos. Ei erau chemati sa ia atitudine fie de partea lui
Dumnezeu, fie de partea lui Satana. Ce valoare mai poate avea o religie care admite

compromisul? Dar acesti iudei au invatat din istoria poporului lor ca neascultarea n-a
adus decat dezonoare, dezastru si ruina . Si ei s-au hotarat sa asculte de Dumnezeu."

versetele1318 Nebucadnetar se afla intr-o situatie de-a dreptul incomoda. El insusi

declarase public "Cu adevarat Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor si Domnul
imparatilor". Din acest motiv acuzatia pe care o aducea acestor tineri demnitari ii
dovedea lipsa de integritate. Nu exista, in contextul spuse sale, nici un motiv de
incriminare pentru acesti evrei care ramaneau statornici adevaratului Dumnezeu. De
aceea "Nu era necesar sa raspunda (sa se scuze)". De fapt, Nebucadnetar nu le cerea,
propriu-zis, sa renunte la Dumnezeul lor, pe care parea ca il apreciase o data, ci sa
recunoasca ca Babilonul era cea mai mare putere din lume, prin simbolul care era
infatisat in campia Dura. De altfel Nebucadnetar si-a incalcat inca odata cuvantul cand a
le-a oferit o noua ocazie acestor tineri sa se inchine idolui de aur, pentru ca porunca
stipula ca oricine nu se supune acestei cerinte va muri. Intrucat existau martori, sentinta
trebuia doar executata. Sa nu il judecam insa gresit pe acest suzeran. Este foarte greu de
gasit oameni loiali si in acelasi timp capabili. Nu ii era deloc usor imparatului sa ucida
astfel de oameni, motiv pentru care le-a mai dat o sansa, desi aceasta insemna inca o
dovada de inconsecventa. Poate parea o dovada de incumetare ca au vorbit in locul lui
Dumnezeu, atunci cand au afirmat ca El ii va salva din foc. Insa cu aproape 100 de ani
inainte de acest eveniment, profetul Isaia formulase din partea lui Dumnezeu o fagaduinta
adresata oamenilor Sai credinciosi, prin care se angaja sa salveze din foc sau din apa pe
cei care pe care Il ascultau. (cartea profetului Isaia cap.43 ves.2), deci nu au facut decat
sa-si exprime credinta in aceasta fagaduinta. Iar ca sa exprime o rezerva fata de
providenta suzerana a lui Dumnezeu care are dreptul sa aplice sau nu ceea ce a promis in
functie de persoane si imprejurari, au mai adaugat : afirmatia din versetul 18. Mania lui
Nebucadnetar a fost insa aceea care a ispitit mana Domnului. afirmand cu
iresponsabilitate : "care este dumnezeul acela care va va scoate din mana mea?".
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context:
Evidentiemunaspectdeosebitdeimportantinceprivestesimbolisticaprofetiilorbiblice.
IncarteaApocalipsasuntintalniteEgiptulsiBabilonulcasimbolurialeputerilorcareau
persecutatpoporulluiDumnezeu.Careesteinsadiferentadintreele?IncarteaExodului
lacap.5,vers.2faraonul,careprezentatunicalputeriiegiptenedeclara:"Cineeste
Domnul,casaascultdeglasulLuisisalaspeIsraelsaplece?..."exprimandprin
aceastaexpresie

ateismul
faraonic(contrarafirmatiilorcelormaimultiegiptologi,cumcafaraoniieraupersoanecu
respectfatadezei).IarprinafirmatiapecareofaceacumNebucadnetar("careDumnezeu
vavascoatedinmanamea"),seexprima

acceptareadedreptaexistenteiluiDumnezeu
dartagaduireadefaptaeficienteiputeriiLuifatadeputerealaica,aceastadinurmafiind
maimare,motivpentrucaresolicitaprimatulinchinarii,caoconditieatolerantei.
Iata un comentariu deosebit pe care il face Desmond Ford in cartea sa "Daniel" : Cei trei

barbati nu s-au aplecat, nu au cedat, si nu au ars, nu au fost niciodata uitati de oameni...

Numele lor s-a pastrat . Dar cine mai cunoaste numele acuzatorilor lor? S-au pastrat
numele lui Nebucadnetar si acelea ale lui Sadrac, Mesac si Abed-Nego. Calea supunerii
si, deci, calcarea vointei si poruncii lui Dumnezeu, este calea mediocritatii, iar pretul
adevaratei glorii este independenta spiritului si credinciosia fata de Cel Prea Inalt." Atat
cat au putut sa respecte porunca imparatului acesti tineri au facut-o. Si au facut-o atat de
bine incat monarhului i-a fost foarte greu sa-i ucida. La chemarea imparatului, sau dus in
valea Dura. Insa unde pretentiile imparatului intrau in confict cu legea lui Dumnezeu, ei
au ramas de partea lui Dumnezeu fara sa ia in calcul consecintele ce decurg. Acest
principiu este statuat in raspunsul de aparare pe care l-a dat Petru in fata sinedriului
(cartea Faptelor Apostolilor cap.5, vers.29) : "Judecat voi daca trebuie sa ascultam mai
mult de oameni decat de Dumnezeu"

versetele1925 Dupa ves.23 din traducerea Septuaginta si Teodotiu, urmeaza o

adaugire apocrifa de 68 de versuri numita cantul celor trei copii sfinti. Cantecul consta in
trei parti :
Rugaciunea lui Azaria (Abed-Nego) ce cuprinde atat marturisire cat si o rugaciune;
O proza in care sunt descrise gradul de incalzire, temperatura focului si coborarea
ingerului pentru a stinge dogoarea prin intermediul unui vant umed;
Binecuvantarea celor trei.
Desi este considerata de catre Jerome un fals, ea a patruns in traducerea catolica a Bibliei
si a fost considerata canonica. Se crede ca a fost scrisa pe la anul 100 (I.Hr.). Atunci cand
Nebucadnetar a poruncit sa se incalzeasca inca de sapte ori cuptorul a facut-o pentru a
impiedica o interventie divina in executarea sentintei, gandind ca daca forta focului este
de sapte ori mai mare, puterea divinitatii va deveni ineficienta. O autoare inspirata
declara referindu-se la acest moment : "Convingerile satanice au facut ca infatisarea lui
sa para ca a unui demon; si cu toata asprimea cu care putea porunci, a dispus ca
cuptorul sa fie incalzit de sapte ori mai mult decat de obicei si ca cei mai puternici ostasi
sa-i lege pe tineri si sa-i arunce in cuptor. El simtea ca era necesara o putere mai mare
decat de obicei pentru a trata pe acesti nobili barbati. Era puternic stapanit de gandul ca
ceva neobisnuit le va lua apararea, si acestor ostasi puternici li s-a poruncit sa se ocupe
de ei." (E.G.Wihte, Marturii speciale/6 mai 1897) Expresia "Fiu de dumnezei" a fost
interpretata diferit de-a lungul timpului de catre diferitele scoli de teologie. Teologii evrei
au identificat acest "fiu de dumnezei" cu un inger, aceasta interpretare reflectandu-se in
Septuaginta, care reda aceasta expresie : "asemenea unui inger al lui Dumnezeu". Parerea
interpretilor bisericii primare (Hipolit, Crisostom etc.) era ca persoana prezenta aici era
una dintre persoanele Dumnezeirii. Desi, asa cum spune Jerome, imparatul nu merita sa
vada pe Fiul lui Dumnezeu. Prezenta Sa era acolo pentru binele celor trei tineri. Ceea ce
fusese fagaduit prin profetul Isaia (cap.43, vers.2) si anume ca "El va fi cu ei (cu aceea pe
care ii socoteste copiii Sai)". Aceeasi scriitoare inspirata consemneaza : "Dar Domnul n-a
uitat pe ai Sai. Atunci cand martorii Sai au fost aruncati in cuptorul incins, Mantuitorul
li S-a descoperit in persoana si impreuna au mers in mijlocul flacarilor. In prezenta
Domnului caldurii si frigului, flacarile si-au pierdut puterea de a consuma... De unde a
cunoscut imparatul cum arata un Fiu de Dumnezeu? Captivii evrei, ocupand functii de
raspundere in Babilon, in viata si caracterul lor, au reprezentat inaintea lui adevarul.

Cand au fost intrebati in legatura cu ratiunea credintei lor, fara nici un fel de ezitarea ei
au vorbit despre aceasta. Clar si in mod simplu, ei au prezentat principiile neprihanirii,
invatandu-i astfel pe cei din jur despre Dumnezeul Caruia se inchinau. Au vorbit despre
Hristos, Rascumparatorul ce va veni; si in infatisarea Celui de-al patrulea din mijlocul
focului imparatul a recunoscut pe Fiul lui Dumnezeu." (E.G. Wihte, "Profeti si regi").
Expresia aramaica "Elahin", care inseamna "zei", este un plural (sing. "Elah"). In unele
locuri expresia se refera la zeii pagani (cap, 2 vers.11, 47; cap.5 vers.4, 23). Sunt insa si
pasaje in care acest plural poate fi inteles ca referindu-se la adevaratul Dumnezeu (cap. 5
vers.11, 14). Dar din textele acestui capitol se poate vedea limpede ca imparatul
Nebucadnetar nu se refera la zei, ci la adevaratul Dumnezeu. Deci si traducerea :
"asemenea Fiului lui Dumnezeu" si cealalta traducere : "asemenea unui fiu de dumnezei "
sunt corecte. De fapt toate rapoartele Bibliei care se refera la minuni au fost aprig
contestate. C. S. Lewis in lucrarea sa " 'Miracles', Trueblood, Philosophy and Religion",
citat si de Desmond Ford in "Daniel" face un rechizitoriu sever acestui mod de raportare
la divina revelatie a scripturilor : "Intr-o vreme, in care legea uniformitatii era invocata
ca pentru a explica toate lucrurile, inclusiv omul, trebuie sa se spuna ceva despre minuni
ca acestea. In primul rand, toate obiectiunile aduse minunilor se bazeaza pe legea
uniformitatii, care la randu-i, este bazata pe observarea unei infinitezimale parti a
timpului. Experienta nu poate niciodata sa sa demonstreze uniformitatea. Din contra,
uniformitatea trebuie sa admita mai inainte de orice ca totul poate fi dovedit. In al doile
a rand, ca prezentul, sau viitorul trebuie sa fie totdeauna ca trecutul, faptul acesta este
numai o presupunere. In al treilea rand, punctul de vedere al crestinului cu privire la
minuni este acela ca ele nu sunt un eveniment impotriva legilor naturii, ci introducerea
de catre Creator in natura a unor factori noi, factori care dupa introducerea lor se
conformeaza tuturor legilor naturii. Datorita prezentei factorilor supranaturali ai
ratiunii si moralitatii, mai putine dovezi ale prezentei lui Dumnezeu, n-ar trebui sa
constituie o piatra de poticnire." Exista autori care afirma ca focul constituia printre
caldeeni un obiect de adoratie. Este posibil ca interventia divina sa fi vizat tocmai faptul
ca ei adorau lucrurile create si nu Creatorul acestora.
Seimpuneoprecizare.EliberareanoastraDINnecazuriesteadevarataocaziecaonoarealui
Dumnezeusafiepusainlumina,maidegrabadecateliberareanoastraDEnecazuri.

versetele2630 Cu cata meticulozitate a pregatit monarhul aceasta festivitate! Toata

inteligenta si experienta haldeilor a fost pusa la lucru. Daca s-ar fi putut sa impresioneze
si pe zei. Totul era maret si infricosator. Fastul, grandoarea si forta isi dadeau energic
mana in demersul impresionarii mintilor umane. Apare insa un incident imprevizibil.
Uriasul angrenaj al masinariei de propaganda imperiala intra in coliziune cu convingerile
religioase a numai trei tineri demnitari imperiali. Desigur ca acest conflict trebuie privit si
din perspectiva intrigilor curtii. Dar cel mai important aspect al acestei relatari este ca
toata crema diplomatiei, administratiei, armatelor si a puterii judecatoresti, adunata de
catre Nebucadnetar cu scopul de a contempla si a venera spectacolul infricosator al
puterii umane absolute, este martora unui act cum nu s-a mai vazut vreodata prin acele
locuri. Gestul lor, afirma indirect ca mai mare decat toti mai marii pamantului este Cel a
carui chip nu l-a vazut nimeni afara de Fiul, Fiu care s-a sculat ca Mare Voievod si
ocrotitor al copiilor lui Dumnezeu (asa cum o va mai face si in viitor - vezi cap.12 vers.1,
la sfarsit de istorie) si a pasit impreuna cu prietenii Sai in mijlocul iadului aprins de
slujitorii puterii imperiale. Iadul, alaturi de Hristos, este un rai in toata regula. Cine poate
descrie bucuria intalnirii dintre supusi si Maiestatea Sa, Printul Univesului. Si in ce
decor! Uitand de demnitatea sa imperiala, imparatul s-a dus pana aproape de gura
cuptorului. Aproape ca le-a implorat slujitorilor sai sa iasa din cuptor si sa puna capat
tensiunii create astfel. Avea destule motive imparatul sa fie ingrozit si sa puna intrebari
celor a caror intelepciune cunostea subit limita in fata acestei scene. Agitatia monarhului
si a suitei sale a facut locul unui vacarm in multime. Cei trei evrei ciudati pasesc demni si
nevatamati din mijlocul flacarilor ucigase sub privirile consternate ale tuturor. Nici arsi, si
nici macar mirosul fumului nu sa prins de ei sau de hainele lor. Doar legaturile cu care
fusesera legati au ars! Undeva in spate, nebagat in seama, cu un aer stupid si fanfaron
statea un gigant de aur, acum... neimportant. Oamenii se temeu si se cutremurau. Vestea
despre aceasta intamplare s-a raspandit repede in foarte multe tari prin reprezentantii
prezenti acolo. Prin ascultarea copiilor Sai Dumnezeu a fost proslavit pe intregul pamant.
Maestatea Universului a facut un gest de noblete, dar nu neaparat fata de cei trei, care vor
avea parte de inviere si vor vedea pe inca o data pe Domnul lor, ci fata de multimile
ignorante, fata de cei ce poarta orbeste raspunderea acestei lumi si fata de Nebucadnetar.
Aveau acum, acei oameni, posibilitatea sa-L cunoasca pe Cel care este Puterea Absoluta

si sa I se inchine Lui . A fost un bland avertisment pentru rasfatatul suveran. Data viitoare
aroganta il va costa mai scump. Era corect ca Nebucadnetar sa inalte pe Dumnezeu si sa
ceara respectul supusilor sai pentu El. Dar atunci cand a impus supusilor sai sa faca o
marturisire de credinta in El, isi depasea atributiile. La fel cum nu avea dreptul civil sau
moral sa arda pe cei ce nu se inchinau idolului sau, tot astfel nu avea dreptul de a ordona
inchinarea la Dumnezeu, intrucat niciodata Dumnezeu nu a impus cuiva ascultarea,
lasandu-i pe toti liberi sa aleaga cui vor sa se inchine. Toata aceasta serbare a sfarsit prin
binecuvantarea de catre Nebucadnetar a "Dumnezeului Cel Prea Inalt". Nu inseamna ca
de acum acest imparat a renuntat cu totul la idolatrie, ci ca Dumnezeul lui Sadrac, Mesac
si Abed-Nego este un fel de HO HUPSISTOS TEOS (zeul cel mai inalt). Dar chiar daca
ramane doar "Dumnezeul lor", El este totusi recunoscut, iar religia lor devine RELIGIO
LICITA, avand dreptul sa fie respectata de catre toti cetatenii imperiului. Acest decret a
servit ca o protectie pentru evrei si in imperiile ce au urmat Imperiul Babilonian.

Concluziieticelacapitolul3 Asa cum cei trei demnitari nu au fost sesizati de la bun

inceput de catre imparat, ci au fost parati, intucat spiritul de ostenatie le era strain, tot
astfel copiii lui Dumnezeu trebuie sa se fereasca sa atraga atentia cu ostentatie asupra lor.
La fel s-a profetizat si despre Mesia : "nu isi va ridica glasul pe ulite", caci lucrul in Via
Domnului "nu se va face nici prin putere, nici prin tarie, ci prin Duhul Domnului", astfel
ei vor lucra cu discretie si-si vor exercita credinta cu modestie, intrucat ocazia de a da
marturie vine in momentul pe care il alege Dumnezeu, neintelegandu-se prin aceasta ca
nu trebuie sa creeze ocazii sau sa le exploateze. Capitolul III poate fi studiat cu succes
impreuna cu capitolul XIII din Apocalips. In ambele capitole, principiile sunt aceleasi.
Toata lumea este chemata sa se inchine chipului fiarei de catre mai marii pamantului care
vor decreta ca toti aceea care nu i se vor inchina sa fie mai intai boicotati economic si mai
apoi executati. Tuturor li se va cere sa primeasca un semn pe mana dreapta (lucru,
activitate) sau pe frunte (principii de gandire). Acest semn este contrafacerea semnului
intre om si Dumnezeu, asa cum este el prezentat in cartea profetului Ezechiel cap.20
vers.12 si 20 : "Le-am dat Sabatele Mele, ca sa fie ca un semn intre Mine si ei, pentru ca
sa stiti ca Eu sunt Domnul, care va sfintesc". Contrafacerea va fi tot o zi de inchinare.
Impunerea ei va face ca toti locuitorii planetei sa recunoasca autoritatea guvernului
politico-religios care se va instaura. Cat de curand actualul jandarm al lumii - S.U.A., pe
fondul unor puternice crize si a unor manifestari "paranormale" vor propulsa lumea in
ultimul mare holocaust. Biserica Catolica va urca in topul institutiilor-lider ale lumii
noastre. Aceasta lume deja este marcata de un globalism pronuntat pe toate planurile,
inclusiv religios, si care are o tendinta tot mai accentuata de a concentra capitalul in cat
mai putine maini. Sindicatele, care au fost parghia catolica a distrugerii blocului
comunist, vor trece din nou la actiune, impunand in S.U.A. abrogarea amendamentelor
Constitutiei privitor la libertatea de constiinta. In momentul cand acest lucru se va
intampla, istoria va intra in ultima si cea mai disperata confruntare. Calare pe fiarajandarm (S.U.A.), Biserica Catolica va impune lumii intregi semnul autoritaii ei :
Duminica. Copiii lui Dumnezeu au datoria sa faca cunoscut intr-o manierea politicoasa,
non-violenta dar ferma, ca singurul obiect al inchinarii lor este El si ca nici un motiv, nici
chiar viata personala, nu-i poate determina sa faca cea mai mica concesie falsei inchinari.
Acela care a umblat cu demnitarii iudei in cuptorul incins, va fi oricand cu urmasii Sai,
oriunde se vor gasi. Prezenta lui dainuitoare va mangaia si va sustine. Insa evenimentele
ce vor urma vor fi teribile. Fie ca se accepta sau nu, exista un adevar tulburator: motivul

pentru care este inca pastrata lumea noastra, este, ca si in cazul Sodomei, faptul ca in
aceasta lume mai exista cativa oameni drepti.
Candafostnecesarcasafieincercatacredintatinerilorevrei,nestiinddacaDumnezeuvaintrveni
infavoarealor,aumanifestatcredintacaElarputeaoface.Chiardacaacestlucrunuseintmpla,
meritasacrificiulsupremCelcaremaitarziuSaoferit,inconditiimultmaiteribile,casacrificiu
derascumpararepentruintreagarasaumana.Absentauneiastfeldecredinteintimpdecriza
aduce,inmodparadoxal,lipsadeorientare,teama,necazsidinamizareaelementelorreleale
existenteiumane.DumnezeuincanuSiaaratatpedeplinputereapentrupoporulcareisipune
incredereainEl.CeamaiglorioasazialuiDumnezeusiacopiilorSainuavenitinca!

Concluziiteologicelacapitolul3 Solia si scopul acestui capitol sunt de la un capat

la altul impotriva inchinarii idolatre, reclamand imperios pentru pastrarea poruncilor
divine care spun categoric, intre altele : "Sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine",
porunca ce sta in fruntea Decalogului. Cand Domnul Hristos a vorbit despre "uraciunea
pustiirii", despre care a vorbit profetul Daniel, n-a facut-o gratuit, dimpotriva, ci a facut
sublinierea distinctiva a profetiei din Babilon. Cateodata evreii numeau intreaga carte al
lui Daniel "uraciunea pustiirii", in acelasi sens in care denumeau prima carte a lui Moise
(Geneza) : "Bereshith" ("La inceput"). Toate revelatiile incredintate acestui profet
culmineaza cu o referire la "uraciunea pistiirii" . Evreii au crezut ca se aplica la Antihrist
si au vazut in cornul cel mic din capitolele VII si VIII pustiitorul din capitolul IX si
imparatul cel incapatanat din capitolul XI ca referindu-se la ultimul si cel mai satanic
impotrivitor al Imparatiei lui Mesia. Cercetatorii teologi au vazut o legatura intre
capitolele II si III si ceea ce este infatisat mai tarziu in viziunile lui Daniel. Iata ce
ganduri consemneaza D. Ford in lucarea sa "Daniel" : "Daca Dumnezeu va ingadui sa
fim aruncati in cuptorul de foc al incercarilor, lucrul acesta se va intampla doar pentru a
ne arde legaturile sclaviei. Raiul este acolo unde este prezent Domnul nostru, chiar daca
locul seamana mai degraba cu un iad. Daca acolo este El prezent, atunci merita sa
pasim si intr-un cuptor. A fi, a exista, inseamna de fapt a actiona, a participa, iar
calitatea existentei se da pe fata in indrazneala de a alege ceea ce este mai bine in ciuda
amenintarii cu anihilarea.
DANIEL (Una dintre cele 66 de carti ale Bibliei) CAPITOLUL IV Copacul cel mare
1. Nebucadnetar, imparatul, catre toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile,
cari locuiesc pe tot pamantul: Sa aveti multa pace!
2. Am gasit cu cale sa fac cunoscut semnele si minunile, pe cari le-a facut Dumnezeul cel
Prea Inalt fata de mine.
3. Cat de mari sunt semnele Lui si cat de puternice sunt minunile Lui! Imparatia Lui este
o imparatie vecinica, si stapanirea Lui dainuieste din neam in neam!
4. Eu, Nebucadnetar, traiam linistit in casa mea, si fericit n palatul meu.
5. Am visat un vis, care m-a inspaimantat; gandurile de cari eram urmarit in patul meu si
vedeniile duhului meu ma umpleau de groaza.
6. Indata au venit vrajitorii, cititorii in stele, Haldeii si ghicitorii. Le-am spus visul, si nu
mi l-au putut talcui.

7. Am poruncit atunci sa aduca inaintea mea pe toti inteleptii Babilonului, ca sa-mi

talcuiasca visul.
8. La urma de tot, s-a infatisat inaintea mea Daniel, numit Beltsatar, dupa numele
dumnezeului meu, si care are in el duhul dumnezeilor celor sfinti. I-am spus visul, si am
zis:
9. Beltsatare, capetenia vrajitorilor, stiu ca ai in tine duhul dumnezeilor sfinti, si ca pentru
tine nici o taina nu este grea; deci talcuieste-mi vedeniile, pe cari le-am avut in vis.
10. Iata vedeniile cari mi-au trecut prin cap, cand eram in pat. Ma uitam, si iata ca in
mijlocul pamantului era un copac foarte inalt.
11. Copacul acesta s-a facut mare si puternic, varful lui se inalta pana la ceruri, si se
vedea dela marginile intregului pamant.
12. Frunza lui era frumoasa, si avea roade multe; in el se gasea hrana pentru toti; fiarele
campului se adaposteau supt umbra lui, pasarile cerului isi faceau cuibul in ramurile lui,
si orice faptura vie se hranea din el.
13. In vedeniile cari-mi treceau prin cap, in patul meu, ma uitam, si iata ca s-a pogorat
din ceruri un strajer sfant.
14. El a strigat cu putere si a vorbit asa: Taiai copacul, si rupeti ramurile; scuturati-i
frunza si risipiti roadele; fugariti fiarele de supt el, si pasarile din ramurile lui!
15. Dar trunchiul cu radacinile lui, lasati-l in pamant, si legati-l cu lanturi de fer si de
arama, in iarba de pe camp, ca sa fie udat de roua cerului, si sa fie la un loc cu fiarele in
iarba pamantului.
16. Inima lui de om i se va preface intr-o inima de fiara, si vor trece sapte vremuri peste
el.
17. Hotararea aceasta a fost luata in sfatul strajerilor, si pusa la cale inaintea sfintilor, ca
sa stie cei vii ca Cel Prea Inalt stapaneste peste imparatia oamenilor, ca o da cui ii place,
si inalta pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!"
18.Iata visul pe care l-am visat, eu, imparatul Nebucadnetar. Tu, Beltsatar, talcuieste-l,
fiindca toti inteleptii din imparatia mea nu pot sa mi-l talcuiasca; tu insa poti, caci ai in
tine duhul dumnezeilor sfinti."
19. Atunci Daniel, numit Beltsatar, a ramas uimit o clipa, si gandurile lui il tulburau.
Imparatul a luat din nou cuvntul, si a zis: Beltsatare, sa nu te turbure visul si talcuirea!".
Si Beltsatar a raspuns: Domnul meu, visul acesta sa fie pentru vrajmasii tai, si talcuirea
lui pentru protivnicii tai!
20. Copacul pe care l-ai vazut, care se facuse atat de mare si puternic, incat i se inalta
varful pana la ceruri si se vedea dela toate capetele pamantului;
21. copacul acesta, a carui frunza era asa de frumoasa si care avea roade atat de multe si
in care era hrana pentru toti, supt care se adaposteau fiarele campului, si in ramurile
caruia isi faceau cuibul pasarile cerului,
22. esti tu, imparate, care ai ajuns mare si puternic, a carui marime a crescut si s-a inaltat
pana la ceruri, si a carui stapanire se intinde pana la marginile pamantului.
23. Imparatul a vazut pe un strajer sfant pogorandu-se si zicnd: Taiati copacul, si

nimiciti-l; dar trunchiul cu radacinile lui lasati-l in pamant, si legati-l cu lanturi de fer si
de arama, in iarba de pe camp, ca sa fie udat de roua cerului, si sa stea la un loc cu fiarele
campului, pana vor trece sapte vremuri peste el".
24. Iata talcuirea acestui fapt, imparate, iata hotararea Celui Prea Inalt, care se va implini
asupra domnului meu imparatul.
25. Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele campului, si iti vor
da sa mananci iarba ca la boi; vei fi udat de roua cerului si sapte vremi vor trece peste
tine, pana vei cunoaste ca Cel Prea Inalt stapaneste peste imparatia oamenilor si o da cui
vrea.
26. Porunca sa lase trunchiul cu radacinile copacului, inseamna ca imparatia ta iti va
ramanea tie indata ce vei recunoaste stapanirea Celui ce este in ceruri.
27. Deaceea, imparate, placa-ti sfatul meu! Pune capat pacatelor tale, si traieste in
neprihanire, rupe-o cu nelegiuirile tale, si ai mila de cei nenorociti, si poate ca ti se va
prelungi fericirea!
28. Toate aceste lucruri s-au implinit asupra imparatului Nebucadnetar.
29. Dupa douasprezece luni, pe cand se plimba pe acoperisul palatului imparatesc din
Babilon,
30. imparatul a luat cuvantul, si a zis: Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi
l-am zidit eu, ca loc de sedere imparateasca, prin puterea bogatiei mele si spre slava
maretiei mele?"
31. Nu se sfarsise inca vorba aceasta a imparatului, si un glas s-a pogorat din cer si a zis:
Afla, imparate Nebucadnetar, ca ti s-a luat imparatia!
32. Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, si vei locui la un loc cu fiarele campului; iti vor
da sa mananci iarba ca la boi, si vor trece peste tine sapte vremi, pana vei recunoaste ca
Cel Prea Inalt stapaneste peste imparatia oamenilor si ca o da cui vrea!"
33. Chiar in clipa aceea, s-a implinit cuvantul acela asupra lui Nebucadnetar. A fost
izgonit din mijlocul oamenilor, a mancat iarba ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului,
pana i-a crescut parul ca penele vulturului, si unghiile ca ghiarele pasarilor."
34. Dupa trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadnetar, am ridicat ochii spre cer, si mi-a
venit iaras mintea la loc. Am binecuvantat pe Cel Prea Inalt, am laudat si slavit pe Cel ce
traieste vecinic, Acela a carui stapanire este vecinica, si a carui imparatie dainuieste din
neam in neam.
35. Toti locuitorii pamantului sant o nimica inaintea Lui; El face ce vrea cu oastea
cerurilor si cu locuitorii pamantului, si nimeni nu poate sa stea impotriva maniei Lui, nici
sa-I zica: Ce faci?"
36. In vremea aceea, mi-a venit mintea inapoi; slava imparatiei mele, maretia si
stralucirea mea mi s-au dat inapoi; sfetnicii si mai marii mei din nou m-au cautat; am fost
pus iaras peste imparatia mea, si puterea mea a crescut.
37. Acum, eu, Nebucadnetar, laud, inalt si slavesc pe Imparatul cerurilor, caci toate
lucrarile Lui sunt adevarate, toate caile Lui sunt drepte, si El poate sa smereasca pe ceice
umbla cu mandrie!"

Cap.IV Un dar neobisnuit: o inima de om

Versetul13
Momentul relatarii coincide cu sfarsitul perioadei de cucerire, de consolidare a imperiului
si de inaugurare a celor mai extraordinare constuctii care au existat vre-odata. A insemnat
construirea uneia din cele sapte minuni ale lumii: gradinile suspendate, spre bucuria si
desfatarea sotiei lui Nebucadnetar. Babilonul avea 53 de temple si 955 de sanctuare mai
mici. Era centrul international al comertului, industriei si mestesugaritului. Acest capitol
este o relatare facuta chiar de catre imparatul Nebucadnetar, pe care Daniel o include in
cartea lui. Este al doilea capitol care poate demonstra ca Daniel nu este genul de cavaler
ratacitor, preocupat doar de propriile-i ispravi ci este un istoric onest, care nu face altceva
decat sa relateze faptele de glorie ale Domnului sau. In cap.III, experienta a apartinut

celor trei prieteni ai sai. In acest capitol experienta apartine chiar imparatului. In textul
aramaic, in versiunea greaca si in versiunea latina aceste versete apartin finaluilui cap. III.
Insa logic, acestea apartin cap.IV asa cum apare in traducerea Cornilescu. In aceste
versete, ca dealtfel in intraga relatare a imparatului este vizibila o influienta iudaica.
Acest motiv a facut pe unii critici sa plaseze aceasta scriere in perioada Macabeilor (mult
mai tarzie lui Daniel), sustinand ca toata cartea lui Daniel ar fi fost un fals.
Unii cred ca este de neconceput ca imparatul sa fi intrat sub influienta invataturilor lui
Daniel si a prietenilor sai, si sub puternica impresie a experientei pe care o relateaza , sa
fi dobandit credinta ca Dumnezeul lui Daniel era unicul Stapan al Universului. Nu ar fi
singurul caz. Amenhotep al VI-lea a renuntat la stramosasca lui religie politeista si a facut
eforturi puternice pentru introducerea unei religii monoteiste. A zidit o noua capitala, a
luat alt nume (Akenaton), a inchis vechile temple, a denuntat vechii zei si a inaltat noi
temple zeului sau. Si cum Daniel era consilierul imperial cel mai demn de incredere la
acea data, nu este deloc de mirare ca acesta l-a ajutat pe imparat sa redacteze acest edict.
Doxologia folosita in acest capitol este aproape cuvant cu cuvant gasita in Psalmul 145,
ves.13. De aceea foarte multi au considerat ca acest edict a fost, de fapt alcatuit de
Daniel. In favoarea acestei idei se ridica si argumentele urmatoare:
restul cap. IV a fost scris intr-un stil similar cu celelalte relatari facute in cartea lui
Daniel si ca vers. 25-30 vorbesc despre imparat la persoana a treia;
specificarea ca palatul se gasea in Babilon arata cel putin faptul ca cel care l-a
redactat se adreseaza altora decat babilonienilor;
limbajul teocratic folosit in edict tradeaza influienta si chiar prezenta lui Daniel la
redactarea acestuia.
Totusi cum se face ca acest edict ar pastra atatea elemente pagane (ves. 4, 5, 6, 10, 14, 15,
20) daca autorul sau ar fi un evreu , mai ales daca acesta ar fi trait in perioada macabeilor
asa cum se sustine ?
Tot odata exista teoretic, posibilitatea ca Daniel sa fi facut o relatare stilizata a unui edict
care circula deja in imperiu, probabil sub o alta forma. Nu se poate sustine ca acest edict
este o absurditate doar pe motivul ca monarhul i-si relteaza nebunia (lucru ce pare de
necrezut pentru unii comentatori) intrucat scopul acestuia este sa sublinieze mai degraba
harul lui Dumnezeu care intervine in destinul celor mandri. De fapt este chiar reflectarea
simtamintelor imparatului dupa ce i sau redat facultatile mintale.
Expresia : "tot pamantul" se refera la lumea cunoscuta pe atunci , adica : Elamul si Media
la rasarit, Egiptul si coastele mediteraneene la apus (vezi si cartea profetului Ieremia
cap.25, vers. 25-26; cap.27, vers.5-6). Imparatii asiro-babilonieni se considerau imparati
"ai intregului pamant". Este o formula obisnuita a antichitatii, si a fost intalnita si la
imparatii persani. Deci nu trebuie inteles ca pe ceva neobisnuit la acea data. Nu este deci
ideea unui evreu bigot , din perioada macabeilor , ci uzanta secolelor 6/5 I.Hr.
Salutul : "sa aveti multa pace" era folosit in cam toate provinciile. I-l gasim si mai tarziu
la persi (cartea lui Ezra cap.4, vers. 17, cap.7, vers. 12).
Desi este scris ca un edict, acest capitol nu decreteaza nici o lege. Ne putem raporta la el
mai degraba ca la o scrisoare deschisa, prin care imparatul face o marturisire supusilor

sai. Primele trei capitole i-l infatiseaza pe acest suzeran ca pe un razboinic, un autocrat si
un mare constructor. Acest capitol i-l prezinta ca pe un convertit, slujitor al Celui Prea
Inalt. Nici un alt conducator pagan nu este mai prezent pe paginile Sfintei Scripturi ca
Nebucadnetar.

Versetele49
Exista o coincidenta intre modul de procedura a lui Nebucadnetar din cap.II si cel de
acum. Diferenta fiind aceea ca acum nu a mai uitat visul, si desigur, face o alta apreciere
la adresa lui Daniel inainte chiar ca acesta sa dea explicatia visului.
Cand spune ca "traia linistit", trebuie sa intelegem ca era in ultima perioada a domniei
sale de 42 de ani, probabil pe la anul 568 (I.Hr.), aproximativ in al 35-lea an de domnie.
Dupa eforturi uriase in care a atins cea mai inalta cota a gloriei umane, contemplarea
giganticei sale opere politico-militare si economico-edilitara, era pe punctul de a-l face sa
debordeze de infumurare. Probabil ca unii dintre dumneavoastra raman cu semne mari de
exclamare: "Ce este atat de oribil in ochii lui Dumnezeu sa te mandresti cu relizarile in
materie de politica si administratie (mai ales ca existau din partea lui Nebucadnetar
calitati certe ) ?!"Este posibil ca aceia care ar spune acest lucru sa faca la fel. Pentru
acest monarh, ca pentru cei mai multi, dibacia umana faurea istoria, iar nu mana
providentei. Aparentele tind sa dea dreptate de cauza acestui mod de raportare la istorie.
Visul din cap. II nu l-a impresionat pe termen lung.
Dar chiar in acest context are un vis care i-l bulverseaza iar, care da peste cap tot castelul
de nisp al impresiilor sale. Din acel moment este ingrozit si haituit. Nu este o procedura
cam dura din partea Celui desprecare se spune ca "este iubire"? Desigur ca acest tip de
iubire paterna nu poate fi inteles prea bine, la fel cum nici parintii nu sunt intotdeauna
intelesi atunci cand sunt nevoiti sa-si disciplineze aspru copiii. Mandria care era pe
punctul de a-l stapani pe imparat, putea face din el un monstru, cum de altfel au devenit
toti marii despoti antici (care n-au mai avut parte de oameni ai lui Dumnezeu prin
preajma, sau daca au avut i-au repudiat). A fost de fapt, un privilegiu pentru acest monarh
prezenta oamenilor lui Dumnezeu la curtea lui, dar si mai privilegiat a fost, pentru ca in
destinul sau a intervenit Insusi Maiestatea Universului.
Dar de ce nu l-a chemat intai pe Daniel, daca tot a avut asemenea cuvinte de apreciere la
adresa lui , ci pe aceea care in trecut s-au aratat vrednici de moarte? Unii autori au
presupus ca aceasta atitudine este in logica diplomatiei si a tactului fata de curtenii sai.
Haldeii constituiau o casta puternica, cu influiente puternice in administratia imperiului.
Astfel, el chiar daca era monarh nu i-si putea permite sa arate desconsiderare fata de
acestia, fara a starni invidii fata de Daniel si astfel sa il expuna urii acelora peste care
Daniel prezida onorific. De fapt cei trei prieteni ai lui Daniel tocmai se confruntasera cu
aceasta ura si imparatul intelesese aceasta. Unii comentatori presupun ca in mod tactic a
lasat sa se consume neputinta inteleptilor sai, pentru ca interventia cerului sa iasa si mai
pregnant in evidenta, in prestatia servului sau de incredere. Iata ce sugereaza in legatura
cu aceasta idee comentatorul Wordsworth: "Probabil, din motive si rationamente politice
de stat, Nebucadnetar a dorit sa dea pe fata o atentie deosebita fata de aceasta
corporatie nationala si fata de colegiul sfednicilor imperiali. Acesti oameni erau prea
puternici si prea extraordinari pentru a fi trecuti cu vederea. Daca i-ar fi evitat s-ar fi
expus pe sine si l-ar fi expus si pe Daniel la primejdii. Se poate presupune ca ca insusi

Daniel l-a sfatuit sa-i cheme mai intai pe ei, si acest lucru devine si mai probabil prin
cele raportate in Sfanta Scriptura privitor la faptul ca imparatul n-a trimis sa fie chemat
Daniel ca in alte ocazii, ci a venit singur". Totusi fata de aceasta formulare raman niste
semne de intrebare: cum se face ca acesti influienti oameni nu au mai reprezentat o
primejdie atunci cand au starnit mania imparatului (cap.II)? Cu siguranta ca nu era vorba
de o "primejdie" pentru imparat ci poate doar pentru Daniel. Atunci cand se afirma ca a
poruncit sa i se aduca "toti inteleptii" se poate intelege ca il includea si pe Daniel.
Alti comentatori au sugerat ca "inteleptii" ar fi oferit o interpretare visului (desi ni se
spune clar ca "nu au stiut"). Dar, ca visul era asa de simplu si de clar, incat imparatul sa fi
fost stapanit de un simtamant ca acest vis i-l priveste si contine o solie dura care i-l
priveste .
De mentionat ca traducerea lui Teodotiu, reda cu "ai in tine Duhul Cel Sfant al lui
Dumnezeu". Acest lucru este demn de remarcat intrucat reflecta convingerea care i-l
stapanea pe imparat referitor la relatia lui Daniel cu Cel care nu are margini in
intelepciune.
O piesa grea in aplogia autenticitatii acestui document sunt versetele 8 si 9, intrucat ele
evoca faptul ca la acea data:
imparatul se numara inca printre idolatrii,
ca Daniel inca era considerat unul dintre "paranolmalii" fapt care nu il avantajeaza pe
Daniel,
ca acest Daniel inca purta numele zeului monarhului idolatru, iar in logica expunerii,
acest lucru nu-i face neaparat cinste lui Daniel.

Versetele1012
Metoda de a folosi parabole si exemple are un impact profund asupra mintii omenesti.
Cel care receptioneaza acest mesaj i-l retine cu siguranta. Mai mult, atunci cand in viata
de zi cu zi acesta se intalneste cu elementele parabolei sau a exemplului, ideile din
substratul acestora reinvin in mintea celui care a receptionat-o. In orientul antic era
obisnuita practica parabolelor si a exemplelor, tocmai din acest motiv. Antropologul J.
Henderson in lucrarea sa "Man and His Simbols" sustine ca pomii, copacii sunt
simbolurui obisnuite in manifestarea onirica, reprezentand cresterea si dezvoltarea fizica.
De asemenea Mircea Eliade in lucrarea "Traite d'historie des religions", da anumite
referinte despre vise cu copaci in documentele mesopotamiene.
Desi visurile erau una din preocuparile de capatai ale anticilor si ca imaginea copacului ar
fi lesne de inteles ca reprezinta imaginea regalitatii, totusi acest vis nu sa nascut din
senin. Era o descoperire divina. Tocmai aceasta era partea bulversanta a problemei. Mai
exista relatari despre vise ale imparatilor in care apare simbolul copacului: Herodot
relateaza visul lui Xerxes, care, atunci cand era gata sa porneasca impotriva Greciei, s-a
visat incoronat cu o creanga de maslin, ale carei ramuri se intindeau pe intregul pamant.
Dar coroana a disparut. Tot el ne spune cum Cresus a declarat ca va distruge pe locuitorii
din Lampasous "asemenea unui pin", deoarece acesta cand este taiat nu mai lastareste iar
radacina i se usuca. Cu toate ca Daniel, in explicarea visului, face referire directa la copac
ca fiind persoana imparatului, totusi mai trebiue avut in vedere si alt aspect Dar cea
mai buna idee este sa-l lasam pe Calvin sa ne explice despre ce este vorba: "Nu este nici

o indoiala cu privire la faptul ca vorbirea este metaforica. De fapt este o... alegorie.
Daca Daniel nu reprezenta prin simbolul unui copac decat pe imparat, atunci ar fi fost o
metafora, dar cand el urmareste sirul gandurilor sale intr-o continua succesiune, atunci
vorbirea devine alegorica.... In Daniel ... capul imperiului este considerat mai putin in
dreptul lui ca individ si mai mult ca un reprezentant al spiritului lumesc."
Profetul Ezechiel, unul dintre captivii evrei din Babilon, a avut o viziune in care i sa
aratat cucerirea de catre Nebucadnetar a Egiptului, si i sa spus in viiune sa trimita lui
Faraon, imparatul Egiptului descrierea acestei profetii (cartea profetului Ezechiel, cap.31,
vers.1-8). In aceasta profetie Egiptul este reprezentat, interesant, tot printr-un copac falnic
ce se inalta mai presus DE TOTI copacii lumii. Pana si copacii Edenului invidiau
splendoarea acestuia... Dar din cauza ca sa mandrit, atentie! Dumnezeu a trimis pe
babilonieni sa-l doboare la pamant. Prabusirea lui a socat intregul pamant. Nebucadnetar
nu era strain de istoria acestei profetii, si de simbolistica folosita, macar dupa ce sa
incheiat acest episod daca nu inainte de campanuia din Egipt, intrucat la curtea
Babilonului erau multi evrei ce-i puteau confirma cum stateau lucrurile. Iata deci, o
perspectiva mai edificatoare asupra "emotiilor" lui Nebucadnetar atunci cand a apelat la
serviciile de interpret a lui Daniel, intru-cat putea intui cam la ce s-ar putea referi acest
vis.
Si mai interesanta este inscriptia gasita pe o caramida din constructia Babilonului care se
refera la cetatea Babilon ca fiind un mare pom cu ramurile larg intinse. De fapt, in
antichitate, cea mai raspandita conceptie despre pamant si univers, se asemana cu un
copac a carui trunchi urias era pamantul iar coroana acestuia era cerul: "acesta era
copacul lumii".

Versetele1318
"Strajerul" despre care este vorba in versetul 13 este tradus in Septuaginta (LXX) cu
"anggelos". Aceasta expresie nu mai apare nicaieri in textele canonice ale Bibliei ci doar
in Cartea apocrifa a lui Enoh (de mai bine de20 de ori) datata intre anul 200(I.Hr.) si
64(I.Hr.). Biblia are ceva de spus referitor la acest "veghetor": in psalmul 121, vers. 4 ni
se spune ca acesta "nu dormiteaza, nici nu doarme", are puterea sa ia hotarari si sa le
aduca la indeplinire, cu scopul de a-i determina pe oameni sa priceapa ca Cel Prea Inalt
"stapaneste peste imparatia oamenilor" cum citim in vers. 17. De asemenea in parabolele
pe care le foloseste Domnul Hrstos acesti "veghetori", in speta ingeri, au un rol distinct.
De exemplu in parabola neghinei seceratorii (ingerii) sunt trimisi sa stranga in snopi graul
(cei mantuiti). Iacov a vazut ingeri urcand si coborand intre cer si pamant (Gen. Cap. 28 ,
vers. 12). Un singur inger a distrus aramata asiriana cantonata in vederea asediului
Ierusalimului (2 Regi cap. 19 , vers. 35) si tot ingerii au fosta aceea care au anuntat
nasterea Domnului Isus. In epistola apostolului Pavel catre Evrei cap. 1, vers. 14 ni se
spune ca ingerii sunt trimis "sa indeplineasca " o slujba pentu cei ce vor mosteni
mantuirea . Ingerii folosesc puterea lor imensa pentru a ne ajuta in incercarile si ispitele
noastre zilnice. Putem invata fara nici o frica pe copiii nostrii sa I-I multumeasca lui
Dumnezeu pentru acesti prieteni nevazuti ce ne strajuiesc.
Ni se arata in vers. 15 ca acestui copac trebiue sa-i fie lasate radacinile si trunchiul,
indicand prin aceasta ca imparatul nu va fi inlaturat definitiv. De asemnenea, aceasta
indica elocvent ca profetia, se refera numai la Nebucadnetar si nu la Babilon, sau, asa

cum interpreteaza unii ca s-ar referii la toata istoria lumii pana vine Domnul Hristos, si
printr-un calcul speculativ, avand la baza cele sapte vremuri din vers. 16, sa
"demonstreze" ca Domul nostru ar fi venit deja din 1914 si ca de undeva, in apropierea
admosferei pamantului, ar "monitoriza" personal actiunile geopolitice. Impotriva acestei
sustineri se ridica declaratia transanta a Domnului insusi, ca : "...asa cum iese fulgerul de
la rasarit si se vede pana la apus, asa va fi si venirea Fiului omului...Atunci se va arata
in cer semnul Fiului omului...si vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu
putre si cu o mare slava... despre ziua si casul acela nu stie nimeni...numai Tatal".
(Mat.24. 27, 30, 31, 36).Declaratia nu lasa loc la interpretari, de parca special a fost
sublinaiata ca nu cumva sa fim "inselati de vre-un vant de invataturi". In concluzie
venirea Fiului omului "se vede", si mai mult, aceasta venire nu are legatura cu vre-un
calcul care sa indice o data exacta a acestei veniri.
Revenind la cartea lui Daniel mai trebuie facuta o precizare: Septuaginta nu face referire
la legarea cu lanturi de fier si de arama a trunchiului. Aceasta a dat nastere la mai multe
interpretari :
Ar fi o figura de stil introdusa pentru a sublinia zdrobitoarea sentinta ce a fost
pronuntata in dreptul imparatului (Bervan);
Legat ca sa nu fie (distrus) despicat, deci sa nu piarda tronul (Stuart);
Este un simbol al lantului de intuneric ce va cuprinde mintea imparatului (Hitzing);
Lanturile cu care se obisnuia sa fie legati nebunii (Jerome vezi si Evangelia lui Marcu
cap. 5, ves. 4);
Retragerea liberului arbitru, a libertatii de a lua singur hotarari, prin lanturile nebuniei
(Keil- citeaza psalmul 107, vers. 10 si Iov cap. 36, vers. 8)
Avertismentul pe care-l comunica posteritatii aceasta carte este pericolul real pe care il
reprezinta inaltarea de sine pentru relatia omului cu Cel care este sursa vietii si a sanatatii
(fie ea si mintala).
Atunci cand, in sens simbolic, se face referire la "Babilon" in Apocalipsa, ceea ce trebuie
sa avem in vedere, pe langa alte aspecte, este si aceasta aroganta. Pretentiile obraznice si
incumetarea sunt caracteristica de frontispiciu a institutiei ce este simbolizata prin acest
nume. Daca astfel sa purtat Dumnezeu cu Nebucadnetar, trebuie sa intelegem ca judecata
rezervata acestei institutii este proportional mai teribila.
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context:
Caunecoualintelepciuniivesnice,cuvinteleScripturiipronuntaunvaisiun
blestemcelorceseincredinom.Omulesteocreaturavrednicademila,
nicidecumun"Tata"(cititisiinlimbafrancezaacestcuvant!).DomnulHristosne
avertizeazasanunumimpenimeni"Tata"inafaradeDumnezeucareesteincer.
Omulesteofiintacareestesupusanecazurilorsiprobemelor,nuisipoate
permitesasenumescaPreafericit,intrucatfericitestenumaiDumnezeu,dupa
cumafirmaapostolulPavelintrunadinepistole.Toticeicaresenumescpesine
asasitoticeicarelesuntinsubordine,nupotacordaiertaredepacatsau
mantuire,intrucatchiareiinsisiaudisperatanevoiedeasaceva.Nupotemite
pretentiadeafisinguriiinvatatori,deoarecesingurulnostruInvatatoresteIsus

HristosCuvantul.Nupotaveapretentiacasuntcorectoriiereticilor,intrucat
singurulcarepoateluptaeficacecuinimaomuluiesteDuhulluiDumnezeu.Nu
potaveapretentiacasuntsinguriicarepotinterpretainvataturabiblica,intrucat
aceastaserelevaprinintermediullucrariiDuhuluiSfantoricaruiacarestudiaza
Bibliacurugaciune.NupotaveapretentiacapotoperaschimbariinLegeaCelor
ZecePorunci,deoareceafostscrisachiarcudegetulluiDumnezeusidoarAcesta
poateaducevreocorectura,dacaarficazul(foartecurandChivotul
Legamantuluivafidescoperitingrotaincareafostascunsinaintedeultima
invazieBabiloniana,iarininteriorulsausevaputeavedea,petabladepiatra,
poruncaapatraneschimbata,pecareinstitutiaarogantasaincumetatsao
schimbe).Subminareaautoritatiidivineprinsubstitutie,vafinegresitpedepsitade
DreptulJudecator.Nimenisanuselaseinselatinprivintaaceasta.
Istoria,delauncapatlacelalaltalBiblieiesteIstoriacelordouacetati:
IerusalimulsiBabilon.Ierusaliminseamna"TemeliaPacii"aratandcatreCel
careestetemeliaatotcearefiinta.Babilon(Babelu)inseamna"confuzie".Acest
numefacereferirelaistoriadincarteaGeneza,incare,barbatitemerarisi
intelepti,darfaraDumnezeu,auhotaratcasaconstruiascaolumeculegisi
organizarepoliticoadministrativasireligioasafaraDumnezeu,sfidandvointaSa.
Camasuradeprecautiefatadeeventualitateareeditariiistorieiteribileapotopului
decatreDumnezeu,auhotaratsaconstruiascaunturncaresaintreacacotele
apelorpotopului,asigurand,ineventualitateaunuiconflictdeschiscu
Dumenezeu,osolutiedesupravietuire.Doreauoadministratiecaresaasigureun
controlasupratuturoroamenilorpamantuluisicaresadeanormaintoate
problemele,inclusivinproblemereligioase.Defapt,oricereligiecareslaveste
eforturileomnesti,considerandulecafiindsuficientepentrumantuireaomului,
ignorandsausubordonandacestorajertfaluiHristossistatutulSaudeSuveran
PontifinTempluldincer,deMijlocitorunicintreDumnezeusiom,poartainsine
radacinileBabilonului.Peaceeasitreaptaseaflasiinstitutiilereligioasecareau
inceputsapriveascacuindulgentaacestsistemreligios.
SiEvulMediuaincercat,intarileEuropei,oreeditareaacestuisistempolitico
religios.Dumnezeuiaadministratacestuisistem,judecatileSalelafelcasi
primuluiBabilon.ProfetiaBiblicaafirmacaoultimaincercaredearefaceacest
sistempoliticoreligiosancestral,careaesuatdeatateaoridealungultimpului,
estepecalesasereinstaureze.Unamalgamdeputerisidecercurideinfluienta,
dorescdemultavremeinstaurareaunuiguvernmondial,cuoreligiemondiala
(universala!).Eiconsideracaacestavaasiguraunregimincareconflictelesafie
excluse,sicaresaasigureacestoroligarhidominatiapetoateplanurile.Ei
intuiesc,infelullor,nevoiacaPamantulsaaibaunsingurpoldeputere,darnu
tolereazaideeacaSingurulcarearecapacitateadeaindepliniaceastafunctieeste
Hristosinpersoanasinuunulsaumaimultimuritori.
Aceasamiscarevaaveaconcursulputeriipolitice,darvabeneficiaside
manifestariparanormale(decivaaveaconcursulnemijlocitalimparatiei
intunericului,caredefapt,patroneazaaceastamiscare).Ceicareseintitulelazape

sineloctiitoriiluiHristospepamant,speculandaviditateadesenzationalside
paranormal,vorfolosiinfinalprinintermediulautoritatiicivileargumentele
persecutieieconomicesialforteiincazulincaresevorlovidevreorezistenta
saudeosubmnareaautoritatiilorabsolutiste.Acestiavorincercasaimpuna
tuturor,oziunicadeinchinare:Duminicacasemnalautoritatiilor,contrafacera
Sabatuluiporunciiapatra(Sambata),careestesemnulautoritatiidivine.Atunci
candvorfaceacestlucruzileleacesteilumivorfinumarate!
Alt aspect care suscita interes sunt "cele sapte vremi". Aici se face referire la durata bolii
imparatului. Dar cat timp a durat in termenii nostrii comuni? Redam mai jos cateva
interpretari care le-au incercat mai multi teologi:
Deoarece "o vreme" s-ar putea referi la un anotimp (trei luni), in total, aceasta
perioada ar fi cam un an si noua luni (Hipolit);
Deoarece persanii considerau ciclul timpului ca avand sase luni (doua anotimpuri),
acesta ar totaliza trei ani si jumatate (Theodoret);
"Un timp foarte lung" (Calvin);
"Sapte vremi" face referire la sapte ani. Este cea mai des intalnita si pare cea mai
apropiata de adevar (Septuaginta, Isif Flavius, Jerome, Rashi, Ibn Ezra, Iefet).
"Sfatul strajerilor" releva organizarea din ceruri si spiritul ordinii. Aceasta s-ar traduce
prin existenta unui "consiliu" ceresc, in care se iau hotararile cele mai importante (vezi si
Iov cap. 1, vers. 6-12 si cap. 2, vers. 1-6). Impotriva acestei idei se ridica insa multi
comentatori care considera aceasta idee ca fiind eretica, invocand faptul ca desi Daniel
este co-autor, totusi reprezentarea este data de un pagan. Dar visul nu a fost inspirat de
catre un dumnezeu pagan ci de catre insusi Dumnezeul cerului. In sprijinul ideii de
consiliu se ridica mai multe multe texte biblice: Intaia carte a Regilor cap.22, vers. 19;
Cartea lui Isaia cap. 44, vers. 26; Cartea lui Iov cap. 1 si 2; Psalmul 89, vers. 6.8. Acest
"teologumemnon" pare sa fie un fel de consiliu de familie cu care insusi Domnul se
consulta, dar nu pentru ca Intelepciunea Infinita are nevoie de sfaturi, ci pentru ca orice
familie i-a hotarari de comun acord. Intr-adevar aceasta aceasta idee se intalneste si in
documentele babiloniene, dar si in cele ebraice de la Qumram. De asemenea, iudaismul
tarziu (Samhedrin 38/b) afirma existenta acestui tip de consiliu care poate lua chiar
hotarari impotriva deciziilor divine (Samhedrin 94/a) dar aceasta le contrazice statutul de
"slujitori". Mai degraba aici poate fi vorba de o adeziune a acestui consiliu , ca fiintele
celorlalte lumi au avut cunostinta despre aceasta hotarare, care, subliniem , este a lui
Dumnezeu.
Se pare ca tratamentul dur care i sa aplicat lui Nebucadnetar a avut darul sa i-l faca sa
constientizeze conditia umana, care, in afara de faptul ca datoreaza totul lui Dumnezeu,
nu are cu ce se mandri. Luarea facultatilor mintale a fost mijlocul prin care i sa retras
sceptrul, fara insa a-l indeparta definitiv de la tron.
In intreles biblic INIMA este sediul ratiunii (vezi Cartea lui Ieremia cap.5, vers.21;
Cartea lui Osea cap.7, vers. 11) mai ales atunci cand se refera la capacitatea umana de a
intelege si de a lua hotararari, dar in special atunci cand vorbeste de caracterul omului.
Iata un scurt, dar profund comentariu facut de scriitoarea inspirata E.G. White, in lucrarea

sa "Profeti si Regi", in legatura cu problema in discutie : "Fie ca Dumnezeu porunceste,

ingaduie sau intervine, jocul complicat al evenimentelor omenesti se afla sub controlul
divin. In mijlocul luptelor si tumultului natiunilor, Cel care sta mai presus de heruvimi
calauzeste inca problemele pamantului si le dirijeaza pentru indeplinirea scopurilor
Sale".

Versetele1927
Daniel ramane un model uman demn de urmat. Trebuie sa remarcam tactul si omenia din
cuvintele lui atunci cand se adreseaza imparatului. Cand Daniel a inteles la ce se referea
visul a ramas in cumpana. De asemenea, remarcam devotamentul sau fata de imparat,
dorindu-i numai binele. Aceasta atitudine l-a umplut de simpatie pe imparat.
Explicatia pe care o da Daniel este simpla si precisa, nelasand loc la interpretari. In
conditiile de atunci era destul de problematic sa duci unui monarh, care avea la discretia
sa viata supusilor sai, astfel de stiri. Dar cu tot riscul , Daniel, care intuia ca are
insarcinarea din partea lui Dumnezeu sa-I spuna adevarul, sa hotarat sa-i dea
interpretarea, oricare ar fi fost consecintele. Cu siguranta ca Daniel sa rugat ani de zile ca
imparatul sa inteleaga faptul ca Dumnezeu este acela care-i sustine monarhia. Fara a
folosi cuvinte dure, dar nefacand rabat la fermitate, Daniel da acel sfat pe care in general
evanghelistii i-l dau oamenilor : "rupe-o cu viata din trecut, devin-o un om cu o alta
mentalitate si cu un alt stil de viata, intemeiaza-ti noua viata pe principiile celor 10
porunci si vei vedea ca asistenta Duhului Sfant va fi deosebit de eficace in viata ta, iar
schimbarile nu vor intarzia sa apara ". Daniel la implorat pe imparat sa accepte sfatul sau.
El a lasat sa se subanteleaga ca aceasta solie infricosata este conditionata si ca ea nu avea
sa se implineasca, atata timp cat imparatul dadea curs invitatiei harului divin.
Faptul ca in acest moment imparatul incepe sa vorbeasca despre sine la persoana a treia a
derutat unii comentatori si I-a determinat sa creada ca, fie documentul nu este autentic,
fie aceste versete introduc o nota istorica, deci o interpolare in acest document. In Biblie
gasim astfel de schimbari de vorbire de la prima la a treia persoana (Ezra cap.7, vers. 1315; Estera cap.8, vers.7-8) acest fapt dovedind ca acesta era stilul literar obisnuit al acelor
timpuri, fapt ce nu afecteaza cu nimic autenticitatea documentului, dimpotriva, arata cat
este de integrat in canoanele literare ale vremii.
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :
Inacestalume,inoricelocsiinoriceinstitutiereligioasa,indiferentdegradulde
cufundareinmocirlamorala,existafiintecare,desiseaflasubblestemulpacatuluisial
mortii,suntincasubpazaharuluiluiDumnezeu.Dincandincandacestefiinteprimesc
invitatiidinparteluiDumnezeu,asemeneaceleiprimitedeNebucadnetar.Dumnezeu,
asemeneaoricaruiparintecareisiiubestecopilul,actioneazaprogresivinmasurilecare
determinaluareauneiatitudinidefinitivepentrusauimpotrivavointeiSale.Trebuieinsa
avutinvedereca,fiindpreabunpreainteleptsiprinfaptulcaiaoferittotulinIsus
Hristos,DumnezeunuisipoatepermitesalpiardapecelpecareiLstiepierdutfaraa
epuizaoricemijloc.Deaceea,uneorifolosestesimasuriceparextreme,doardoar,
fiintaiubitavaraspundechemariiSale.DupaceintelepciuneasiiubireaSainfinita,
apreciazacasaintreprinsoriceactiunepentruafisalvatacelom,siseconstataca
drumulpecareapornit,inincapatanareasaomul,estefaraintoarcere,sepronunta

sentinta:"Lasatilcuidoliilui".
HarulluiDumnezeuseinchidepentruel,iarceeaceurmeazaesteasteptareafoculuicare
nuiieradestinatdefaptlui,ciDiavoluluisiingerilorlui.Darfiindcaaalessaiurmeze
inrazvratire,levatine"companie"siinaceaziafoculuijudecatii,lasfarsitultimpului.
AcestfocvaconsumafizicpeceicareaualessatraiascaseparatdeCelcareestesursa
vietii.Contraraceeacesecrede,mistuireacelorraivaavealocintroperioadastrict
limitataintimpsinuasacumseconsideracavafiunchincevaduraovesnicie.
DorintaluiDumnezeuestecanimenisanumoara,citotisabeneficiezededarulvietii,
pentrucare,PrintulLumiloraplatitunpretmaiuriasdecatinsasipretulUniversului,a
caruiStapaneste.AdaruitchiarviatasiprivilegiileSale,acceptandinschimb
dezonoareasimoartecelemeritamnoi.Ariscatsadisparavesnic,incazulincaredadea
grescuceva,iaraceastaplanetaarfidevenitnudoarmormantulvesnicalFiuluilui
Dumnezeusialneamuluiomenesc,cisisimbolulneputinteiluiDumnezeudeaoferi
fericireafiintelorcreatedeEl.
Planuldemantuirenuafostsinuesteopiesadeteatruieftina,acaruiregizorscenaristar
fiDumnezeu,iarFiulSaueroulprincipal.Afostasemeneauneioperatiunidecomando,
desfasuratalacotaderiscmaxim,chiarinbarloguldusmanului.GlorieeternaMarelui
nostruMantuitorsiDomn!
Omulnupoatefacenimicpentrumantuirealui.Aceastamantuireesteundarcoplesitor
celprimimdelaDumnezeuprinFiulSau.Insaomulpoatesasenenoroceasca,
incapatanandusesarespingainvitatiilegeneroasealeharuluiSau.Caresuntmotivele
pentrucareamfacepartedincategoriacelorcaresecondamnasinguri?Privilegiilesi
statutul?Avutia?Jena?LipsadovezilorprincareDumnezeusademonstrezecastausau
nuasalucrurile?Maidevremesaumaitarziuacestemotivesevordovedicafiind
inconsistentesivorramanedoardouaalternative:predareasauincapatanarea(aceasta
aducandcusinemoartea)."Alegeviatacasatraiesti",spuneCuvantulluiDumnezeu.Fie
caacestavertismentsaaibaunimpactprofundasupravizitatoriloracestuisite,sifieca
DumnezeusalepoartepasiicatreEl.
ExistaoatitudinetacitaamariimajoritatiacrestinilorfatadeDumnezeu.Elesteprivitcu
ooarecareteamaamestecatacuresentimente,intrucat,inmodarbitrarsineasteptat,peste
capulbietilormuritorisepravalescincercari.Acesteincercari,asacumcreddestulde
multidintrecrestini,iiclaustreazapeoameniprinpredestinaredivina,safiedincapul
loculuibunisauraisidecisortiti"iadului"sau"raiului".Dumnezeuesteprivitfiecaun
despotpuspeglumesinistrepeseamasupusilorSai,fiecaunpariornotoriucarenuare
altatreabadecatsapariezepedevotamentulsifidelitateavreunuislujitordealSau(la
felcumpareasaofacaincazulluiIov).Poatecamultidintrenoineamtrezitincurcatiin
propriilenoastresilogisme:"DacaDumnezeuesteinacelastimpbunsiatotputernicde
cemiemiaintamplatcutaresicutarelucruri.Atuncifienuesteatotputernic,fienueste
bun."
Existaocomplexitateadancasivastaaacesteiprobleme.Arfinudoarhazardant,cisi
aberantsaoferimunraspunsindoiperilaaceastaproblemasisaaveminacelasitimp
pretentiadeexplicatieabsoluta.Credemcaneartrebuimacaromiedeanideinvestigatii

saintelegempunctual,delacazlacaz,motivelepentrucareDumnezeuadeciscaunele
persoanesatreacaprinanumiteincercari(lucrupecareilvomfaceimediatdupaceadea
douaveneireaDomnuluiincetateacereasca).
Inacestcontextatragematentiaca:"Nu,DomnulDumnezeunufacenimicfarasaSi
DescoperetainaSaslujitorilorSaiproroci."(Amoscap.3,vers.7).Existaanumite
elementecaresuntposibildecunoscut,cumarfichiarfaptulcaIovafostcelcarea
glorificatnumeleluiDumnezeuprinatitudineasastatornicainciudatuturorprovocarilor.
Acestlucruneindicafaptulcaacestlucrusepoateintamplacuoricecredincioscaretrece
prinnecazuri.DeasemeneaexistaafirmatiialeDomnuluiHristoscaredescoperaca"in
lumevetiaveanecazuri,darindrazniti,Euambiruitlumea.";"Auvenitfurtunilepeste
casaaceea,darnusasurpatpentrucaaveatemeliapestanca"simultealtelecaacestea,
carenupromitun"highlife"incompanialuiIsusHristos.Dealtfel,viatapatriarhilordin
vechimearatacaacestiaauabsolvitoscoalaaspra.Dincandincandacestiaautrebuitsa
facafataunorincercaridecare,intradevarDumnezeunueradelocstrain...dimpotriva.
NeramanfagaduinteleBibliei,formulatedeapostolulPavel,careafirmaca:"Nuva
ajunsnicioispitacaresanufifostpotrivitacuputerilevoastre.SiDumnezeuaranduit
impreunacuispitasimijloculprincaresaiesitidinea."Si:"Toatelucrurilelucreaza
impreunapentrubinelecelorceslujescsiiubescpeDumnezeu."Inseamnaacesastaca
Dumnezeugasesteplacereinnecazurilepecareleinduraomul?Eibine,atuncicand
DomnulHristosafirma:"oridecateoriatifacutunuldinacestelucruriacestor
neinsemnatifratiaiMei,Miemileatifacut"vreasaspunacapersoanaSaesteintim
legatadeceaaoamenilor,peElatinganduLtoateproblemelecucareacestiase
confrunta,asemeneaunuiparintecareesteprofundafectatdepataniilecopiilorsai.
UneoriDumnezeuseamanacuunantrenorcare,desiisipretuiesteelevul,trebuiesail
supunaunorrigoricare,petermenlung,sevordovedidemarefolospentrucaracterulsi
fiziculacestuia.Poatecaasemeneacopiilorcarepoartaurmeleniueleidecurandfolosita,
pentrucaaufostnescultatorisauauprodusdaune,crestiniinuIlintelegpeParintelelor
ceresc,careatotputernicfiind,aingaduitlucruricaredepasesccapacitatealorde
reprezentare,asacumnicicopiiidisciplinatiaspru,dardreptdeparintiilor,nuprea
intelegcaceeacesaintamplatestespreeducarealor.Uneoriexperienteledureprincare
trecuniicrestiniinusuntdedoritnicichiardusmanilornostriiceimairai.Acesticrestini
insaaudeindeplinitodatoriedeonoarefatadeDomnullor,spreadovediintregului
UniversputerealuiDumnezeudealucrainviataomului.Fieexperientaprincaretrec
estenecesarauneislefuiriacaracteruluilor,operatiecarepoatefidureroasa.Acesteasunt
motivelepecarelecunoastem,darprobabilcaexistasialtele...
Dumnezeu a acordat o perioada de un an in care Nebucadnetar sa poata lua o decizie care
sa i-i fie favorabila. Spre deosebire de cetatenii din Ninive, care au fructificat bine timpul,
(mult mai scurt : 40 de zile) , imparatul a dispretuit avertismentul, iar Cel care se tine
intotdeauna de cuvant, a ideplinit ce a promis. O vreme, impresia pe care o produce
Duhul lui Dumnezeu a avut un orecare efect in viata monarhului , dar fara o schimbare
profunda, inima nerenascuta nu poate pastra aceasta impresie prea mult timp. Invidia fata
de imparatiile ce-i vor urma, ambitia si spiritul razboinic, acumularile de bogatii,

pasiunea pentru constructii si multe altele, au produs o recidivare violenta a arogantei sale
si a spiritului razvratit . Daca pana atunci guvernarea lui Nebucadnetar era dreapta , dintrodata ea a devenit apasatoare. Dupa un an , harul lui Dumnezeu s-a epuizat. Ignorand cu
desavarsire faptul ca Dumnezeu l-a inaltat deasupra celorlalte natiuni, monarhul, aflat
intr-o ipostaza de trufie si de indreptatire a realizarilor sale, a declansat judecata divina.
Ceea ce socotea monarhul ca ii apartinea de drept si nu ar fi fost darul nimanui, i-a fosta
luat de catre Dumnezeu (adevaratul datator al tuturor darurilor) anume judecata si
intelepciunea cu care se lauda atata. Si, intru-cat a fost umilit public, tot public a facut si
dovada pocaintei sale, prin proclamatia publica a carui copie Daniel o anexeaza cartii
sale.
Ne-am putea intreba de ce imparatul a fost lasat in aceasta stare dezagreabila si nu s-au
luat masuri care sa cosmetizeze boala de care suferea ? Este posibil ca imparatul in acea
stare sa fi fost destul de fioros si de greu de stapanit, si din respect pentru augusta sa
persoana sa ,sa-i fost ascunsa boala timp de 7 ani, cat a spus Daniel ca va dura (ca aceasta
boala a fost ascunsa, este relevata chiar de faptul ca imparatul ulterior le-a scris supusilor
sai si le-a destainuit ceea ce sa intamplat). Dar ce sens ar fi avut sa fie infatisat lumii un
monarh bine ingrijit , dar fara minte? Ce sens au "schimbarile" exterioare cum ar fi
botezul, impartasania sau alte practici ale crestinilor , neinsotite de o schimbare autentica
a inimii si mintii. Cei care le practica , pot fi asemanati cu Nebucadnetar atunci cand era
fara minte si inima de om. Daca aceste practici nu sunt urmate de o schimbare profunda
si temeinica, asa cum o cere Sfanta Scriptura ele sunt la fel de inutile ca incercarea de a-l
cosmetiza pe imparat in timpul nebuniei lui. Omul cu o minte si o inima sanatoasa si
curata este mai bogat decat era acest monarh cand era afectat de boala mintii.

Versetele2833
Unele tablite de lut ars descoperite in Babilon , datate din acea perioada si care poarta pe
ele afirmatiile imparatului consemneaza : "Apoi eu am ridicat palatul , scaunul imparatiei
mele, loc de inaltare si bucurie " ; "In Babilon, cetatea pe care o prefer, pe care o iubesc,
se afla palatul , uimirea oamenilor, un palat stralucitor , locuinta maiestatii pe pamantul
Babilonului ." (E. Schrader, Keilinschriftliche Bibliotek, vol. 3 , part. 2, pag. 39 si 25).
Aceste afirmatii nu trebuiesc privite ca fiind adevarate in strictul sens al cuvantului. Nu
trebuie sa credem, depilda ca Nebucadnetar a intemeiat Babilonul , el exista de multe
veacuri inaintea lui. Nu trebuie sa credem ca lucrarea de reconstructie a inceput-o el, ci
tatal sau Nabonid. Trebuie sa intelegem ca meritul lui Nebucadnetar a fost acela ca strans
in zidurile sale cele mai multe comori ale natiunilor din preajma si ca a dat o stralucire
fara egal acestui oras.
Intr-adevar, Babilonul era cetatea-metropola cea mai intinsa a antichitatii, dar s-ar putea
sa surprinda pe unii cat este de mica, in comparatie cu orasele de astazi , intru-cat nu
masura mai mult de 16 Km pe o latura (si cam tot atat si pe cealalta) compartaiv , de
exemplu , cu Sao Paolo care, in anii 1990 masurau mai bine de 700 de mile patrate. Dar,
daca comparam, de pilda marimea Babilonului cu cea a cetatii Ninive, care masura numai
6,6 Km sau cea a Ierusalimului, care masura numai 0,5 Km , intelegem ca pentru acea
vreme, metropola imperiului babilonian era cu adevarat gigantica . Specialistii arhologi si
istorici explica motivul pentru care exista o atat de mare "inghesuiala"in cetati, ca fiind
unul foarte plauzibil : zidurile erau deosebit de costisitoare deoarece trebuiau sa fie mari
si rezistente , erau greu de aparat (24 h/24 h in vreme de razboi) si de intretinut. Pentru a

economisi spatiu, strazile erau inguste iar casele inghesuite si nu existau gradini. In
Ninive pe cei 6,6 Km se ingesuiau , dupa spusele specialistilor cca. 120 000 de oameni!
Singura obiectie fata de acest pasaj este aceea ca boala monarhului nu apare in nici un alt
document al vremii. Dar pierderea mintii sau oricare alta boala grava a sefului statului nu
este un lucru care sa faca prea lesne obiectul unei declaratii publice . Acest lucru se
poarta pana astazi. O astfel de stire se poate transforma rapid intr-un haos politicoadministrativ. Paradoxal, exista alti critici care pun sub semnul intrebarii faptul ca
impatatul ar fi hotarat sa faca cunoscuta boala de care suferise, tocmai pentru ca acesta
este un lucru neobisnuit pentru un sef de stat. Dar documentele din acea vreme, desi
numeroase, sunt departe de a fi complete.
De asemenea, boala care l-a lovit pe imparat nu este deloc necunoscuta. Autoritatile
psihiatriei numesc boala in care pacientul se considera animal, sau ca a fost transformat
in animal : "INSANIA ZONTROPICA". Conform The Dictionary of Pshihological
Medicine boala presupune " o completa pierdere a identitatii si aduce convingerea ca cel
suferind a fost schimbat intr-un animal de cea mai joasa speta" . Psihiatrii confirma ca
acesta convingere i-l aduce pe subiect in postura de a consuma hrana specifica animalului
care se crede. Exista in literatura de specialitate descrise cazuri petrecute in zilele noastre
(cazul unei femei din azilul de alienati din Wurttemberg - G. Posh, Deutsch . Morgene.
Zeitschr. XV, pag . 521). Comentatorul Pusey, citat de E. Young afirma ca un subiect care
are aceasta boala poate sa-si revina, si chiar in episoadele cele mai acute ale bolii,
subconstientul ramane neatins, in timp ce bolnavul gandeste se comporta asemenea
animalului care se crede . Deci subconstientul subietul ramanand neatins, ar putea sa
schiteze o rugaciune negraita .

Versetele3437
In finalul acestui capitol apare tema restaurarii si inaltarii , care apare atat de des in cartea
lui Daniel dar si in Vechiul Testament (Rut, Iov, Cronici , Psalmi etc).
Un teolog pe nume Matthew Henry spunea referitor la acest capitol : "Daca un
persecutor si un blasfemiator atat de mare a gasit mila si indurare , n-a fost ultimul care
sa primeasca aceste daruri divine . Si daca iubirea noastra poate ajunge atat de departe
ca sa nadajduiasca asa cum el a nadajduit , atunci putem admira acest har care se da
fara bani datorita caruia el a piredut mintea si cunoasterea pentru un timp, pentru ca sasi mantuiasaca saufletul pentru vesnicie." (Matthew Henry's Comentry on the Whole
Bible, ult. Parte a cap. 4).
Odata ce Nebucadnetar prin lectia suferintei a inteles cat este de vulnerabil , i sa redat
tronul . Lauda la adresa celui Prea Inalt are aceeasi expresie ca laudele din psalmii 145,
vers.13 ; 115, vers. 3; cartea lui Isaia cap.40 , vers. 17 si cap. 14, vers. 27. Totusi cand el
spune : "Acum eu laud , inalt si slavesc pe Imparatul cerurilor" formula aceasta nu
se mai gaseste nicaieri in Biblie . Aceasta lectie pe care monarhul a primit-o ne invata ca
Dumnezeu este acela care dirijaza evenimentele din destinele celor credinciosi si
necredinciosi , deopotriva.
Intre teologi au existat controverse cu privire la convertirea lui Nebucadnetar . Depilda
Calvin refuza categoric sa creada ca imparatul a fost convertit si aceeasi pozitie o au
Pusey si Keil. Cu toate acestea, exista multe argumente care pledeaza in favoarea
convertirii imparatului :

Exista un progres care se poate observa la Nebucadnetar in ceea ce priveste

cunoastrea lui Dumnezeu (cap. 2, vers. 47; cap.3, vers. 28; cap. 4, vers. 34-35);
Declaratiile imparatului privitor la atotputernicia lui Dumnezeu izvorasc dintr-o
convingere profunda (cap.4, vers. 34-35);
Imparatul se inchina la acest Dumnezeu, pe care-L numeste Imparatul cerului (cap.4,
vers. 37) admitem insa ca avea o credinta slaba si o cunoastere rudimentara ,
totusi aceasta credinta este cea care aduce mantuirea si o cunoastere autentica de
Dumnezeu in forma primara.
Afirmatia pe care o face Daniel lui Belsatar cu privire atitudinea finala a lui
Nebucadnetear fata de Dumnezeu (cap.5 , vers. 21-23).
Odata cu aceste versete se incheie ultimele relatari ale Bibliei despre
Nebucadnetar. Putem spune, fara a ne teme ca gresim, ca a murit ca un
credincios a lui Ienhova . Atat cat a fost posibil , Dunmezeu a reusit sa-I
daruiasca o inima curata si un spirit nou si statornic, in concluzie o inima de
om , pe care degetul lui Dumnezeu a gravat legea si poruncile Sale.

Concluziieticelacapitolul4
Dumnezeu este mandria noastra. Exista afirmatii transante ale
Sfintelor Scripturi care condamna mandria si trufia omului , pe
care le considera veriga intermediara in drumul catre dezastru
(Proverbe cap.16, vers. 18). Defapt acest element acreste si
tensioneaza orice relatie, nu doar aceea a omului cu Dumnezeu, ci
si a oamenilor intre ei.
Dumnezeu respecta autoritatile omenesti. In versetul 17 al acestui
capitol sunt subliniate doua idei : mai intai ca Dumnezeu este cel
care stapaneste peste imparatia oamnilor , iar a doua idee este ca El
o da Ii place . Desi critica la adresa conducatorilor este un element
comun al tuturor timpurilor si al tuturor societatilor , totusi este
important sa stim ca Dumnezeu este cel care ridica si coboara
conducatorii. Dar daca Dumnezeu I-a ales , nu inseamna ca acesti
oameni sunt si infailibili, ci doar ca au o delegare speciala din
partea Sa, si ca Lui ii datoreaza acesasta pozitie . Aceasta conceptie
are darul sa inmoaie, pe deoparte, critica fata de conducatori, dar si
sa desfiinteze aroganta specifica acestora. Lectia pe care a invatato Nebucadnetar , ar trebui sa si-o insusasca toti conducatorii lumii .
Autoritatea primita de la Dumnezeu, se limiteaza strict la chestiuni
administrative , iar in materie de constiinta , de inchinare si de
mantuire, autoritatile omenesti trebuie sa nu se pronunte in nici un
fel, respectand dreptul fiecaruia de a alege dupa cum I-I dicteaza
constiinta. Neinsemnand ca daca constiinta religioasa a individului
nu implica o "minima moralia", autoritatile trebiue sa stea cu
mainile incrucisate . Principiul calauzitor este simplu : libertatea de
constiinta se termina acolo unde incepe libertatea celuilat. Adica,
atata timp cat nu stanjeneste direct pe ceilalti, orice om trebuie sa
fie lasat sa creada si sa afirme ceea ce singur alege sa creada si sa

afirme, fara a obstructiona prin aceasta libertatile similare ale

celorlati . Aceasta autoritate insa nu poate sa se supraordoneze
constiintelor oamenilor si sa le impuna ce sa creada si ce nu , cum
sa se inchine si cui sa-I slujeasca, pentu simplul motiv ca,
experienta planului de mantuire, a dovedit ca un popor al
Domnului, strict delimitat teritorial si politic, nu este o idee viabila,
intru-cat natuinea israelita a demonstrat ca acesta este un esec.
Acum poporul lui Dumnezeu este risipit in cam toate tarile lumii,
in majoritatea religiilor, iar ceea ce I-I desparte este lipsa unei solii
evangelice care sa fie insotita de puterea lui Dumnezeu. Dar
aceasta stare de fapt nu va ramane asa pentru multa vreme. Foarte
curand va fi o singura turma si un singur Pastor, iar acesta nu va fi
un "Tata" sau vre-un "Preafericit" sarman om, sprijinit pe puterea
politica corupta a lumii, ci va fi insusi Maiestatea Sa Divina ,
Hristos Domnul, a carui glorie este eterna.
Slujba de profet este riscanta si plina de responsabilitate , iar
Dumnezeu este generos cu profetii. Aceste privilegii nu trebuie
intelese ca pe un huzur , ci ca pe un respect care acestia il
dobandesc in timp din partea unor categorii de oameni , din care
doar uneori fac parte si autoritatile civile. Daniel face parte dintre
aceia "norocosi" . Alti profeti insa, au sfarsit eroic. Dealtfel si cei
trei tineri in campia Dura si chiar Daniel, mai tarziu , in vremea
medo-persilor , au fost pe punctul de a-si perde viata. Doar
interventia in forta a divinitatii a putut oprii cursul evenimentelor.
Cu toate acestea, in mare parte, se poate spune ca acestia au trait o
viata plina si foarte interesanta , iar binecuvantarile lui Dumnezeu
I-au insotit pe tot parcursul vietii lor.

Concluziiteologicelacapitolul4
Acest capitol releva harul lui Dumnezeu care intervine in destinul
oamenilor in general si in destinul celor mandri in particular.
Tratamentul dur,are darul sa i-l faca pe cel mandru , si nu numai pe
el , sa constientizeze conditia umana, conditie care , in afara de
faptul ca datoreaza totul lui Dumnezeu, nu are cu ce se mandri. Nu
trebuie supraevaluat acest tip de interventie . Omul poate sa se
nenoroceasca, incapatanandu-se sa respinga invitatiile si
interventiile generoase ale harului Sau. De remarcat insa
preocuparea parinteasca a Domnului fata de cei razvratiti,
deopotriva ca pentru cei din staulul Sau. Cum a procedat
Dumnezeu cu Israelul apostaziat , tot astfel a procedat si cu
Nebucadnetar.
Domnul nu va face nimic fara sa -Si descopere taina Sa slujitorilor
Sai prorocii. Inainte ca judecatile Lui sa inceapa, cei rai sunt
avertizati prin diferite mijloace, de ceea ce urmeaza sa se intample
in destinul lor , si care este semnificatia acestor evenimente.

Fie ca Dumnezeu porunceste, ingaduie sau intervine, jocul

complicat al evenimentelor omenesti se afla sub controlul divin.
Acest lucru mangaie si linisteste pe cei care iubesc pe Dumnezeu si
cutremura pe cei aroganti.

DANIEL (Una dintre cele 66 de carti ale Bibliei) CAPITOLUL V Ospatul lui Belsatar
si luarea Ierusalimului
1. Imparatul Belsatar a facut un mare ospat celor o mie de mai mari ai lui, si a baut vin
inaintea lor.
2. Si in cheful vinului, a poruncit sa aduca vasele de aur si de argint, pe cari le luase tatal
sau Nebucadnetar din Templul dela Ierusalim, ca sa bea cu ele imparatul si mai marii lui,
nevestele si tiitoarele lui.
3. Au adus indata vasele de aur, cari fusesera luate din Templu, din casa lui Dumnezeu
din Ierusalim, si au baut din ele imparatul si mai marii lui, nevestele si tiitoarele lui.
4. Au baut vin, si au laudat pe dumnezeii de aur, de argint, de arama si de fer, de lemn si
de piatra.
5. In clipa aceea, s-au aratat degetele unei mini de om, si au scris, in fata sfesnicului, pe
tencuiala zidului palatului imparatesc. Imparatul a vazut aceasta bucata de mana, care a
scris.
6. Atunci imparatul a ingalbenit, si gindurile atat l-au tulburat ca i s-au desfacut
incheieturile soldurilor, si genunchii i s-au izbit unul de altul.
7. Imparatul a strigat in gura mare sa i se aduca cetitorii in stele, Haldeii si ghicitorii.
Apoi imparatul a luat cuvantul si a zis inteleptilor Babilonului: Oricine va putea citi
scrisoarea aceasta si mi-o va tilcui, va fi imbracat cu purpura, va purta un lantitor de aur
la gat, si va avea locul al treilea in carmuirea imparatiei."
8. Toti inteleptii imparatului au intrat, dar n-au putut nici sa citeasca scrisoarea si nici s-o
talcuiasca imparatului.
9. Din pricina aceasta imparatul Belsatar s-a spaimantat foarte tare, fata i s-a ingalbenit si
mai marii lui au ramas incremeniti.
10. Imparateasa, la auzul cuvintelor imparatului si mai marilor lui, a intrat in odaia
ospatului, a luat cuvantul si a vorbit astfel: Sa traiesti vecinic, imparate! Sa nu te turbure
gandurile tale, si sa nu ti se ingalbeneasca fata!
11.In imparatia ta este un om, care are in el duhul dumnezeilor celor sfinsi; si pe vremea
tatalui tau, s-au gasit la el lumini, pricepere si o intelepciune dumnezeiasca. De aceea
imparatul Nebucadnetar, tatal tau, da, tatal tau, imparate, l-a pus mai mare peste vrajitori,
cititori in stele, Haldei, ghicitori,
12. Si anume, pentruca s-a gasit la el, la Daniel, numit de imparat Beltsatar, un duh inalt,
stiinta si pricepere, putinta sa talcuiasca visele, sa lamureasca intrebarile grele, si sa
deslege lucrurile incalcite. Sa fie chemat dar Daniel, si el iti va da talcuirea!"
13. Atunci Daniel a fost adus inaintea imparatului. Imparatul a luat cuvantul, si a zis lui

Daniel: Tu esti Daniel acela, unul din prinsii de razboi ai lui Iuda, pe cari i-a adus aici din
Iuda, tatal meu imparatul?
14. Am aflat despre tine ca ai in tine duhul dumnezeilor, si ca la tine se gasesc lumini,
pricepere, si o intelepciune nemaipomenita.
15. Au adus inaintea mea pe intelepti si pe cititorii in stele, ca sa citeasca scrierea aceasta
si sa mi-o talcuiasca; dar n-au putut sa talcuiasca aceste cuvinte.
16. Am aflat ca tu poti sa talcuiesti si sa deslegi intrebari grele; acum, daca vei putea sa
citesti scrierea aceasta si sa mi-o talcuiesti, vei fi imbracat cu purpura, vei purta un
lantisor de aur la gat, si vei avea locul al treilea in carmuirea imparatiei!"
17.Daniel a raspuns indata inaintea imparatului: tine-ti darurile, si da altuia rasplatirile
tale! Totus voi citi imparatului scrierea, si i-o voi talcui.
18.Imparate, Dumnezeul cel Prea Inalt daduse tatalui tau Nebucadnetar: imparatie,
marime, slava si stralucire;
19. si din pricina marimii pe care i-o daduse, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate
limbile se temeau si tremurau inaintea lui. Caci imparatul omora pe cine voia, si lasa cu
viata pe cine voia; inalta pe cine voia, si scobora pe cine voia.
20. Dar cand i s-a ingamfat inima si i s-a impietrit duhul pana la mandrie, a fost aruncat
de pe scaunul lui imparatesc si a fost despuiat de slava lui;
21. a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a facut ca a fiarelor, si a locuit
la un loc cu magarii salbatici; i-au dat sa manance iarba ca la boi, si trupul i-a fost udat cu
roua cerului, pana cand a recunoscut ca Dumnezeul cel Prea Inalt stapaneste peste
imparatia oamenilor si ca o da cui vrea.
22. Dar tu, Belsatar, fiul lui, nu ti-ai smerit inima, macarca ai stiut toate aceste lucruri.
23. Ci te-ai inaltat impotriva Domnului cerurilor; vasele din casa Lui au fost aduse
inaintea ta, si ati baut vin cu ele, tu si mai marii tai, nevestele si tiitoarele tale; ai laudat pe
dumnezeii de argint, de aur, de arama, de fer, de lemn si de piatra, cari nici nu vad, nici naud, si nici nu pricep nimic, si n-ai slavit pe Dumnezeul in mana caruia este suflarea ta si
toate caile tale!
24. De aceea a trimes El acest cap de mana, care a scris scrierea aceasta.
25. Iata insa scrierea care a fost scrisa: Numarat, numarat, cantarit, si impartit!"
(Haldeieste: mene mene techel upfarsin.)
26. Si iata talcuirea acestor cuvinte. Numarat, inseamna ca Dumnezeu ti-a numarat zilele
domniei, si i-a pus capat.
27. Cantarit, inseamna ca ai fost cantarit in cumpana si ai fost gasit usor!
28. Impartit, inseamna ca imparatia ta va fi impartita, si data Mezilor si Perasilor !"
29. Indata, Belsatar a dat porunca, si au imbracat pe Daniel cu purpura, i-au pus un
lantisor de aur la gat, si au dat de stire ca va avea locul al treilea in carmuirea imparatiei.
30. Dar chiar in noaptea aceea, Belsatar, imparatul Haldeilor, a fost omorat.
31. Si a pus mana pe imparatie Dariu, Medul, care era in varsta de sasezeci si doi de ani.

Cap.V Orgia dinaintea dezastrului

versetul 1-3
Pe la anul 593-592 I.Hr., proorocul Ieremia ii inmaneaza unui anume Seraia, mai marele
camarasilor casei lui Zedechia, un sul al carui continut il gasim si in capitolele 50 si 51
ale cartii acestuia. Instructiunile pe care Seraia le-a primit erau clare, dupa ce va citi
continutul sulului urma sa lege o piatra de acest sul, sa-l arunce in Eufrat, si sa zica: "Asa
va fi inecat Babilonul si nu se va mai ridica".
In acel an regele Zedechia a facut o calatorie diplomatica in Babilon (probabil ocazionata
de sarbatoarea chipului inaltat de Nebucadnetar in campia Dura). In suita regala era
prezent si Seraia. Ajuns in Babilon acesta a convocat comunitatea evreiasca locala, in
scopul instiintarii din partea lui Dumnezeu a lucrurilor ce urmau sa se intample in curand.
Toti cati au putut si au dorit sa vina, se ingesuiau pe langa Seraia, in dreptul portii
orasului, dincolo de care erau apele Eufratului ce subtraversau zidurile uriase ale cetatii,
in dreptul careia, un bac era ancorat si astepta pasageri. Seraia a deschis sulul si a citit :
"Fugiti din Babilon, iesiti din tara Haldeilor voi aduce impotriva Babilonului o
multime de neamuri de la miazanoapte Caci voi v-ati bucurat si v-ati veselit cand
Mi-ati jefuit mostenirea Mea Domnul Si-a deschis casa de arme si a scos din ea
armele maniei Lui; caci aceasta este o lucrare a Domnului, Dumnezeului ostirilor, in
tara HaldeilorCopiii lui Israel si copiii lui Iuda sunt apasati impreuna; toti cei ce iau adus robi ii opresc si nu vor sa le dea drumul. Dar puternic este Razbunatorul lor
nu va mai fi locuit nici el, si nimeni nu sa va mai aseza acolo Fuguti din Babilon si
fiecare sa-si scape viata, ca nu cumva sa pieriti in pieirea lui!Pregatiti impotriva lui
pe neamuri, pe imparatii MedieiSa nu vi se tulbure inima si sa nu va spaimantati de
zvonurile care se raspandesc in tara ; caci anul acesta va veni un zvon, iar anul
urmator un alta zvon ; in tara va domni silnicia voi imbata pe voievozii si inteleptii
lui vor adormi somnul de veci Zidurile cele largi ale Bbilonului vor fi surpate si
portile lui cele inalte vor fi arse cu foc. "
Cu priviri rotunde de consternare, fetele evreilor au tintuit omul care se afla in fata lor.
Unii au inceput a-l privi piezisi, a neincredere, iar altii intrebau nedumeriti pe cei din fata
lor, spre a se convinge daca ceea ce au inteles ei era intocmai cu cea ce s-a spus. Intre
timp sosise o patrula. Comandantul acesteia privea sa inteleaga ce se intampla. Intrucat
cuvintele erau in ebraica, au solicitat lamuriri. Dupa ce le-au primit au ras cu pofta. Seraia
s-a aplecat si a luat o piatra, iar privirile de otel ale ostenilor s-au incruntat, in timp ce
sulitele lor lungi se indreptau spre demnitarul evreu. Acest om insa, fara sa se
sinchiseasca de ei, a legat sulul de piatra, si a aruncat-o in apa, spre nedumerirea tuturor.
Plescaitul sec al apei a fost urmat de glasul ce a rasunat cu putere intre zidurile cetatii:
"Asa va fi inecat Babilonul si nu se va mai ridica". Cineva a tradus ceea ce s-a spus. Dar
parca cuvintele in ebraica rasunau in urechile tuturor mai puternic decat traducerea in
aramaica. In timp ce oamenii se risipeau care pe la casele lor, comentand isprava zilei,
Seraia privea cetatea. Se intreba cum era posibil sa se implineasca aceasta profetie!
Constructiile de stat sau cele ale oamenilor forfoteau de lucratori, magarii si boii trageau
din rasputeri carele ce gemeau de materiale de constructie. S-a lasat seara. Fumul
cuptoarelor de argila umplea aerul facandu-l aproape imposibil de respirat. Au trecut de
atunci 55 de ani
In locul lui Nebucadnetar, a urcat la tron Evil-Merodac, despre care nu stim mai mult

decat ca, atunci cand era pe tron, a dispus eliberarea lui Ioiachin din temnita, si despre
care, banuim doar ca a fost instruit de catre Daniel care, in perioada de instruire a
printului, a ocupat functia de conducator al castei inteleptilor haldei, cei insarcinati cu
educarea printilor. Acest monarh nu a domnit decat doi ani, lasand un minor pe tronul
imperiului. Minorul este ucis de catre Nabonid, spre a-i lua tronul. In documente se arata
ca in anul cuceririi Babilonului, adica in 539 I.Hr., imparat era Nabonid. Aceste
aspecte istorice au fundamentat contestarea si persiflarea, nu doar a cartii lui Daniel, ci in
general a tuturor relatarilor supranaturale din biblie. Astazi insa, filmul evenimentelor
este mult mai complet din punctul de vedere al documentelor istorice.
Nebucadnetar a fost, pe buna dreptate, unul dintre cei mai straluciti imparati care au trait
vreodata. Nu degeaba unii istorici l-au numit "conducatorul ideal". In timpul sau
stralucirea imperiului era asemenea aurului. Treburile imperiului erau genial manuite de
talentul sau manegerial si al echipei pe care a format-o . In capitolul precedent ne-am
convins ca acest talent neobisnuit, era totusi darul lui Dumnezeu. La putina vreme dupa
ce Nebucadnetar si-a primit din nou facultatile mintale, a murit (conform cu ceea ce se
relateaza in cap. 4, vers.36) lasand in urma un imperiu chiar mai puternic decat in
momentul in care-si pierduse aceste facultati. Dar de exemplul si experienta sa nu au
profitat si urmasii lui. Conducerea lor haotica, abuzurile, lipsa capacitatii de a remarca
oportunitatile, adevaratele valori si oamenii valorosi. Lipsa de viziune, conducerea
orientata doar pe reactia fata de anumite imprejurari, cu actiuni ce se pierd in anecdotica,
consumand mai mult decat produceau, au slabit treptat dar sigur statul babilonian,
descompunandu-l. Dar cel mai grav dintre toate era ideea care ii domina, anume aceia ca
Babilonul, asa cum era el era inexpugnabil. De aceia sau neglijat masuri importante de
securitate. Vom vedea cum geniul altui mare conducator si strateg al istoriei, Cir cel
Mare, a demontat aceasta idee.
Desi Belsatar cunostea prea bine istoria nebuniei bunicului sau, si cum a fost alungat
acesta de la tron, pentru a nu periclita stabilitatea politica a imperiului, desi cunostea
imprejurarile in care a ajuns bunicul sau sa piarda si sa-si recapete tronul, apoi rolul lui
Daniel, si mai cu seama dintre toate, rolul providentei divine, este de neinteles pentru ce
acest nepot al lui Nebucadnetar nu a tinut cont de provenienta si statutul vaselor sfinte din
visteria templului. Exista indicii care arata ca stia prea bine ce facea. Desconsiderand
sistematic invitatiile harului lui Dumnezeu spre a creste in cunoasterea adevarului, acest
om a trecut fara sa ii pese prea mult in cealalta tabara, cea a razvratitilor. Trasatura
dominanta caracter a acestui monarh destrabalat si neintelept era indiferenta fata de
experientele inaintasului sau Nebucadnetar, atat in materie de administratie cat si in a-L
cunoaste pe adevaratul Dumnezeu,.
Numit de catre babilonieni la fel cum era numit Daniel, adica "Bel-Sar-Usur", acest nume
insemna, asa cum am tradus si in primul capitol al acestei carti :"Bel (zeul)-sa
ocroteasca- pe imparat". Cat de capabil este Bel de a ocroti, se va vedea imediat. Iar
despre capacitatea lui Belsatar de a conduce, ne vom lamuri tot atat de repede. Dupa
sase ani de guvernare, Nabonid ("NAB-uh-NYE-dus") a schimbat capitala imperiului cu o
oaza din pustiul Arabiei, Tema. El fusese castigat la un nou cult de catre mama (sau
bunica) sa. Cultul era dedicat lunii (zeitatii "Sin") in care ea era probabil marea preoteasa.
Se pare ca era o femeie deosebita. A trait pana la varsta de 107 ani. La varsta de 104 ani
ea afirma (conform unei inscriptii cuneiforme : "Vederea imi este agera si auzul

excelent... mancarea si bautura se impaca bine cu mine." - M. Maxwell, God Cares, vol.
I. . In Babilon, a ramas co-regent fiul lui Nabonid, " Belsatar ". Acest amanunt este
confirmat si de versetele 7, 16 si 29, care afirma ca Daniel va ocupa locul al treilea in
imparatie, daca va descifra scrierea miraculoasa. De ce ? Pentru ca primele doua locuri
erau ocupate deja de catre Nabonid si Belsatar! Ceea ce trebuie sa intelegem este ca
domnia lui Belsatar a insemnat, practic o co-regenta. Gasim numele sau in documentele
vremii alaturi de cel al lui Nabonid, imparatul de drept al imperiului. Numele celor doi
apar in formula de juramant a imparatului, iar alte documente fac referire la faptul ca
Nabonid a desemnat un inlocuitor, intrucat a decis sa plece intr-o "lunga calatorie"
(referinte: 1] H. Fox Talbot, Translation of Some Assyrian Inscription, din "Journal of
the Royal Asiatic Society, 18/1861/195; 2] N.W. Porteus, Daniel, A Comentary, pag.76).
3] A. L. Oppenhein, Ancient Mesopotamia; Portrayt of a Dead Civilisatiion; Cicago,
University Press, 1964, pag. 157)
Data de la care este numarata de catre unii istorici, inceperea coregentei lui Belsatar,
poate fi dedusa astfel:
Daca anul 539 I.Hr. este anul cuceririi Babilonului, iar pana la aceasta data nu au trecut
decat trei ani de co-regenta, am putea considera ca Belsatar incepe de fapt co-regenta in
543-542 I.Hr.
In ceea ce priveste expesia "ospatul ", cronicile istoriei sunt pline de "ospete". Spre a ne
forma o imagine despre ceea ce inseamna un ospat imperial este suficient sa citam
afirmatia istoricului Ktesias, ca la masa imparatului persan mancau zilnic 15000 de
oameni. Un monument cu inscriptii cuneiforme (numit stela) descoperit in vechea cetate
Calah (Nimrud), relateaza o festivitate oferita de imparatul Asurnasirpal II, cu ocazia
inaugurarii palatului imperial, la care au luat parte 69574 de invitati, care au mancat si au
baut 10 zile! La masa de nunta a lui Alexandru Macedon au luat parte 10000 de invitati.
Biblia descrie un ospat fastuos in cartea Estera , cap.1, vers. 3-12. Ceea ce ne retine
atentia in relatarile facute de Xenofon, este ca Babilonul a fost cucerit in timpul unei
festivitati nocturne, in care, asa cum se obisnuia, toti babilonienii beau, mancau si se
tineau de tot felul de orgii.
Ceea ce uimeste astazi pe strategii si istoricii militari este cum si-a permis Belsatar sa
organizeze un astfel de banchet, dupa ce a pierdut cetatea Sippar si a fost infrant la Opis.
Singura explicatie plauzibila este ca babilonienii aveau o incredere oarba in sistemul lor
defensiv si in fortificatiile cetatii, la care se adauga superficialitatea si indiferenta
caracteristica a lui Belsatar. Atunci cand ni se spune ca " imparatul a baut vin inaintea lor
" vrea sa ne spuna ca acest lucru constituia o ocazie speciala, intrucat imparatul, in timpul
ospetelor servea masa intr-o incapere separata. Spre a ne face o idee despre palatul in care
s-a desfasurat acest ospat, sa citam descrierea arheologilor: "Palatul era resedinta
oficiala a imparatului, locul unde se tineau toate ceremoniile de stat. In centru era marea
sala a tronului (884 mp si o inaltime de 18m). Acest imens spatiu a fost, probabil, locul
unde Belsatar a dat ospatul care a insemnat caderea sa."
Multi s-au intrebat, si pe buna dreptate au facut-o, care a fost intentia lui Belsatar atunci
cand a ordonat sa fie aduse, nu anumite vase sfinte, ci in mod expes ""vasele de aur si
argint pe care le luase tatal sau Nebucadnetar din Ierusalim" spre a le folosi la dezmat si
la glorificarea zeitatilor babiloniene? In acest gest gasim si o atitudine religioasa a
babilonienilor. Raportul bibilic consemenaza ca acest ospat era inchinat zeitatilor

babiloniene, si urma sa se transforme intr-o orgie totala, cu barbati cu spirite alese, poeti ,
cantareti, vin mult si femei frumoase, avandu-l cap de afis pe cel care trebuia sa stea in
fruntea armatei la acea ora, adica pe imparat. Vom vedea in cele ce urmeaza cat de
"eficace" i-au protejat zeii destrabalatilor! Acest gest indica o sfidare a Dumnezeului
caruia apartineau aceste vase. Nu existau oare destule vase in visteriile templelor a caror
zeitati li se aducea inchinare? Vasele nu au fost aduse nici macar pentru obisnuitele
libatiuni (in care vinul era aruncat pe pamant) ci pentru "a bea".
Exista o relatie intre aceste vase si atitudinea de dispret a lui Belsatar, fata de solii lui
Dumnezeu, fata de anumite avertismente pe care acestia si chiar bunicul sau i le-au dat.
Acestea priveau o posibila cucerire a Babilonului de catre o alta imparatie. Cunoasterea
adevaratului Dumnezeu cunoscuse intr-un timp o curba ascendenta in Imperiul
Babilonian. Dar vechiul dispret al babilonienilor fata de acest Dumnezeu a revenit. Acest
dispret are o istorie veche, care incepe de la cucerirea Ierusalimului si deportarea evreilor.
Era dispretul invingatorului fata de invins, cu tot ceea ce are acesta, inclusiv fata de
Dumnezeul caruia i se inchina. Aceasta aroganta a fost foarte aspru tratata la
Nebucadnetar de catre Dumnezeu, dar lectia luata de el nu a avut efect si asupra nepotului
sau. De fapt a avut efectul invers, adica o sfidare hulitoare! Acest spirit luciferic, l-a
posedat cu totul atunci cand vinul a inceput sa-si faca efectul. Daca Dumnezeu nu ar fi
intervenit in viata lui Nebucadnetar, aici ar fi ajuns si el, iar sfarsitul lui ar fi fost
asemanator nepotului sau. Biblia afirma ca "Vinul este batjocoritor, bauturile tari sunt
galagioase; oricine se imbata cu ele nu este intelept" (cartea Proverbelor cap.20, vers.
1). Mai sunt si alte texte biblice care avertizeaza impotriva consumului de alcool.
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :
Stimati vizitatori ai acestui site, va rugam sa ne permiteti sa va adresam o intreare:
Daca vinul este o bautura atat de periculoasa, cum se face atunci ca este servita de catre
fetele bisericesti in cadrul Sfintei Impartasanii (Cina Domnului)? Cum este posibil ca o
bautura despre care se afirma transant ca este batjocoritoare, este numita de crestinatate
"Sangele Domnului" si face parte din ritualul crestinilor? Este sangele Fiului lui
Dumnezeu atat de contaminat, incat sa fie reprezentat cu bautura neispravitilor, a ratatilor,
a celor ce traiesc in promiscuitate, a celor ce sunt responsabili de cele mai multe
accidente rutiere, de violuri si de crime? Este in concluzie, vinul din cadrul acestei
ceremonii sacre, simbolul curatiei lui Hristos ce ne este oferita noua, sau este simbolul
mocirlei pacatului?
Vinul pe care l-a folosit Isus in camera de sus, era un vin nefermentat, la fel cum
nedospite erau si painile de pe masa acelei cine tainice, fiindca era Praznicul Pastelor
(timp de o saptamana inaintea sarbatorii pascale se consumau numai paini nedospite).
Toate acestea aveau drept scop sa fixeze in mintea participantilor la aceasta ceremonie
caracterul necontaminat de fermentul pacatului a celui ce avea sa fie adevaratul Miel de
Jertfa pentru pacatele intregii omeniri. Odata cu simbolul este deturnata si semnificatia,
facand pe oameni sa subinteleaga, in ultima instanta, o eroare: ca jertfa lui Hristos ar
putea fi o mantie care imbraca pacatul, scuzandu-l si perpetuandu-l. Avertizam ca pacatul,
impreuna cu tot ceea ce inseamna el (simboluri si practici), impreuna cu cei ce se agata
de el si nu-i permit lui Hristos sa ii curete de el, isi vor gasi sfarsitul in focul ce nu le
fusese pregatit lor, ci Diavolului si ingerilor sai. Va oferim un sfat prietenesc: nu primiti
sfintele simboluri daca nu corespund cu ceea ce reprezinta ele! Participati la Sfanta

Impartasanie (Sfanta Cina) doar in locurile unde se ofera paine nedospita si vin
nefermentat. Nu manifestati indiferenta fata de indemnul Bibliei: "tu sa asculti in totul,
totului, tot de Domnul Dumnezeul tau." Afirmam hotarat, ca cei care folosesc vinul
fermentat ca simbol al sangelui lui Hristos, se fac vinovati in fata lui Dumnezeu de o
grava mutilare a simbolului sfint!
Cartile Daniel si Apocalipsa transfigureaza acest episod in care se relateaza fapte
blasfemiatoare la adresa lui Dumnezeu. Gasim astfel pe Antihrist in templul lui
Dumnezeu, dandu-se drept dumnezeu, schimband vremile si legea, smulgand jertfa
necurmata al lui Hristos, si gasim "desfranata cea mare" pe care chiar scriitorul
Apocalipsei o identifica cu "Babilonul cel Mare" si "mama desfranatelor pamantului",
pentru a desemna o institutie ce si-a permis licente fata de legea lui Dumnezeu si fata de
simbolurile sfinte, stabilind tot felul de practici care poarta in sine intentia blasfemiatoare
de a-l inlocui pe Hristos, jertfa Sa si calitatea Sa de Suveran Pontif . Aceasta a impus
oamenilor ce sa creada si cum sa se inchine, folosind autoritea civila. Profetia afirma ca
aceste vremuri vor reinvia cat de curand, spre uimirea generala.
Referitor la afirmatia "tatal sau Nebucadnetar", a curs multa cerneala. Exista unii care
incearca sa argumenteze ca ar fi vorba, de fapt de Nabonid si nu de Belsatar, intrucat nu
se poate spune ca Nebucadnetar era tatal acestuia. Dar acest lucru este contrazis de faptul
ca Biblia ii pronunta clar numele: Belsatar! Conform comentatorului Daghety, Belsatar
era fiul lui Nabonid, iar mama sa, Nitocris, era fiica lui Nebcadnetar cu o pritesa
egipteana. Expresia "tata" referitoare la bunici si stramosi, sau referitoare la cei care au
inlocuit linia de descendenta, este larg practicata in Biblie (vezi cartea intai a Cronicilor
cap.2, vers.7) si in documentele antice. Inscriptiile asiriene pastreaza aceiasi practica
atunci cand fac astfel de referiri. De exemplu, imparatul israelit Iehu, este numit pe o
astfel de inscriptie : "fiul lui Omri". Desi, nu doar ca nu exista nici o legatura de sange, ci
Iehu a distrus toata familia lui Omri, inlocuind-o (cartea a doua a Regilor, cap. 9, vers.
10). De altfel si despre Domnul Hristos se afirma, ca este "fiul lui David", in sensul ca
este un descendent a lui David prin linia de descendenta a lui Iosif (Evangelia lui Matei,
cap. 1, ves. 1-16) in realitate insa Isus nu era fiul natural a lui Iosif ((Evangelia lui Matei,
cap. 1, ves. 18-23).
Cand sunt pomenite zeitatile de " aur, argint, arama, fier, lemn si piatra ", se face o
trimitere indirecta la faptul ca acestea sunt o uraciune inaintea lui Dumnezeu, ca sunt de
fapt "Uraciunea Pustiirii". Caracteristica de baza a institutiei antihriste pe care profetia
o infatiseaza codificat este: idolatrie si persecutie.
versetele 5-9
"In fata sfesnicului." Exista o parere formulata de unii comentatori biblici, anume ca
"sfesnicul" de care este vorba aici, este unul dintre cele 10 sfesnice de aur care au fost
luate din Templul de la Ierusalim (prima carte a Regilor cap. 7, vers. 49). Daca ar fi asa,
atunci scrierea miraculoasa semnifica faptul ca exista o relatie intre declaratia facuta in
scris si vasele sfinte (printre care se numarau si sfesnicele). Dar nu putem proba cu nimic
aceasta supozitie! Vis-a-vis de aceasta, citam afirmatia lui Matthew Henry :"...Ca
urmare, insa, a comportamentului sau neantelept, un cap de mana, aceiasi mana care a
scris pe tablele Legii porunca ce interzicea idolatria , scria acum pe zidul salii de ospat,

in dreptul sfesnicului in care trebuia sa arda numai uleiul sfant, soarta celor idolatri."
Daca este sau nu vorba de sfesnicul din Templu, nu putem proba, dar de un lucru putem fi
siguri, anume ca betivanii s-au trezit instantaneu din betie in urma unei transpiratii reci de
pe sira spinarii. Fiti siguri ca nici unul dintre ei nu-si inchipuia ca ceea ce se scrie in
dreptul sfesnicului este ceva bun!
"Imparatul a ingalbenit." Belsatar era cel mai ingrozit dintr toti, intrucat el era cel care
purta raspunderea pentru fapta ce a atras aceasta reactie a "lumii de dincolo". Din falnica
sa mandrie, nu a mai ramas nici macar amintirea! Astfel, umplut de groaza, imparatul
cauta zadarnic sa descifreze ce scrie.
"Inteleptii" au fost pentru a treia oara confruntati cu incapacitatea de a descifra mesajul
divin. Era inca o ocazie menita sa-i faca a-si recunoaste neputinta intelepciunii lor.
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :
In ziua de astazi exista multi care se incumeta sa interpreteze cum cred de cuviinta
cuvintele Bibliei, in special cele cu caracter profetic. Acestia nascocesc cele mai
nastrusnice interpretari: de la O.Z.N.-uri si extraterestri, pana la analogii cu mitologia
orientala, de la convingerea ca va exista un mileniu de pocainta a tuturor oamenilor si
pana la credinta ca Isus s-ar fi intors deja pe pamant si ar superviza actiunile geopolitice,
urmand sa instituie un nou guvern format din vre-o 144 000 de "martori". Toata aceasta
salata de "prorocii" nu are in urma nici macar o proba ca, intregul lor sistem de
interpretare este confirmat de istorie.
Marea provocare pe care o face sistemul istoricist de interpretare a Bibliei, acestei
"salate" este tocmai strictetea matematica cu care afirmatiile ei, facute in baza Cuvantului
lui Dumnezeu sau implinit! Exista o proba a timpului si aceasta nu poate fi tagaduita.
Diferenta dintre preparatorii "salatelor" si unii comentatori istoricisti, este asemenea
diferentei dintre "inteleptii" Babilonului si Daniel. Vom argumeta aceasta afirmatie si in
capitolele 7, 8, 9 si 10.
versetele 10-16
"Imparateasa" despre care este vorba aici nu putea fi regina consoarta, asa cum insinua
inraitul critic Porfiriu, intrucat toate sotiile si tiitoarele imparatului se aflau deja in sala
ospatului! "Imparateasa" era mai mult ca sigur vaduva lui Nebucadnetar (de origine
meda), asa cum sunt de parere Iosif Flaviu si Origene. Doar regina-mama isi putea
permite, conform legilor de atunci, sa apara nechemata inaintea imparatului, acest drept
nerevenind nimanui, nici chiar reginei-consoarta. Chiar si salutul pe care regina il
adreseaza imparatului aminteste de salutul folosit pe vremea lui Nebucadnetar (cap.4,
vers.5) iar aprecierile la adresa lui Daniel sunt identice cu ale lui Nebucadnetar (Cap.4,
vers.5-6). Exista intre comentatori parearea ca ea, impreuna cu sfatul intelept a lui Daniel,
au asigurat in perioada celor 7 ani, cat a durat nebunia imparatului, bunul mers al
imperiului. Este posibil ca influenta pe care Daniel a avut-o asupra imparatului sa se fi
rasfrant si asupra sotiei sale.
Probabil ca acest evreu genial era prea, abstinent, sobru, si onest pentru a tine companie
imparatului in ospetele lui, iar acesta era motivul pentru care imparatul nu stia la cine sa
mai caute o parere avizata. A trebuit ca Daniel sa ii fie recomandat imparatului caci acesta

nu il cunostea. Daniel pierduse postul de sef al inteleptilor de la curtea Babilonului.

Comentatorul U. Smith sustine ca in timpul domniei lui Belsatar, Daniel indeplinea o
functie in administratia in Susa, iar odata cu navalirea medo-persana s-a retras, impreuna
cu toti reprezentantii imperiului din acea provincie, in capitala. Fie ca este, fie ca nu este
asa, cert este ca Daniel nu mai era sfetnicul imparatului, iar aprecierile pline de respect
facute de imparateasa mama la adresa lui Daniel, se datorau faptului ca il cunoastea.
Cuvintele ei au avut darul sa mai domoleasca groaza ce pusese stapanire pe imparat si pe
curtenii sai.
"Prins de razboi." Prin aceasta afirmatie imparatul l-a etichetat nu doar social ci si politic
pe Daniel, in scopul de ai da deoparte aura cu care regina-mama parea sa il creioneze
inaintea oamenilor sai. Se pare ca tot din acest motiv nu a ascultat nici de sfaturile pe care
incercase bunicul sau sa i le dea. Adica cine se credea acest batranel (Nebucadnetar) care
s-a facut de rasul lumii 7 ani, de incearca sa dea lectii altora!? Cum sa purtat cu vasele lui
Dumnezeu, la fel a incercat acum sa se poarte si cu omul lui Dumnezeu. Iar fiindca a
adus vorba de bunicul sau, Daniel face o contra-afirmatie de care Belsatar va fi mult mai
jenat decat statutul de prizonier de razboi a lui Daniel (la care a facut aluzie).
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :
Din cand in cand, toti crestinii se confrunta cu "rusinea (ocara) " crucii. Aceasta imbraca
tot felul de forme. De la reprosurile (referitoare la viata dinainte a celui ce "s-a pocait")
pe care le fac cei care vor sa-si inchida ochii in fata luminii cu care crestinul incepe sa fie
inconjurat, pana la incercarile de a dovedi ca, cel care a devenit crestin este si el la fel de
rau ca si ceilalti, si ca nu trebuie pus prea mult pret pe el.
In general, se afirma ca "pocaitul" in cauza nu a relizat mare lucru in viata. Exista
incercari de intimidare si de discreditare , care merg pana la persecutii mascate, directe si
uneori chiar sangeroase. Toate acestea reprezinta ocara pe care crestinul o poarta ca
blazon. Acesta este blazonul dupa care il identifica si cerul! Acesta este si motivul pentru
care il declara fericit, intrucat, "tot astfel au prigonit si prorocii din vechime" In acest
context al studiului nostru, ne este aratat cum una din formele de batjocura la adresa unui
om a lui Dumnezeu, se intoarce ca un bumerang impotriva badjocoritorului. S-a implinit
in dreptul lui Belsatar cuvantul care spunea "Cu ce masura veti masura cu aceia vi se va
masura". Caci cine a avut de pierdut in acest episod, prapaditul de ostatic din Iuda
sau Maria sa Belsatar ?
versetele 17-23
Tabloul aparitiei lui Daniel in fata imparatului este unul foarte sugestiv. Primul, un
batranel de aproape optzeci de ani, bine ingrijit, cu o tinuta dreapta, modest si cu un aer
linistit. Cel de-al doilea, un tanar elegant, imbracat cam excentric, stralucind de
simbolurile imperiale, dar cu un aer ingrozit si bantuit. Acest tablou reprezinta in mod
simbolic cele doua lumi, cu cei doi comandanti ai fiecareia: primul, pe Hristos, al doilea,
pe Satana. Primul, reprezinta prizonierii acestei lumi, care au nevoie sa fie salvati de
Hristos, cel de-al doilea, pe reprezentantii acestei lumi, rasfatati de toate onorurile si
permitandu-si orice capriciu, cu pretul zdrentuirii sufletesti si al lipsei de pace si bucurie
autentica. Desi nu putem afirma ca Daniel a fost nepoliticos, putem totusi remarca faptul
ca nu isi mai saluta imparatul. El nu putea nici macar din politete sa-i ureze viata, celui

care, in cateva ore avea sa fie executat de medo-persi.

In principiu Daniel nu avea nimic impotriva ca el sa ocupe vre-o functie in stat. Omul lui
Dumnezeu s-a straduit sa demonstreze ca slujba de interpret a cuvintelor lui Dumnezeu
nu a cautat sa o faca din interese materiale (asa cum s-a vazut si in primul capitol). Daniel
nu incearca sa speculeze situatia creata. Oricum, era destul de intelept sa realizeze ca nusi mai aveau rostul daruruile si functia, intrucat nu peste mult timp, altii vor prelua tot ce
apartinea defunctului imperiu, iar aceste privilegii puteau sa-i aduca chiar necazuri. Era
inutil din partea imparatului sa incerce sa-si cumpere iertarea, sau sa faca parada de
marinimie cu slujitorul Celui Preainalt.
Interesant este ca Daniel nu s-a grabit sa dea interpretarea scrierii ce stralucea infiorator
in dreptul sfesnicului. El a prezentat imparatului, mai intai in ce context au fost scrise
acestea. Vorbind politicos, dar apasat si plin de curaj, Daniel i-a aratat ca existau niste
lectii ale trecutului pe care, daca le-ar fi invatat, nu ar mai fi ajuns aici.
versetele 24-28
"Mene, Mene, Tekel, Upfarsin." Textul din aramaica, repeta intr-adevar primul cuvant
(mene). Insa traducerea alexandrina a lui Teodotiu si versiunea Vulgata redau doar un
singur cuvant din primele doua, iar toate traducerile mentionate redau in loc de Upfarsin,
"Parsin". Ceea ce este foarte interesant este ca o criptogramare aramaica a acestor patru
cuvinte (adica MNMNTQLPRS) apar pe unele monezi si greutati antic orientale, aratand
ca sunt verificate cu munitiozitate si poarta girul autoritatii care le-a emis. Este posibil ca
inteleptii sa fi citit ce scrie, dar sa nu fi inteles la ce se refera acest "gir". Dar mai degraba
este posibil sa fi fost scrise in ebraica (vers.8) intrucat nu au putut "nici sa citeasca
scrisoarea si nici sa o talcuiasca si de aceia sa fi fost nevoie de interventia lui Daniel
spre a le citi mai intai si ulterior sa le dea interpretarea.
"Mene" are ca radacina verbul "a numara" (pentru a limita), "a pune capat". Faptul ca este
scrisa de doua ori, arata ca dupa ce s-a facut o masuratoare, aceasta a fost repetata pentru
mai multa precizie si siguranta, si spre a nu se mai reveni asupra ei. Tot astfel erau si
zilele (de fapt orele) imperiului lui Belsatar! "Tekel" (in aramaica teqel) indica faptul ca a
ceva a fost "cantarit pentru evaluare". Semnificatia acestor cuvinte a fost interpretata de
Daniel ca fiind o evaluare in urma careia sa constat ca "greutatea nu era completa" (asa
cum reda traducerea Bibliei de la Pleiade - A. Richly, curs, pag. 73, manuscris).
Upfarsin (parsin) insema "a imparti", dar mai inseamna si "piese", dar nicidecum Persia,
asa au incercat unii traducatori sa o redea. Ceea ce trebuia sa inteleaga imparatul din
aceasta, era ca imperiul sau a fost impartit mezilor si persilor de catre Dumnezeu. Nu este
vorba ca imperiul se va imparti in parti egale mezilor si persilor (lucru confirmat de catre
istorici) ci faptul ca imperiul babilonian va fi dizolvat, adica cucerit si preluat de catre
medo-persi.
Profetul Ieremia consemneaza in cartea sa la cap. 51, vers. 9 ca "Am voit sa sa vindecam
Babilonul dar nu s-a vindecat!" relevand intentia lui Dumnezeu de a invata pe acesti
oameni Legea Sa. Datorita nelegiuirii care urcase pana la cer, Mana puternica a lui
Dumnezeu nu mai dorea sa tina in frau uraganul ce urma sa se abata peste Babilon.
Hotarul harului a fost trecut, iar judecatile Sale stateau gata sa se reverse . Versetele 31 si
32 ale capitolului 51din cartea lui Ieremia, infatiseaza cu exactitate scenele care urmau sa
aiba loc in cetate, iar versetul 39 descopera un detaliu socant de adevarat din cadrul

scenei ce urma sa aibe loc. De fapt, ambele capitole, 50 si 51 descriu dinainte, intr-o
maniera halucinanta, felul in care va cade Babilonul, faptul ca acesta urma in ultima
instanta sa fie distrus spre a nu va mai fi niciodata reconstruit. Aceasta proorocie este o
culme a dovezilor de atotstiinta si atotputernicie a Dumnezeului care le-a dat prin
prooroci. Daca pana acum se putea interpreta ca scrierile lui Isaia, Ieremia si Daniel sunt
inventii facute de unii ca sa "fabrice" supranatural, spre a face din evrei niste bigoti si
niste fanatici, faptul ca Babilonul este astazi o ruina, iar lucrul acesta a fost afirmat din
antichitate, de pe vremea cand acest oras cetate era infloritor, tradeaza faptul ca in spatele
spuselor exista o Putere.
Dupa ce Xerse a inabusit in sange rascoala Babilonienilor prin anii 480-479 I.Hr. a
transformat intreaga cetate in daramaturi, Doar Alexandru cel Mare a incercat sa o mai
ridice prin 323 I.Hr., insa in anul in care se incepusera lucrarile Alexandru a murit, iar
Seleucos Nicanor, cel care i-a luat locul in acel teritoriu, a reconstruit cetatea Opis, la
doar 185 Km nord de Babilon. De atunci nimeni nu a mai incercat sa refaca orasul, sau
sa-l locuiasca afara de sacali.
versetele 29-31
"Purpura" era culoarea regalitatii, lucru confirmat si de documentele antice despre persi
(Xenofon, Anabasis 1, 5, 8 [mezii] ; Xenofon, Cyropaedia, 1, 3, 2: 2,4, 6.) pe care Daniel
le atesta in peroada dinaintea cuceririi persane. Chiar si in Biblie mai gasim referinte
(vezi cartea Estera cap. 8, vers. 15). "Lantisorul de aur" era de fapt un medalion purtat
doar de nobilii persani, sau care se oferea intre regi ca simbol al recunoasterii reciproce.
Obiceiul este mai vechi, fiind preluat de la egipteni.
"Locul al treilea" a fost interpretat de catre majoritata traducatorilor si a teologilor ca
fiind un numeral ordinal. Septuaginta traduce cu "partea a treia". Insa trebuie recunoscut
ca este dificil de tradus acest termen. Termenul "SHALSU" este un echivalent acadian al
verbului aramaic, ce se refera la "triunvirat" (unul dintre cei trei). In acest contex
insemnand ca triunviratul va include pe Nabonid (titularul tronului), Belsatar (al doilea)
si Daniel. Unii critici au contestat faptul ca a avut loc o ceremonie, afirmand ca intr-o
astfel de situatie, ca cea in care se gasea Belsatar, numai la aceasta nu i-ar mai fi stat
gandul cuiva. Dar acei critici uita groaza si neputinta pricinuita de evenimentul scrierii
miraculoase, care l-au bulversat total, apoi vinul care a fost baut ca apa, al carui efect nu
trebuie minimalizat.
Desi nu a recunoscut direct, Belsatar a admis, indirect, datorita respectului acordat
persoanei solului Sau, suprematia lui Dumnezeu. Desi Daniel a insistat sa nu primeasca
onorurile, imparatul a dorit sa se tina de cuvant. Obiectiile criticilor mai fac referire la
faptul ca ceremonia nu a putut avea loc, intrucat Belsatar a fost ucis chiar in acea noapte,
iar o asemenea hotarare trebuia adusa la cunostinta poporului printr-o proclamatie publica
pe toate strazile Babilonului, in timpul zilei. Acesta era obiceiul, si in situatii normale asa
se proceda. Dar pentru ca cele mai importante persoane din imperiu se aflau de fata,
probabil ca imparatul a considerat ca poate trece peste aceasta. Oricum, nu era genul de
monarh care sa se "formalizeze" prea mult, neacordand importanta nici sfaturilor si nici
semnalelor de alarma ce erau trase de cei care erau pusi sa o faca, motiv pentru care a
ajuns unde a ajuns. Se pare ca Belsatar a incercat in ultimul moment sa cumpere
bunavointa Celui pe care tocmai il hulise, dand solului Sau cel mai de seama rang in
imperiu.

Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :

Cati oameni de seama ai lumii nu au ridicat monumente in cinstea lui Dumnezeu, sau nu
au oferit bani si mijloace, spre a cumpara bunavointa Cerului, pentru ca dupa aceea sa se
intoarca iar la caile lor nelegiuite? Cati dintre reprezentantii bisericii nu au transformat
aceasta practica intr-o afacera prospera pentru ei si pentru institutia lor?
Dar de cand stiu domniile lor ca harul lui Hristos este de vanzare? Avizam amatorii ca,
astfel de "afaceri", le vor fi de folos tot atat cat i-au folosit si lui Belsatar. Daca gestul
acesta nu este insotit si de o intoarcere cu totul spre a asculta de Dumnezeu, de a renunta
la ticalosiile, la faptele ce glorifica propria bogatie si la statutul priviegiat datorita
faradelegii, si daca nu este inteles ca tot ceea ce poseda omul, nu este decat in custodia sa,
iar proprietarul de drept este Dumnezeul care a facut Universul, atunci orice demers al
acestora va fi privit de Dumnezeu ca o haina murdara.
Criticii Bibliei erau prea inversunati atunci cand au scris pamfletele lor, ca sa dea atentie
unui detaliu pe cre l-a consemnat Xenofon in "Cyropaedia", anume ca in noaptea caderii
Babilonului, imparatul a fost ucis, dar in alta parte a lucrarii sale mentioneaza ca ulterior
Nabonid si armata sa s-au predat, iar medo-persii l-au pus guvernator peste o provincie
indepartata, unde a si murit. Deci daca Nabonid traia, si s-a predat, atunci ce imparat
a fost ucis? Este clar ca cel care asigura co-regenta, in speta Belsatar.
Studiind istoria cuceririi Babilonului de catre Imperiul Medo-Persan nu putem sa nu fim
siderati de usurinta cu care Cir (tradus inseamna: "Soare" sau "Pastor") a pus mana pe
cetatea cea mai inexpugnabila a lumii antice. Construita din ziduri inalte si masive,
scaldata in apele fluviului Eufrat care travesau cetatea, care era aprovizionata cu hrana
din belsug si cu resurse practic nelimitate (gradinile suspendate puteau fi convertite in caz
de asediu prelungit in gradini de legume), Babilonul sfida de la inaltimea palatelor sale
orice armata a lumii. De aceia, in loc sa se preocupe de siguranta imperiului, dar mai ales
de siguranta propriei cetati, Belsatar isi permitea sa-si petreca timpul cu petreceri si
veselie zgomotoasa. Armata medo-persilor, disciplinata, bine echipata si cu experienta
luptei, a avansat destul de rapid pana in inima imperiului, inconjurand marea metropola.
Belsatar, destrabalat si inconstient cum era, in loc sa ia masuri energice, a avut ideea
traznita a unei petreceri care, probabil ca gandea el, va ridica moralul babilonienilor.
In timp ce Belsatar avea "idei" de felul cum si-ar putea bate joc mai interesant de
profetiile facute cu privire la Babilon, mintea lui Cir scormonea lucruri mult mai practice.
O informatie pretioasa a fost furnizata de catre cineva. Xenofon ne relateaza numele a doi
tradatori, guvernatorii babilonieni : Gadatus si Gobrias, au furnizat strategilor armatei
medo-persane informatia conform careia, fluviului patrundea in cetate pe sub niste porti.
Ideea cu adevarat geniala nu s-a lasat mult asteptata.
Cu un an inainte, spun cronicile, in timp ce Cir travesa fluviul Gides, alaturi de armatele
sale, unul dintre cei doi cai albi sacri, care purtau trasura lui Ohormazd (Ahura Mazdazeitatea suprema a medo-persilor), s-a inecat. Cir a jurat sa se razbune pe rau. Nu stim
daca aceasta intamplare are vre-o legatura cu ideea de a devia cursul Eufratului. Pentru a
fi mai usor de asediat Babilonul a fost inconjurat de un sant imens. Lui Cir i-a venit ideea
sa-l umple cu apa deviata a Eufratului in noaptea dezmatului. Cum ? Xenofon afirma ca
fost sapat din timp o serie de 360 canale, apoi a fost deviat cursul raului, in timpul unui

"festival nocturn", iar albia acestuia a ramas o perioada de timp goala. Acst timp a fost
fructificat de armata medo-persana.
Aceasta era opera unei munci titanice care a ocupat armata medo-persilor timp de un an.
De aceia s-au implinit cuvintele profetiei ca in primul an va fi doar un zon. Acest rastimp
putea fi fructificat de catre evrei spre a parasi cetatea. S-au implinit astfel cuvintele
prorocului Isaia care, in urma cu 100 de ani fata de acest eveniment afirma: "Asa
vorbeste Domnul catre unsul sau, catre CirEu voi merge inaintea taIti voi da visterii
ascunse Te-am chemat pe nume, ti-am vorbit cu bunavointa, inainte ca tu sa ma
cunosti." (Cartea profetului Isaia cap.45, 1-4). Si, interesant: "Usuca-te si iti voi seca
rauruile(cap. 44, vers.27). Retineti ca aceste cuvinte, inclusiv numele lui Cir, au fost
pronuntate de catre Dumnezeu prin proorocul sau, cu mai bine de 100 de ani inaintea
cuceririi Babilonului!
Contemporanul lui Nebucadnetar, profetul Ieremia, a transmis urmatoarele solii din
partea lui Dumnezeu, care s-au implinit cu strictete: "Seceta peste apele lui ca sa sece!
Caci este o tara de idoli, si au inebunit cu idolii lor ." (Cartea profetului Ieremia cap. 50,
vers. 38) . "Caci anul acesta va veni un zvon, iar anul urmator alt zvon; in tara va domni
silnicia, si un stapanitor se va ridica impotriva altui stapanitor (cap.51, vers.46) "
Profetii care se implinesc la amanunt! Aceasta este marea provocare pe care cuvantul lui
Dumnezeu o face astazi ateilor si rationalistilor!
Ce credeti ca faceau strajerii in timpul sarbatorilor, cand toti ofiterii erau la dezmat? Noi
credem ca la asa conducatori, asa supusi! Fie strajerii erau ocupati cu bautura, fie
dormeau. Cand cursul apelor a inceput sa scada. Probabil ca mai nimeni nu a observat
acest lucru, sau a fost remarcat prea tarziu si pana sa se mobilizeze si sa blocheze spatiul
ramas gol de sub albia fluviului Eufrat care patrundea in cetate. Armatele medo-persane
au sarjat pe albia raului ramasa goala, ocupand cetatea aproape instantaneu.
Werner Keller comenteaza referitor la acest episod : "A fost fara asemuire in practica
Orientului Antic; de data aceasta nu a existat nici o coloana de fum ridicandu-se in
spatele zidurilor, nici un templu si nici un palat n-au fost rase de pe suprafata
pamantului ; nici o casa n-a fost pradata, nici un om (ostean n.n.) nu a fost macelarit"
(The Bible as History, pag. 301). Pe cilindrul lui Cir, se face urmatoarea afirmatie: "Cand
am intrat in Babilon in pace si mi-am stabilit resedinta regala in palatul printilor in
mijlocul bucuriei, Marduc (zeul babilonienilor), marele domn, a incalzit inima
babilonienilor fata de mine Eu sunt Cir, imparat peste toti si toate, imparat mare,
imparat puternic, imparat al Babilonului, al Sumerului si Acadului, imparat al celor
patru culturi ale pamantului"
"Dariu Medul." Faptul ca nu este mentionat numele lui Cir Persanul ci a lui Dariu Medul,
a dat nastere la controverse interminabile. Iosif Flaviu, inlucrarea sa "Antichitati iudaice"
afirma ca "printre greci el avea alt nume", dar ne putem intreba care era atunci numele
printe contemporanii sai, printre care se numara si Daniel! Unii spun ca este Astyage,
ultimul conducator al Mediei, altii ca este Gobrias, guvernatorul tradator al Babilonului
sub Belsatar, sau Gubaru. Altii afirma ca ar fi Ciaxare II, fiul lui Astiage. O adevarata
babilonie de pareri. Dar ca sa intelegem atitudinea lui Dumnezeu fata de acest monarh,
indiferent ce alt nume avea el printre contemporani, Dumnezeul lui Daniel a dorit sa-l
ajute si sa-l sprijineasca, trimitand pe ingerul Sau (Daniel, Cap. 11, vers. 1).

In desisul acestor pareri contradictorii, comentatorul Keller ne face mai multa lumina,
afirmand ca Astiages, bunicul lui Cir, a avut doua visuri care l-au tulburat. El a visat un
rau de apa curgand din fiica sa si acoperind o parte din tara. Ingrozindu-se la gandul ca
acesta poate fi un semn rau, a chemat sfetnicii, care auzind despre ce este vorba , l-au
linistit si i-au spus ca de fapt, fiica sa va naste un fiu, care va fi cuceritorul intregii lumi.
Dintr-un motiv misterios, la auzul vestii ca fiica sa Mandane, a nascut un baiat, a trimis
pe Harpagus "pe cel mai loial dintre mezi" sa ucida copilul. Dar omul nu era numai loial
ci si milos si cu teama fata de faradelegi, motiv pentru care nu a comis urata fapta.
Copilul a purtat numele de Cir. El era fiul lui Cambrise, descendent din Achaemenes.
Printul a fost demn de toata admiratia in copilaria sa. Tot Keller afirma ca stralucirea cu
care s-a ridicat la conducere si usurinta cu care conducea treburile tarii, n-au fost manjite
de nici o crima, devenind: "una dintre cele mai atractive figuri din Orientul Antic
Cruzimea despotica era necunoscuta acestui persan" (The Bible as History, pag. 299).
Bunavointa lui uimeste si astazi, intrucat, el este acela care a dispus intoarcerea evreilor
in tara lor, si a sponsorizat calatoria lor si reconstructia Ierusalimului.
Astfel, daca Cir a fost fiul Mandanei, care era fiica imparatului Astiages, este de presupus
ca fratele Mandanei, Ciaxares II era Darius Medul. Astfel Darius ar fi unchiul lui Cir.
Xenofon in lucrarea sa Cyropaedia consemneaza ca dupa cucerirea Babilonul, Cir i-a
facut o vizita unchiului sau, ducandu-i daruri bogate, iar aceasta i-a dat in schimb pe fiica
sa de sotie si apoi tronul . Deci nu ii era doar unchi ci si socru. Noi intelegem de aici ca
Cir, in calitate de cuceritor, l-a invitat pe Darius in Babilon ca sa actioneze ca imparat
coregent al acestui tinut.
Unii autori afirma ca, intrucat se afla in Susa, provincie care s-a rasculat impotriva
Babilonului, Daniel, care se afla inca acolo, ar fi intrat in contact cu Cir si l-a pus la
curent cu profetia. Nu sitim cat este de veridica aceasta afirmatie. Fie ca Daniel i-a aratat
inainte, fie ca i-a aratat dupa cucerirea medo-persana, cartea lui Ezra cap. 1, dovedeste ca
Cir era familiarizat cu profetia. Astfel se demonstreaza ca oamenii lui Dumnezeu nu sunt
niciodata luati prin surprindere de evenimente si nici cei ce au incredere in afirmatiile lor.
Concluzii etice la capitolul 5:
Dumnezeul ne iubeste si ne respecta prea mult ca sa nu ne lase libertatea sa alegem cu
deplina responsabilitate sa ne urmam drumul pe care il dorim : ascultarea sau razvratirea
(cu consecintele care decurg din ele, asa cum este drept). El ingaduie personalitatii si
caracterului nostru sa se dezvolte si sa se manifeste conform cu obiceiurile si practicile pe
care le-am dobandit si le indragim. Ceea ce este cel mai trist, este faptul ca cei care ne
urmeaza, copiii nostri, pot suferi urmarile relelor noastre alegeri. Degeaba invinuiesc
oamenii pe Dumnezeu! Paganii cei mai salbatici, sau cei ale caror religii sunt atat de
indepartate de adevarul lui Dumnezeu, sunt fiii unora care nu au mai voit sa mai auda de
Dumnezeu. Astfel ei au facut intuneric in constiinta lor si a fiilor lor, iar in acest context,
orice nalucire a mintii lor blestemate, a fost luata drept adevar. Lumea fara Dumnezeu a
ajuns ca un copil fugit de acasa, care din curat, inteligent si frumos ce era, a ajuns, treptat,
asemenea unei fiare fara minte, hade si mizerabile, capabila de orice rautate, datorita
degradarii.
Concluzii teologice la capitolul 5
Pentru a evidentia rolul pe care il are caderea Babilonului in experienta poporului lui

Dumnezeu, din antichitate si din viitorul apropiat, vom prezenta in tabelul de mai jos
paralelismul perfect intre doua profetii: profetia facuta de profetii Ieremia si Isaia pentru
Babilonul vechi, care s-a implinit cu exactitate, si profetia facuta pentru Babilonul
simbolic (acea institutie persecutoare, care a asuprit poporul lui Dumnezeu si-l va mai
persecuta si in viitorul apropiat)Profetiile din caretea Apocalipsei, date de Dumnezeu prin
apostolul Ioan, profetie care se va implini cu exactitatea celei dintai.
VECHIUL BABILON
BABILONUL SIMBOLIC
Tu, care locuiesti langa ape mari.
Sade pe ape mari (Apocalips 17 , 1)
(Ieremia 51, 13)
Babilonul era in mana Domnului, un potir Tinea in mana un potir de aur (Apocalips
de aur (Ieremia 51, 7)
17,4)
Cade Babilonul (Ieremia 51, 8)
A cazut Babilonul (Apocalips 14, 8)
In veci voi fi imparateasa nu voi fi
Sed ca imparateasa, nu sunt vaduva
niciodata vaduva (Isaia 47, 7, 8)
(Apocalips 18, 7)
Iesiti din Mijlocul lui poporul Meu
Iesiti din Mijlocul lui poporul Meu
(Ieremia 51, 45)
(Apocalips 18, 4)
Cerurile si pamantul vor striga de
La caderea ei , cerul sfintii, apostolii,
bucurie asupra (la caderea) Babilonului si proorocii s-au bucurat (Apocalips 18,
(Ieremia 51, 48)
4)
Ca o piatra va fi inecat Babilonul, si nu se Ca o mare piatra de moara aruncata in
va mai ridica (Ieremia 51, 64)
mare (asa) va fi aruncat Babilonul
si nu se va mai gasi (Apocalipsa 18, 21)

Nu trebuie sa intelegem ca Dumnezeu se bucura de moartea cuiva! Profetul Ezechel in

cartea sa la cap. 33 , vers. 14, afirma din partea lui Dumnezeu: "ca nu doreste moartea
pacatosului ". El insa este Dreptul Judecator al intregului pamant. In aceasta calitate el va
razbuna sangele nevinovat care a curs de la Abel si pana in ultimul ceas al acestei istorii
blestemate. Daca vreti sa stiti care este atitudinea lui Dumnezu fata de moartea copiilor
Sai razvratiti, cititi pasajul din a doua carte alui Samuel cap.18, si 19 - prima parte, dar in
special versetele 32 si 33 din cap. 18! Veti gasi acolo un tata care era cat-pe-ce sa
sfarseasca de mana fiului sau razvratit, ce a dorit sa-i ia tronul. In loc sa se bucure,de
solia mortii fiului sau, tatal s-a cutremurat la auzul acestei vesti. Tot palatul rasuna de
strigatele lui de jale! Toata bucuria luptatorilor victoriosi, a fost transformata in rusine.
Dumenezeu este si tatal tuturor. Dumnezeu este si tatal ticalosilor. El Ii iubeste la fel ca
pe copiii Sai ascultatori. Cand unul dintre ei se intoarce de pe drumul sau, in cer se aud
strigate de bucurie si declaratia lui Dumnezeu: "Dar trebuia sa ne veselim si sa ne
bucuram, pentru ca acest frate al tau era mort, si a inviat, era pierdut si a fost gasit"
(Evangelia lui Luca cap. 15, vers. 32).
Universul intreg striga la Dumenzeu sa faca dreptate, sangele celor nevinovati striga la
Dumnezeu spre a fi razbunat, copiii lui Dumnezeu de pe pamant, striga la Dumnezeu
pentru ca sunt asupriti. Un fior zguduie Universul: "Cum sa te dau Efraime? Cum sa te
predau Israele? Cum sa-ti fac ca Admei? Cum sa te fac ca Teboimul? Mi se zbate inima
in Mine, si tot launtrul Mi se misca de mila." Dar Maiestatea Sa, isi va epuza intr-o buna
zi harul. Cand si cel de pe urma dintre pamanteni va lua o atitudine hotarata pentru, sau

impotriva lui Dumnezeu, in urma propavaduirii Evangheliei, atunci "vanturile" care cu

greu au fost tinute sa nu pustiasca pamantul, nu vor mai putea fi tinute in loc de nimic!
DANIEL (Una dintre cele 66 de carti ale Bibliei)
CAPITOLUL VI
Daniel in groapa leilor
1. Dariu a gasit cu cale sa puna peste imparatie o suta doua zeci de dregatori, cari
trebuiau sa fie raspanditi in toata imparatia;
2. a pus in fruntea lor trei capetenii, in numarul carora era si Daniel. Dregatorii acestia
aveau sa le dea socoteala, ca imparatul sa nu sufere nici o paguba.
3.Daniel insa intrecea pe toate aceste capetenii si pe dregatori, pentru ca in el era un duh
inalt; si imparatul se gandea sa-l puna peste toata imparatia.
4.Atunci capeteniile si dregatorii au cautat sa afle ceva asupra lui Daniel, ca sa-l parasca
in ce privea treburile imparatiei. Dar n-au putut sa gaseasca nimic, niciun lucru vrednic
de mustrare, pentruca el era credincios, si nu se gasea nici o gresala la el si niciun lucru
rau.
5. Atunci oamenii acestia au zis: Nu vom gasi niciun cuvant de plangere impotriva
acestui Daniel, afara numai daca am gasi vreunul in Legea Dumnezeului lui!"
6. Apoi aceste capetenii si dregatorii acestia s-au dus cu mare zarva la imparat, si i-au
vorbit asa: Sa traiesti vecinic, imparate Dariu!"
7. Toate capeteniile imparatiei, ingrijitorii, dregatorii, sfetnicii, si carmuitorii sunt de
parere sa se dea o porunca imparateasca, insotita de o aspra oprire, care sa spuna ca
oricine va inalta, in timp de trei zeci de zile, rugaciuni catre vreun dumnezeu sau catre
vreun om, afara de tine, imparate, va fi aruncat in groapa cu lei.
8. Acum, imparate, intareste oprirea, si iscaleste porunca aceasta, pentru ca sa nu se poata
schimba, dupa legea Mezilor si Persilor, care, odata data, ramane neschimbata."
9. In urma celor de mai sus, imparatul Dariu a scris porunca si oprirea.
10. Cand a aflat Daniel ca s-a iscalit porunca, a intrat in casa lui, unde ferestrele odaii de
sus erau deschise inspre Ierusalim, si de trei ori pe zi ingenunchea, se ruga si luda pe
Dumnezeul lui, cum facea si mai inainte.
11. Atunci oamenii acestia au dat navala in casa, si au gasit pe Daniel rugandu-se si
chemand pe Dumnezeul lui.
12. Apoi s-au infatisat inaintea imparatului, si i-au zis cu privire la oprirea imparateasca:
N-ai scris tu o oprire, care spune ca oricine va inalta, timp de trei zeci de zile, rugaciuni
vreunui dumnezeu sau vreunui om, afara de tine, imparate, sa fie aruncat in groapa cu lei?
Imparatul a raspuns: Lucrul acesta este adevarat, dupa legea Mezilor si Persilor, care nu
se poate schimba!
13. Ei au luat din nou cuvantul si au zis imparatului: Daniel, unul din prinsii de razboi ai
lui Iuda, nu tine deloc seama de tine, imparate, nici de oprirea pe care ai scris-o, si isi face
rugaciunea de trei ori pe zi!"

14.Imparatul s-a mahnit foarte mult cand a auzit lucrul acesta; s-a gandit cum ar putea sa
scape pe Daniel; si pana la asfintitul soarelui s-a trudit sa-l scape.
15.Dar oamenii aceia au staruit de imparat, si i-au zis: Sa stii, imparate, ca, dupa legea
Mezilor si Persilor, orice oprire sau orice porunca, intarita de imparat, nu se poate
schimba!"
16.Atunci imparatul a poruncit sa aduca pe Daniel, si sa-l arunce in groapa cu lei.
Imparatul a luat cuvantul si a zis lui Daniel: "Dumnezeul tau, caruia necurmat Ii slujesti,
sa te scape!"
17.Au adus o piatra, si au pus-o la gura gropii. Imparatul a pecetluit-o cu inelul lui si cu
inelul mai marilor lui, ca sa nu se schimbe nimic cu privire la Daniel.
18.Imparatul s-a intors apoi in palatul sau, a petrecut noaptea fara sa manance, nu i s-a
adus nicio tiitoare, si n-a putut sa doarma.
19. In revarsatul zorilor, insa, imparatul s-a sculat si s-a dus in graba la groapa cu lei.
20. Si apropiindu-se de groapa, a chemat pe Daniel cu un glas plangator. Imparatul a luat
cuvantul, si a zis lui Daniel: "Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul
tau, caruia ii slujesti necurmat, sa te scape de lei?"
21. Si Daniel a zis imparatului: Vecinic sa traiesti, imparate!
22. Dumnezeul meu a trimes pe ingerul Sau si a inchis gura leilor, cari nu mi-au facut
niciun rau, pentruca am fost gasit nevinovat inaintea Lui. Si nici inaintea ta, imparate, nam facut nimic rau!"
23. Atunci imparatul s-a bucurat foarte mult, si a poruncit sa scoata pe Daniel din groapa.
Daniel a fost scos din groapa, si nu s-a gasit nici o rana pe el, pentru ca avusese incredere
in Dumnezeul sau.
24. Imparatul a poruncit sa aduca pe oamenii aceia care parasera pe Daniel. Si au fost
aruncati in groapa cu lei, ei, copiii lor si nevestele lor; si, pana sa ajunga in fundul gropii,
leii i-au si apucat si le-au faramitat oasele.
25. Dupa aceea, imparatul Dariu a scris o scrisoare catre toate popoarele, catre toate
neamurile, catre oamenii de toate limbile, cari locuiau in toata imparatia: Pacea sa va fie
data din belsug!
26. Poruncesc ca, in toata intinderea imparatiei mele, oamenii sa se teama si sa se
infricoseze de Dumnezeul lui Daniel. Caci El este Dumnezeul cel viu, si El dainuieste
vecinic; imparatia Lui nu se va nimici niciodata, si stapanirea Lui nu va avea sfirsit.
27. El izbaveste si mantuieste, El face semne si minuni in ceruri si pe pamant. El a izbavit
pe Daniel din ghirele leilor!"
28. Daniel a dus-o bine sub domnia lui Dariu si sub domnia lui Cir, Persanul.
Cap.VI O noapte in compania unui inger

Versetele19 Daniel era reflectarea familiei sale din Ierusalim - un om temator de

Dumnezeu. A fost atat de bine educat, incat toate incercarile care i-au confruntat destinul,
s-au spart de caracterul sau statornic la priincipii, ca valul de stancile tarmului. Crescut
intr-un camin aflat sub influienta sfanta a lui Ieremia, Daniel a avut ocazia, inca din

frageda varsta, sa se familiarizeze cerintele Legii lui Dumnezeu si cu profetia. Parintii sai,
stiind de la profet ca este foarte posibil ca fiul lor sa fie luat captiv in Babilon, au depus
eforturi staruitoare pentru ca educatia fiul lor. De ce? In tara vrajmasului, singura carte de
vizita a lui Dumnezeu erau oamenii Sai. Daca ei nu reflectau ceea ce El si-a propus
pentru fiinta umana, atunci imaginea care si-o formau acei pagani despre Cel
Atotputernic era eronata. Era, in concluzie, foarte usor ca Dumnezeu sa fie dezonorat,
daca ar fi fost reprezentat de niste oameni neispraviti. Dar mai era un aspect care nu era
de loc de neglijat: prizonierii de razboi care nu erau instruiti, chiar daca proveneau din
familii nobile, erau folositi la munci umilitoare si degradante. Insa cei care aveau o
pregatire inalta puteau sluji in administratie. Mai mult, ceea ce nu a reusit un popor intreg
in timp de prosperitate, adica sa glrifice pe Dumnezeu inaintea celorlate natiuni, vor face
tinerii lor, insa in conditii mult mai vitrege. Pentru a invata cat mai eficeint si repede,
Daniel a fost luat pe langa tatal sau la palat si, pe masura ce intelegea rostul si principiile
muncii de administratie, i se incredintau raspunderi pe masura puterii sale si gradului de
instuire dobandit. De la mici misiuni de curierat, mici traduceri de mesaje diplomatice,
pana la devize intocmite pentru diferite proiecte administrative, si pana la raportarea si
analizarea unor stari de fapt, cu concluzii si recomandarea unor posibile solutii in ceea ce
priveste diversele probleme administrative cu care se confrunta curtea regala iudaica. Prin
toate acestea a trecut tanarul Daniel, deprinzand din frageda varsta abilitatile care ii vor fi
atat de apreciate la cele doua curti imperiale la care a slujut mai tarziu. Asa se face ca
Daniel, sub influienta caminului si a lucurului alaturi de tatal sau, a fost deopotriva
instruit spiritual si profesional. Iar calitatea acestei instructii era atat de buna, incat cei ce
veneau in contact cu el nu puteau sa nu-l remarce, mai cu seama pentru ca acest baiat era
educat sub priincipiul de a se face cat mai de folos, chiar indispensabil daca era posibil.
De asemenea, cunostea foarte bine principiile unei vietuiri corecte, si intre altele efectele
pe care le aveau anumite tipuri de mancaruri sau bauturi asupra organismului. Cunostea
legile sanitare la perfectie. Dar educatia deosebita primita in simplitatea relativa a
caminului sau nu ar fi insemnat foarte mult in raporturile sale cu Dumnezeu, daca nu era
dublata de o hotarare personala de a-L sluji, indiferent ce ar implica acest lucru.
Caracterul sau a fost armonios cladit iar incercarile vietii nu au facut decat sa-l oteleasca.
In sec. 8 I.Hr., Israelul (cele 10 triburi secesioniste) au fost cucerite iar populatia in
intregime a fost deportata, fiind inlocuita cu o alta populatie. Deportatii au ajuns in zona
Mediei, care era vasala imperiului asirian. Astfel, medo-persanii au fost pusi in legatura
cu religia si cultura ebraica (sau ceea ca mai ramasese din aceasta) devenind pentru ei
chiar sursa de inspiratie. Asa se face ca un secol mai tarziu acestor deportari, un anume
Zaratustra (Zoroastru) intemeiaza un cult monoteist cu vadite influente ebraice. Acest cult
era destul de "scuturat" de practicile idolatre degradante ale cultelor oficiale din acea
vreme. In atitudinea imparatului fata de evrei, se simtea o umbra de respect si de
bunavointa (care trebuie sa admitem ca se distribuia oarecum egal fata de toti cei
capabili). Ar fi fost destul de plauzibil ca imparatul sa fi stiut contributia acestui popor la
religia, stiinta, cultura si economia medo-persana. Peste cateva secole, trei intelepti
(maggos - gr.) au pornit calauziti de o aparitie luminoasa misterioasa pe bolta cereasca,
care inainta spre apus. Acestia au pornit din tinuturile care apartinusera medo-persanilor.
Ei erau la curent cu profetia lui Balam care a prevazut ca "o stea va rasari din Iacov si un
toiag de carmuire din Israel" si cum formatiunea luminoasa se indrepta spre Palestina, siau adus aminte de profetia facuta de Daniel, unul din inaltii functionari de odinioara de la

curtea Medo-Persiei, care arata ca in cea de-a saptezecea saptamana de ani, care era
numarata din momentul decretului de rezidire al Ierusalimului, se va instaura Mesia.
Socoteala facuta de acestia i-a dus la concluzia ca daca steaua ar indica nasterea acestui
imparat, peste treizeci de ani numarati din acel moment, se implinea acea profetie! Asa se
face ca inteleptii stiau ceea ce fariseii, carturarii si preotii nu stiau, ca li sa nascut un
Mantuitor. Cei ce fac atmosfera negativa in jurul textelor biblice, tagaduindu-le
onestitatea atunci cand fac relatari despre supranatural, au afirmat ca Dariu Medul nu
apare consemnat nicaieri altundeva decat in Biblie, motiv suficient pentru ei de a starni
suspiciuni si obiectii in privinta existentei de fapt a acestuia. Dar sa ne amintim de
problemele cu care ne-am confruntat in capitolele anterioare legate de existenta lui
Belsatar, despre care distinsii ratoinalisti sceptici, porneau de la aceleasi rationament. Cu
toate acestea am consatat ca afirmatia lor era falsa in ceea ce-l privea pe Belsatar, iar ca
izvoarele istorice au inceput sa dezvaluie mai mult decat stiau criticii Bibliei la data cand
si-au formulat prima data aceste opinii. Este acum randul nostru sa consideram ca de
vreme ce prima afirmatie sa dovedit in final a fi falsa, si de data aceasta se pot foarte bine
inseala. De fapt acest tip de rationament nu este prea convingator si nu ajuta prea mult pe
detectivii istoriei. Daca o sursa istorica se dovedeste a fi singura care relateaza despre
existenta unor stari de lucrui, nu este de loc productiv sa fie tagaduita, doar pentru ca nu
exista o sursa sa o probeze, dimpotriva, este luata de buna pana cand se vor gasi dovezi
solide care sa o descalifice. Astfel, cunoastem ca Decebal este fiul lui Scorilo de la un
fragment ceramic. Ce ne-am face daca am porni in interpretarea izvoarelor istorice daca
am pleca de fiecare data cu ideea ca sursa ori sursele sunt false? Dar mai convingator este
faptul ca intr-o tablita de lut cunoscuta sub numele de "Cronica lui Nabonid" (vezi
Pritchard, "Texts", pag. 306; in cronica Gubaru este scris de doua ori Ubaru, ca o
consecinta a inversarii primelor doua litere) se spune despre comandantul militar care a
atacat Babilonul ca se numea Gubaru (atac care a avut loc cu doua saptamani inainte ca
Cir sa-si faca aparitia triumfala in Babilon). Xenofon consemneaza in Cyropaedia (7,5) ca
o persoana pe nume Gobryas, i-a dat un ajutor nepretuit lui Cir pentru cucerirea
Babilonului. In consecinta Gobryas si Gubaru sunt acelasi personaj. In cronica lui
Nabonid se consemneaza ca acest Gubaru (Gobryas) este guvernatorul Gutium-ului.
Xenofon confirma in parte aceasta afirmatie sustinand si el ca acest Gubaru (Gobryas)
este guvernator (insa al altei provincii). Gutium-ul era o provincie in Media. In
consecinta Gubaru ca si Dariu proveneau din Media. Cronica lui Nabonid ne spune ca
Gubaru a instalat guvernatori in Babilon. Acesata informatie este in concordanta cu
relatarea bilblica care afirma ca Dariu a numit satrapi si capetenii in imperiu. La un an de
la instalarea sa in Babilon, Gubaru a decedat. Gubaru a fost numit imparat al Babilonului,
ca in vremea in care Babilonul era imperiu de sine stataor. Ulterior, in titluirile imperiale
al imparatilor apare distinct titulatura de "rege al Babilonului" ca si pe vremea cand era o
provincie vasala imperiului asirian. Cand Babilonul era parte a imperiului asirian, Tiglatpileser III (757-727) a tinut sa fie cunoscut si ca rege al Babilonului. Cir a adaugat la
titlul de "imparat al tinuturilor" si pe acela de "rege al Babilonului". Cir a luat acest titlu
in toamna anului 538 I.Hr. data care coincide cu moartea lui Gubaru. In consecinta
Gubaru a fost rege in Babilon in acest rastimp. Alta dovada este ca moartea sa a fost
consemnata in cronocile babiloniene, care nu amintesc astfel de evenimente decat daca
persoana era din familia regala. Mai mult, cronica lui Nabonid consemneaza in acest
context ca "sotia imparatului" a murit si ea la cateva zile dupa moartea lui Gubaru. Prin

eliminare, daca cronicarul nu-l putea avea in minte decat pe Cir ca imparat, atunci nu-i
era sotie! Intrucat Cir nu a participat la funerariile acestei femei, lucru de neconceput.
Ramane ca varianta plauzibila ca sotia imparatului era de fapt vaduva lui Gubaru (care in
acest caz avea rang imperial), care nu a rezistat durerii provocate de moartea sotului ei.
Insa sotul ei nu putea, categoric, sa fie Cir. Dar de ce apare alt nume pentru Gubaru, in
relatarea biblica? Este o practica cunoscuta a monarhilor de a-si asocia nume de locuri la
titlul imperial, sau sa-si schimbe complet numele. De exemplu Samonasar al V-lea (737722 I.Hr.) s-a numit Ululai cand a preluat tronul Babilonului. Putem considera deci ca
find rezonabil ca Dariu Medul sa fie una si aceeasi persoana cu Gubaru. Atunci cand
Dariu a fost instalat de catre Cir cel Mare pe tronul Babilonului, cam pe la 538 I.Hr.,
acesta avea 62 de ani, dar probabil ca arata mai batran decat Daniel, de vreme ce la un an
de la aceasta data a murit. Daniel, desi era mai batran (cam 80 de ani) de cat Dariu, arata
mai bine decat unul de varsta lui. Intre cei doi s-a legat o relatie amiabila, plecand de la
raporturile suzeran-supus. Daniel s-a remarcat prin intelepciunea si experienta acumulat
in decursul multor decenii de slujire in administratia sofisticata a Babilonului, iar aceasta
se traducea printr-un aport substantial la visteriile imparatului, fara ca populatia sa sufere
mai mult decat in mod obisnuit. Am vazut din capitolele trecute ca motivul lui Daniel nu
era, asa cum era de asteptat, oportunismul, ci constiinta datoriei fata de cezarul pe care l-a
ridicat Dumnezeu ca sa elibereze pe Israel, asa cum a promis. Acest cezar, Daniel
considera ca trebuie sa fie slujit cum se cuvine. Acest lucru a facut ca imparatul sa-l
pretuiasca si mai mult pe Daniel. Referitor la
Cele "DariuMedul" trebuie subliniat ca daca un med conducea acum treburile statului
babilonian, aceasta nu insemna ca intreg imperiul era dominat de mezi. Iar atunci cand se
face referire la varsta sa inaintata, este doar pentru a ne informa indirect ca, Dariu nu va
mai domni mult, lasand tronul dupa moarte lui Cir cel Mare, caruia ii apartinea de drept.
Cand intalnim expresia de
Cele "dregatori" trebuie sa tinem cont de termenul original : ACHASHDRAPAN care
tradus insemna "satrap", "guvernator", "print" sau "prefect". Complexitatea acestui
termen a derutat pe unii, care ulterior au contestat onestitatea raportului biblic, pornind de
la considerentul ca inscrptiile antice aratau un numar mult mai redus de satrapii la acea
data decat numarul satrapilor consemnat in textul acestui capitol din cartea lui Daniel.
Este corecta observatia ca, in imperiul medo-persan existau un numar mai redus de
satrapii la acea data. Herodot afirma (III/89) ca Dariu I a creat 20 de satrapii. Fiecare
satrapie era impartita in provincii. Diferitele documente arata cifre diferite ale acestor
provincii (21, 23, 29) putandu-se astfel intelege ca aceasta se datoreaza numeroaselor
modificari facute de imparat in structura lor. Iar acest lucru nu inseamna ca celor 120 de
"demnitari" le-ar fi revenit tot atatea satrapii! Dupa cum observam din traducerea
termenului ACHASHDRAPAN, acesta nu desemneaza doar pe satrapi, ci pe orcine ocupa
o functie oficiala mai insemneata. De altfel, satrapii si-au consolidat pozitia in timp, iar in
perioada la care face referire acest capitol, puterea lor era mult mai redusa, fata de cea din
perioada imparatesei Estera (de exemplu), cand imperiul era de 6 ori mai intins decat
imperiul lui Nebucadnetar, numarand la acea vreme 127 de satrapii. Spre a ne forma o
imagine exacta a ierarhiei functionaresti a imperiului, amintim ca, in momentul relatarii
pe care o face Daniel, guvernatorul provinciei avea in subordine un intendent de armata
care, la randul sau era superior ierarhic satrapilor. De altfel, se pare ca insusi Dariu Medul

nu avea o putere discretionara asupra acestor satrapi, intrucat era doar asociat la tron cu
Cir cel Mare. In timp ce Cir era plecat in celebra sa expeditie impotriva Lidiei, Dariu a
avut doar responsabilitatea de a administra problemele interne ale imperiului, motiv
pentru care s-a confruntat cu unele probleme de autoritate pe care le gasim descrise aici.
Cele "treicapetenii," nu trebuiesc confundate cu cei trei demnitari evrei din cap. 3.
Desi capitolul de fata are aceeasi tema: persecutarea poporului lui Dumnezeu, acest
aspect nu comporta asemanari si in privinta numarului celor trei demnitari din cap. 3.
Aceasta cifra nu este decat o simpla coincidenta. Aici se face referire doar la asemanarea
sistemului de supravegere a demnitarilor in teritoriu. Acelasi sistem il mai gasim amintit
si in carea Estera la cap. 4, vers. 13-14. De altfel ni se spune ca
Cele "printeacestiatreierasiDaniel." Ca atare, daca Daniel era unul dintre ei,
atunci in afara de el mai erau doar doi. In concluzie, nu avem cum sa-i confundam cu cei
trei prieteni ai lui Daniel din tinerete. Privitor la traducerea lui Cornilescu, care reda
faptul ca Daniel era din numarul celor trei, trebuie sa subliniem ca acest fel de a spune
este cel mai profund mod de a prezenta o stare de fapt, anume ca el era din numarul lor,
dar nu era dintre ei, adica asemenea lor. Performantele sale profesionale l-au impresionat
atat de mult pe imparat, incat
Cele "segandeasalpunapesteintreagaimparatie." Aici trebuie sa intelegem ca
nu doar se gandea, ci a si exprimat aceasta intentie, probabil pornind de la cuvinte
laudative. Acest lucru a "sifonat" teribil orgoliul celorlati colegi si subordonati ai lui
Daniel. Ca sa patrundem in profunzimea motivului acestui "deranj" al lor, trebuie sa
intelegem mai intai situatia politica din imperiu, ansamblul si mai ales momentul istoric
de atunci: Teispes (675-640 I.Hr.) legendarul rege al persilor, proaspat sosit in podisiul
Iranului impreuna cu poporul sau, a luat titlul de "Mare rege al Aslanului". S-a extins spre
vest, anexand teritoriul Elamului (care tocmai fusese infrant de Asiria). La tron ii succed
cei doi fii ai sai care isi impart regatul: Cirus I partea apuseana, iar Ariararme partea
rasariteana. Cirus I, era initial tributar Asiriei, dar dupa prabusirea acesteia, recunoaste
suzeranitatea regelui Mediei, Ciaxare I (630-584 I.Hr.). Acest rege al Mediei succedase la
tron lui Fraorte (655-630) si este fondatorul primului mare Imperiu Iranian. Ciaxare I ii
infrange pe sciti (stabiliti in aceasta zona in sec. VII I.Hr.). In alianta cu Naboplasar,
regele Babilonului nimiceste definitiv Imperiul Asirian, din care anexeaza posesiunile
acestuia din Asia Mica, pana la fluviul Halis (Kizil Irmak din Turcia de astazi), teritoriul
fostului regat Uratru si al fostului Elam. In teritoriile asiriene erau si evrei deportati din
Palestina care, fusese cucerita de asirieni. Dar sa mai adaugam ca si in unele cetati din
Media erau evrei proveniti din acelasi teritoriu. Astfel medo-persanii intra in contact cu
acest popor, lucru care va avea o influienta importanta, in special pentru religia medopersana, dar si o influienta culturala, stiintifica si economica. In aceasata perioada isi
incepe activitatea de invatator religios Zoroastru (Zaratustra ~628~551 I.Hr.) in doctrina
caruia se pot observa unele influente ale monoteismului ebraic. Succesorul lui Ciaxare I,
Astiage (584-550 I.Hr.) ultimul rege al Mediei, a asistat la ascensiunea regatului persan.
Este tradat de nobilime si este infrant de catre Cirus II ("cel Mare" 590/80-529 I.Hr.)
Care, fiind sprijinit si de Nabonid, regele Babilonului, transforma Media in satrapie
persana. Insa acesta este momentul istoric in care patura nobililor mezi, carora Cir
datora in principal cucerirea Mediei, se ridica si impun elementul med in imperiu.
Acest imperiu devine atat al mezilor cat si al persilor. Nobilii mezi pretind privilegii

de la tanarul rege Cir, pe care le si primesc. Este momentul cand se cristalizeaza si legea
imperiala, in care, la loc de cinste se afla principiul ca, odata promulgat un edict de catre
imparat, acestui edict i se va supune chiar si imparatul. In acest caz imparatulnu mai are
dreptul sa opereze modificari ulterioare. Acest principiu il gasim si pe paginile Scripturii.
Privilegiile dobandite de nobili, au fost extinse treptat. Insa in perioada pe care o
relateaza Daniel, ne aflam doar la inceputul "demersurilor" acestora. Cartea lui Daniel
dezvaluie o parte din masinatiunile prin care acestia au reusit sa parvina in ierarhia
imperiului. Practic imperiul a devenit, treptat, un soi de monarhie parlamentara, intrucat,
desi imparatul era de drept suzeran absolut, de fapt, el nu era mai presus de lege, iar legea
era produsul puternicelor masinatiuni ale satrapilor. Poate parea ciudat ca Daniel se afla
intr-o intrecere cot la cot cu cele trei mari capetenii. Totusi trebuie sa se remarce o
trasatura interesanta a Imperiului Medo-Persan, ca de altfel si a antecesorului sau,
Imperiul Babilonian, anume ca, oamenii valorosi ai tarilor cucerite, erau promovati in
functii de raspundere din structura administrativa a imperiului daca dovedeau ca sunt
capabili si loiali. Asa se face ca Daniel impreuna cu prietinii sai au fost promovati pe
baza performantelor lor in Babilon. Culmea este ca Nabonid, fostul imparat al
Babilonului a fost investit guvernator intr-o provincie indepartata a imperiului medopersan. Totusi, tinand seama de sprijinul acordat Persiei pentru cucerirea Mediei, merita o
astfel de soarta. Tot asa a promovat si Daniel printre cei mai de seama oameni de stat ai
Babilonului si a ajuns apoi marul discordiei intre monarh si satrapi. Satrapii nu ezita sa-l
improaste pe Daniel (vers. 13) amintind despre originea lui. Cu siguranta ca in afara de
originea lui ii stiau si istoria sa extraordinara, insa acest lucru nu le era convenabil sa
aminteasca! Acesti nobili medo-persani nu agreau principiul promovarii pe baza
performantelor profesionale pe care l-a impus Cir si care a fost preluat de Dariu Medul.
Acest lucru insemna o amenintare si o subminare a castei lor privilegiate. Ori ei urmareau
exact contrariul, adica, consolidarea pozitiei celor privilegiati prin titluiri nobiliare si nu a
"performerilor" care, probabil, erau priviti drept "Neica Nimeni". Acesta este si motivul
pentru care au actionat in grup. Ideea ca "imparatulsanusufereniciopaguba"
intra in conflict cu ceea ce intentionau ei. Iar, zelul lui Daniel le dadea batai de cap, nu
doar pentru ca imparatul le reprosa mereu performantele sale, ci isusi faptul ca
rigurozitatea si experienta sa nu le-ar mai fi lasat loc sa se "atinga" de ceva arginti fara ca
imparatul sa afle de acest lucru. Aceste motive, ca si cel al antisemitismului si al
orgoliului de casta, au fost parghiile folosite de Diavolul spre a mobiliza satrapii intr-o
actiune de suprimare a lui Daniel, care, in acel moment lupta in favoarea planului lui
Dumnezeu de restaurare a lui Israel. Asa ca au trecut la treaba si au inceput sa-i faca
"dosar". Insa acesta era ultimul lucru de care se speria Daniel! Se pare ca nu a ramas nici
un capitol din viata particulara, profesionala si publica a acestui om deosebit care sa nu
fost cercetat de catre ochii rau-voitori ai colegilor si subalternilor sai. El era o priveliste
pentru ingeri si demoni, o provocare adresata de Dumnezeu, aceluia care este "tatal
minciunii", al acelei minciuni conform careia nici un om nu poate trai fara sa comita vreo faradelege. Aceasta provocare adresata in lumea de dincolo, la fel ca in cazul lui Iov, a
avut ecouri ample in lumea noastra, asa incat agentii satanici, umani sau supraumani, au
fost mobilizati. Trebuiau luate masuri urgente, altfel influenta acestui om urma sa
lipseasca de multi supusi pe printul intunericului. Probabil ca acea concluzie conform
careia "nuvomgasiniciuncuvantdeplangereimpotirvaacestuiDaniel" a
fost de-a dreptul zguduitoare. Ei vedeau prabusindu-se visurile lor de inbogatire fara

munca, intrucat cu acest om nu se putea ajunge la nici un fel de "aranjamente" ce le

puteau umple pungile. Relizau ca privilegiile si statutul lor se erodeaza datorita acestui
precedent. Isi inchipuiau ca pe langa Daniel vor mai urma si alti "Neica NimeniPerformer" onesti si in stare sa-i concureze. Dar mai presus de orice, reprosul imparatului
ca ei nu ating perfectiunea lui Daniel, ii revolta cumplit. Acest batranel energic, care se
apropia binisor de 80 de ani, era o pilda vie a ceea ce intentioneaza Dumnezeu cu fiecare
om: o sanatate de fier, un fizic atletic si robust, integritate si onestitate, concentrare si
pasiune in orice actiune intreprinsa, altruism si buna dispozitie, optimism, iar peste toate
un spirit idealist care nu admite niciodata ca a atins limita perfectiunii si nici ca nu se mai
poate face nimic in imprejurari considerate fatale. Un om fantastic pentru conceptiile
intunecate ale medo-persanilor, un personaj de cosmar pentru aceia erau pusi pe
capatuiala. Daniel era ca un spin in ochii lor si de aceia trebuia sa dispara!
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :
Poate ca unora dintre noi ne place sa ne consideram crestini. Acesta pare un lucru bun si
ar trebui sa ne impulsioneze spre a ne mentine un standard moral! Dar ce ne-am face daca
am avea parte de tratamentul de care a avut parte Daniel, cand ochi vicleni si rauvoitori iau cercetat la amanunt viata cu scopul hotarat de a-l denigra si distruge? Poate ca acest
scenariu ar putea parea un exercitiu spiritual interesant pentru cel care sta asezat comod
in scaunul sau citeste aceste randuri. Insa acela care are curajul sa traiasca pana la capat
credinta, in urma careia va primi cununa vietii, nu poate sa nu treaca prin acest episod
intr-un fel sau altul!
Aceasta demonstratie in fata lumii este urmarita deopotriva de Imparatia lui Dumnezeu si
de imparatia celuilalt. Nu exista o zona de neutralitate, desi multora dintre noi ne-ar place
sa existe asa ceva. Daca nu ne gasim in tabara lui Daniel, sa nu ne facem iluzii... suntem
in tabara cealalta! Iar daca suntem in cealalta tabara, si ne-am pomeni, prin absurd
vorbind, in imparatia lui Dumnezeu, atunci am constata, ca intr-un cosmar, ca nu suntem
doar cu un singur Daniel, caruia sa-i dorim la un moment dat disparitia, asa cum i-au
dorit-o colegii si subalternii sai, ci ca suntem inconjurati de un univers intreg de astfel de
oameni! Acesta ar fi un iad mult prea greu de suportat de catre fiintele egoiste, puse pe
capatuiala si pe viata fara munca, iar Dumnezeu care are mila de omul pacatos, ii rezerva
o soarta mai blanda: "moartea vesnica" adica, disparitia pentru toteauna (decat sa-l tina
intr-un univers populat cu fiinte cu care nu merg smecheriile).
Insa aceia care au ales sa traiasca lipiti de ceea ce le aduce moartea, adica de pacat, nu
vor suporta o vesnicie chinuri pentru cativa ani petrecutu in pacat. Nici nu ar fi drept.
Dumnezeul milei si al dreptatii absolute nu are placerea sa chinuie vesnic ci sa salveze
vesnic! Acest lucru i-l spun doar aceia care doresc sa ne convinga ca sunt crestini, poate
doar pentru ca le plac darurile noastre, dar nu fiindca i-l cunosc pe Acela care este
dragoste.
Vestea buna abea acum incepe ! Daca Daniel s-a putut numara printre cei carora nu li se
poate reprosa "decat ceva legat de legea Dumnezeului sau," cu siguranta acest lucru ar
putea sa se spuna si despre noi si copiii nostrii. Cum? "Ceea ce este cu neputinta la
oameni este cu putinta la Dumnezeu" ne spune Domnul si Mantuitorul nostru. Trebuie sa
credem aceasta si sa actionam in consecinta.
Aici poate ca sunt ceva probleme. Cum sa crezi pe cineva pe care nu il cunosti? Este

necesara o experienta care sa dea nastere unei astfel de increderi. Daniel a avut-o! In
timpul teribilului asediu a cuceririi Ierusalimului, cand a vazut implinindu-se profetiile
proorocilor; in timpul marsului spre Babilon, cand parea ca se va sfarsi de epuizare; la
curtea imperiala ce i-a pregatit un tratament de "spalarea creerului" dar a scapat; apoi in
timpul crizei "inteleptilor" care au fost condamnati la moarte, printre care fusese socotit
el si ceilalti trei prieteni ai sai. Acum in amurgul vietii sale, in groapa leilor. Tot timpul
Dumnezeul ostirilor a vegheat viata sa, iar Daniel s-a bucurat de acest lucru. Aceasta este
experienta unei vieti in relatie cu Dumnezeu. Iar pe masura ce aceasta experienta creste,
odata cu ea creste si increderea in Dumnezeul mantuirii , iar actiunile celui credincios
devin tot mai hotarate si eficiente. Si toate acestea fiindca "s-a hotarat". Restul urmeaza
in mod logic.
Stimati vizitatori ai acestui site, ceea ce ne ramane de facut este "sa ne hotaram" de a cui
parte vrem sa fim, apoi sa actionam in consecinta. Sa nu ne "imbatam cu apa rece",
magulindu-ne cu faptul ca figuram in evidenta unei biserici sau ca, dupa parerea noastra ,
suntem oameni care garantam prin propria moralitate! Vine o vreme cand vom fi pusi in
discutie si cercetati cu de- amanuntul de catre aceia in mijlocul carora ne insinuam a fi
crestini sau oameni morali. Acesta ar fi momentul adevarului, care, trebuie sa
recunoastem ca nu este intotdeauna prea comod. Ar fi o revelatie care ar dovedi harul lui
Dumnezeu si ar trebuie primita ca atare. De ce? Pentru ca este un avertisment menit sa ne
reorienteze, ca nu cumva sa ne pomenim venind prea tarziu de partea lui Dumnezeu,
crezand ca poate, in pragul mortii vom improviza ceva care sa ne fie favorabil in privinta
vietii vesnice, in imparatia lui Dumnezeu.
Dar ce sa facem intr-o lume populata de fiinte care au un mod de viata ce noua ne-ar pare
de-a dreptul insuportabil (asa cum li sa parut colegilor lui Daniel)? Ne trebuie un ragaz in
care sa asimilam acest nou mod de viata oferit de catre Dumnezeu, ce are la baza Legea
Sa. Daniel a trait dupa aceasta Lege si cei care ii voiau moartea nu au avut ce sa-i
reproseze. Mai mult, el era un exemplu de probitate profesionala si de om care, de la
inaltimea varstei sale se bucura de rasplata unui stil de viata sanatos. Acesta este
standardul la care ar trebui sa ajunga toti cei care vor sa se bucure de viata eterna alaturi
de Hristos si de cei ce ii seamana.
Cititi si actionati in consecinta:
Departeaza-te de faradelege, si nu lasa nedreptatea sa locuiasca in cortul tau. Si
atunci, iti vei ridica fruntea fara teama vei fi tare si fara frica; iti vei uita suferintele,
si-ti vei aduce aminte de ele ca de niste ape care s-au scurs. Zilele tale vor straluci mai
tare decat soarele la amiaza, intunericul tau va fi ca lumina diminetii. Vei fi plin de
incredere, si vei vedea ca te poti odihni linistit. Te vei culca si nimeni nu te va tulbura,
si multi vor umbla dupa bunavointa ta. Dar ochii celor rai se vor topi; ei nu au loc de
scapare: moartea, iata nadejdea lor! (Cartea lui Iov, cap. 11, vers. 14-20)
Ar fi absurd sa ne imaginam ca cei 120 de satrapi s-au intalnit si, cu mic cu mare, s-au
hotarat sa-l ucida pe Daniel! Desigur ca, erau o parte semnificativa dintre ei atunci cand
"capeteniilesidregatoriiaucautatsaaflecevaimpotrivaluiDaniel..."si ...
"sauduscumarezarvalaimparat," dar nu inseamna ca erau toti. Poate ca la o
adica, s-ar fi coalizat cu totii, dar in acest moment afirmatia lor ca "toatecapeteniile...

suntdepareresasedeaoporuncaimparateascainsotitadeoaspraoprire..."
era o exagerare si aceasta, nu doar pentru ca Daniel era de cu totul alta parere! De fapt
daca ar fi fost de fata "toate capeteniile" , acest de mesaj ar deveni redundant. In acest
caz ar fi fost nevoie doar ca imparatul sa arunce o privire fugara spre a lua la cunostinta
numarul lor. Este posibil ca unora sa li se para o absurditate ca un monarh sa pretinda ca
timp de o luna, nici un supus din imparatia sa sa nu inalte rugaciuni decat lui. Mai intai,
pentru ca medo-persanii la acea vreme erau foarte toleranti cu celelate religii din imperiul
lor si mai apoi pentru ca decretul pretinde inchinare unui om si nu unui zeu asa cum s-ar
putea intelege; Cir cel Mare este cel care a rezidit templele popoarelor cotropite si a
manifestat nu doar ingaduinta ci si sprijin material pentru toate religiile. Atunci cum se
poate crede ca a putut exista un asemenea episod? In primul rand trebuie tinut cont ca
ideile despre toleranta religioasa ale lui Cir, nu erau aceleasi cu ale socrului sau Dariu
Medu (Gubaru) aflat acum la carma Babilonului. De asemenea, popoarele cotropite nu
erau deranjate de asemenea pretentii, fiind in multe ocazii dispuse chiar sa accepte religia
invingatorului, pe considerentul ca zeii acestuia sunt mai puternici decat ai lor fiindca ei
sunt infranti impreuna cu zeii lor. Aceasta parere nu era impartasita, fireste, de catre
evreii care erau loiali lui Dumnezeu. Acestia nu admiteau sa acorde inchinarea lor
nimanui altcuiva decat lui Iehova (Yahveh-"Eu Sunt Cel Ce Sunt"- numele cu care s-a
recomandat fata de evrei atunci cand l-a trimis pe Moise sa ii scoata din Egipt). Mai
trebiuie sa avem in vedere faptul ca nu era de loc neobisnuit ca imparatii (care se
socoteau fii zeilor si salvatorii acestor popoare) sa pretinda inchinare in contul
"descendent ei" lor divine. Herodot (I/199) relateaza ca Deioces, unul dintre primii
imparati ai mezilor, a facut din persoana sa obiectul unei temeri deosbite, socotindu-se
deosebit de ceilalti muritori. Pana si persii cei toleranti, au fost dispusi sa accepte onoruri
divine. Cambrise este numit pe inscriptiile egiptene "fiul lui Ra", iar in alt context Dariu
este numit "fiul lui dumnezeu". Asemenea incumetari au tot avut imparatii egipteni , greci
si romani in antichitate, iar de-a lungul Evului Mediu... pontifii! Omul care se da
dumnezeu, este caracteristica Antihristului. Dar aceasta caracteristica atinge apogeul,
doar atunci cand acest "om al faradelegi" este in "templul lui Dumnezeu, dandu-se drept
dumnezeu". Altfel spus, cand imbraca vesmantul crestin, poata autoritatea institutiei
bisericesti si se foloseste de bratul administratiei civile, pentru a-si impune dogma, putem
vorbi fara inconjur de Antihrist! Se stie ca atunci cand se schimba o conducere cu o alta
conducere, cultele care au fost privilegiate reactioneaza daca isi pierd privilegiile. De
aceea, parea o stratagema diplomatica menita sa treaca pe plan secundar aceste probleme,
invocandu-se investirea divina a imparatului (adica de catre toti zeii). Comentatorul D.
Ford ne asigura ca "zarva" a avut drept scop a induce imparatului ideea ca aceasa era o
probelma urgenta, explicandu-se astfel de ce Dariu nu a consultat si pe Daniel in aceasta
problema. Nici habar nu avea imparatul de motivul criminal ce ii mana pe acesti "zelosi".
"Legeamezilorsiapersilor" asa cum am mai spus, face referire la principiul juridic
medo-persan conform caruia, o lege odata promulgata de catre imparat, nu mai putea fi
revocata sau modificata. Aceasta lege o mai intalnim in cartea Estera cap. 1, vers. 19 si in
cap. 8, vers. 8. Dar si cazul descris de Diodorus Siculus (XVII/30) in care, Darius III a
semnat un decret de moarte pentru Chaidemos. Imediat dupa semnarea sentintei, lui
Dariu i-a parut rau de greseala facuta, dar i-a fost imposibil sa retracteze odata ce a
promulgat decretul, iar sentinta a trebuit executata. Este o caracteristica definitorie a
monarhiei medo-persane, care desi era absoluta, recunostea niste limitari legislative.

Acest aspect, impreuna cu faptul ca, treptat, o parte din autoritatea monarhului a fost
transferata in mainile satrapilor, a facut din Medo-Persia o imparatie de argint, in
comparatie cu aurul imparatiei babiloniene, care isi putea permite luxul sa-si guverneze
provinciile chiar si cu prizonieri de razboi, fara ca monarhia sa-si piarda cu nimic din
autoritate. Problemele de autoritate cu care se confrunta acum Dariu, nu ar fi putut fi
tolerate de catre Nebucadnetar.

Versetele1014 Maniera lui Daniel de a se comporta in aceasta situatie poate starni

controverse. Pe deoparte exista un principiu biblic imperativ : Sa nu ispitesti mana
Domnului" , intelegand prin aceasta ca daca se pate evita un pericol, fara sa se conteze
pe ajutorul special si supranatural al providentei, si totusi se intreprind actiuni care
conteaza pe acest ajutor, acest lucru este hulitor. Numele si onoarea lui Dumnezeu nu
poate fi invocata in chestiuni ce sunt in raspunderea oamenilor, care pot si trebuie sa sa-si
rezolve problemele ce ii privesc. Cei care sunt de aceasta parere pot afirma: "Se puteau
tine macar ferestrele inchise!" Pe de alta parte, ideea decretului era sa nu se ridice
rugaciuni decat imparatului. Decretul era cam ambiguu. Iata ce afirma teologul E. Young
in lucrarea sa "The Prphecy of Daniel" (pag. 137): "Obiectul (formal) al acestui decret
era numai acela de a realiza o recunoastere generala a principiului care sublinia ca
imparatul era manifestarea vie a tuturor zeilor, nu numai a lui Ohormazd (Ahura Mazda)
ci al Babilonului si Lidie, cum si ai tuturor nationalitatilor cucerite (un fel de mesi, n.a.).
Tuturor natiunilor supuse de Medo-Persia li se cerea , nu sa abandoneze inchinarea ce o
datorau zeilor lor, ci de fapt li se cerea numai sa recunoasca, ca Dariu, conducatorul
imperiului universal medo-persan, era de asemenea fiul si reprezentantul zeilor lor
nationali. In acest scop, timp de treizeci de zile ei trebuiau sa-si inalte cererile zeilor lor
nationali dar numai prin el, ca manifestare a acestora." A nu te inchina lui Dumnezeu in
aceste imprejurari, insena a face parte din gloata care de teama mortii s-ar fi inchinat
oricui. Daniel nu-si putea permite compromisuri. Daniel nu era un naiv. Stia bine ca
pentru el fusese dat acest decret. Nu trebuie sa credem ca era o persoana distrata,
incapabila sa inregistreze semnalele pe care i le transmiteau cei din jur, constienti sau
inconstienti, referitor la persoana sa. Probabil ca era la curent cu faptul ca i se facuse
"dosar". Practic, era cam in aceiasi situatie in care au fost cei trei prieteni ai lui, atunci
cand, in calitate de inalti responsabili ai imperiului , trebuiau, sub pedeapsa cu moartea,
sa se inchine chipului de aur ridicat de Nebucadnetar in campia Dura (cap. 3). La fel ca si
ei, Daniel nu a fost ambiguu. Atunci cand a decis sa se roage, asa cum facea de fiecare
data, el declara implicit ca, indiferent cat de pasionat isi slujea imparatul, totusi,
inchinarea nu i se cuvenea decat lui Dumnezeu. Atunci cand a inaugurat Templul,
Solomon a rugat pe Dumnezeu ca, in caz ca poporul alege sa nu asculte de El, iar ca
urmare sunt pedepsiti si imprastiati prin tari straine, atunci cand acestia se roaga cu fata
intoarsa catre Ierusalim, Dumnezeu sa binevoiasca sa ii asculte din cer (cartea 1 Imparati,
cap. 4, vers. 47-49). Practica rugaciunii in odai cu ferestre apare in Mishna, iar invatatura
rabinica afirma ca un om trebuie sa se roage intr-o casa cu ferestre (Berokuth 34/b).
Mahomedanii au preluat acest obicei de la evrei. Intai se rugau cu fata spre Ierusalim,
ulterior catre Kiblah si mai apoi catre Mecca. Ceea ce a facut Daniel , nu a fost numai sa
implore Cerul in situatie de criza, ci "serugalaDumnezeulluiasacumfaceasi
inainte." Acuzatorii lui au mizat in planul lor pe binecunoscuta consecventa a lui Daniel
de a sluji lui Dumnezeu, iar acestia nu s-au inselat in aceasta privinta. Interesant este ca

acuzatorii sai, nu au uitat sa faca referire la originea lui iudaica, atunci cand I-au
prezentat imparatului fapta de nesupunere a lui Daniel. Dar legatura intre nesupunerea lui
Daniel si faptul ca acesta era evreu credincios nu a avut darul sa-l convinga pe imparat sa
consimta condamnarea acestuia... nu imediat. Aceasta scena a rugaciunii regulate ne
prezinta secretul victoriilor reputate de acest luptator destoinic, care apartine ostirii
Imparatiei lui Dumnezeu. El a pastrat o legatura neintrerupta si neformala cu Acela care
este Izvorul orcarei puteri. Iar aceasta legatura a functionat si in situatie de criza. Culmea
este ca in litigiul ce se declansaza, aparatorul este chiar "partea vatamata". Dariu a inteles
repede ca a cazuta in plasa de intrigi tesuta de supusii sai. Adevarul era exact contrariul
a ceea ce ei se insinuau a fi. In timp ce Daniel excela in orice domeniu, fiind o
binecuvantare pentru imaratia sub care slujea, ei nu erau o sleahta de talhari ordinari, desi
se aratau atat de scrupulosi in ale legii. Dar pentru aceasta nu-i va ierata Dariu.
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :
La fel ca si Dariu Medul, conducatorii lumii de astazi traiesc intr-un joc complex, in care
constiintele oamenilor sunt simple jaloane mobile ce pot, la o adica, sa fie cumparate sau
doborate, in functie de interesele politice de moment. Cand proaspatul decret ce-i purta
pecetea, a facut victima pe valorosul sau supus, imparatul a avut abea atunci revelatia
lumii in care traia, lume pe care Dumnezeu si oamenii sai o cunosc prea bine si cu care se
confrunta zilnic. Dintr-odata zelul oamenilor din subordinea sa, a capatat o semnificatie
noua. Motivatia mizerabila si criminala incepea acum sa iasa la lumina. In timpul luptei
de argumente ce a durat pana la lasarea serii, monarhul a avut timp suficient sa se
convinga cu cine are de a face.
Tot astfel, in lumea noastra exista conducatori care se joaca cu constintele oamenilor fara
sa fie constienti de implicatiile teribile pe care le are acest lucru. Profetia arata ca in
ultimul ceas al istoriei, conducatorii lumii noastre vor trai sentimente apropiate de cele pe
care le-a trait acest monarh. Crezand ca, daca jertfesc constiintele unor "fanatici" care se
fac vinovati doar ca i se inchina lui Dumnezeu "in Duh si in adevar". Acestia (ca atatia
altii) cred ca daca sacrifica pe acei putini oameni care mai sunt fideli lui Dumnezeu, se va
optine o mare si definitiva izbanda in plan politic: visul de aur al oligarhilor - un guvern
mondial.
Atunci cand se va studia caretea Apocalipsa, se va intalni o fiara deosebita de toate
celelalte fiare care au terorizat lumea politico-militara cu care a venit in contact poporul
lui Dumnezeu de-a lungul timpului. Aceasta desi are coarne de miel (simbolul
caracterului lui Hristos si al principiilor Sale) "vorbeste ca un balaur" ("Balaurul" este
Sarpele cel vechi numit Diavolul sau Satana. Aceasta fiara este idintificata de catre
destui interpreti istoricisti ca fiind Statele Unite ale Americii. Atunci cand se spune ca
vorbeste ca un balaur , adica ca Diavolul, trebuie sa intelegem ca, in ciuda principiilor
iudeo-crestine afisate propagandistic, scopul acestei fiare nu este libertatea oamenilor, asa
cum doreste Hristos, ci dimpotriva, inrobirea lor, prin costrangeri de natura economica, si
in ultima instanta prin forta (asemenea metodelor aplicate de Diavolul). In acest scop va
fi folosit orice mijloc compatibil cu democratiile actuale: mass-media pentru a amagi si a
manipula; coruptia, santajul, teroarea, grevele comandate politic, manifestarile
paranormale etc. Lantul se va strange incet si pe nesimtite in jurul victimelor. Odata
consolidandu-si autoritatea, aceasta supraputere va institui legi care, in final vor ajunge
draconice si vor fi menite sa asigure o monitorizare individuala aproape totala. Toate

acestea sub masca nobilului tel al eradicarii terorismului, al traficului de arme, de carne
vie, al combaterii evaziunii fiscale, al combaterii coruptiei, al consolidarii statului
universal de drept, in aparenta democratic, dar in realitate oligarhic. Toate acestea se vor
derula in contextul globalizarii economico-politice si militare.
Tot atunci cand se vorbeste de catre aceasta putere plina de spiritul Diavolului, apare in
scena o alta fiara a carei rana de moarte fusese vindecata. Numerosi exegti au
identificat-o cu romano-catolicismul care, in Evul Mediu a fost cea mai importanta
supraputere a lumii crestine. Profetia arata ca Statele Unite, in nevoia lor de credibilitate,
vor apela la puterea politico-religioasa a papalitatii, pentru a avea un garant moral de
partea sa, ca o perdea a imperialismului ei tot mai salbatic. Credibilitatea crescanda si
capitalul politic (si chiar economic!) imens acumulat de romano-catolicism in ultima
jumatate de secol, vor fi parghiile americane de instaurare a Noii Ordini Mondiale.
Singura pretentie a papalitatii fata de S.U.A. va fi recunoasterea zilei de Duminica ca zi
de odihna si inchinare de catre toti cetatenii lumii. Duminica este simbolul pretinsei
autoritati a romano-catolicismului de a opera schimbari in Legea celor 10 porunci. Ea se
insinueaza a fi continuatoarea apostolilor pretinzand ca are autoritatea sa transfere
sfintenia zilei Sabatului asupra Duminicii. Astfel ea se considera indreptatita sa aduca pe
toti oamenii la ascultare de ea. Iar daca toti recunosc Duminica, inseamna ca in final toti
ii vor recunoasta autoritatea. Si fiindca aceasta cerinta nu este imposibil de indeplinit,
refuzul de a-I da curs va consterna pe politicieni, care nu remarca nici o diferenta intre
zilele week-endului si nu vor intelege de ce atatea procese de constiinta pentru o zi care
este inaintea alteia!? Aceasta va duce inevitabil la conflict, la inceput sub forma
costrangerii economice (asa cum am mai spus) dar care aproape ca se va transforma intrun macel.
Scenele revolutiei franceze vor fi biete caricaturi fata de scenele terifiante de furie ce vor
avea loc. Furia impotriva falsilor prooroci (biserica protestanta apostata in alianta cu
catolicismul si miscarile spiritiste) nu va mai cunoaste nici o stavila. Cuvintele cartii
Apocalipsa rasuna impreuna explicatia semnificatiei lor profunde avertiza oamenii care
inca sunt indecisi. Acestia trebuie sa ia pozitie de partea lui Dumnezeu car.
Daniel recunostea in persoana lui Dariu pe cel care avea autoritatea sa ceara supunere,
spre a administra fara probleme imperiul. Dar nici o lege nu avea autoritatea sa il dezlege
de supunerea pe care o datora Imparatului Imparatilor. Atitudinea sa, care unora li se pare
sfidatoare, era in fond rezultatul increderii sale in Dumnezeul caruia i se rugase si in timp
de prosperitate. Care ar fi fost acel motiv care sa-l opreasca de la rugaciune, tocmai acum
cand avea cea mai mare nevoie. Daca Darius era incapabil sa asigure securitatea supusilor
sai, nu acelasi lucru se poate spune despre Dumnezeu. El va dovedi inca odata ca este
demn de toata increderea. Si chiar daca nu ne va scoate, sa sti imparate ca noi tot nu
vom slulji dumnezeilor tai, sunt cuvintele care exprima cel mai bine atitudinea pe care a
avut-o si Daniel.

Versetele1517 Presiunile exercitate de cei care trebuiau sa fie doar niste supusi umili,
ne aduce aminte de o alta scena in care, niste preoti si responsabili ai provinciei
palestiniene, faceau presiuni asupra reprezentantului Cezarului spre a ucide un om care,
dupa legea imperiala era nevinovat, iar dupa Legea lui Dumnezeu era fara nici o pata.

Daca a afirmat ca El era Fiul lui Dumnezeu, adica Mesia, aceasta afirmatie nu a fost
facuta decat dupa ce multimini de oameni au fost hranite supranaturanatural, bolnavii au
fost vindecati de El, cei handicapati adusi in forma deplina, cei pacatosi intorsi de la caile
lor rele, iar mortii lor inviati. Ce motive mai aveau sa ii ceara moartea ca celui mai odios
dusman? Ca si in cazul satrapilor, motivul era dispretul de clasa, orgoliile ranite, ceva
privilegii si niste bani de pierdut in perspectiva. Aceasta era vina pentru care a trebuit
sa plateasca cu sangele Sau Maiestatea Universului care, pentru putin timp a fost lasat
dezarmat in mainile oamenilor ce se intitulau plini de vanitate poporul ales. Acest lucru
s-a intamplat pentru a se arata ticalosia fara margini a pacatosilor, care sunt in stare, in
cazul care au ceva de pierdut sa-L ucida chiar pe binefacatorul lor! La apusul soarelui
supusii lui Dariu Medul au venit sa ii reaminteasca plini de piosenie fata de legea
imperiala, ca nu este permisa taraganarea unei sentinte pentru a doua zi, in cazul in care
probele sunt evidente. Incoltit intre lege si reprezentantii statului, imparatul a fost umilit
si silit sa ia o decizie impotriva oricarei dreptati, impotriva a ceea ce simtea si ce gandea
el. Cat tupeu si cata trufie aveau acesti supusi ai imparatului! Cata siguranta de sine!
Aceasta lipsa de scrupule va fi scump platita. Probabil ca ceea ce ii uimea si ii revolta cel
mai mult era afectiunea pe care o nutrea imparatul fata de Daniel. Apoi, lucru nemai
intalnit, imparatul insoteste condamnatul plin de jale la locul supliciului sau, rosteste
cuvinte de pline de compasiune si de regret, aplica sigiliul sau pe piatra care acoperea
caverna cu lei (spre a se asigura ca Daniel nu va fi ucis de catre oameni) si intreaba pe
supusi pe un ton de cel mai amar repros daca a fost implinita legea. Arheologii nu au
gasit in Mesopotamia gorpi de felul celor relate in Biblie. Aluviunile produse de ridicarea
ulterioara a nivelului apelor in aceasta regiune, a astupat orice groapa. In shimb a fost
gasita o astfel de groapa in Maroc prin secolul 19 (G. Host Fez ud Marocco, pag. 77).
Aceste gropi erau adanc sapate in pamant, intr-o forma patrata, cu un zid de aparare
deasupra. In mijloc avea un zid, care despartea in doua aceasta groapa. Intr-o despartitura
erau tinuti leii, pana cand era curatata gorapa. Ingrijitorul arunca hrana (carnea) in
despartitura cealalta, deschidea din afara gropii usa dintre cele doua despartituri si astepta
pana cand leii treceau in cealalta despartitura sa manance. Atunci inchidea usa. Dupa care
cobora in locul fara lei si astfel putea sa curete aceasta dependinta. Apoi repeta procedura
si pentru cealalta deprndinta. "Dumnezeultau,caruianecurmatiislujesti...sate
scape" Trebuie sa subliniem ca aceasta afirmatie a fost facuta de catre un pagan si inca
unul cu atributiile cele mai importante in religia imperiului. Acest imparat il cunostea pe
Daniel ca pe unul care slujea necurmat lui Dumnezeu. Aici Dariu Medul se deosebeste
total de Nebucadnetar care, in campia Dura declara cu aroganta de atotputernic: Si care
este Dumnezeul acela care sa va scoata din mana mea? (cap. 3). Dariu atunci cand i se
adreseaza lui Daniel parca inalta o rugaciune disperata a sufletului sau prin cuvintele
Dumnezeul tau ... sa te scape Este foarte posibil ca Dariu sa fi cunoscut istoria celor trei
tineri din campia Dura.
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :
La fel ca si Nebucadnetar, si alti imparati din vechime erau priviti ca fiind manifestarea
umana atotputernica a divinitatii pe pamant. Ultima generatie va avea de infruntat un
sistem care poate accepta ca au si ei un Dumnezeu, dar ca acesta nu poate interveni in
favoarea lor. Cartea Apocalipsa nu ne vorbeste nicaieri despre Medo-Persia, adica
despre o administratie care sa recunoasca puterea lui Dumnezeu, ci despre Babilon,

adica o administratie care priveste pe Dumnezeul cel Viu ca pe unul dintre dumnezeii
care pot fi mai slabi sau mai puternici, care pot sa existe sau sa nu existe, dar care, in nici
un caz nu se poate opune vointei suverane a administratiei, reprezentata de cea mai inalta
personalitate politica si bisericeasca pe care o recunosc majoritatea oamenilor.
Avertismentul pe care il comunica Biblia astazi acestui tip de administratie, inca dinainte
ca ea sa se manifeste in acest fel, este ca Dumnezeul cel Viu nu doar ca poate scoate din
mana celor puternici, ci:
Atunci s-a zguduit pamantul si s-a cutremurat, temeliile muntilor s-au miscat, si s-au
clatinat, pentru ca El se maniase. Din narile Lui se ridica fum si un foc mistuitor iesea
din gura Lui; carbuni incinsi ieseau din ea. A plecat cerurile, si S-a pogorat: un nor
gros era supt picioarele Lui. Calarea pe un heruvim, si zbura, venea plutind pe aripile
vantului. Intunericul Si-l facuse invelitoare iar cortul Lui, imprejurul Lui, erau niste
ape intunecoase si nori negrii. Din stralucirea, care se rasfrangea inaintea Lui, ieseau
nori care aruncau grindina si carbuni de foc. Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea
Inalt a facut sa-I rasune glasul, cu grindina si carbuni de foc. A aruncat sageti si a
risipit pe vrajmasii mei, a inmultit loviturile traznetului si i-a pus pe fuga. Atunci s-a
vazut albia apelor si s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la
vuietul suflarii narilor Tale. El Si-a intins mana de sus, m-a apucat, m-a scos din apele
cele mari; m-a izbavit de protivinicul meu cel puternic, de vrajmasii mei, care erau mai
tari decat mine. Ei navalisera deodata peste mine in ziua strantorarii mele: dar
Domnul a fost sprijinul meu. El m-a scos la loc larg, si m-a scapat, pentru ca m-a
iubeste. Domnul mi-a facut dupa neprihanirea mea, mi-a rasplatit dupa curatenia
mainilor mele: caci am pazit caile Domnului, si n-am pacatuit impotriva Dumnezeului
meu. Toate poruncile Lui au fost inaintea mea, si nu m-am departat de la legile Lui.
Faptul ca groapa "imparatulapecetluitocuinelullui," ne lasa sa intelegem ce se
petrecea. El a dorit sa se asigure ca Daniel nu va fi omorat prin nici un alt mijloc, mai
inainte ca sa fie aruncat in groapa cu lei, pentru ca, undeva in sufletul sau, Dariu spera
intr-o minune. Calvin sustine ca Dariu era interesat sa salveze pe Daniel numai pentru
ceea ce facuse pentru imparatie. Ca atare era interesat numai subiectiv si egoist. Dar o
privire mai atenta asupra metalimbajului textului biblic poate duce la concluzia ca intre
imparat si acest supus vrednic, care il slujea si in calitate de sfetnic, s-au statornicit niste
legaturi personale puternice. Aceasta relatare este valoroasa si pentru faptul ca scoate la
lumina maniera in care de-a lungul secolelor intunecate ale istoriei lumii acesteia,
Dumnezeu a reusit sa inspire credinta in puterea Sa, unora care prin religia si pozitia lor,
nu ar fi lasat sa se subanteleaga ca ar fi facut-o in mod obisnuit. Acest lucru scapa
indeobste istoricilor. Comentatorii Bibliei sustin ca sigilarea gropii s-a facut cu ajutorul
unui sigiliu cilindric aplicat pe o tencuiala proaspata, asa cum se obisnuia la asirieni,
babilonieni si persi. Numeroase sapaturi intreprinse in Mesopotamia (Irak) au scos la
iveala numeroase exemplare de astfel de sigilii. Traducerea expresiei aramaice de catre
Cornilescu prin inel, Nitulescu o reda prin sigiliu. Prof. D. Popa afirma ca: pasind
in vizuina leilor, inima lui Daniel batea la unison cu inima lui Dumnezeu... si fiarele
salbatice erau in pace cu el, ca la inceput de faptura, cand leul si mielul se jucau
impreuna. Aceasta unitate si armonie au iesit in evidenta prin faptul ca un inger al
Domnului era prezent acolo, iar Daniel a putut sa-l remarce si sa dialogheze cu acest

vizitator ceresc. Este greu de crezut ca admosfera terifianta pe care o produc fiarele
hamesite de foame, a disparut cu desavarsire cat timp Daniel se afla sub protectia
ingerului. Prin expresia "ainchisguraleilor," se sugereaza o actiune punitiva a acestui
inger. Deci nu se poate vorbi de o admosfera edenica. In acelasi timp dl. profesor are
dreptate cand ne spune ca in jurul lui Daniel s-a instalat o admosfera de pace cereasca,
odata cu prezenta ingerului in groapa. O noapte petrecuta in compania unui inger este cu
mult mai de dorit decat o mie de nopti petrecute in lux. Exista o paralela tulburatoare
intre intamplarea relatata in acest capitol si Domnul Hristos, cel rastignit si inviat.
Domnul Hristos sa repauzat de lucrarea de mantuire oamenilor, in Sabatul Pastelui ce a
urmat dupa rastignirea Sa. In timpul acelui Sabat fariseii, carturarii si preotii, soldatii
romani, Pilat din Pont si chiar ucenicii Domnului nu puteau sa aiba odihna. Exista o
problema in a traduce fidel expresia DACHWAN (dah a wan) a carui sens nu se poate
reda cu precizie. Traducerea sinodala reda cu bucate. Nitulescu traduce prin
conclubina. Un comentator evreu din Evul Mediu pe nume Rashi, o explica prin
mese. Un alt invatat evreu o prezinta ca insemnand instrumente muzicale explicatie
pe care o intalnim si la Calvin. Este posibil ca acesti doi evrei sa fi constituit sursa de
inspiratie a traducatorilor versiunii engleze King James. Cele mai recente traduceri si
comentarii ale acestei expresii, indica faptul ca dah a wan s-ar traduce prin : hrana,
cantareti, dansatoare, parfumuri (tamaie), persoane care amuza, recitatori, concubine,
intr-un cuvant divertismente. Prin contrast cu aceasta expresie, razbate chinul sufletesc
prin care trecea imparatul, cauzat de soarta slujitorului si prietenului sau credincios. De
aceia nici nu mira ca inca dinainte ca zorii sa se reverse, imparatul a ajuns la groapa cu
lei. Dariu se adreseaza slujitorului sau cu aceleasi cuvinte pe care el incerca sa-l apropie
de Dumnezeu: "Daniele,slujitorulDumnezeuluiCeluiViu". Aceasta afirmatie
arata ce inraurire se straduia sa aibe Daniel asupra imparatului. La fel ca si in cazul
imparatesei Estera, si noua ni se atrage indirect atentia in acest text ca, indiferent ce
pozitie ocupam si indiferent cat de mare sau de mica este influienta noastra, avem datoria
sa o exercitam asupra beneficiarilor Harului lui Dumnezeu. Pentru aceasta influienta pe
care o avem si pentru modul cum am exercitat-o spre slava lui Dumnezeu vom fi trasi la
raspundere. Inaintea Cerului nu exista mari sau mici si Dumnezeu nu cauta la fata
sau la pozitia cuiva. Indifrent ca esti langa un monarh sau langa un om simplu, fata de
care avem o cat de mica influienta, este o datorie egala a-i indrepta privirile spre
Dumnezeul cel viu.

versetele2122 "Vesnicsatraiesti,impatate!" Acest strigat de trumf a lui Daniel,

este o onoare la adresa lui Dumnezeu si o anticipare a strigatului celor mantuiti atunci
cand va veni Domnul Hristos pe norii cerului impreuna cu miliardele Sale de ingeri.
Acest strigat a lui Daniel este o garantie a faptului ca Dumnezeul cel Viu este mai
puternic ca oricine, iar daca suntem pe mana Lui avem asigurata viata chiar si in cusca
fiarelor. Oricine ne-ar dori raul Hristos ne va da fie izbavirea, fie invierea Sa. Dar de ce
nu a intervenit Dumnezeu pentru ca Daniel sa nu ajunga in groapa cu lei? De ce nu a
intervenit Domnul si in cazul lui Ioan Botezatorul, atunci cand Irod la inchis in temnita si
ulterior l-a decapitat? Caci doar era, asa cum spunea si Donmul: Cel mai mare dintre
proorocii nascuti din femeie! De ce nu a scapat si pe slujitorii Sai credinciosi, Petru si
Pavel, pe aproape toti apostolii, sau pe sutele de mii si milioanele de oameni, care de-a
lungul timpului, de la Abel incoace si-au dat viata pentru a apara credinta in Dumnezeul

cel Viu si onoarea lui Hristos? Ei s-au facut partasi suferintelor Lui, iar aceasta le va fi
partea lor de glorie la sfarsitul vremurilor. Saminta Evangheliei a fost udata cu sangele
lor, iar aceasta a crescut viguros, cuprinzandu-ne si pe noi. Lor le datoram bucuria
impartasirii cu Vestea cea Buna! Si dupa cum Daniel avea sa mearga si sa se odihneasca,
dupa ce isi va fi incheiat lucrarea pe care i-o incredintase Dumnezeu (cap. 12, vers. 13)
tot astfel si cei mantuiti se vor odihni de toate necazurile lor si vor fi mangaiati, fiind
inviati si ridicati la cer impreuna cu Hristos cel Biruitor. "Avorbit(Daniel)" are aici o
semnificatie si o valoare deosebita. Vocea in sine arata ca Daniel traia. Daniel a tinut sa
sublinieze imparatului ca motivul pentru care s-a rugat la Dumnezeu in perioada de
interdictie a decretului, nu se datora dorintei de insubordonare fata de imparat ci pentru aL sluji pe Dumnezeul cel Viu. Iar pentru aceasta nu exista lege.
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :
Demulteorisaugasitoameniaiputeriicarorasalevinatotfeluldeideicareau
deafacecuviataspiritualrelogioasaacelorpestecareguverneaza.Inlocsase
preocupesalemeargabinesisaleasigureunstatdedrept,preocuparilelorsau
concentratasupraaceeaceconsideraueicatrebuiesacreadasausanucreada
oameniilor,sauasupramoduluiincareconsidraueicatrebuiesaunutrebuiesa
slujeascacinevadivinitatea.Existaocontroversavechecuprivirelaneamestecul
autoritatiicivileinchestiunilegatedeconstintaindividuala,careacumsamascat
intotfeluldemiscaricuaeruldesalvatoarealemoraleisocietatii,care,ceidrep
seafundadinceincemaimultinmocirlaticalosiei.Institutiilebisericestisau
spiritualesiputerealegiuitoareincepsaformezeinmultestateunconcubinaj
periculos.Oameniiintuiescinfelullornecesitateacainsocietatealorsaexisteo
influientacaresaofereoorientarespiritualaoamenilorei.Darconsideraca
predicareasiexemplulpersonalnumaisunteficientepentruastoparaulcare
invadeazalumea.Eiconsderacadacavorintracubocanciiinconstiinta
oamenilor,sivorimpunetuturorcredintasinormamoralaacultuluiceluimai
influient,raulvafisuprimatdinradacina.Darprivindistoriasivazandeficienta
dealungultimpuluiaunorinitiativelegislativesiexecutivesimilare,putemsa
prorocimdincapulloculuiesecullamentabilpecarelvaaveaacesttipde
guvernare.Putemdeasemeneasaaratamcaostructurapoliticobisericeasca
degenereazaintrodictaturamaidespoticasimaiticaloasadecatoricarealata.Iar
dacaprivimlaparghiiledecoerciziuneexistenteinacestmomentsisuprapunem
pesteacesteaimagineainchizitieinecutremuram!Peatuncitotsemaiputeau
refugiaoamenii.Dardacaineraglobalizariiapareunpoldeputerecuinfluienta
mondialacaresaaibasiocomponentaideologcasibisericeascaamestecatain
factoriieidedecizie,undesepoaterefugiaunompersecutatpechestiuni
religioase?Carestatarriscaizolareapentrucativapocaiti?Dacasevaajunge
aiciatunciterebuiespusraspicatsiinfatauneiasemeneainstitutii,caasacum
spuneprofetiadincapitolul12(vers.1)alcartiiluiDanielaceastaputerenuva
maiapucazilemulte.
Inima imparatului era in sarbatoare, rugaciunile lui Daniel care l-au adus in groapa cu lei

au fost ascultate, dar poate ca si ale lui...

versetele2328 Asa cum Daniel a fost eliberat si inaltat, iar cei care au complotat
impotriva lui au murit in urma unei teribile judecati, tot asa si copiii lui Dumnezeu vor fi
eliberati din mana vrajmasilor lor. Ei vor fi inaltati la tronul lui Dumnezeu si pusi sa
domneasca impreuna cu Hristos, iar asupritorii lor vor gusta din vinul maniei lui
Dumnezeu turnat neamastecat in paharul maniei Lui; si vor fi chinuiti in foc si pucioasa
inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului (cartea Apocalipsa Cap. 14, vers. 10).
Cuvantul izbavire, cu sensul de scapare sau de eliberare, apare cu proieminenta in
acest capitol, parca special pentru a pregati intelegerea echivalentului sau care apare in
cap. 12, vers. 1. Cel care a scapat pe Daniel din ghiarele leului sau pe cei trei tineri din
cuptor si apoi i-a inaltat, va face la fel cu cei din ultima generatie care pazesc poruncile
lui Dumnezeu si au credinta lui Isus. El ii va scapa din ghiarele dusmanilor lor, din focul
persecutiei sau din moarte si ii va inalta la cea mai inalta pozitie pe care o poate primi o
creatura. Interesant este ca un pagan costata ca Daniel a fost salvat datorita increderii pe
care a avut-o in Dumnezeu, iar acest aspect este consemnat in scrisoarea Apostolului
Pavel catre Evrei la cap. 11, vers.33 atunci cand trece in revista eroii credintei. Acum
ramane o problema de rezolvat: trebuia adus la cunostinta celora care au acuzat pe Daniel
ca a avut loc o minune. Acest lucru indica mai mult decat sigur ca, acest caz se afla in
atentia lui Ahura Mazda (Ohormazd - dumnezeul medo-persilor) sau a Dumnezeului la
cere se inchina Daniel. Sentinta trebuia retractata, devreme ce divinitatea a intervenit in
favoarea lui Daniel. Intr-adevar, in perioada antichitatii daca un condamnat la moarte
scapa datorita unei imprejurari care era susceptibila a fi o interventie a divinitatii, sentinta
era automat comutata sau anulata. Apostolul Ioan a fost executat prin scufundarea in ulei
incins, dar nu a patit nimic, desi la data executarii sentintei se apropia de 100 de ani.
Acuzatorii sai erau foarte inraiti, isa au fost atat de impresionati incat i-au comutat
pedeapsa la munca silnica la carierele de piatra de pe insula Patmos. Ajunsi in fata gopii
cu lei dregatorii erau muti. Au constatat ca Daniel nu prezenta nici o urma de agresiune,
iar martori de incredere afirmau ca el a fost scos din groapa de foarte putin timp, sigiliul
rupandu-se in prezenta lor. Probabil ca au mai ramas o vreme tacuti, dupa care au inceput
sa schimbe pareri intre ei. Concluzia lor a fost aceia ca, in timp ce imparatul tergiversa
executia lui Daniel, ar fi ordonat in taina hranirea pana la saturatie maxima a leilor, care
fiind la apusul soarelui (termenul legal limita pana la care imparatul putea amana
sentinta) leii sa nu-l mai atace pe Daniel (stiindu-se ca leii nu mai ataca daca sunt satui)
iar a doua zi Daniel sa fie scos in zori si sa se faca caz de o interventie divina. Concluzia
aceasta la infuriat la culme pe Dariu Medul. El a dus mai departe logica lor, afirmand ca
daca ei vor fi coborati in gorapa, leii fiind satui nu-i vor ataca. Drept pentru care a dat
ordin sa fie facuta demonstratia teoriei pe care dregatorii au sustinut-o in fata lui. Cum
legea nu interzicea sustinerea unei teorii prin demonstrarea ei practica, sentinta a fost
executata. Dregatorii au abuzat de pozitia lor si ca l-au fortat pe imparat sa ia o decizie
impotriva oricarei dreptati si sa-l umileasca fata de prietenul sau Daniel, pentru care
imparatul s-a dovedit neputincios in ai asigura viata. Faptul ca teoria lor era o acuza
nefondata pe nici o dovada, devenea o calomnie la adresa maiestatii persoane regale, i-a
costat viata nu numai pe ei ci si pe membrii familiilor lor. Soarta acestor membrii din
familiile dregatorilor acuzatori a fost tragica. Macar dregatorii, care erau si capii acestor
familii isi meritau soarta dar ei... Totusi asemenea familiei lui Naaman (acuzatorul
poporului lui Dumnezeu din cartea Estera) acestia au aprobat si incurajat aceasta fapta,

chiar si tacit, fara sa ia o atitudine care sa opuna rezistenta sau sa saboteze planurile
diabolice ale capilor lor de familie. In istoria biblica, exista un episod in care Ionatan fiul
regelui Saul, la informat pe viitorul rege David, prietenul sau, despre intentia tatalui sau
de a-l ucide. David auzind lucrul acesta a reusit sa se refugieze la timp. In acest fel ar fi
putut proceda si membrii familiilor dregatorilor macar fata de imparat, carora datorau
privilegiile lor, spre a nu semna un decret a carui unica menire era distrugerea unui om.
Astfel, in mod pasiv au participat si ei la condamnarea lui Daniel. De aceea imparatul a
consderat ca si ei trebuie sa fie in groapa alaturi de cei pe pe care i-au incurajat sau i-au
pasiv ori tacit. Acest decret este al treilea de acest gen din cartea lui Daniel. Dariu a
procedat intocmai ca si Nebucadnetar dupa evenimentul supranatural din campia Dura,
adresandu-se intregului imperiu, aratand cele ce s-au petrecut si cerandu-le supusilor sai
sa se tama de Dumnezeul lui Daniel care face minuni. Dar, la fel ca si Nebucadnetar, nici
imparatul medo-persan nu a lasat sa se intrevada ca de atunci inainte, Dumnezeul lui
Daniel va fi si Dumnezeul sau. Acest lucru a slabit din influienta mesajului asupra
popoarelor din imperiu. Cele trei decrete prezentate in cartea lui Daniel, sunt trei dovezi
care indica impreuna spre acelasi lucru: cand oamenii lui Dumnezeu nu mai au nici o
solutie de scapare, Dumnezeu le pregateste o eliberare de pomina. Experientele lui
Daniel nu sunt scrise intamplator inaintea profetiilor care au fost date prin el. Exista o
legatura stransa si directa intre aceste intamplari si lucrurile care au sa se intample in
curand. Datorita faptului ca mesajul cartii lui Daniel se adreseaza cu precadere ultimei
generatii de credinciosi, aceasta intreita marturie a decretelor imperiale li se adreseaza cu
precadere ca o garantie ca Dumnezeu poate sa rezolve orice incurcatura produsa de
loialitatea fata de legea Sa. Ultima generatie de credinciosi va trebui, cu mic cu mare, sa
infrunte pericolele ce le implica loialitatea fata de Dumnezeu, (asemenea lui Daniel si a
celor trei prieteni ai sai) chiar daca acest lucru va duce inevitabil la persecutie si chiar la
moarte. Dumnezeul lui Daniel si al nostru este tot atat de capabil de minuni salvatoare
pentru noi cei ce ascultam de Legea Sa pe cat a fost si pe vremea proorocului.

Concluziilacapitolul6 Rugaciunea regulata nu mantuieste pe nimeni. Ea nu are

valoare prin ea insasi. Rugaciunea regulata, mentine insa permanent un canal de
comunicare cu Dumnezeu, cel de la care noi primim mantuirea. Noi nu ne putem permite
sa intrerupem acest canal de legatura, sub nici un motiv. Acesta este si secretul biruintei
lui Hristos. Atentie! daca Hristos, care era fiul lui Dumnezeu, avea o atat de acuta nevoie
de rugaciune, inseamna ca noi cu atat mai mult. Probabil ca daca ne trezim dimineata si
avem cele necesare, ni se pare totul este in regula. Totusi, viata eroilor credintei, arata ca
programul nostru de viata trebuie sa cuprinda momentele de rugaciune, daca intentionam
sa avem biruinta in lucruri mici sau mari: Cereti si vi se va da . Gananditi-va insa,
Daca Daniel era dispus sa moara pentru aceasta regula de viata, inseamna ca ceva foarte
important era leagat de acest obicei. Desigur contexul ne arata ca daca nu se ruga, asa
cum facea si alta data, insemna ca intra in categoria celor idolatrii. Dar dincolo de acest
aspect ramane un semnal puternic care comunica : rugati-va neancetat !
DANIEL (Una dintre cele 66 de carti ale Bibliei)
CAPITOLUL VII
Viziunile lui Daniel
1. In anul dintai al lui Belsatar, imparatul Babilonului, Daniel a visat un vis si a avut

vedenii in mintea lui, pe cad era in pat. In urma a scris visul si a istorisit lucrurile de
capetenie.
2. Daniel a inceput si a zis: In vedenia mea de noapte am vazut cum cele patru vanturi ale
cerurilor au izbucnit pe marea cea mare.
3. Si patru fiare mari au iesit din mare, deosebite una de alta.
4. Cea dintai semana cu un leu si avea aripi de vultur. M-am uitat la ea pana in clipa in
care i s-au smuls aripile: si sculandu-se de pe pamant a stat drept in picioare ca un om, si i
s-a dat o inima de om.
5. Si iata ca a doua fiara era ca un urs si statea intr-o rana; avea trei coaste in gura intre
dinti; si i s-a zis: "Scoala-te si mananca multa carne!"
6. Dupa aceea m-am uitat mai departe, si iata o alta ca un pardos, care avea pe spate patru
aripi ca o pasare; fiara aceasta avea si patru capete, si i s-a dat stapanire.
7. Dupa aceea m-am uitat in vedeniile mele de noapte, si iata ca era o a patra fiara nespus
de grozav de inspaimantatoare si de puternica; avea niste dinti mari de fier, manca,
sfarama, si calca in picioare tot ce mai ramanea; era cu totul deosebita de toate fiarele de
mai inainte, si avea zece coarne.
8. M-am uitat cu bagare de seama la coarne, si iata ca ca un alt corn mic a iesit, si
dinaintea acestui corn au fost smulse trei dintre cele dinati coane. Si cornul acesta avea
niste ochi ca de om, si o gura care vorbea cu trufie,
9. Ma uitam la aceste lucruri pana cand s-au asezat niste scaune de domnie. Si un
imbatranit de zile a sezut jos. Haina lui era alba ca zapada si parul capului Lui era ca niste
lana curata; scaunul Lui de domnie era ca niste flacari de foc, si roatele Lui ca un foc
aprins.
10. Un rau de foc curgea si iesea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Ii slujeau, si zece
mii de ori zece mii stateau inaintea Lui. S-a tinut judecata si s-au deschis cartile.
12. Si celelalte fiare au fost dezbracate de puterea lor, dar li sa ingaduit o lungire a vietii
pana la o vreme si un ceas anumit.
13. M-am uitat in timpul vedeniilor mele de noapte, si iata ca pe norii cerurilor a venit
Unul ca un Fiu al Omului; a inaintat spre Cel imbatranit de zile si a fost adus inaintea
Lui.
14. I S-a dat stapanire, slava si putere imparateasca, pentru ca sa-i slujeasca toate
popoarele, neamurile, si oamenii de toate limbile. Stapanirea Lui nu va trece nicidecum,
si imparatia Lui nu va fi nimicita niciodata.
15. Eu, Daniel, m-am tulburat cu duhul, si vedeniile din capul meu m-au inspaimantat.
16. M-am apropiat de unul din cei ce stateau acolo, si l-am rugat sa-mi dea lamuriri
temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit si mi le-a talcuit astfel:
17. "Aceste patru fiare mari, sunt patru imparati, care se vor ridica pe pamant.
18. Dar sfintii Celui Prea Inalt vor primi imparatia si vor stapani imparatia din vesnicie in
vesnicie
19. In urma am dorit sa stiu adevarul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate

celelalte, si era nespus de grozava: avea dinti de fier si ghiare de arama, manca, sfarama
si calca in picioare ce ramanea;
20. si asupra celor zece coarne pe care le avea in cap, si asupra celuilalt corn care iesise,
si inaintea caruia cazusera trei; asupra cornului acesta care avea ochi, o gura, care vorbea
cu trufie, si avea o infatisare mai mare decat celelalte coarne.
21. Am vazut deasemenea cum cornul acesta a facut razboi cu sfintii, si i-a biruit,
22. pana cand a venit Cel Imbatranit de zile si a facut dreptate sfintilor Celui Prea Inalt, si
a venit vremea, cand sfintii au luat in stapanire imparatia.
23. El mi-a vorbit asa: "Fiara a patra, este o a patra imparatie, care va fi pe pamant. Ea se
va deosebi de toate celelalte, va sfasia tot pamantul in picioare si-l va zdrobi.
24. Cele zece coarne, inseamna ca din imparatia aceasta se vor ridica zece, imparati. Iar
dupa ei se va ridica un altul, care se va deosebi de inaintasii lui, si va dobora trei imparati.
25. El va rosti vorbe de hula impotriva Celui Prea Inalt, va asupri pe sfintii Celui Prea
Inalt, si se incumeta sa schimbe vremile si legea; si sfintii vor fi dati in mainile lui timp
de o vreme, doua vremi si o jumatate de vreme.
26. Apoi va veni judecata, si i se va lua stapanirea, care ca fi prabusita si nimicita pentru
totdeauna.
27. Dar domnia, stapaniriea si puterea tuturor imparatilor care sunt pretutindeni sub
ceruri, se vor da poporului sfintilor Celui Prea Inalt. Imparatia Lui este o imparatie
vesnica, si toate puterile Ii vor sluji si-L vor asculta!"
28. Aici s-au sfarsit cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au tulburat nespus de mult gandurile
mele, si mi s-a schimbat culoarea fetei; dar am pastrat cuvintele acestea in inima mea.
Cap.VII Istoria inainte de a incepe

Versetul 1
Capitolul I ne-a prezentat viata unui prizonier de razboi care fusese integrat in viata de la
curte imparatului Babilonului, curte ce isi avea sediul in maiestoasa capitala a imperiului,
in inima careia palatele imperiale, alaturi de templele scaldate in aurul jefuit din intreg
cuprinsul imperiului, dominau peisajul, taind rasuflarea celor care le vedeau pentru prima
data. In curtile acestor palate Daniel, fiul dinastiei regale ebraice, a slujit ca inalt
functionar, imbogatind imperiul cu geniul sau administrativ. Aici a slujit o perioada foarte
mare, ca inalt responsabil al problemelor aparatului de stat babilonian.
Dar luxul si opulenta exterioara a devenit, treptat, un contrapunct la problemele
imperiului. In locul lui Nebucadnetar, a ocupat tronul Evil-Merodac, despre care nu stim
decat ca, atunci cand era pe tron, a dispus eliberarea lui Ioiachin din temnita, si despre
care, banuim doar ca a fost instruit de catre Daniel, care ocupa functia de conducator al
castei inteleptilor haldei. Acest monarh a domnit doi ani, lasand un minor pe tronul
imperiului. Minorul este ucis de catre Nabonid, spre a-i lua tronul. Dupa sase ani de
guvernare, Nabonid ("NAB-uh-NYE-dus") a schimbat capitala imperiului cu o oaza din
pustiul Arabiei, Tema. El fusese castigat la un nou cult de catre mama (sau bunica sa).
Cultul era dedicat lunii (zeitei "Sin") in catre ea era una din preotese. Istoria consemneaza
ca razboiul cu Medopersia a fost iscat in urma persecutarii de catre Nabonid a preotilor
lui Marduk, reprezentantii cultului national al babilonienilor, in "aparatorul" carora s-a
erijat Cir cel Mare.
Nu trebuie trecut cu vederea ca viata in Imperiul Babilonian nu mai semana cu cea din
timpul lui Nebucadnetar. Cei ce l-au urmat la tron nu se asemanau nici pe departe cu
ilustrul si genialul conducator, a carui vrednicie asigura stralucirea si prosperitatea
imperiului sau. La cuvantul lui Nebucadnetar tremurau toti vasalii imperiului, facand ca
visteriile Babilonului sa se transforme in izvoare de aur. Insa fermitatea si harnicia au fost
inlocuite cu trandavia, benchetuiala, si conducerea treburilor in functie de capriciile de
moment. In timp ce uzurpatorul Nabonid se ocupa de ... luna de pe cer, la carma statului a
fost asociat fiul sau, Belsatar, un personaj suficient de "abil" si de "pregatit" sa imparta
onoruri si privilegii tuturor tovarasilor sai de chiolhanuri. Astfel imparatia falnica a
Babionului, avea asigurat un viitor "stralucit"... in speta naruirea! Am vazut in capitolul V
ca acest ultim imparat babilonean, si-a batut joc nu numai de experienta inaintasilor sai in
materie de administratie, dar si de experienta lor cu Viul Dumnezeu, persifalnd
avertismentul pe care i-l transmitea profetia (din Daniel cap.II) si anume ca Babilonul va
fi cucerit din ordinul Dumnezeului la care se inchinau evreii. Dorind sa demonstreze ca
ceea ce ei numeau sfant, respectiv vasele ce apartineau templului din Ierusalim, inchinat
acestui Dumnezeu, nu sunt altceva decat vase de baut vin. Tot astfel si Dumnezeul acesta
ar fi mai mult o legenda. Dumnezeu insa, nu s-a lasat batjocorit si a oferit o lectie dura.
Pina la Belsatar, Daniel slujise ca inalt demnitar. In cap. VIII se remarca insa ca nu se mai
afla in Babilon in anul al treilea de domnie al acestui Belsatar. Cu siguranta postul sau a
fost ocupat de vreun "competent" coleg de destrabalare din anturajul coregentului. Nu
trebuie sa ne imaginam ca viata in imperiu devenea mai usoara daca a incaput pe mainile
unor petrecareti. E drept ca ei petreceau, dar in afara zidurilor palatului multi faceau
foamea si se confruntau cu tot felul de lipsuri. Armata se retragea in dezordine in adancul
imperiului, facand loc inamicului sa patrunda tot mai indraznet in interiorul granitelor si

sa prade. Aceste lipsuri erau cel mai acut resimtite de catre evreii care existau in imperiu
doar ca popor tolerat, avand un statut social inferior, iar multi slujeau babilonienii in
munci umilitoare sau degradant. In aceste vremuri comunitatea ebraica resimtea tot mai
acut nevoia unui ajutor divin. Nesiguranta materiala, nesiguranta sociala, lipsa unei patrii
a lor, era dublata de zvonurile infricosatoare ce se raspandeau in imperiu.
O nota aparte o faceau sulurile sfinte scrise de profetul Ieremia, care in urma cu mai bine
de jumatate de secol inainte de acest episod anuntase o stare asemanatoare inainte de
caderea Babilonului: "Fugiti din Babilon, iesiti din tara Haldeilor voi aduce
impotriva Babilonului o multime de neamuri de la miazanoapte Caci voi v-ati
bucurat si v-ati veselit cand Mi-ati jefuit mostenirea Mea Domnul Si-a deschis casa
de arme si a scos din ea armele maniei Lui; caci aceasta este o lucrare a Domnului,
Dumnezeului ostirilor, in tara HaldeilorCopiii lui Israel si copiii lui Iuda sunt
apasati impreuna; toti cei ce i-au adus robi ii opresc si nu vor sa le dea drumul. Dar
puternic este Razbunatorul lor nu va mai fi locuit nici el, si nimeni nu sa va mai
aseza acolo Fugiti din Babilon si fiecare sa-si scape viata, ca nu cumva sa pieriti in
pieirea lui!.. Pregatiti impotriva lui pe neamuri, pe imparatii Mediei!.. Sa nu vi se
tulbure inima si sa nu va spaimantati de zvonurile care se raspandesc in tara ; caci
anul acesta va veni un zvon, iar anul urmator un alt zvon ; in tara va domni silnicia
voi imbata pe voievozii si inteleptii lui vor adormi somnul de veci Zidurile cele
largi ale Babilonului vor fi surpate si portile lui cele inalte vor fi arse cu foc." (cartea
lui Ieremia, cap. 50 / 51.)
Dar se puteau bizui evreii pe aceste cuvinte in viitorul apropiat? Aceste scrieri vibrau de
speranta incheierii exilului lor. Ele au fost scrise de mai bine de o jumatate de veac, dar ei
erau inca in Babilon, aceasta colivie placata cu aur, care era locul surghiunului lor, uitati
de toti, de parca erau aici de cand era lumea si aici parea sa le fie si mormantul. Ce
perspective bune se puteau intrevede, cand problemele se complicau cu fiecare zi ce
trecea? Cine garanta ca Dumnezeul lor, care a fost atat de drastic cu ei nu i-a proscris
definitiv? Ieremia? Dar acesta era mort! Poate carturarii si preotii lor? Dar si ei erau robi
ca si ei, napastuiti de aceleasi necazuri. Nu cantau ei oare : "Pe malurile Babilonului,
sedeam jos si plangeam, cand ne aduceam aminte de Sion. In salciile acelea ne
atarnasem arfele. Caci acolo biruitorii nostrii ne cereau cu bucurie, zicand: 'Cantatine ceva din cantarile Sionului!' - Cum sa cantam noi cantarile Domnului pe un
pamant strain? Daca te voi uita, Ierusalime, sa-si uite dreapta mea destoinicia ei!.." In
aceste momente de deznadejde colectiva credinta tuturor era aspru incercata. Mica
comunitate credincioasa a lui Israel, care inca nu cedase ispitelor si presiunilor tarii
aceleia idolatre, era inconjurata cu nori grosi de disperare si descurajare. Nici ei nu mai
stiau ce anume ii facea sa ramana loiali lui Yahveh.
Daca suntem tentati sa credem ca pe Daniel il lasau rece aceste probleme, intrucat era
intr-o pozitie sociala prea inalta ca sa fie atins, ar fi bine sa-i citim rugaciunea din cap.
IX, vers. 2-19. Daniel era trup si suflet alaturi de comunitatea celor care credeau si
simteau asemenea lui. Tot ceea ce tulbura aceasta grupa de oameni, il afecta deopotriva si
pe el. Aceeasi negura acoperea si sufletul sau. Iar daca am crede ca rugaciunile lui erau
formale si lipsite de lacrimi, cu siguranta ar trebui sa ne reconsideram aceasta viziune! Pe
fondul acestei stari de lucruri Dumnezeul milei infinite, a privit cu duiosie la necazul lor
si a considerat ca este momentul sa incurajeze aceasta mica grupa. In cele ce urmeaza

vom vedea modalitatea pe care a gasit-o Dumnezeu sa alunge acest nor al deznadejdii ce
ii infasurase pe credinciosii evrei.
"...A avut vedenii in mintea lui..." Retineti acest amanunt, deoarece ne va fi util in
continuare sa ne conturam o pozitie intemeiata pe revelatia divina privitoare la imaginea
reala a lui Dumnezeu.
Versetele 2-7
"...Cele patru vanturi au izbucnit pe marea cea mare." Exista un principiu pe care il aplica
interpretii istoricisti si anume acela ca IN INTREGIME LIMBAJUL BIBLIEI
TREBUIE INTELES IN SENSUL SAU LITERAR. CEEA CE ESTE EXPUS IN
SENS FIGURAT TREBUIE INTERPRETAT PRIN CEEA CE ESTE EXPUS
LITERAR. Profetia se exprima in simboluri. Dar care este intelesul lor ascuns? Probabil
ca aceste simboluri trebuiau sa-i fie cunoscute lui Daniel. De pilda expresia "cele patru
vanturi" Daniel a mai intalnit-o in sulul cartii lui Ieremia (cap.49, vers.36): "Voi aduce
impotriva Elamului cele patru vanturi de la cele patru margini ale cerului, ii voi risipi in
toate vanturile acestea, si nu va fi nici un popor la care sa nu ajunga fugari din Elam."
Frumusetea stilului literar, nu este egalata decat de bogatia de informatii cuprinse in cele
36 de cuvinte continute in acest verset. Observam jocul semantic "popor" - "cele patru
vanturi" si egalitatea lor simbolica in text. Dar daca este o pura coincidenta, se putea
intreba Daniel?
In sulul cartii lui Isaia (cap.17, vers.12-13) scrie: "Vai! ce vuiet de popoare multe, care
urla cum urla marea. Neamurile mugesc cum mugesc apele mari... Dar cand le mustra
Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munti la suflarea vantului, ca tarana
luata de vartej." Aceasta nu mai este o coincidenta! Simbolul popoarelor (neamurilor)
se muta de pe "cele patru vanturi" si trece la mare intr-o compozitie lirica superba!
Exista pana acum doua confirmari pentru Daniel caatunci cand este vorba de ape mari,
mari si cele patru vanturi se indica zbuciumul natiunilor si de setea lor de prada, glorie,
razboi si sange. Ulterior acestui episod si acestei carti, simboluri de mai sus apar si in
sulul cartii profetului Zaharia (cap.2, vers.6): "Fugiti, fugiti din tara de la miaza noapte!
zice Domnul. Caci v-am imprastiat in cele patru vanturi ale cerului, zice Domnul."
Apostolului Ioan i se explica in mod expres in viziune ca : "Apele pe care le-ai vazut
sunt noroade, gloate, neamuri, si limbi."
Din aceste talazuri de sange si cadavre, ies pe arena istoriei, patru "dihanii" ciudate.
Prima fiara care a iesit in cadru a fost un leu-vultur caruia i-au fost smulse aripile. De ce i
se parea cunoscut simbolul? Pentru ca leii inaripati erau prezenti pe toate zidurile
Babilonului, reprezentand forta, dinamismul, si pozitia de lider al acestui stat! Sa fie o
reprezentare simbolica a Babilonului? Se va lamuri de indata ce i se va oferi ocazia. Apoi
leul-vultur s-a ridicat in doua picioare, asemnea unui om si chiar a primit o inima de om.
Apare apoi un urs carnivor, ce tinea intre falci trei coaste, dar care sta culcat pasnic pe o
parte, si care este indemnat sa se ridice si sa manance multa carne. Urmatoarea fiara care
apare este mai ciudata, mai feroce si mai agila decat primele doua. Este un leopard cu
patru aripi si patru capete. Dupa un moment apare ceva ce i-a dat fiori reci lui Daniel: o
fiara indescriptibila, a carei infatisare inspaimanta pur si simplu prin forta, trainicia
coltilor ei imensi din fier si care, era incununata cu zece coarne, dand dovada de o mare
ferocitate prin actiunile pe care le desfasura pe intreg pamantul. Dar a aparut ceva straniu

pe fruntea acestei fiare. Profetului i-a fost atrasa atentia cum intre cele zece coarne se
dezvolta un alt corn, mai mic, iar in timp ce acesta se dezvolta, trei dintre coarnele ce
erau prin preajma acestuia au fost smulse. Insa cel mai neobisnuit si inspaimantator lucru
era faptul ca, acest corn avea ochi de om si o gura care rostea vorbe pline de aroganta.
Imaginile erau atat de suprareale si de tulburatoare, incat l-au bulversat de tot pe Daniel,
despre care stim din cap. I, cu ocazia arestarii inteleptilor, ca nu se pierdea usor cu firea.
Ce ar fi putut insemna toate acestea? - era intrebarea care staruia chinuitor in mintea lui
Daniel. Avea Daniel niste banuieli. Succesiunea aceasta de patru, o mai intalnise el cand a
visat acelasi vis ca si Nebucadnetar (cap. II) cand, cele patru metale ce formau
segmentele colosului, reprezentau patru imperii.
Versetele 9-15
Tabloul sumbru al fiarelor sa schimbat, facand loc unei imagini iluminate cu putere de
gloria divina. In haloul orbitor, Daniel desluseste ca au fost instalate niste tronuri, iar unul
din acestea a fost ocupat de o Persoana ce parea, in lumina care inunda cadrul, a fi
inaintata in varsta. Albul parului, albul stralucitor al hainei, stralucirea de foc a tronului,
raul de foc ce curgea si iesea dinaintea lui, slujitorii care il inconjurau cu sfiala, pastrand
o atmosfera solemna si desfasurand actiuni de slujire, facea imaginea aproape imposibi
de contemplat, datorita slavei si maiestatii. Din context, Daniel a inteles ca a urmat
sesiunea unei instante de judecata, in care au fost deschise niste carti. Insa atentia pentru
cadrul acesta era bruiata de vorbele arogante pe care cornul fiarei ciudate iesita din
mijlocul apelor continua sa le rosteasca. Dar sfarsitul fiarei care purta acest corn, a fost
napraznic. Trupul acesteia a fost ulterior incinerat.
Din nou cadrul a devenit stralucitor, iar printre razele ce-i izbeau privirea, Daniel
desluseste imaginea unuia ca un "Fiu al Omului", care a inaintat spre "Cel imbatranit de
zile". Acest "Fiu al Omului" a fost acoperit de glorie si i s-a oferit o stapanire eterna peste
toate natiunile. Dar parca tot asa se inchieia si visul pe care l-a visat in tineretea lui:
imparatia lui Dumezeu iese in cele din urma triumfatoare! Sa fie oare vorba de acelasi
subiect si de aceasta data?
Putem remarca din versetul 15, in expresiile "m-am tulburat...m-au inspaimantat" ca
starea sufleteasca a lui Daniel, care alminteri era obisnuit cu stralucirea palatelor
imperiale, a fost ravasita de aceste scene de o maretie greu de descris in cuvinte. Din
propriile-i relatari, Daniel face impresia unei personalitati placide, cerebrale si
echilibrate. Este greu de imaginat intensitatea cu care a trait acesta scenele din viziune,
asa incat, a ajuns in finalul acestui verset sa se declare de-a dreptul ingrozit de tot ceea ce
vazuse.
Revelatia biblica ne comunica aspecte care ar trebui sa ne dea serios de gandit. De pilda
Moise, atunci cand ii cere lui Dumnezeu sa ii vada slava Sa (cartea Exod cap.33, vers. 1820) primeste un avertisment din partea Domnului, ca oamenii care ii vad slava mor. Isaia
era perfect constient de acest "pericol", si in urma unei astfel de viziuni este cuprins de
spaima mortii (cartea lui Isaia cap. 6, vers. 5). Cartea Apocalipsa, relateaza cum Ioan,
"ucenicul pe care-l iubea Domnul", atunci cand El i se arata in slava Sa de dupa inaltarea
la cer, isi pierde cunostinta in prezenta Domnului sau (cartea Apocalipsa, cap.1, vers. 17).
In acest context insa, trebuie sa tratam cu toata atentia, afirmataia pe care o face Domnul
Hristos in Evanghelia apostolului Ioan (cap.6, vers.46): "Nu ca cineva a vazut pe Tatal,

afara de Acela care vine de la Dumnezeu; da , Acela a vazut pe Tatal." Aceastasta

afirmatie l-a determinat pe apostol sa afirme in prefata Evangeliei pe care a scris-o pentru
biserica: "Nimeni nu a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este in sanul
Tatalui, Acela L-a facut cunoscut." Suntem pregatiti sa facem o afirmatie in baza
marturiei Domnului Isus Hristos consemnata de apostolul Ioan in Evangelia sa (cap.14,
vers.6): "Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine."
Domnul Hristos reanoada relatia noastra cu Dumnezeu inca de la inceputul acestei
blestemate istorii umane. Fara El, nici o iota din Cuvantul Sau nu ne-ar fi parvenit.
Remarcati calea pe care o urmeaza inspiratia in drumul ei catre noi: (cartea Apocalipsa
cap. 1, vers. 1): "Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca sa arate
robilor Sai lucrurile care au sa se intample in curand. Si le-a facut-o cunoscut, trimitand
prin ingerul Sau la robul Sau Ioan." In concluzie, ceea ce profetii au vazut in viziune, nu
era Tatal, ci doar o reprezentare simbolica a Sa. Aceste imagini animate si pline de
dinamism au fost incredintate chiar de catre Dumnezeu, Domnului nostru Isus Hristos, la
fel ca si in cazul cartii Apocalipsa, pentru ca El sa trimita Duhul Sfant sa inspire mintea
profetului, cu ajutorul ingerilor.
Acest lucru (prezentarea unor imagini-simbol) s-a intamplat pentru a nu le primejdui
viata (asa cum am vazut Moise a fost avertizat in privinta aceasta). Chiar daca pare
contradictoriu in acest moment sa punem astfel problema, acest lucru are totusi darul, sa
ne elucideze un aspect de importanta cruciala in intelegerea socului resimtit de lumea
noastra la revenirea Domnului Hristos. Silogismul este simplu : daca Daniel care era
(cap.10, vers.11) "om prea iubit si scump" , totusi, de fiecare data cand a avut acest fel
viziuni (adica niste reprezentari a ceea ce este realitatea de dincolo de cortina ce separa
lumea vazuta de lumea nevazuta) a fost traumatizat, a lesinat sau a fost ingrozit; care va fi
impactul care-l va avea confruntarea reala a celor doua lumi?
Iata raspunsul care il da apostolul Petru in a doua sa epistola (cap. 3, vers. 10-12): "Ziua
Domnului va veni ca un hot. In ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile ceresti
se vor topi de mare caldura, si pamantul cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindca toate
aceste lucruri au sa se strice, ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi, printr-o purtare
evlavioasa, asteptand si grabind venirea Domnului, in care cerurile aprinse vor pieri, si
trupurile ceresti se vor topi de caldura focului?"
Cu siguranta avem o idee palida despre ceea ce se va intampla! Probabil ca raportul
biblic, redactat intr-o maniera laconica, nu reuseste sa ne introduca suficient in
"atmosfera" prezentei divine. Este o masura de protectie, luata chiar de Dumnezeu in
harul Sau, pentru ca "orcine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Evangelia
lui Ioan, cap. 3, vers.16) pentru ca Dumnezeu respecta liberul arbitru pe care il are omul.
Slava divina prezenta oricat de putin, izbeste atat de puternic, incat, de frica, omul s-ar
putea simti constrans sa se conformeze lui Dumnezeu. In schimb, daca acest tip de
manifestare nu are loc, omul, oricine ar fi el, poate sa ia neconditionat de nimeni si de
nimic, decizia pe care o doreste. El este lasat liber sa "creada" sau sa nu creada, si este
liber si neconstrans de nimic sa aleaga sau sa nu aleaga... viata. Este un aspect periculos
si dramatic al raportului dintre Dumneazeu si om, in contextul libertatii de alegere, asupra
caruia atragem cat se poate de serios atentia cititorului!
Mergem mai departe cu concluziile de mai sus, si reamintind cititorului ceea ce a fost
rugat sa retina din vers.1, anume ca, vedeniile inspirate de Duhul Sfant, au fost in mintea

lui Daniel, si sunt simboluri (reprezentari) ale unor realitati, ale lumii de dincolo, care
oricum nu ar avea echivalent in lumea noastra. In acest sens remarcati faptul ca Daniel,
atunci cand a contemplat imaginea "Celui Imbatranit de Zile" a avut o atitudine de
espectativa si nu de inchinare reverentioasa, asa cum ar fi fost cazul daca era o
intrevedere cu insusi Maiestatea Universului, demonstrand faptul ca el percepea
caracterul simbolic al viziunii, de aceea nu a considerat ca trebuie sa se inchine.
Daca pe Dumnezeu nu l-a vazut nimeni, in afara de Hristos, si daca nici Daniel nu l-a
vazut, rezulta cu certitudine ca, a reprezenta pe Dumnezeu ca pe un om in varsta, cu parul
alb, nu corespunde realitatii, fara sa mai punem la socoteala faptul ca incalca cea de-a
doua porunca din Decalog, care interzice realizarea de reprezentari, in scopul inchinarii
"asistate" de acestea, cu tot ceremonialul ce l-ar putea implica.
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :
Exista oameni care se intituleaza crestini si pentru motivul ca au o atitudine reverentioasa
(de inchinare) marcata atent de semnul crucii, in fata reprezentarilor pictate, sculptate,
gravuri sau alte reprezentari si obiecte cu caracter religios din locurile considerate sacre.
Cei care promoveaza acest tip de inchinare considera ca rugaciunea facuta astfel are un
caracter mult mai profund daca este "asistata" de astfel de reprezentari sau obiecte. Ei isi
justifica aceasta practica, plecand si de la considerentul ca imaginea figurii umane este
mijlocul de expresie cel mai puternic. Cel mai "puternic argument" al acestora este cel al
traditiei. Se afirma ca Duhul Sfant a calauzit Biserica pe intreg parcursul istoriei sale, iar
daca practica inchinarii in fata icoanelor, statuilor, al crucifixurilor si al altor obiecte a
fost adoptata de Biserica, acest lucru s-ar afla sub calauzire divina.
Alt argument legat de acesta, se bazeaza pe principiul "autoritatii apostolice", si afirma ca
Biserica are autoritatea sa "lege si sa deslege pe pamant", iar aceasta ar valabil si pentru
cer, asa incat, daca Conciliul Bisericii a hotarat ca inchinarea la icoane, statui, crucifixuri,
sau alte obiecte, cu tot ceremonialul pe care il implica acest tip de inchinare, acest lucru
se desfasoara in baza autoritatii ei suverane, cu care a inzestrat-o Hristos. In timp ce unii
se inchina numai la icoane, afirmand ca inchinarea la statui este o practica proscrisa, altii
nu considera deloc inchinarea la statui si crucifixuri, alaturi de inchinarea la icoane ca
fiind o problema morala grava.
Acest tip de inchinare este o problema sensibila in crestinism si a fost inca de la
introducerea acestei practici. Lupta dintre iconoduli si iconoclasti, este trecuta cu litere de
sange in istorie. Iar faptul ca armatele care sustineau distrugerea acestor obiecte de cult,
au pierdut toate bataliile, este vazuta de catre promotorii acestei practici de inchinare ca
fiind, expresia directa a faptului ca in providenta Sa, Dumnezeu a pedepsit pe iconoclasti
si a inaltat pe iconoduli. Si in timpul Reformatiunii, si in timpurile noastre, discutiile
avand ca subiect inchinarea la icoane, se desfasoara, cu cateva exceptii, la o cota inalta de
tensiune, chiar daca se adopta un ton ecumenic. Realitatea este insa alta, iar bisericile
de traditie o stiu: autoritatea civila abordeaza aceasta chestiune, dupa aceeasi matrice de
actiune a perioadei luptelor iconoclastice, dar cu metode ceva mai putin sangeroase.
Astfel, un rechizitoriu prea virulent la adresa acestei practici, este interpretat ca fiind o
manifestare de intoleranta religioasa, pe de o parte si o tentativa de prozelitism, pe alta
parte. Amandoua aspectele fiind amendate de catre legea civila.
"Epur si muove!" Si totusi adevarul este crud cu aceasta forma de inchinare. Chiar daca

doare , chiar daca starneste Goliatii acestei lumi, imbracati in straie religioase si
purtand titluri de inalta sfintenie si chiar daca bratul puterii civile ar putea fi sub influenta
acestora, este o datorie a afirma, in numele Domnului care a inspirat Cuvantul (Logosul),
ca in porunca a doua interzice cu desavarsire executarea oricaror reprezentari a
divinitatii, sau a ceea ce ar avea legatura cu divinitatea, in scopul exercitarii inchinarii cu
ajutorul acestora, cu ceremonialul ce il presupune un asemenea tip de inchinare.
Nu intentionam sa justificam aceasta porunca. Ea este expresia intelepciunii nemarginite
si a dragostei lui Dumnezeu. Trebuie insa sa le atragem atentia prieteneste crestinilor, ca
de altfel tuturor oamenilor, ca exercitiul contemplatiei este de o importanta ce nu poate fi
detaliata suficient in cuvinte, in acest spatiul mic. Ceea ce contempla omul aceea
devine! Daca el contempla lucrarea artistilor, in actul sau de inchinare, conceptiile si
standardul sau moral nu se ridica mai presus de ceea ce este omenesc, ingust si plin de
gresala. El coboara, concomitent, tot mai jos in ceea ce priveste cunoasterea caracterului
adevarat al lui Dumnezeu. El, care este singurul capabil sa ofere mantuirea, nu va mai
face, treptat, decat o impresie anemica inchinatorului imbibat de imaginea unei caricaturi
a ceea ce este salva divina inaintea careia si ingerii se acopera cu aripile!
Slava Sa, trunchiata de "dibacia" unui artist, va afecta actul inchinarii si il va face
dependent de "intermediari". Progresiv, pentru astfel de inchinatori, Dumnezeu va "locui"
in acele reprezntari, va avea nevoie de terti, si va fi, in concluzie la bunul plac al
acestor terti! In numele unui astfel de "Dumnezeu", tot felul de omeni (terti ai actului
de inchinare) vor emite pretentii incredibile, la inceput subtile, iar ulterior tot mai lipsite
de rezonabilitate si grosolane. Dumnezeul cel Viu va deveni un mit, usor de modelat dupa
interesul de moment, in timp ce adevaratii dumnezeii acestei lumi vor ramane acesti
terti.
Exista o relatie stransa intre inchinarea cu ajutorul reprezentarilor, mai mult sau mai putin
artistice, si realizarea legaturii cu Dumnezeu. Remarcati ca cei ce va propun un asemenea
tip de inchinare, au ajuns sa pretinda, subtil, ca intrarea intr-o legatura mantuitoare cu
Dumnezeu, este intermediata de ei, ca o terta parte. Ca in afara institutiei lor mantuirea nu
exista. Acestia strecoara subtil ideea ca mantuirea depinde in mare masura de ei.
In acest context revelatia divina a Cuvantului lui Dumnezeu, le-ar produce mari necazuri
acestora. Pentru simplul motiv ca faptele lor sunt aduse la lumina si expuse. Asta este
motivul pentru care ei iau masuri energice impotriva celor care, intr-un fel sau altul le
stirbesc din autoritatea pe care au castigat-o in fata oamenilor. Totusi realitatea pe care o
descrie inspiratia este mult mai transanta, decat suntem noi, fata de aceia care, constienti
sau nu, promoveaza devianta practica iconodula.
Noi incercam sa aratam oamenilor lucrurile de care s-ar putea convinge si singuri, fara
intermedierea noastra, daca ar citi si fara noi in Scriptura (Epistola intai catre Timotei
cap.2, vers.5): "Caci este un singur Dumnezeu si este un singur Mijlocitor intre
Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos." In concluzie, nu este nevoie de alti
"mijlocitori" intre indivizi si Dumenezeu.
Fie ca este vorba de oameni, fie ca este vorba de reprezentari mai mult sau mai putin
artistice, fie ca este vorba de persoane presupuse a fi in cer, care sa fie susceptibile a
realiza un rol de mijlocire, odata ce se interpun intre noi si Isus Hristos, ne rup de
Dumnezeu si riscam sa ramanem pe dinafara mantuirii (Evangelia lui Ioan cap.10, vers.1

si 9): "Adevarat, adevarat va spun ca, cine nu intra pe usa in staului oilor, ci sare pe alta
parte, este un hot si un talhar... Eu sunt Usa. Daca intra cineva prin Mine, va fi
mantuit..."
Ferice de noi daca ne dispensam de serviciile tertelor persoane in chestiuni ce privesc
propria noastra mantuire si apelam prin credinta la Singurul care o poate garanta, la Isus
Hristos cel crucificat!
versetele 16-18
"M-am apropiat de unul din cei ce stateau acolo, si l-am rugat sa-mi dea lamuriri
temeinice..." Ne-am lamurit ca starea lui Daniel nu era prea extatica. Este clar ca era
profund socat de ceea ce vedea. Dar ce parere aveti de Daniel ca persoana, in contextul in
care cei mai multi dintre noi am fi ramas blocati? Pur si simplu "si-a luat inima in dinti"
si a solicitat lamuriri, dar nu orice fel de lamuriri, ci "lamuriri temeinice". Considerati in
acest context ca poate fi asemanat cu aceea care relateaza experiente mistice? De obicei,
acestia relateaza o traire extatica, fascinanta sau, oricum, suportabila, si au o atitudine
destul de pasiva. Dar iata ca omul lui Dumnezeu, Daniel, nu se incadreaza deloc in
aceasta tipologie de trairi: starea lui era de soc, si nu de extaz mistic. Iar in loc sa ramana
pasiv, asa cum o fac de obicei cei care relateaza astfel de experiente, Daniel trece la
actiune si nu renunta pana nu capata "lamuriri temeinice". Daniel nu este genul tipic de
mistic, care se multumeasca doar cu trairea experientei intalnirii cu supranaturalul. El
cauta o explicatie. Dar stiti ceva? Cine cauta gaseste! Haideti sa vedem.
Intr-adevar, Daniel creaza o ocazie pentru a-si lamuri lucruri pe care nu ii erau clare.
Astfel suntem departe de a avea un erou in postura de "gura-casca", care oricum nu-l
caracteriza, ci procedand cu politete, interogheaza o fiinta pe care o remarca in prejma sa.
Are sansa ca aceasta fiinta sa-i cunosca limba (lucru pe care i-l presupunea si Daniel), are
sansa ca aceasta fiinta sa fie la curent cu semnificatiile lucrurilor pe care Daniel le vedea,
si a avut sansa sa binevoiasca a i le explica.
"ACESTE PATRU FIARE MARI, SUNT PATRU IMPARATI, CARE SE VOR RIDICA
PE PAMANT." Nu stim cu certitudine daca Daniel intuise lucrul acesta dinainte, asa cum
am presupus pana acum. Este posibil ca viziunea sa fi avut un impact prea puternic
asupra sa, si sa-l fi bulversat intr-atat incat sa-i fi blocat oarecum orientarea in raport cu
viziunea pe care a mai avut-o (cap.II), si in raport cu relatarile celorlati profeti (cu care a
fost contemporan sau ale celor dinainte, a caror profetii le cunostea). Dar chiar daca
lucrurile ar fi stat astfel, acesta este momentul crucial pentru ca Daniel, si impreuna cu el
noi, sa inteleaga si sa intelegem, la ce anume se referea aceasta viziune.
In acest moment Daniel s-a lamurit temeinic (observati ca nu i-au trebiut nici prea multe
explicatii! ) cu privire la contextul general al viziunii, si dupa cum vom remarca, nu a mai
solicitat si alte explicatii privitor la cine este prima sau a doua, ori a treia fiara, pentru
simplul motiv ca el cunostea la care imperii se face referire.
"Semana cu un leu si avea aripi de vultur" Leul inaripat era prezent ca simbol al
imperiului pe zidurile cetatii Babilonului. Profetul Ieremia (cap. 4, vers. 7; cap.50, vers.
17) scria : "Leul se arunca din tufarul sau, nimicitorul neamurilor a pornit, si-a parasit
locul, ca sa-ti pustiiasca tara, sa-ti darame cetatile, si nimeni sa nu mai locuiasca in ele.
Si de asemenea : "Israel este o oaie ratacita pe care au gonit-o leii; imparatul Asiriei a

mancat-o cel dintai; si acesta din urma i-a zdrobit oasele, acest Nebucadnetar,
imparatul Babilonului. " Iar folosirea simbolica a aripilor este consemnata de catre
profetul Habacuc (cap. 1, vers. 6-8) : "Iata ca voi ridica pe Haldei, popot turbat si iute,
care strabate intinderi mari de tari, ca sa puna mana pe locuinte care nu sunt ale lui. El
este grozav si infricosat; numai din el insus ii iese dreptul si marirea lui. Caii lui sunt
mai iuti decat leoparzii, mai sprinteni decat lupii de seara, si calaretii lui inainteaza in
galop de departe, zboara ca vulturul care se repede asupra prazii. Deducem cu destula
usurinta ca este vorba de imperiul babilonian.
"a stat in picioare drept ca un om, si i s-a dat o inima de om" este interpretata in doua
sensuri de catre exegeti: primul sens este acela ca Imperiul Babilonian a dobandit o inima
slaba, fricoasa si inselatoare, datorita bogatiei si luxului. Alta interpretare tine cont de
cele relatate in cap. 4 din cartea lui Daniel, atunci cand se face referire la prefacerea
inimii de om a imparatului intr-o inima de fiara si dupa 7 ani, reprimirea inimii de om, de
om adevarat, care recunoaste ca viata, succesul si destinul sau vesnic este in mana lui
Dumnezeu. Leul este o fiara plina de cruzime dar cu o inima transformata complet, ar
putea sta cu mielul in paradis! Ambele interpretari par a fi corecte si pot fi luate impreuna
in intelegerea acestui verset.
"a doua fiara era ca un urs si statea intr-o rana." La fel ca si in cap. 2 din cartea lui
Daniel, remarcam o decadere pe masura ce se trece de la o imparatie la alta (argintul
inferior aurului, ursul inferior leului). Medo-Persia nu a coborat in bogatie si in maretie,
dimpotriva, dominatia ei s-a extins si spre teritorii pe care Babilonul nu le-a avut. Asa
cum am mai aratat, ceea ce se pierdea treptat era structura politica interna de monolit,
care ar fi putut asigura o administrare mai apropiata de tipul de administratie al unei
gospodari unde exista un singur gospodar de care sa asculte toti (Xenofon, Cyropaea,
1,1). Faptul ca "statea intr-o rana" arata o disproportie interna. Acest lucru este adevarat
in privinta medo-persanilor, despre care se stie ca desi aveau statut egal in imperiu, totusi
elementul persan predomina in ceea ce priveste inaltele decizi administrative. De
asemenea , faptul ca "statea", arata spre o atitudine mai pasnica ce caracterizau aceste
popoare pana la Cir cel mare .
Ursul este omnivor si ataca mai mult animalele mici. A fost nevoie ca el sa fie
impulsionate cu indemnul : "Scoala-te, si mananca" (adica pofta de a cuceri) pentru ca
acest popor (persii, ulterior si mezii) sa treaca la atacuri mai serioase. Se stie si ca Cir isi
justufica temeinic, din punct de vedere moral, atacurile inainte de a trece la lupta. Se
considera ca cele trei coaste sunt cele trei imperii cucerite initial de Medo-Persia: "Lidia
(547 I.Hr.), Babilon (539 I.Hr.) si Egipt (525 I. Hr). Caracterul ursului este foarte potrivit
pentru a reprezenta tipul despotic exercitat de acest imperiu, care dupa ce s-a saturat de
"multa carne," a devenit ceva mai pasnic si mai ingaduitor. Vom mai vorbi de imparatia
mezilor si a persilor in cap. 8 din cartea lui Daniel, in care cele doua coarne ale
berbecului reprezinta aceste doua popoare. Atunci vom vedea ca asemenea ursului care
"sta intr-o rana," unul din coarnele berbecului va creste mai mare, spre a sublinia
disproportia politica in acest imperiu dominat de persi. Aceast imperiu s-a mentinut pana
in anul 331 cand, in batalia de la Arbela, ostile lui Alexandru ies victorioase.
Daniel a vazut ca iesea din mare "o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca
o pasaresi patru capete." Nici nu se putea o descriere mai plastica a grecilor! Leopardul
este cel mai rapid, crud si siret pradator dintre fiarele acestei viziuni. In cap. 8 (vers. 20-

21) al acestei carti, dupa Medo-Persia urmeaza Grecia. In concluzie acest pardos
reprezinta pe greco-macedonenii lui Alexandru. Faptul ca pardosul avea patru aripi in loc
de doua, cat avea leul ce corespundea Imperiului Babilonian, indica iutimea cu care
greco-macedonenii efectuau cuceririle in raport cu imperiile precedente. Se mai poate
remarca si asemanarea oarecare dintre aurul babilonian si arama greceasca a reprezentarii
imperiilor din cap. II. Iata referitor la Alexandru cel Mare, un citat din lucrarea lui W.W.
Tarn (Istoria antica de la Cambridge, vol VI, pag. 425/6) :
"El era un maestru in combinarea diferitelor arme; el a dat o lectie lumii despre
avantajele campaniilor din timpul iernii, despre valoarea urmaririi insistente dusa pana
la extrem si despre principiul "marsaluieste divizat in grupe si lupta unit". El marsaluia
in mod obisnuit in doua corpuri de armata ; unul reprezentand convoiul de transport
militar si cel al sau propriu, foarte mobil si fara poveri; viteza sa de miscare era
extraordinara. Se spune ca el a atribuit succesele sale militare principiului "nu amana
niciodata nimic" Distantele enorme strabatute in tari necunoscute implica un foarte
mare grad de abilitate de organizare; in zece ani el a avut numai doua infrangeri
serioase Daca un om mai neansemnat ar fi incercat sa realizeze ceea ce el a realizat, si
n-ar fi reusit, noi am fi avut multe de auzit despre dificultatile militare fara speranta ale
acestei actiuni. " Dupa o campanie militara fara egal in istorie, Alexandru a sfarsit printro coma alcoolica, voind sa goleasca cupa lui Hercule de vin.
Cele "patru capete" reprezinta cele patru dinasti formate din generalii (diadohii) lui
Alexandru, care s-au incoronat concomitent ca succesori legitimi, dar stapanind fiecare o
parte din teritoriul cucerit initial. Casandru a luat in vest Macedonia si Grecia; Lisimah
a luat in nord Tracia si parti din Asia, peste Helespont si Bosfor; Ptolemeu a luat in sud
Egiptul, Lidia, Arabia, Palestina si Cole-Siria (Cele-Siria); Seleuc a luat Siria si restul
stapanirilor lui Alexandru din est.
In anul 301 I.Hr. generalii sai terminasera de impartit teritoriile. Iata o profetie care se
implineste in toata splendoarea! Categoric, se putea pulveriza acest imperiu, intrucat
Alexandru nu avea un mostenitor legitim pentru tron. Dar daca profetia a stabilit un lucru,
acest lucru s-a indeplinit. Dupa cum in acest capitol pardosul are patru capete si in cap. 8
tapul infuriat va avea patru coarne, tot astfel imperiul va fi dat la patru imparati. Ulterior,
cap. 8 consemneaza ca dupa acestia va exista un imparat care va persecuta sistematic pe
poporul lui Dumnezeu. Acesta este Antioh Epifanes, prototipul antihristic, care isi va gasi
pe deplin implinirea in Evul Mediu intunecat, atunci cand crestinii autentici au fost ucisi
in chinuri groaznice doar pentru ca se inchinau altfel decat a hotarat o anume institutie
politico-religioasa. Intrucat profetia a fost data de Cuvantul lui Dumnezeu, ceea ce a fost
spus a luat fiinta, fiindca El cunoaste sfarsitul inainte ca sa inceapa ceva.
Ultima bestie pe care Daniel a vazut-o iesind a fost "o a patra nespus de grozav de
inspaimantatoare si de puternica." Este impresionant faptul ca inspiratia nu a gasit nici un
animal cu care sa compare ultima aparitie de marca pe arena istoriei. In afara de dintii de
fier deosebit de puternici si cele 10 coarne, nimic nu-l putea ajuta la descrierea acestei
fiare teribile pe Daniel. Ea reprezinta cea de-a patra diviziune a chipului visat de
Nebucadnetar (cap. 2). Interesant este ca elementul fier este comun ambelor simboluri
prezentate in cele doua viziuni despre care amintim (picioare de fier care calca totul si
respectiv dintii de fier cu care devoreaza orice). Suntem indreptatiti sa credem ca asa cum
fiecare metal din capitolul 2 corespunde unui imperiu si numai unul, tot astfel aceasta

fiara reprezinta un singur imperiu si doar unul: respectiv Roma si coarnele statele
"crestine" care l-au succedat.
Nu a existat niciodata in cuprinsul ariei cunoscute poporul lui Dumnezeu o putere mai
avida de a cuceri si mai sfidatoare fata de drepturile omului, decat Imperiul Roman. Cand
era republica, principat, sau in perioada dominatului, fie la varsta copilariei ei "pagane"
fie la varsta maturitatii "crestine", acest imperiu cu toate excrescentele lui, a fost cu
siguranta mai crud si mai despotic decat fiarele anterioare. Profetia declara ca aceasta
fiara nu se multumea cu sfasierea si mancarea prazii, ci "calca in picioare ce mai ramanea
(ramasita)." Acest detaliu prezinta caracterul sinistru al romanilor care se distrau punand
pe prizonieri si pe condamnati (dintre care au facut parte enorm de multi cresitini) sa
lupte cu fiarele salbatice in amfiteatre. Roma pagana a tratat cu dispret si curzime
crestinismul, iar Roma "crestina" (cea Papala si Bizantul) a continuat in felul lor specific
traditia ferocitatii romane. De-a lungul Evului Mediu Roma "crestina" a calcat in picioare
ramasitele slabe ale adevaratului crestinism pentru a-si salva suprematia. Vom reveni cu
alte detalii cand vom comenta cele 10 coarne din versetul 24.
Uitandu-se mai atent Daniel a observat "ca un alt corn mai mic a iesit din mijocul lor, si
dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintai coarne. Si cornul acesta avea
niste ochi ca de ochii de om, si o gura care vorbea cu trufie." In mod logic ar inseamna ca
acest corn mic (deci deosebit ca marime) care iese din mijlocul celor 10 si dinaintea
caruia sunt dezradacinate 3 coarne, ar impune o lista exacta de 10 regate mostenitoare!
Daca fiara aceasta indescriptibila ar reprezenta imperiul Roman in cele doua faze ale
sale : pagana si "crestina", atunci aceasta lista are rolul de a revela data aparitiei
cornului Antihrist! Ceea ce este cu adevarat extraordinar, este faptul ca acestea chiar
apar intre anii 418- 491 D.Hr (intr-o ordine aproximativa):
Regatul Vizigot (in Spania si Galia);
Regatul Sueb (in Gallaecia);
Regatul Vandal (in Africa Romana);
Regatul Burgund (in Galia , pe valea Ronului);
Regatul Alamanilor(in Elvetia);
Regatul Franc (in Galia si Belgia);
Regatul Ostrogot (in Panonia si Italia);
Regatul lui Odoacru (in Italia si Sicilia);
Regatul Longobard (pe malurile Dunarii);
Regatul Anglo-Saxon (in Britania).
Pentru a retine mai usor va oferim un exercitiu memnotic, sacadand astfel : Vi Su Van Bu
Al , Franc Os Od Lo An. Sau mai muzical : o-vi fra-va-su ala-sax he-lom-bur.
Constituirea acestor regate ne aduce pana in anul 500, momentul dupa care, conform
profetiei urma sa apara Antihristul. Fiind martor la invaziile barbare Fericitul Ieronim
scria : "Lumea romana se prabusesteSe apropie Antihristul!" Aceste invazii crestinii
contemporani le-au considerat o pedeapsa indreptatita a lui Dumnezeu. Insa crestinii
primelor secole nu doreau prabusirea Imperiului Roman, intrucat credeau ca odata cu
prabusirea acestuia, locul acestuia va fi luat de Antihristul prezis de Ioan, cel mai mare

vrajmas a lui Dumnezeu, asa cum arata apostolul Pavel (epistola a doua catre
Tesaloniceni, cap. 2, vers. 7-8). In primele secole a existat o parere unanima in privinta
identitatii fiarei a patra din capitolul pe care-l studiem. Se credea ca acest corn nelegiuit
este identic cu Antihristul prezis de Ioan. Va invit sa observati caracteristicile dupa care il
putem repera pe acest corn antihristic:
Din mijlocul celor 10 coarne. Deci din Occident, si intr-o pozitie oarecum centrala;
Inaintea lui cad trei coarne dintre cele zece. Imediat dupa constituirea celor zece
regate, trei dintre ele au fost distruse. Iata numele lor: Regatul lui Odoacru (intre
489-493); Regatul Vandal (intre 533-535); Regatul Ostrogot (535-539). Drept
pentru care, odata cu distrugerea celui de-al treilea corn barbar, respectiv ostrogot,
urma sa apara cornul antihristic. Nu intamplator au fost alese aceste trei regate:
acestea afectau situatia politica din peninsula italica; aceste regate erau ariene si
stateau ca un spin in coasta ortodoxo-catolicilor.
Se deosebea de celelalte. Ca atare ne putem astepta ca acest regat sa fi aparut in
degringolada istorica creata de constiturea regatelor barbare si sa fie de o alta
natura si a aiba o alta fata decat celelalte.
Este un corn mic. Ne putem astepta ca la aparitia sa si pe parcursul istoriei sa nu aiba
un teritoriu prea vast.
Avea o infatisare mai mare decat celelalte coarne. Ne putem astepta ca desi este o
putere cu un teritoriu mai mic si cu o putere militara si economica aparent mica,
sa fie mai impozanta si sa se poata impune.
Are ochi omenesti. In timp ce restul coarnelor sunt oarbe, acest corn l-e
supravegheaza pe toate.
Are gura si vorbeste cu trufie. Pe langa faptul ca sunt oarbe, celelalte coarne sunt si
mute. Vorbele acestui corn antihristic sunt trufase si avand in vedere ca va face
razboi cu sfintii, aceste vorbe sunt si pretentii blasfemiatoare (in conformitate cu
cartea Apocalipsa cap.13, vers. 5 si cartea lui Daniel cap. 7, vers. 25). Acest corn
este supraveghetorul celorlalte si totodata el le vorbeste (invata si porunceste).
Va intentiona sa schimbe vremurile si legea. A schimba vremurile, inseamna a
detrona si a incorona pe imparati, schimband mersul politicii, conform sensului
expresiei din cap. 2, vers. 21 ("El schimba vremurile si imprejurarile; El
rastoarna si pune pe imparati"). Multi considera ca "vremurile" sunt sarbatorile
religioase (chiar si Sabatul). In orice caz nu exista decat o singura putere istorica
in lumea postromana, care s-a incumetat sa faca si una si alta. Schimbarea legilor
civile nu ar avea nici o relevanta in contextul unei profetii care priveste soarta
dramatica a poporului lui Dumnezeu. Aici este incriminata intentia de a schimba
Legea divina. Si nu exista decat o singura putere istorica care a pretins ca are
acest drept de a schimba chiar si legile divine, deoarece ar fi primit de la Hristos
cheile autoritatii supreme. Dintre toate schimbarile facute, cea mai spectaculoasa
este transferarea sfinteniei zilei a saptea (Sabatul biblic - Sambata) asupra zilei
intai a saptamanii (Duminica) si asupra altor sarbatori create de pagani si
importate in calendarul religios "crestin", sub pretextul sarbatoririi unor
evenimente hristologice : nasterea, moartea, si in special invierea lui Hristos. Cine
a facut aceasta schimbare? Cine a luptat cu tenacitate impotriva serbarii Sambetei,

fiindca era sustinuta de evrei , de ereticii arieni, nestorieni si monofiziti, si era

artizanul promovarii in crestinatate a inchinarii in ziua de Dumnica, in locul
Sabatului? Ghici ciuperca ce-i!
Va persecuta pe sfintii Celui Prea Inalt. Care putere aparuta incepand cu anii 500 a
fost principala autoritate ce a considerat libertatea religioasa ca pe o blasfemie si a
zdrobit orice norma a dreptei credinte biblice, sub presiunea unei "ortodoxii"
traditionaliste si al unui absolutism care a condamnat ca eretici pe toti cei ce nu-i
recunosteau autoritatea? Care a fost institutia cea mai reactionara si mai sistematic
persecutoare din istoria omenirii? Cele zece coarne persecuta, pentru ca ele sunt
succesoarele Romei persecutoare, dar principalul succesor, cel mai mic si, in
acelasi timp cel mai impozant si plin de pretentii, este cornul antihristic. El vede si
vorbeste, se orienteaza si da ordine, ceilati orbi si muti, isi insusesc lectia de la
acesta si-i executa ordinele. Cine este autorul moral al celor mai mari persecutii si
maceluri din crestinatate? Observati va rugam, ca prima fiara are aspect de leu,
dar in final primeste o inima de om. A patra fiara este reprezentata, in final, de o
putere monarhica ce are ochi de om, gura de om (si inca ce om!), dar inima este
de fiara
Sfintii vor fi dati in mainile lui timp de o vreme, doua vremi si o jumatate de
vreme" (trei ani si jumatate).Aceasta perioada este repetata de mai multe ori in
cartile Daniel si Apocalipsa, si isi are ca model tipic cei trei ani si jumatate de
seceta si persecutie din parte reginei Izabela, sotia nefasta a lui Ahab, din timpul
proorocului Ilie. Aceasta perioada este echivalentul celor 42 de luni sau celor
1260 de zile prezente si in cartea Apocalipsei. Acesta este, in concluzie, perioada
de manifestare a acestui corn antihristic : si anume 1260 de ani. Care este puterea
din crestinatate care si-a exercitat nestingherita terifianta activitate timp de atata
amar de ani, intrunind in acelasi timp si celelalte caracteristici mentionate pana
acum?
Haideti sa verdem! Anul 538 este momentul eliberarii Romei (dupa ce in prealabil au fost
eliberate posesiunile bisericesti din sudul Italiei) si inceputul domniei papei Virgilius pus
de Iustinian si Teodora si numit drept "cap al tuturor sfintelor biserici". In acelasi timp ,
este momentul cand se recunoaste o anumita autonomie guvernarii papale, punandu-se
astfel bazele primului stat papal care va fi confirmat in anul 554 prin actul numit
Pragmatica Sanctiune a lui Iustunian. Intre aceste doua date, papalitatea a dus un
adevarat razboi impotriva tuturor dizidentilor, incepand cu razboaiele antiariene, cu
convertirea si supunerea populatilor necrestine sau vechi-crestine din Occident si
terminand cu grozaviile inchizitiilor de tot soiul si ale tuturor cruciadelor si razboaielor
duse impotirva necatolicilor.
Nu putem spune ca toti vrajmasii Romei au fost "sfintii Celui Prea Inalt", dar pe
adevaratii sfinti ea i-a zdrobit odata cu ceilati vrajmasi ai ei, prntru ca ea n-a putut
concepe niciodata sfinti care sa recunoasca pe cineva mai inalt decat suveranul pontif!
Primii episcopi ai Romei s-au bucurat de consideratia proportionala cu rangul orasului in
care locuiau. Cum Roma era capitala imperiului, fiind cea mai bogata si mai puternica
cetate din lume in primele secole, era firesc ca episcopii sa rationeze in felul: daca
Roma este regina cetatilor, de ce n-ar fi si episcopul ei regele episcopilor, de ce n-ar fi
Roma mama crestinatatii? Episcopii din diferite parti ale lumii au acceptat cu bucurie ca

sa dea o parte din onoarea ce o datorau Romei, episcopului din acest oras. Mustrarile, la
inceput fratesti, au devenit foarte curand porunci absolute in gura pontifului. Episcopii
vestici favorizau din diferite motive aceasta stare de lucruri.
Secolul 4, a marcat o cotitura dramatica in calea ambitiilor pontifilor romani. In acest
secol apare si se raspandeste cu mare repeziciune o noua forma de crestinism, ca o reactie
impotriva papalitatii : arianismul. Aparitia dezvoltarea si problemele pe care
arianismului le ridica in fata ambitiilor catolice, a dus la dorinta papalitatii de a inlatura
orice forma de arianism, si orice stat care l-ar sustine.
Arius, preotul si capelanul din influienta biserica a Alexandriei si-a facut cunoscuta
doctrina sa, producand o controversa atat de apriga in biserica crestina, incat imparatul
Constantin a convocat un Conciliu la Niceea in anul 325, pentru a examina si hotara in
legatura cu aceasta invatatura. Arius sustinea ca Fiul era in intregime si in mod esential
deosedit de Tatal. Fiul era , sustinea Arius, cea mai nobila dintre fintele create de Tatal din
nimic, fiind unealta prin a carui activitate subordonata, Atotputernicul Tata a creat
universul. Din acest motiv Fiul este inferior in natura si demnitate. Aceasta opinie a fost
condamnata pe drept de Conciliu, care a hotarat ca Hristos era una si aceeasi substanta cu
Tatal. Ca urmare Arius a fost exilat in Iliria si urmasii sai au fost constransi sa-si dea
consimtamantul lor la crezul redactat cu acea ocazie.
Dar asta nu insena ca a disparut controversa. Multe secole aceasta disputa a agitat lumea
crestina, iar pretutindeni arienii au devenit cei mai inversiunati dusmani ai papei si ai
romano-catolicismului. Circumstante evidentiau ca inaintarea catolicismului va fi serios
afectata, ca si stapanirea Italiei si a capitalei ei renumite. Persoanele influiente care
formau miscarea ariana, erau cauza groazei pontifului. In ciuda nedreptatii de cauza a
ambelor parti (erezia ariana, si pretentia nerusinata a pontifului) profetia a aratat spre
cornul cel mic ca fiind cel ce va birui.
Versetele 24 si 25 arata ca aceasta putere este deosebita de celelate. Intr-adevar,
papalitatea este o putere mai subtila, ea manifestndu-se mai ales in planul constiintei
religioase. Odoacru, conducatorul herulilor a fost primul dintre barbari care a domnit
peste romani. El a ocupat tronul Italiei in 476. El a acceptat erezia ariana, desi respecta
episcopii si calugarii, iar lipsa de reactie a catolicilor este o davada a tolerantei acestui
monarh. Pe langa heruli, si burgunzii, suevii si vandalii preferau aceste invataturi, care li
se pareau mai usor de digerat, mai cu seama ca ele erau aparate de oratori ce vorbeau
limba lor. Aceasta diferenta ireconciliabila era o sursa permanenta de invidie si ura, iar
arianismul a fost treptat asimilat cu barbarismul, atat de detestat in lumea romana.
Arienii, care acceptau cam greu ca eroii lor legendari erau in iad, erau exasperati sa auda
de la catolici, ca acelasi lucru se va intampla si cu ei datorita ereziei pe care o sustineau.
In afara acestor popoare si gotii erau arieni. Prima versiune a Bibliei, scrisa pentru acest
popor, a fost a unui teuton, de credinta ariana pe nume Ulfilas. De asemenea cel care a
cucerit nordul afircii, Genseric si apoi Teodoric cel Mare si eroul cantecului Nibelungilor,
au fost arieni.
Intrucat logobarzii i-si intindeau granitele pana la domeniile diocezelor catolice, episcopii
romani au trebuit sa depuna toate eforturile si a insista cu o prudenta sporita, pentru a-si
pastra autoritatea in parohiile lor. Pana astazi aceasta insistenta este trasatura lor
caracteristica. Priincipii arieni controlau alegerile din interiorul catolicismului, si a existat
o situatie in care imparatul bizantin a fost santajat prin papa de catre Teodoric sa inceteze

o persecutie antiariana in imperiul sau. Peresecutiile vandalilor pornite impotriva

catolicilor din Africa, Sardinia si Corsica a creat o ura fara margini intre cele doua
miscari "crestine". Pe acest fond imparatul Justinian i-si incepe ofensiva impotriva gotilor
si a vandalilor. Dorind sa optina sprijinul papei si a catolicilor din zonele ocupate de
vandali si goti, imparatul a emis celebrul decret care imputernicea pe papa sa fie capul
tuturor bisericilor.
versetele 19- 28
"S-a tinut judecata si s-au deschis cartile." Motivul pentru care inspiratia divina a hotarat
sa enumere, pentru ca noi sa identificam aceste fiare si excrescente politico-religioase ale
acestora, este pentru a ne aduce inaintea unui adevar solemn, anume ca, dupa ce aceste
fiare vor iesi din scena istoriei, mai exact in perioada de dominatie a cornului cel mic al
celei de-a patra fiare, urmeaza judecata divina! Timpul ei exact de desfasurare este
dezvaluit in cap. 8, dar aici se dau niste indicii importante care ne vor fi de mare ajutor
atunci cand vom studia acest subiect din punctul de vedere al datei la care incepe. Sa
retinem acum doar ca judecata incepe in timpul suprematiei cornului cel mic, si inainte de
instaurarea Imparatiei lui Hristos (vers. 21-22, 25-26).
Un detaliu deosebit de relevant este ca si dupa ce incepe judecata divina, cornul cel mic
isi continua blasfemiile si comportamentul specific (asa cum reiese din vers.10-11). Acest
lucru indica faptul ca aceasta judecata este preadventa, adica inainte ca Domnul
Hristos sa vina si sa rasplateasca fiecaruia dupa faptele lui (ceea ce reclama, in mod logic,
o lucrare de judecata). Fiarele anterioare au fost judecate la vremea lor, dar sentinta a
cuprins doar luarea stapanirii lor, nu si a vietii sociale, culturale, etc (vedeti vers. 12).
Dupa triumful persilor, Babilonul n-a pierit dintr-o data. La fel s-a intamplat si cu
celelalte imperii universale.
Judecata este interventia divina impotriva lui Antihrist si are drept scop salvarea
sfintilor lui Dumnezeu. Intrucat Antihristul se va proclama pe sine judecator suprem al
tuturor oamenilor, iar sfintii adevarati vor fi condamnati de acesta ca eretici, Dumnezeu
intervine si restabileste dreptatea. Ba chiar mai mult, cazurile tuturor oamenilor au fost
trecute prin filtru acestei judecati inainte ca ea sa treaca la faza executorie, iar cele dintai
cazuri judecate au inceput cu ale celor din casa Lui (conform cu intaia epistola a
apostolului Petru cap. 4, vers. 17-18:judecata sta sa incepa de la casa lui
Dumnezeu) pentru a stabili in fata intregului univers, in fata ingerilor si a celorlate lumi,
care sunt sfintii Lui.
Modul in care Dumnezeu va pedepsi pe Antihrist este descris sumar in cuvintele: "m-am
uitat pana cand fiara a fost ucisa, si trupul ei a fost nimicit si aruncat in foc, ca sa fie ars."
In Noul Testament, in special in Apocalipsa, judecata este detaliata mai pe larg.
Pe cei credinciosi ii intereseaza in primul rand faptul ca judecata fiarei incepe cu cei ce sau consacrat lui Dumnezeu, cu cei care si-au avut numele scris in cartea vietii, deoarece
este necesara reabilitarea si imputernicirea lor ca judecatori inainte de a fi pedepsita fiara
de catre insusi Hristos (Apocalipsa cap. 20, vers. 4) :
Si am vazut niste scaune de domnie; si celor ce sedeau pe ele li s-a dat judecata. Si am
vazut sufletele celor ce li se taiase capul din pricina marturiei lui Isus si din pricina
Cuvantului lui Dumnezeu, si a ale celor ce nu se inchinase fiarei si icoanei ei si nu
primisera semnul ei pe frunte si pe mana. Ei au inviat, si au imparatit cu Hristos o mie

de ani.
Nu doar cei rai vor fi judecati, ci si crestinii buni; de fapt toti oamenii (epistola a doua a
apostolului Pavel catre Corinteni, cap. 5, vers. 10; catea Eclesiastul cap. 12, vers. 13-14;
epistola apostolului Pavel catre Romani, cap. 2, vers. 5-8; Evangelia dupa Matei cap. 25,
vers. 31-32):
Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata a lui Hristos, pentru ca
fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul, pe care-l va fi facut cand traia in
trup.
Sa ascultam dar incheierea tuturor invataturilor : Temete de Dumnezeu si pazeste
poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la
judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot fe este ascuns, fie bine, fie rau.
Dar cu impietrirea inimi tale, care nu vrea sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de manie
pentru ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu, care va rasplati
fiecaruia dup faptele lui. Si anume, va da viata vesnica celor ce, prin staruinta in bine,
cauta slava cinstea si nemurirea; si va da manie si urgie celor ce, din duh de galceava,
se impotrivesc adevarului si asculta de nelegiuire.
Cand va veni Fiul omului in slava Sa, cu toti sfintii ingeri, va sta pe scaunul de domnie al
slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate inaintea Lui. El ii va desparti unii de altii
cum desparte pastorul oile de capre.
Dumnezeu nu cerceteaza cazurile oamenilor pentru a sti El Insusi cine este sau cine nu
este drept (vezi cartea lui Iov cap. 34, vers. 23-29; Psalmul 69, vers.28), ci pentru a fi
evidentiata dreptatea Lui in fata intregului univers (epistola catre Romani, cap. 3, vers.4
Ca sa fi gasit neprihanit in cuvintele Tale si sa iesi biruitor cand vei fi judecat.). Cu
aceasta ocazie a judecatii de cercetare vor fi sterse unele nume din cartea vietii
(Psalmul 69, vers. 28: Sa fie stersi din cartea vietii si sa nu fie srisi impreuna cu cei
neprihaniti! ; cartea Exod, cap. 32, vers. 33: Domnul a zis lui Moise :Pe cel ce a
pacatuit impotriva Mea il voi sterge din cartea Mea ). Cei ce n-au fost credinciosi pana
la moarte, nu vor primi cununa vietii vesnice (Apocalipsa cap.2, vers10: Fi
credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii ). Cei care au cedat persecutorilor
sau ispititorului, de frica sau fiind ademeniti, cei ce au murit nefiind sfinti, si curatiti de
pacatele si defectele lor morale, daca au avut ocazii in aceasta privinta, vor avea aceeasi
soarta cu a Antihristului. Totusi fiecare va primi ceea ce merita in functie de gravitatea
faptelor lui.
"pe norii cerurilor a venit Unul ca un Fiu al omului; a inaintat spre Cel imbatranit de
zile si a fost adus inaintea Lui." Dupa ce toate fiarele si coarnele acestora se succed in
cadrul viziunii profetice urmeaza imparatia personificata printr-un personaj deschis aici
ca un Fiu de Om. In fata curtii de judecata descrisa in vers. 9-10, El este chemat in mod
special, este adus intr-o procesiune cereasca (pe norii cerului). Si pentru ca imparatia
cuvenita Lui consta in primul rand din sufletele pentru care El a murit, El este chemat sa
preia acest pretios inventar, domeniul uman al imparatiei Sale, bucata cu bucata, dupa
care este incoronat ca Suveran al intregii lumi, primind coarnele tuturor imperiilor care au
existat, inclusiv coroana cedata de Adam lui Lucifer. Dumnezeu este Judecatorul Suprem
(intaia epistola a apostolului Petru, cap. 2, vers. 23) dar El a dat Fiului Sau toata
autoritatea de Judecator, pentru ca este reprezentantul oamenilor, singurul Mijlocitor

(Evanghelia dupa Ioan, cap. 5, vers.22; 26-27; cartea Faptele Apostolilor, cap. 10, vers.
42; epistola catre Romani, cap. 14, vers. 10; intaia epistola catre Timotei, cap. 2, vers. 56). In justitia iudaica judecatorul era aparatorul celui acuzat, pana se dovedea vinovatia
acestuia de catre acuzator, judecatorul fiind silit in cele din urma sa pronunte sentinta
impotriva celui ce i sa dovedit vinovatia.
In urma judecatii divine, sfintii primesc imparatia odata cu Domnul lor. Ei nu sunt doar
reabilitati si achitati. Judecata este intoarsa in favoarea lor si odata cu reabilitarea,
primesc titlul de preoti si imparatesc impreuna cu Hristos. Ziua judecatii este cea mai
buna zi a celor ce s-au consacrat lui Hristos. Astfel vestirea judecatii este o veste buna,
este Evanghelia vesnica (vezi Apocalipsa, cap. 14, vers. 6-7). Intre Judecata si Evanghelie
exista o legatura stransa pe care orice om are datoria sa o cunoasca spre binele lui (intaia
epistola a lui Petru. cap. 4, vers. 17):
Sfarsitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiti intelepti, dar si veghiati in vederea
rugaciunii
"El va rosti vorbe de hula impotriva Celui Prea Inalt." Din nefericire in istoria papilor,
aceasta profetie se implineste literar, si pe o perioada considerabila. Ei se fac vinovati de
a fi pretins sau cel putin au permis sa li se atribuie titluri care ar fi fost exagerate, sau ar
constitui, in mod clar, hule impotriva Celui Prea Inalt chiar daca ar fi fost atribuite si
celui mai stralucit inger al Domnului. Asa se face ca in Enciclopedia Catolica despre papa
se spune ca :
...este de o asa inalta demnitate si atat de inaltat incat el nu este un simplu om, ci ca si
cum ar fi Dumnezeu si loctiitor al lui Dumnezeu... este de o asa de mareata se suprema
demnitate incat, la drept vorbind el nu este fixat in cadrul unui anumit rang sau
demnitate, ci mai degraba a fost asezat in culmea tuturor rangurilor de demnitate... este
numit prea sfant pentru ca se considera in mod legitim ca el este astfel... Numai papa
este numit pe buna dreptate cu numele "prea sfant", pentru ca el singur este loctiitorul
lui Hristos care este izvorul si plinatatea sfintirii... El (papa) este asemenea unui monarh
divin, un imparat suprem si rege al regilor. Din aceasta cauza papa este incoronat cu o
intreita coroana ca rege al cerurilor, ca rege al pamantului si ca rege al infernului (al
locurilor de sub pamant)...Superioritatea si putere pontifului nu se refera numai la
lucurrile ceresti; la lucrurile pamantesti si la lucrurile de sub pamant, ci ea este
superioara ingerilor fata de care el este mai mare... este posibil ca ingerii sa poata gresi
in credinta sau sa poata gandi contra credintei, ei ar putea fi judecati, condamnati si
excomunicati de papa... este de o asa mare demnitate si putere, incat alcatuieste unul si
acelasi tribunal cu Hristos... este asemenea lui Dumnezeu pe pamant, singurul suveran
al credintei lui Hristos, imparatul imparatilor, detinand plenitudinea puterii care i-a fost
incredintata de Atotputernicul Dumnezeu nu numai pe pamant, dar si in Imparatia
cerurilor... este de o asa mare autoritate si putere incat el poate modifica sau interpreta
chiar si legile divine... (Lucius Ferraris, Prompta Bibliotheca, art. "Papa", II, vol. VI, pag.
26-29)
Cristrpher Marcellus a exclamat intr-a patra sesiune a celui de al V-lea consiliu Lateran,
intr-o cuvantare catre papa:
Tu esti pastorul, tu esti medicul, tu esti conducatorul, tu esti stapanul; in sfarsit tu esti un
alt Dumnezeu pe pamant"

Cutremurati-va oameni buni!

Symmachus, citat de Sf. Jerome, afirma ca :
"Ei si-au asumat infailibilitatea care apartine numai lui Dumnezeu. Ei pretind ca iarta
pactele, lucru care apartinea numai lui Dumnezeu. Ei pretind ca inchid si deschid poarta
cerurilor, lucru care apartine numai lui Dumnezeu. Ei pretind a fi mai presus decat toti
regii de pe pamant, lucru care apartine numai lui Dumnezeu. Si ei trec dincolo de
Dumnezeu cand pretind a dezlega natiuni intregi de juramantul lor de supunere fata de
regii lor, cand acesti regi nu mai sunt placuti papilor. Si ei lucreaza impotriva lui
Dumnezeu cand vand indulgente pentru pacate. Aceasta este cea mai rea dintre toate
blasfemiile."
"...va asupri pe sfintii Celui Prea Inalt..." Nu vom face altceva decat sa ne marginim a va
reda cateva citate care comenteaza ceea ce sa intamplat in vremurile medievale :
Inchizitia, persecutiile valdenzilor, devastarile Ducelui de Alba, focurile de la Smithfield,
torturile de la Goa, - intr-adevar intreaga istorie a papalitatii pot fi invocate a dovedi ca
aceasta se aplica la acea putere (cornul cel mic). Daca cineva a asuprit pe sfintii Celui
Prea Inalt, daca cineva i-a nimicit de pe pamant astfel ca religia Evangeliei sa fie stinsa,
atunci acest lucru a fost facut de persecutiile puterii papale. In anul 1208 papa Inocentiu
al III-lea a declarat o cruciada impotriva valdenzilor si a albigenzilor, cruciada in care
au fost ucise un milon de persoane.
De la infintarea ordinului iezuitilor, in anul 1540 pana in anul 1580 (doar in 40 de ani!
n.n.) au fost ucise noua sute de mii de persoane. O suta cincizeci de mii au fost ucisi de
Inchizitie in treizeci de ani. In Tarile de Jos cincizeci de mii de persoane au fost
spanzurate, decapitate, arse sau ingropate de vii pentru crima de erezie in timp 38 de ani
de la edictul lui Carol al V-lea impotriva protestantilor pana la pacea de la Chateau
Cambreses in 1559. 18.000 de oameni au fost loviti de mana calaului in decurs de 5 ani
si jumatate in timpul administratiei Ducelui de Alba. Intr-adevar cea mai mica
cunostinta despre istoria papalitatii fa convinge pe orsicine ca ceea ce s-a spus ("va face
razboi sfintilor..." si "... va asuprii pe sfintii Celui Prea Inalt") este stric aplicabil la acea
putere si descrie cu exactitate istoria ei"(Albert Barnes, Note despre Daniel, pag. 328,
comentarii la Daniel 7, 25)
"Aceste atrocitati (comise de biserica Romei) n-au fost savarsite de in scurte paroxisme a
unui regim de teroare, sau de mainile unor sectanti izolati, ci erau realizate in mod
deliberat de o biserica triumfatoare cu tot ceremonialul de solemnitate." (W.E.H.Lucky,
Istoria cresterii si influientei spiritului de rationalism in Europa, vol. II, pag. 35-37)
Alfred Baudrillart, rector al Institutului catolic din Paris remarca referitor la atitudinea
bisericii romano-catolice fata de erezie: Cand a fost confruntata cu erezia ea nu a fost
multumita cu folosirea puterii de convingere; argumentele de ordin intelectual sau moral
i-au parut insuficiente si ea a recurs la forta, la pedepse corporale, la tortura. Ea a creat
tribunalele cum au fost Inchizitia, ea a apelat la legile statelor pentru a-i ajuta, daca a
fost necesar a declansat o cruciada sau un razboi religios si toate "ororile sangelui" au
culminat cu incitarea puterii civile de a varsa sangele, procedeu care apare mai odios caci este mai putin sincer decat a-l varsa ea insasi. In mod deosebit ea a actionat astfel
in sec. XVI fata de protestanti. Nesatisfacuta de a corecta din punct de vedere moral, de a
invata prin exemplu, de a converti poporul prin misonari elocventi si sfinti ea a inaltat in

Italia, in Tarile de Jos si aproape in intreaga Spanie stalpii funebrii ai Inchizitiei. In

Franta, in timpul lui Francisc I si Henric al II-lea in Anglia in timpul Mariei Tudor ea a
torturat ereticii, in tip ce in Franta si in Germania in a doua jumatate a sec. al XVI-lea si
prima jumatate a sec. XVII-lea chiar daca nu a inceput realmente, ea a incurajat si a
sprijinit activ razboaiele religioase." (J.Dowling, Istoria romanismului; A.Butarillard,
Biseria catolica, Renasterea si Protestantismul)
Iata ce instructiuni ii da papa Martin al V-lea (1417-1431) regelui Poloniei: "Cunoasteti
ca interesul Sfantului Scaun si acela al coroanei voastre este datoria de a extermina
husitii. Amintiti-va ca aceste persoane neevlavioase indrasnesc sa proclame principii de
egalitate; ei sustin ca toti crestinii sunt frati si ca Dumnezeu n-a dat oamenilor
privilegiati dreptul de a stapani natiunile; ei sustin ca Hristos a venit pe pamant pentru a
desfiinta sclavia; ei chiama pe toti oamenii la libertate, adica la desfiintarea regilor si a
preotilor! Deci cat mai este inca timp indreptati-va fortele impotriva Boemiei; ardeti,
masacrati, pustiiti pretutindeni caci nimic nu va fi mai placut si mai folositor pentru
cauza regilor decat exterminarea husitilor." (L.M. de Cormenin - Istoria publica si
particulara a papilor de la Roma, Vol. II, pag. 116-117).
"...se va incumeta sa schimbe vremile si legea..." Asa cum am mai spus, multi considera
ca "vremurile" sunt sarbatorile religioase (chiar Sabatul). In orice caz nu exista decat o
singura putere istorica in crestinatate, care sa incumetat sa faca si una si alta. Iar
schimbarea legilor civile nu are nici o relevanta in contextul unei profetii care priveste
soarta dramatica a poporului lui Dumnezeu. Asa dar aici este incriminata intentia de a
schimba Legea divina. Si nu exista decat o singura putere istorica care a pretins ca are
acest drept de a schimba chiar si legile divine, deoarece ar fi primit de la Hristos cheile
autoritatii supreme, acesta este institutia romano-catolica! Dintre toate schimbarile
facute, cea mai spectaculoasa este transferarea sfinteniei zilei a saptea (Sabatul biblic Sambata) asupra zilei intai a saptamanii (Dumnica) si asupra altor sarbatori create de
oameni si importate in calendarul religios "crestin", sub pretextul sarbatoririi unor
evenimente hristologice : nasterea, moartea, si in special invierea lui Hristos. Cine a facut
aceasta schimbare? Cine a luptat cu tenacitate impotriva serbarii Sambetei, fiidca era
sustinuta de evrei , de ereticii arieni, nestorieni si monofiziti, si era artizanul promovarii
in crestinatate a inchinarii in ziua de Dumnica, in locul Sabatului? Desigur institutia
romano-catolica.
Biserica romano-catolica, in baza progativelor pe care pretinde ca le are, si-a permis sa
considere ca porunca a doua a Decalogului, trebuie cu desavarsire exclusa. Exista o
relatie ciudata si greu de sesizat intre inchinarea "asistata" de reprezentari (sculpturi,
gravuri, basoreliefuri, picturi, crucifixuri etc,) si pretentia oamenilor care promoveaza
acest tip de inchinare ca ei intermediaza mantuirea. Si intr-un caz si in celalat, apare ideea
de terta parte in actul de inchinare si de mediere in raporturile cu divinitatea. Nu degeaba
in aceasta a doua porunca Dumnezeu se declara gelos si capabil de a urmari o sentintape
parcursul a trei generatii, in cazul calcarii acestei porunci. Intrucat doar Dumnezeu a
realizat relegarea oamenilor de El, platind pretul suprem, doar El are dreptul sa realizeze
medierea intre om si Dumnezeu :
"Dumnezeu era in Hristos impacand lumea cu sine."
Invatatura romano-catolica, exclude pur si simplu porunca a doua din decalog, iar pentru
a pastra numarul de zece porunci, recurge la un tertip ieftin si penibil: imparte pounca a

zecea in doua (astfel cea de-a noua interzice a pofti nevasta aproapelui iar cea de a zecea
de a-i pofti avutul, desi in original acestea sunt una si aceeasi porunca!). Desi in Biblia
romano-catolicilor este pastrata forma originala a poruncilor, se face o explicatie
scrupuloasa. Aceasta explicatie sustine ca in cazul chipurilor si asemanarilor de orice fel,
cu exceptia lui Dumnezeu Insusi (desi chiar si aceasta a fost nesocotita!), facerea si
folosirea acestora, nu ar fi interzisa de porunca cand este intrebuintata numai pentru a
onora virtutiile sfintilor, dar nu pentru a se inchina lor ca unor dumnezei, lucru care este
interzis in mod clar de porunca, dupa cum sustine romano-catolicismul. Acest principiu ar
fi valabil si in privinta moastelor (osemintelor) sfintilor si a altor relicve ale sfintilor
precum si pentru reprezentarile de ingeri.
Tot astfel, in catehismul romano-catolic, porunca a patra este socotita ca fiind a treia, dar
este redusa la cateva cuvinte in acest aranjament hulitor. Este drept ca in Biblia romanocatolica mentine in intregime porunca ce impune respectarea scrupuloasa a Sabatului in
viata particulara si in serviciul religios public ca o datorie, ca un privilegiu sacru. Totusi
explicatiile iau o pozitie clara ca acea zi deosebita in care trebuie sa fie respectat Sabatul
era legata de ceremoniile iudaice si a fost desfiintat de Hristos. Apoi sunt date "motivele"
pentru care Sabatul trebuie respectat in prima zi a saptamanii, numita in mod obisnuit
Duminica. Unul din motivele de baza ar fi ca aceasta schimbare ar fi fost ralizata chiar pe
timpul ucenicilor. Dar "dovezile" sunt cam cusute cu ata alba! Pentru o apologie corecta a
Sabatului va invit sa consultati lucrarea "Sabatul sub foc incrucisat" de Samuele
Bacchiocchi.
Problema fundamentala ocolita de asa-zisele "motive" pentru care s-ar impune sa serbam
Duminica in locul Sabatului, asa cum invata romano-catolicismul, este faptul ca degetul
lui Dumnezeu a inscriptionat tablele de piatra, gravand pentru eternitate, ceea ce a stabilit
la crearea lumii noastre. Iar Moise nu a facut decat sa copieze in sulul "Cartilor Legii"
ceea ce Dumnezeu a legiferat pentru eternitate. Mai mult, Decalogul a fost statornicit
inainte ca poruncile ceremoniale sa fie date! Chiar atunci cand cele sase zile ale creatiunii
au fost incheiate. Dar putem oare sa admitem ca Dumnezeu a ratacit o porunca
ceremoniala printre cele morale, si ca este nevoie de un corp eclesiastic arogant si insetat
de sange ca sa decontamineze Decalogul de "iudaism"? Motivul pentru darea poruncii
de odihna in ziua Sabatului nu are nimic legat de iudaism! Pur si simplu motivul este
faptul ca in urma celor sase zile de creatie, au fost aduse universului si omului una dintre
cele mai maiestre opere creatoare ale lui Dumnezeu. El a dorit ca sa petreaca o zi intreaga
impreuna fiintele inteligente pe care tocmai le-a creat, cea mai fascinanta si mai
tulburatoare poveste de dragoste, daltuita in materie vie: lumea si cununa ei diamantata familia umana! Aceasta zi vibreaza prin toti atomii creatiei de viata si de bucuria
miracolului vietii. Unde este iudaismul aici? In mintea clericilor catolici poate, dar in nici
un caz in cea de-a patra porunca!
Dureros este ca institutiile protestante si neoprotestante, folosesc aceleasi argumente ca
ale celei catolice, marturisindu-si fara sa stie filiatia materna (asa cum argumenta un
apologet catolic!). Frati protestanti si neoprotestanti, parintii vostrii au suferit moartea,
exproprierea, surghiunul si lipsirea de cei dragi! Este dureros de constatat dupa atatia ani
ca mesajul pentru care au murit inaintasii vostrii, a murit odata cu ei!
Cei ce pe nedrept poarta numele de protestanti si neoprotestanti, sunt legati astazi cu
sentimente mult mai duioase si mentalitati si practici relativ asemanatoare de catolicism!

Ei fac de rusine pe inaintasii lor care au platit scump dreptul de a tine in mana o Biblie,
dreptul de a gandi, dreptul de a se inchina si dreptul de a propavadui credinta in Hristos
nealterata de dogmele papale. Ei n-au mers mai departe de Roma papala. Ei cauta cu
simpatie la lupul care si-a schimbat doar parul. Apelul nostru catre protestantii si
neoprotestantii lucizi, este sa nu se lase imbatati de vinul invataturilor catolice. Sa
citeasca cu atentie si fara prejudecatile mostenite, Bibliile pe care inaintasii lor le-au patat
cu sangele lor, pentru a le pune in mainile lor. Sa jure inainte lui Dumenzeu ca ei au gasit
dovada in Scripturi ca Insusi Dumnezeu a ordonat schimbarea inchinarii din Sabat, in
ziua de Dumnica, in aceeasi maniera in care El a ordonat tinerea Sabatului! Sa vada daca
vor putea face asta si in acelasi timp sa ramana senini!
"...sfintii vor fi dati in mainile lui ..." Se pare ca primii care au identificat cornul
anticristic cu papalitatea istorica au fost o serie de "eretici" care faceau opozitie Romei.
Dar prima personalitate care a recunoscut acest adevar a fost arhiepiscopul Eberhard II de
Slazburg la conciliul de la Rgensburg din anul 1240. De atunci aceasta a devenit pozitia
standard a tuturor crestinilor necatolicilor occidentali. Jon Wiclef si Walter Brute in
Anglia; Jan Hus, Savonarala si valdenzii pe continent, au avut aceeasi intelegere. Cu o
oarecare oscilatii initiale, Luter a inteles la fel:
Nu (mai) sustin ca Mahomed e Antihristul; acesta actioneaza destul de grosolan si un
diavol negru e usor de recunoscut. Insa papa, aici, aproape de noi, este adevaratul
Antihrist, al carui diavol este frumos, elevat, subtil si stralucit"
Aceeasi pozitie a fost o invatatura oficiala a tuturor protestantilor pana in sec. XIX.
Regele James I - Iacob I al Angliei, Joseph Mede, hughenotul Irineu, Cocceius, savantul
sir Isaac Newton, Louis Gaussen si multi alti ilustrii invatati occidentali au vazut in acest
corn antihristic, papalitatea romana. Este semnificativ, in acest context, modul in care
cardinalul american Newman a inteles sa ia apararea papalitatii, aratand ca nu exista
neutralitate in ce priveste atitudinea cuiva fata de oficiul papal:
"Cel ce vorbeste ca vicar al lui Hristos trebuie sa fie ori adevaratul Lui ambasador, ori
Antihrist. Si daca nu este un ambasador numit, atunci nu poate fi decat Antihrist Nu
exista o pozitie de mijloc intre Vice-Hristos si Antihristos." (citat de L.E. Froom,
"Prephetic Faith of Our Fathers, IV, 668).
"...o vreme doua vremi si o jumatate de vreme." Exegetii au remarcat ca aceasta perioada
este prezenta si in alte texte cu caracter profetic (din cartile Daniel si Apocalipsa) ce par
sa faca referire la aceeasi perioada de suprematie antihristica (42 de luni, trei ani si
jumatate, sau 1260 de seri si dimineti). Interpretii istoricisti au cazut deacord de-a lungul
timpului ca aceste "vremi" se refera la ani literari (adica 1260 de ani). In primul mileniu
crestin s-a crezut ca aceasta suprematie antihristica dureaza doar trei ani si jumatate (ani
istorici). Staretul italian Gioacchino da Fiore (Joachim de Floris) a fost primul cercetator
prereformator care a inteles ca perioadele profetice trebuie interpretate dupa principiul
"zi-an", conform pincipiului din cartea pofetului Ezechiel (cap. 4, vers. 6: "iti pun cate
o zi pentru fiecare an.") si din cartea Numeri(cap. 14, vers. 34)
Trebuie sa tinem cont ca suntem in mijocul simbolurilor profetiei; deci aceasta
masuratoare a timpului este simbolica si nu literara. Intrebarea care se ridica este insa
daca principiul "zi-an" este corect sa fie aplicat? La cuvantul evreesc pentru zi = "yom",
traducatorii sustin (Genesius) ca pluralul ("yamim") :

"marcheaza un spatiu nedefinit de timp, adica de un an; la fel si sirianul si caldeanul

"iddan" reprezinta atat timp cat si an..."
Anul biblic, care trebuie folosit ca baza de calcul, contine 360 de zile si o zi profetica este
echivalenta cu un an calendaristic (solar). "O vreme" = un an (360 de zile) + "doua
vremi" = doi ani (de doua ori cate 360 de zile) + "o umatate de vreme" = o jumateate de
an, adica sase luni (180 de zile). Totalizeaza 1260 de zile. La acestea se adauga
principiul "zi-an" si se optin 1260 de ani de dominatie papala. Nu este cazul sa credem ca
este o simpla coincidenta faptul ca papalitatea a existat oficial in istorie exact 1260 de ani
(538-1798), atat cat i-a prezis profetia!
Acest mod de calculare a devenit standard printre adeptii miscarilor antipapale (valdenzi,
wiclifiti, husiti etc) de dupa marea Reforma din sec. XVI. Fiind vorba de o putere care se
naste din Imperiul Roman si dispare nu cu mult inainte de venirea imparatiei lui Hristos,
durata ei nu poate fi de numai 1260 de zile (istorice). Si nici o persecutie de trei ani si
jumatate n-ar fi impotanta in perspectiva unei viziuni profetice atat de impunatoare. In
mod evident, de la timpul rasturnarii ostrogotilor (cel de-al treilea corn arian) trebuie sa
numaram 1260 de ani care ne vor duce, in mod semnificativ, la actiunile antipapale din
urma Revolutiei Franceze.
Poate cea mai spectaculoasa previziune a unui interpret biblic a fost aceea a lui Drue
Cressener, un protestant englez care, in anul 1689 (cu un secol inainte de implinire!) a
inteles ca inceputurile Statului Papal ar trebui cautate in timpul eliberarii Italiei de catre
ostrogoti cu ajutorul armatei imparatului Iustinian. Luand acest punct de pornire, el a
conchis ca perioada trebuie sa se inchieie inainte de anul 1800. Dupa el au fost doar
putini cei care au facut aceeasi aplicatie istorica, dar incepand cu anul 1798, odata cu
umilirea Papalitatii de catre armatele franceze, majoritatea interpretilor protestanti au
recunoscut ca cei 1260 de ani s-au incheiat. De atunci a devenit standard pozitia ca
aceasta perioada se intinde intre anii 538-1798.
Se pare ca in afara de contextul general al viziunii, mai existau unele nelamuriri a caror
explicatie Daniel a solicitat-o. Asa se face ca in cadrul acestei relatari avem o impatrita
referire la "cornul cel mic," (vers. 8, vers. 11, vers. 20, vers. 24-26). Exista un principiu
exegetic conform caruia subiectul repetat cel mai des intr-un text, devine subiectul
principal la care se refera textul. Astfel, in cap. VII din cartea lui Daniel, opt versete fac
referire la Cel Imbatranit de zile, (Cel Prea Inalt), Unul ca un Fiu al omului, si sfintii care
sunt atasati de ei. In vreme ce, nu mai putin de cinci versete fac referire la doar la cornul
cel mic, actiunile si soarta acestuia. Pe baza principiului subiectului principal, suntem
indreptatiti sa gandim ca acest capitol se refera la lupta intre Hrist si Antihrist, la lupta
dintre Hristos si alaturi de El, cei ce-L umeaza; versus Satana, asociat cu institutia cea
mai funestra a Evului Mediu - romano-catolicismul, institutia care este patata de sangele
martirilor crestini din Evul Mediu, care poarta raspunderea constrangerii si instigarii
lumii crestine la calcarea deliberata a Legii divine, si care se face vinovata de hula
impotriva lui Dumnezeu!
Anul 538 este data la care imparatul Justinian, in dorinta de a-i avea ca aliati pe catolicii
raspanditi in toate teritoriile stapanite de goti, heruli si vandali si ostrogoti, emite un
decret prin care imputerniceste pe papa sa devina seful tuturor bisericilor crestine. Insa
fara indepartarea puterilor ariene, decretul nu ar fi avut nici o relevanta. Dupa cum
relateaza Procopius, imparatul Justinian si-ar fi exprimat intentia de a elibera teritoriile

locuite de catolici, aflate sub stapanirea regilor arieni. Perfectul palatului aproape l-ar fi
convins sa renunte la aceasta expeditie. Insa imparatul ar fi avut un vis in care i s-a spus
sa nu dea inapoi de la executarea planului sau, caci venind in ajutorul crestinilor, el va
distruge puterea vandalilor. Istoria cuceririlor din Africa si Italia intreprinse de Belisarius,
generalul imparatului Justinian, este plina de elogiul catolicilor, care i-l vad ca pe un
eliberator. Astfel, pentru a i se face loc papalitatii, herulii lui Odoacru (493),
vandalii(534) si ostrogotii(553), au trebuit sa fie distrusi.
538 ESTE ANUL DE LA CARE TREBUIE INCEPUTA CALCULAREA
PERIOADEI DE SUPREMATIE PAPALA.
Anul 1798 este momentul in care armatele Frantei revolutionare intra in Vatican si
desfinteaza practic Statul Papal, deoarece pontiful nu recunostea ordinea de stat din
Franta care fusese principalul sprijin al papalitatii. Dupa cateva infiintari si desfiintari
succesive ale Statului Papal, in care timp revolutiile au maturat din Europa si din alte
zone catolice suprematia bisericii, in anul 1929, printr-un concordat special, guvernul
fascist a lui Mussolini recunoaste din nou acest stat straniu, dupa care evolutia lui va
urma un progres rapid si o schimbare te tact radicala.
In urma acestei avalanse de dovezi suntem constransi, oricat de diplomati am dori sa fim,
sau macar precauti, sa dam singurul raspuns care se poate da : CORNUL CEL MIC
ESTE VATICANUL, locul de unde, de aproape un mileniu si jumatate, s-au emis tot
felul de pretentii, dogme si ordine, ce au avut ecouri ample in statele ce au succedat
Imperiului Roman. Cornul cu ochi si gura de om ce vorbeste cu trufie intre coarnele fara
gura si fara ochi, este simbolul potivit pentru a reprezenta agrimea, puterea de patrundere
si pretentiile arogante ale acestei institutii politico-religioase apostaziate, a carei
influienta a marcat in mod negativ dezvoltarea religioasa, socio-economica si militara a
occidentului. Dar ceea ce este cel mai grav, este ca sangele celor care nu aveau alta vina
decat ca ascultau de Cuvantul lui Dumnezeu, pateaza frontispiciul acestei institutii.
Memoria martirilor crestini striga asemenea sangelui lui Abel. Faptele acestei biserici-stat
a facut si va face obiectul judecatilor divine. Nu trebuie sa se inteleaga ca incitam la
violenta (fizica sau verbala) impotriva fratilor nostrii catolici. Acesti oameni au dreptul la
mantuire deopotirva cu toti oamenii. Insa avem datoria sa atragem atentia ca institutia
religioasa romano-catolica din care ei fac parte, prin nastere sau prin alegere, este
vinovata de adulter cu puterile pamantesti, instigare si constrangere la calcarea unor
porunci din Decalog, si este patata de sangele martirilor crestini! Nu exista nici un motiv
ca acestia (romano-catolicii) sa considere ca-si datoreaza mantuirea acestei institutii, ci
Domnului Isus Hristos, care a murit pentru ei. Lui ii datoreaza mantuirea si ca atare de El
trebuie sa asculte inainte de oricine! Acest lucru este valabil si pentru cei care se afla in
institutiile surori sau fiice ale romano-catolicismului. Nimeni nu datoreaza obedienta
decat Domnului Hristos si Legii Sale!
Cartea Apocalipsa cap. 13, vers. 3 spune:
"Unul din capetele ei parea ranit de moarte; dar rana de moarte a fost vindecata. Si tot
pamantul se va mira dupa fiara.
In context este vorba de o fiara cu zece coarne si sapte capete. Trimiterea la cap. 7 din
cartea lui Daniel este stravezie. Fiara romana pe care am studiat-o cate coarne avea? Zece
coarne, fireste! Dar cu cele sapte capete ce este? Buna intrebare, rasunsul i-l poate da

chiar cel ce ar intreba, daca a parcurs cu atentie comentariu, pentru ca daca la randu-i ar fi
intrebat cate coarne au mai ramas, in urma ridicarii cornului antihrist, raspunsul ar fi
clar : sapte (intrucat trei au fost doborate)! Deci asemanarea este clara! Atunci trebuie sa
intelegem ca la 1798, cand s-a incheiat perioada celor 1260 de ani profetizati, cornul
papal parea ranit de moarte.
Aceasta observatie impune o conluzie logica. Ioan ne raporteaza ca aceasta rana de
moarte "...va fi vindecata. Si tot pamantul se va mira dupa fiara." Noi suntem
indreptatiti, in urma acestei constatari, sa le spunem tuturor oamenilor ca, ii asteapta o
surpriza in viitor. Placuta sau nu, se vor convinge dumnealor. Surpriza este ca ... tineti-va
bine... EVUL MEDIU SE INTOARCE! Este drept, cu unele imbunatatiri. Insa credem
ca nu avem motive sa ne para o surpriza placuta. Evul Mediu nu este catusi de putin o
perioada istorica in care sa-si doreasca cineva sa se reintoarca. Insa din momentul
reinstalarii puterii romano-catolice in fruntea natiunilor, zilele istoriei acestui pamant vor
fi numarate. Nu consideram insa ca democratiile vor avea de suferit in faza initiala. Insa
criza mondiala in care vor intra natiunile, va fi fara precedent. Iar in situatii de criza,
democratia si libertatile cetatenesti sucomba.
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :
Varugam,safacetiunefortdeimaginatiesisaconsideraticaunpartidnazist
intraintrocampanieelectoralaintrotaraculungitraditiidemocratice.Care
credeticavafireactiaelectoratului?Dardacainlocdenazistiarintrain
competitiaelelctoralaradicalidestangacuvederideclaratantipluraliste,care
credeticavafiatitudineaalegatorilorfatadeacestia?Inmodnormaliarsurclasa.
Dece?Pentrucaniciodatanazistilor,neonazistilorsauextremistilordestanganu
leaparutraudeatrocitatilecomise.Dimpotrivaeisefalesccuele.Sichiardaca
leparerau,atitudinealorestedeascuzasideagasiexplicatiipentruceeacesa
intamplat(dreptpentrucaresepoatesubantelegeca,dacadinpunctdevedere
sociopoliticlucrurilearreveniinaceesiparametriipecareiiinvocadreptscuza
pentruaritudinealordintrecut,arprocedainmodasemanator).Imaginea
atrocitatilorcomisesiateroareiprincareauintelessaguverneze,este
indisociabiladedoctrinelelor.Siincazulincarearpreluaputerea,nimeninuar
maiputeagarantademocratia.Maimult,nimeninuargarantaca,incazulincare
comiteundelictdeopinieceofenseazape"MareleFrate",viataaceluiavamaifi
linistita...casaneexprimameufemistic!Aceastaesteatitudineaceamai
sanatoasafatadeantidemocrati,fatadetotalitari!Cumsefaceinsa,cafatade
nazisti,neonazistisiradicaliidestangaatitudineasocietatiiestecorecta,iarfata
deoinstitutie,inspetapapismul,acareiratiunesupremaestedominareatuturor,
prinoricemijloace,segasescatatdemultecuvintedeapreciere?Auuitat
domniilelorcucineaudeaface?Saupoatecaestevorbadeunlantal
slabiciunilor,careaprinspeceimari,deopotrivacuceimici!Poatecaestevorba
deunjocdeinfluientesideinteresemercantile!Poatecaestevorbadeo
"oboseala"ademocratiei,care,conformunuiadintreparintiiconstitutiei
americane,nudureazadecataproximativ200deani;iarprincipalulfactoral
crizeidemcraticearpornideladorintapartidelordeaoferiorelaxarefiscala
contribuabililor,inscopurielectorale,indetrimentulbugetuluistatului,cenuar

puteafacefataunorcrizebrustesiaccentuate.Poatecaesteointelegeretacita
intreceicuraspundere,sprease"spala"uniipealtii(uniidegreselilemai
recente,iaraltiidegreselilemaivechi).
Concluzii etice la capitolul 4
Pe Dumnezeu nu la vazut dintre fii oamenilor decat Domnul nostru Isus Hristos. Nu
avem nici o scuza sa ni-l reprezentam sub forma unei imagini materiale in vre-un fel sau
altul, cu scopul de a o folosi in actul inchinarii. Ceea ce a vazut Daniel nu constituie o
imagine ce trebuie adorata, ci o imagine care transmite un mesaj, care se adreseaza
spiritului critic uman. Este ceva din care noi trebuie sa intelegem ceva, nu care sa ne
intermedieze ritual relatia cu Dumnezeu.
Scopul revelatie divine nu este atingerea unei stari extatice si nici nu are vre-o calitate
mistica intrinseca. Scopul revelatiei este ca cei credinciosi sa cunoasca planul de
mantuire. Drept pentru care Daniel si impreuna cu el si noi, are si avem privilegiul de a
primi lamuriri temeinice. Cei care afirma de pe pozitia de inalte fete bisericesti ca
revelatia profetica este obscura, fie i-si desconspira ignoranta, fie marturisesc indirect ca
Spiritul care le-a insuflat este strain de ei, fie pur si simplu inteleg si se simt amenintati de
mesajul profetiei si nu sunt prea bucurosi de a-l impartasi laicilor.
Exista asa-zisi crestini care inteleg sa actioneze impotriva influientei romanocatolicismului prin metode violente. Ei nu sunt cu nimic mai buni decat institutia care a
macelait pe crestinii autentici de-a lungul timpului, si pe care ei o detesta! Noi intelegem
din acest capitol ca de altfel din intreaga Biblie ca Hristos Insusi este Judecatorul care are
dreptul de a duce la indeplinire sentinta capitala impotriva acestei institutii. El a murit
pentru oamenii care o compun, El depune toate eforturile pentru a-i intoarce de pe drumul
nelegiuirii lor, la fel cum a procedat cu noi toti. Noi suntem fratii lor, cu nimic mai prejos
sau mai presus decat ei. Iar daca noi pretindem ca L-am cunoscut, trebuie sa manifestam
ca fata de orice pacatos, acelasi spirit de rabdare si de lucrare neobosita in folosul
acestora, pe care-l manifesta si Hristos. Noi dezaprobam metodele violente indiferent in
numele carei institutii sau adevar s-ar folosi. Daca noi constatam ca Vaticanul este cornul
antihristic, nu inseamna ca si frati nostrii catolici sunt definitiv pierduti, si ca noi avem un
statut superior lor. Cerul ii asteapta pe catolici la fel ca pe toti crestinii. Dar cerul este ca
arama pentru cei care se vad mai presus de acesta, crezand ca pot hotara ei cine intra in
cer si cine nu.
Aproape toti crestinii cand aud de Judecata divina se ingrozesc. Daca Judecatorul este
chiar Hristos, Domnul lor iubit, care este motivul fricii acestora? Nu in folosul lor sa
nascut El, a trait, a murit, a inviat si sa inaltat la dreapta lui Dumnezeu? Poate ca
atitudinea aceasta izvoraste dintr-un simtamant inconstient ca ceva nu este in regula in
raporturile lor cu Dumnezeu, in ciuda a ceea ce ei afirma. Hristos mai are inca rabdare cu
oricine doreste rezolvarea problemelor sale cu El. Nu stim insa cand aceasta rabdare a Sa
va atinge limita! Mantuirea oricui este in mana lui Hristos. Iar problemele pe care fiecare
om le are in relatia cu El, reprezinta in principiu probleme personale (mai putin
problemele cu caracter etic civil, care sunt si de competenta autoritatii civile). Drept
pentru care rezolvarea acestor probleme au un caracter individual, nemijlocit, si nimeni
nu are licenta de a se interpune intre cei doi, afara de Spiritul Sfant care este una cu

Hristos.
Legile divine sunt DIVINE! Ele sunt expresia a ceea ce este Dumnezeu: iubire. Nu
oamenii sunt chemati sa judece Legea. Dimpotriva Legea este cea care-i judeca ei! Daca
ceva este de schimbat fiindca este nepotrivit, atunci acel lucru nu trebuie cautat in Lege ci
la om, indiferent ce grad bisericesc i sa conferit acestui om de catre alti oameni. NIMENI
NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE!
Viitorul rezerva surprize. Nu insa si celor care au urechea "ciulita" la ceea ce prezinta
revelatia profetica divina. Daca am inteles ca ultimele clipe ale istoriei vor fi cumplite in
plan politico-social, si avem motive sa fim ingrijorati, atunci este momentul sa privim
exemplul Domnului nostru care nu a dat inapoi de la o osanda rusinoasa, pentru a ne
scapa pe noi din ghearele moritii vesnice. Deasemnea, sa urmam exemplul apostolilor si
al crestinilor neinfricati ce i-au urmat. Cei ce se vor pleca pana la pamant in fata lui
Dumnezeu vor sta drept in fata oricaror oameni. Sangele martirilor a fost o marturie
pentru cei ticalosi, ca cele ce afirmau sunt de o importanta care depaseste dreptul lor
legitim la viata. Cand aceasta marturie va deveni de prisos, Hristos Insusi va lua masuri
ca nici sange martirilor sa nu mai curga... ci mumai al tortionarilor.
Concluzii teologice la capitolul 4
Profetia pare un mesaj codificat ale carei intelesuri sunt descifrate doar de cel care este
familiarizat cu revelatia divina in ansamblu si care a facut din Cuvantul lui Dumnezeu
sprijinul si calauza lui. Tot ceea ce ne prezinta Cuvantul lui Dunezeu trebuie luat ca atare
iar cand mesajul devine alegoric, nu trebuie sa ne ingrijoram, intrucat tot in Biblie gasim
raspunsul la ceea ce ne este nelamurit.
Profetia jaloneaza istoria, fara a o predestina in sensul absolut al cuvantului. Nu doar
Dumnezeu este responsabil pentru ca istoria merge intr-un sens sau in altul. Unele lucruri
pur si simplu "trebuiau sa se intample". Insa deasupra haosului furiei dezlantuite pe
marea istoriei natiunilor, Dumnezeu conduce destinul lumii tot atat de sigur, tot atat de
lipsit de graba si de previzibil, cum conduce si astrele pe cer. Dumnezeu va fi in masura
sa demonstreze la sfarsitul istoriei, ca modul cum a gestionat destinul acestei lumi, nu
doar ca nu-l acuza de nedreptate ci va evidentia explicit si stralucit rolul Sau de Salvator
si de Binefacator al neamului omenesc.
Unii crestini considera ca cei credinciosi nu mai sunt judecati. Dar concluzia acestui
studiu este alta: Judecata incepe chiar cu ei! Daca exista dovada ca Harul Domnului,care
a mantuit de pacat, a putut lucra cu eficienta in viata lor, intrucat nu i sau impotrivit, ei
primesc ceea ce li sa pregatit - viata vesnica impreuna cu Hristos, Domnul lor. Daca
dovezile infirma acest lucru, si se constata ca ei sau opus Harului mantuitor in ce priveste
curatarea caracterelor lor de pacat, atunci ei primesc ceea ce a fost pregatit nu oamenilor,
ci Diavolului si ingerilor sai - moartea vesnica. Toti oamenii vor fi judecati in raport cu
adevarul si cu lumina morala la care au putut avea acces. Nimeni nu va fi judecat pentru
ceea ce nu ar fi putut sti.
DANIEL (Una dintre cele 66 de carti ale Bibliei)
CAPITOLUL VIII
Viziunile lui Daniel

1. In anul al treilea al domniei imparatului Belsatar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afara
de cea pe care o avusesem inainte.
2. Cand am avut vedenia aceasta, mi s-a parut ca eram in capitala Susa, in tinutul Elam; si
in timpul vdeniei mele ma aflam langa raul Ulai.
3. Am ridicat ochii, m-am uitat, si iata ca intr-un rau statea un berbece, si avea doua
coarne; coarnele acelea erau inalte, dar unul era mai inalt decat celalat, si cel mai inalt a
crescut cel de pe urma.
4. Am vazut cum berbecele impungea cu coarnele spre apus, spre miazanoapte si spre
miazazi; nici o fiara nu putea sa-i stea impotriva, si numeni nu putea sa scape pe cine-i
cadea in mana; ci el facea ce voia, si a ajuns puternic.
5. Pe cand ma uitam cu bagare de seama, iata ca avenit un tap de la apus, si a cutreiereat
toata fata pamantului, fara sa se atinga de el; tapul acesta avea un corn mare intre ochi.
6. A venit pana la berbecele care avea coarne, si pe care-l vazusem stand in rau, si sa
repezit asupra lui cu toata puterea lui.
7. L-am vazut cum s-a apropiat de berbece, s-a aruncat incruntat asupra lui, a izbit pe
berbece, si i-a frant amandoua coarnele, fara ca berbecele sa i se fi putut impotrivi; l-a
tratit la pamant, la calcat in picioare, si nimeni n-a scapat pe berbece din mana lui.
8. Tapul insa a ajuns foarte puternic; dar cand a fost puternic de tot, i s-a frant cornul cel
mare. In locul lui au crescut patru coarne mari, in cele patru vanturi ale cerurilor.
9. Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a marit nespus de mult spre miazazi,
spre rasarit, si spre tara cea minunata.
10. S-a inaltat pana la ostirea cerurilor, a doborat la pamant o parte din ostirea aceasta si
din stele, si le-a calcat in picioare.
12. Oastea a fost pedepsita din pricina pacatului savarsit impotriva jertfei necurmate;
cornul a aruncat adevarul la pamant, si a izbutit in ce a inceput.
13. Am auzit pe un sfant vorbind; si un alt sfant a intrebat pe celce vorbea: "In cata vreme
se va implini vedenia despre desfiintarea jertfei necurmate si despre uraciunea pustiirii?
Pana cand va fi calcat in picioare sfantul Locas si ostirea?
14. Si el mi-a zis: "Pana vor trece doua mii trei sute de seri si dimineti; apoi sfantul Locas
va fi curatit!"
15. Pe cand eu, Daniel, aveam vedenia aceasta si cautam sa o pricep, iata ca inaintea mea
statea cineva care avea infatisarea ca un om.
16. Si am auzit un glas de om im mijlocul raului Ulai, care a strigat si a zis: "Gavrile
talcuieste-i vedenia aceasta."
17. El a venit apoi in locul in care eram; si la aproprierea lui, m-am inspaimantat, si am
cazut cu fata la pamant. El mi-a zis : "Fi cu luare aminte, fiul omului, caci vedenia
priveste vremea sfarsitului!"
18. Pe cand imi vorbea el, am cazut cu fata la pamant lesinat. El m-a intins, si m-a asezat
iarasi in picioare in locul in care ma aflam.
19. Apoi mi-a zis : "Iata, iti arat ce se va intampla la vremea de apoi a maniei, caci

vedenia aceasta priveste vremea sfarsitului.

20. Berbecele, pe care l-ai vazut cu cele doaua coarne, sunt imparatii Mezilor si ai
Persilor.
21. Tapul insa este imparatia Greciei, si cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintai
imparat.
22. Cele patru coarne care au crescut in locul acestui corn frant, sunt patru imparti , care
se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atata putere.
23. La sfarsitul stapanirii lor, cand pacatosii vor fi umplut masura nelegiuirilor, se va
ridica un imparat fara rusine si viclean.
24. El va fi tare, dar nu prin puterea lui insusi; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti in
tot ce va incepe, va nimici pe cei puternici si chiar pe poporul sfintilor.
25. Din pricina propasirii lui si a izbandirii vicleniilor lui, inima lui i se va inganfa, va
pierde pe multi oameni care traiau linistiti, si se va ridica impotriva Domnului domnilor,
dar va fi zdrobit fara ajutorul vreunei maini omenesti.
26. Iar vedenia cu serile si diminetile, de care a fost vorba, este adevarata. Tu pecetluieste
vedenia aceasta caci este cu privire la niste vremi indepartate."
27. Eu, Daniel, am stat lesinat si bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat, si mi-am vazut
de treburile imparatului. Eram uimit de vedenia aceasta si nimeni nu stia.
Cap.VIII Berbecul, tapul si ograda istoriei

Versetele 1-2
De la cap. 2, vers. 4 si pana la sfarsitul cap. 7, Daniel a scris in limba aramaica.
Aramaica, asa cum am mai spus, era limba de circulatie a Imperiului Babilonian. Probabil
ca Daniel a scris in aceasta limba din mai multe motive. Unul dintre motive este pentru ca
din acel moment (cap. 2, vers. 4) conversatia a inceput in limba oficiala a imperiului.
Altul este ca ceea ce se povesteste pana la sfarsitul cap. 7, sunt experiente ce privesc si pe
oamenii din celelalte natiuni, care ar avea ocazia sa-L cunoasca pe Dumnezeu si puterea
Sa prin aceste relatari in limba pe care o cunosc. Desigur ca aceasta limba era cunoscuta
si de evrei, carora li se adreseaza in mod direct aceasta carte. Insa din cap. 8, Daniel nu
mai simte nevoia sa se adreseze tuturor. Nu inseamna ca ceilalti sunt exclusi, ci ca
experientele relatate de acum inainte vizeaza in mod exclusiv pe poporul lui Dumnezeu.
In nici un capitol al cartii pe care o studiem, autorul nu ne-a lasat in necunostinta de
cauza in ce priveste data la care se petrece actiunea. Chiar daca a trebuit uneori sa

deducem din context timpul aproximativ, am stiut cel putin in vremea carui imparat se
desfasurau evenimetele. Acelasi lucru se poate spune si in privinta locului in care au loc
evenimentele relatate. Nu exista nici un capitol in care Daniel sa faca rabat la aceste
reguli de comunicare.
Astfel, nu toti traducatorii redau la vers.2 intelesul expresiei: mi s-a parut ca eram la
capitala Susa asa cum o gasim in versiunea Cornilescu. De pilda, versiunea engleza a
Bibliei reda cu totul altfel aceasta expresie: Am avut o vedenie si aceasta s-a intamplat
cand eram la Susa care este in provincia Elam; si in timpul vedeniei eram langa raul
Ulai. Cele doua versiuni, desi fac referire al aceleasi locuri, se refera la ele in maniere
total diferite! In timp ce prima introduce un element de ambiguitate (versiunea
Cornilescu) cea de-a doua se refera in mod hotarat ca acelea sunt locurile de desfasurare a
actiunii. Avand in vedere maniera de comunicare cu care Daniel ne-a obisnuit pana acum,
adica sa ne indice fara ambiguitate in spatiul si timpul actiunii narate, suntem indreptatiti
sa gandim ca, versunea Cornilescu nu reda in modul cel mai fericit ceea ce textul original
intentiona sa ne comunice. De aceea inclinam a-i da dreptate versiunii engleze si a ignora
intelesul pe care versiunea Cornilescu incearca sa-l dea textului. Stim din cap. 5 ca Daniel
se afla in provincia Elam, pe timpul imparatului Belsatar, coregentul lui Nabonid. Aceasta
pentru ca Belsatar (desi Nabonid este posibil sa o fi facut!) atunci cand a luat tronul, a
remaniat complet aparatul admnistrativ, iar Daniel a pierdut postul de inalt demnitar al
castei inteleptilor haldei si de mare sfetnic al imparatului. Armata babiloniana s-a retras
din Elam sub loviturile medo-persane si impreuna cu aceasta, intreg aparatul
administrativ al imperiului, in care era si Daniel. Provincia Elam s-a aliat cu cotropitorii
si au pornit contra fostilor ocupanti. Este tulburator faptul ca profetul Isaia (cap. 21, vers.
2) si profetul Ieremia (cap. 49, vers. 39) au prevazut cum Elamul va participa la asedierea
Babilonului si cum aceasta provincie isi va recapata libertatile. Daniel este acela care a
asezat acest capitol dupa cel in care este relatata aparitia din valuri a celor patru fiare, si
el este cel care a specificat ca aceasta viziune este afara de cea pe care am avut-o
inainte . In relatarea dinainte, este aratat clar ca, actiunea se petrece in anul intai al
imparatului Belsatar , iar in capitolul pe care-l studiem acum, aflam locul in care se afla
Daniel. Observam astfel ca Daniel nu face nici de data aceasta rabat la una dintre regulie
de baza ale comunicarii eficiente si anume proximitatea spatio-temporara a relatarii.
Versetele 3-12
Desi atunci cand am comentat cap. 2 si cap. 7, am reusit sa indentificam cu precizie
numele imperiilor care s-au succedat odata cu Babilonul, nu acelasi lucru il putea spune
Daniel. El stia doar numarul de imparatii ce vor succeda Babilonul si principalele
caracteristici ale acestora, dar nu si numele sub care ele urmau a fi cunoscute! El nu avea
de unde sa stie de Medo-Persia, Grecia si Roma, ca fiind statele care vor domina succesiv
lumea in care va trai poporul lui Dumnezeu. Deci suntem indreptatiti sa credem ca la data
la care se afla (cu putin timp inainte de invazia medo-persana) Daniel putea, doar intui ca
Medo-Persia este cea care va succeda Babilonului, dar ca nu putea avea o certitudine
absoluta a acestui lucru. Putem considera ca Daniel era sub impresia viziuni dinainte.
Imaginile care i se infatisau erau pline de dinamism, de forta si de violenta. El vede un
berbece zdravan, cu niste coarne nefiresc de inalte dar si de inegale. Dar ce puteau sa
semnifice? Acest berbece facea ordine printre fiarele pamantului. Dar de ce oare a
fost ales un animal domestic pentru a arata ferocitatea? Nu putea fi aleasa o salbaticiune?
Din relatare, ne putem da seama de spiritul de observatie ascutit al lui Daniel. El a

remarcat niste detalii deosebit de relevante, pe care ulterior le-a consemnat: Am vazut
cum berbecele impungea cu coarnele spre apus, spre miaza-noapte si spre miazazi Acest mod de a privi simbolurile profetiei, trebuie sa caracterizeze pe fiecare
cercetator al profetiilor. Ce pacat insa ca, prea multi dintre cei ce o cerceteaza par mai
degraba a ignora aceste detalii, in loc de a le trata cu atentie si discernamant. Dar Daniel
consemneaza si aspecte de baza pentru intelegerea simbolului folosit de inspiratie, cum ar
fi faptul ca : a ajuns puternic. De ce este un aspect de baza? Intrucat puternic se va
transforma la celalalt animal in foarte puternic , iar in ultima instanta sa devina:
nespus de mult (referindu-se la expansiunea ultimului corn). Daniel stia din viziunea
precedenta ca, atunci cand vede animale violente folosite ca simboluri profetice (mai ales
cand acestea au coarne) trebuie sa se gandeasca la imperii razboinice. Daniel a remarcat
ca berbecele actionase in spre partea de nord, in sud si in vest, atunci cand a ajuns
puternic. Mai cu seama este detaliul care-l surprinde si anume ca : nimeni nu putea sa
scape pe cine-i cadea in mana ii arata fara echivoc caracterul razboinic al
animalului. ma uitam cu bagare de seama indica modul in care Daniel trata ceea
ce i se prezenta. Acesta trebuie sa fie si modul in care noi trebuie sa tratam subiectele
profetiei, altfel nu ne foloseste la nimic faptul ca parcurgem aceasta carte inspirata! In
cartea Exod cap.3. vers.3, citim ca Moise, vazand ceva care era deosebit de captivant ca
manifestare, s-a oprit din problemele pe care le avea si, in loc sa-si vada de drum, a spus:
Am sa ma intorc sa vad ce este aceasta vedenie minunata, si pentru ce nu se mistuie
rugul." Ce pacat ca astazi sunt tot mai putini aceia, care se opresc din afacerile si placerile
lor spre a cerceta temele pe care le supune Dumnezeu atentiei omului!
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :
Dintre cei care mai citesc Biblia, destul de multi trec o data cu lectura prin aceasta
carte ((Daniel), sau prin alte carti biblice cu caracter profetic si se asteapta ca ele sa
fie foarte usor de inteles. Dar sunt repede descurajati cand nu au inteles de la prima
lectura a textului ceea ce inspiratia doreste sa transmita. Ei nu inteleg de ce alte
carti biblice sunt mai usor de inteles, iar cele cu caracter profetic nu. Acesta este
un indiciu al modului uman de perceptie a scrierilor inspirate, nu numai pentru
pasajele greu de inteles ale Bibliei, ci si pentru cele care par mai usoare intelegerii.
De fapt, cei mai multi cititori doar isi inchipuie ca au inteles de la prima lectura
unele dintre lucruile ce se prezinta pe paginile Scripturii. Insa, daca ar fi supusi
unui test mai serios, destul de multi ar descoperi lacune dureros de grave. Nu era
oare prezentat in Scriptura faptul ca Hristosul avea sa patimeasca? Desi Domnul
Isus a insitat asupra acestui adevar inainte ca sa se produca crucificarea Sa, ucenicii
Domnului Hristos nu au inteles ca acest lucru chiar avea sa se intample! Ei au fost
deosebit de surprinsi de acest eveniment iar credinta lor a fost aspru incercata. Cel
care a inspirat pe autorii scrierilor sfinte, stie cat de superficiala este mintea umana,
de aceea, in mila Sa, a pregatit cu ajutorul acestor simboluri ale profetiei, un
exercitiu de concentrare si distributivitate a atentiei, care ne va fi folositor nu doar
in cazul acestei carti, ci in studiul tuturor in tututor cartilor biblice. Ar trebui sa-I
multumim pentru aceasta experienta care releva exigenta lui Dumnezeu si
standardul la care trebuie luat in considerare cuvantul inspirat!
iata ca a venit un tap de la apus. Asa cum am spus, berbecul avea trei directii clare in

care lovea si pe care Daniel le-a remarcat. Una dintre acestea era apusul. De aici vine
tapul. Cei care cunosc animalele domestice stiu ca berbecul si tapul au psihologii
asemanatoare dar au, aproape intotdeauna, talii diferite. Din aceasta cauza, nu totdeauna
tapii ar reusi sa infranga berbecii intr-o eventuala incaierare si aceasta pentru ca, talia mai
mare a berbecilor ii avantajaza. Tapii, care nu sunt foarte corpolenti, sunt insa vanjosi si
rapace. Nu sunt pasionat de lupte intre animale, insa cred ca aparitia tapului in scena
viziunii, a fost destul de spectaculara si plina de tensiune. Aproape ca se ghicea ceea ce
va urma. Dar intrebarea era: va scapa tapul din incaierare?
a cutreierat toata fata pamantului, fara sa se atinga de el Citind fara se se
atinga de el in versiunea Cornilescu, suntem tentati sa credem ca aceasta ar putea
insemna si ca nu s-a atins de berbece, expresia parand ca se refera la tensiunea care s-a
creat intre tap si berbece. Versiunea engleza a Bibliei este insa mai explicita. Ea reda
astfel: a cutreierat toata fata pamantului fara sa se atinga de pamant Din aceasta
se intelege cu totul altceva si anume ca: viteza de croaziera a tapului era atat de mare,
ca nu se atingea de pamant! In acest caz, ne reamintim de aripile animalelor din viziunea
precedenta. Una din fiare avea chiar patru aripi. Este posibil ca Daniel sa se fi intrebat
daca nu cumva este vre-o legatura intre leopardul cu patru aripi din viziunea anterioara si
tapul zburator pe care acum il observa
. avea un corn mare intre ochi. Acesta este unul dintre acele detalii peste care se trece
foarte rapid, fara a fi considerat la intreaga lui semnificatie. Dar, in afara de faptul ca
acest tap, practic zbura (nu atingea pamantul) mai exista o caracteristica care il facea
imposibil de confundat, anume cornul acesta mare dintre ochii lui. Era ceva imposibil de
trecut cu vederea! Totusi, acest detaliu este uneori nebagat in seama. Vom vedea insa cat
este de important acest corn atunci cand, impreuna cu Daniel, vom primi de la Gabriel
explicatia simbolurilor din viziune.
s-a repezit asupra lui cu toata puterea lui. Iata ca ceea ce parea inevitabil s-a
produs! Desi a trecut o perioada, aceasta confruntare nu mai putea astepta. Ineresant ca,
nu berbecele este cel care are initiativa luptei, desi parea in avantaj, ci tapul. i-a frant
amandoua coarnele nimeni n-a scapat pe berbece din mana lui. Incaierarea a fost
deosebit de sangeroasa si la cota maxima de violenta. Berbecele cel mare a fost total
incapabil sa-I faca fata tapului zburator. De cata ferocitate si vigoare a putut sa dea
dovada acest tap care, in ciuda taliei lui mai mici, a fost in stare de asa o isprava!
foarte puternic Expresia arata ca a ajuns mai puternic decat a reusit berbecele sa
ajunga (caci despre berbece s-a spus ca a ajuns doar puternic, dar nu foarte).
puternic de tot Aproape nici nu este de mirare ca-l vedem in culmea gloriei pe
acest tap, dupa ceea ce a fost in stare sa faca. Aceasta expresie indica faptul ca, atunci
cand se afla in plina ascensiune si glorie adica, atunci cand nu exista nici un motiv de
cadere, i s-a frant cornul cel mare. Poate ca acesta este una dintre paradoxurile detaliilor
stranii si socante ale acestei viziuni. Este atat de putin previzibil ceea ce s-a intamplat,
incat ne produce nedumerire: ce s-a intamplat de au luat lucrurile o asemenea
intorsatura?
In locul lui au crescut patru coarne mari, in cele patru vanturi ale cerurilor. Din
acest moment Daniel isi focalizeaza atentia asupra fruntii tapului. Ceea ce se petrece aici
ii aduce aminte de de viziunea precedenta, de acea fiara indescriptibila si de increngatura

ei de coarne. Acest numar de patru ii poate aduce aminte de cele patru capete ale
pardosului inaripat cu doua perechi de aripi. Lucrurile par a se lega oarecum! Dar stati
putin, ce se intampla? Dintr-unul din ele a crescut un corn mic Dar acest simbol ii
este prea bine cunoscut! Nu mai incape nici o indoiala ca cele doua viziuni inseamna
practic acelasi lucru, cornul acesta mic este dovada! Stia Daniel ce necazuri va aduce
acest corn poporului lui Dumnezeu: s-a marit nespus de mult spre miaza-zi, spre
rasarit, spre tara cea minunata. S-a inaltat pana la ostirea cerurilor, a doborat la
pamant o parte din ostirea aceasta si din stele, si le-a calcat in picioare. S-a inaltat
pana la capetenia ostirii, i-a smuls jertfa necurmata si i-a surpat locul locasului sau
cel sfant cornul a aruncat adevarul la pamant, si a izbutit in ce a inceput. Acesta
este infricosatorul corn mic pe care l-a mai vazut Daniel in viziunea precedenta si care va
duce o lupta atat de teribila impotriva poporului lui Dumnezeu! Asemanarile sunt
izbitoare cu cele relate in capitolul precedent: un alt corn mic a iesit din mijlocul
lor avea o infatisare mai mare decat celelalte coarnese va incumeta sa schimbe
vremurile si legeama uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe care le
rostea cornul acelacornul acesta a facut razboi sfintilor, si i-a biruit... Din acest
moment Daniel putea fi sigur ca cele doua viziuni privesc amandoua acelasi subiect.
Versetele 13-14
Pana vor trece doua mii trei sute de seri si dimineti; apoi, sfantul locas va fi curatit!
Septuagintei editata de Vatican este trecut 2400 de zile. Iata ce scrie S.P. Tregelles
privitor la aceasta problema : Unii scriitori care trateaza profetiile au adoptat in
explicatiile si interpretarile lor cu privire la aceasta viziune, traducerea 2400 zile. In
sustinerea acestui punct de vedere ei se refera la copiile tiparite ale traducerii
Septuagintei. In aceasta carte, totusi traducerea lui Theodotion a inlocuit mult timp
Septuaginta autentica; si mai mult, desi expresia 2400 zile se gaseste in mod obisnuit in
exemplarele tiparite in greaca aceasta este o simpla gresala facuta la tiparirea editiei de
la Vatican din anul 1586 care s-a perpetuat ulterior. Eu am vazut (in 1845 n.n.) acest
pasaj in manuscrisul Vaticanului pe care editiile romane marturisesc ca il urmeaza si el
este exact ca si textul evreiesc (2300 zile n.n.); si la fel se gaseste in cartea lui Daniel din
Septuaginta autentica. (Comentarii asupra viziunii profetice din cartea lui Daniel p. 89)
Editia greaca a Bibliei care este folosita in mod obisnuit, asa cum afirma Prideaux si
Horne, este folosita, nu dupa cea a Septuagintei, ci dupa cea a lui Teodotion care a fost
facuta aproximativ pe la sfarsitul sec. II. Exista trei editii principale (standard n.n.) ale
Septuagintei, toate continand traducerea cartii lui Daniel facuta de Theodotion, si anume
cea Complutensiana publicata in 1514; cea Aldina in 1518 si cea a Vaticanului in 1587,
dupa care s-au tradus ultimile editii engleze ale Septuagintei; la acestea trei noi putem
adauga pe a patra, cea Alexandrina publicata intre 1707 si 1772 care contine atat textul
grecesc a lui Theodotion cat si cel al Septuagintei. Din toate aceste sase editii numai cea
a Vaticanului traduce acest verset cu 2400 zile, toate celelalte fiind in concordanta cu
textul ebraic si cu Biblia engleza.
Mai mult chiar, insusi manuscrisul de la Vatican contine 2300 zile si nu 2400 si de
aceea este indiscutabil ca numarul 2400 nu este altceva decat o gresala de tipar
("Dialoguri asupra profetiilor" vol. I, p. 326-327). Aceste doua versete sunt punctul de
maxim interes pentru Biserica lui Dumnezeu. Punctul acesta de interes maxim din partea
Bisericii este determinat de lungimea timpului de mentinere a puterilor prezentate

anterior care vor asupri poporul lui Dumnezeu si de faptul ca biserica este constransa
astfel sa se intereseze de sfantul locas (sanctuarul). Informatiile ce se desprind din
studiul acestor versete sunt de o importanta covarsitoare pentru oamenii lui Dumnezeu de
astazi. Informatiile ne sunt furnizate sub forma unui dialog intre doua persoane numite de
Daniel sfinte. Acest gen de personaje sunt similare cu personajul de la care a solicitat
Daniel lamuriri temeinice in viziunea din capitolul precedent. Ceea ce spune acum
primul sfant nu ne este relatat, probabil pentru ca nici nu era foarte important. Cea de-a
doua fiinta pune o intrebare care focalizeaza acest subiect arzator, pe care Biserica trebuie
sa-l aiba in atentie cu deosebita patrundere. Faptul ca a existat o intrebare care nu a pus-o
Daniel si care a primit raspuns, arata ca el nu avea cum sa intuiasca ca este necesara o
asemenea explicatie, asa incat sa puna el insusi intrebarea (cum a facut in viziunea
precedenta). Importanta acestui aspect vibreaza de semnificatii. Intelepciunea lui Daniel
era proverbiala. El este pomenit si de alti profeti care i-au fost contemporani si este dat ca
exemplu de intelepciune si neprihanire. Profetul Ezechiel s-a adresat imparatului Tirului
cu cuvintele: Iata ca esti mai intelept decat Daniel, nici o taina nu este ascunsa de
tine (cartea profetului Ezechiel cap. 28, vers. 3). De aceea suntem condusi sa
intelegem o alta idee, anume ca este aratata importanta si rangul subiectului tratat: Ci
cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre
si gandurile Mele fata de gandurile voastre (cartea profetului Isaia cap. 55, vers.9).
Exista lucruri la care Biserica nu numai ca nu are acces fara revelatie, dar care, chiar
descoperite de Duhul Sfant, au nevoie de minti si inimi transformate, de experiente
profunde cu Dumnezeu si de temeinice explicatii pentru a fi asimilate si utilizate. Asa se
face ca, desi Daniel era numit om preaiubit si scump de catre cer, desi intelepciunea sa
era proverbiala, cu toate acestea, subiectul prezentat in vers. 13 si 14 a scapat intuitiei
sale. Din aceasta cauza intrebarea a fost pusa, in aceasta viziune, de altcineva. Acest lucru
ar trebui sa umileasca Biserica, sa-i arate limitele si nevoia disperata de a avea parte de o
calauzire cereasca calificata si de o orientare pe cararea care duce catre cer din partea
Cuiva a carui intelepciune este infinita. Ce anume este Sfantul Locas (Sanctuarul)?
Ce presupune curatirea acestuia? Este aceasta actiune de curatare un eveniment
atat de important incat sa fie pus in legatura cu perioada de necaz a Bisericii?
Asa cum am mai spus, toti locuitorii pamantului au un interes personal legat de acest
eveniment solemn. Faptul ca doar Biserica (intelegand prin aceasta doar o mica grupa de
oameni) manifesta interes pentu acest eveniment nu inseamna ca acest lucru o priveste
doar pe ea. De-a lungul timpului s-au emis mai multe puncte de vedere cu privire la ceea
ce reprezinta Sanctuarul in aceast context:
Pamantul;
Tara Canaanului;
Biserica;
Sfantul Locas (Sanctuarul) din Cer
Care dintre aceste puncte de vedere este cel corect, va decide Biblia. Haideti sa le luam
pe rand.
1. Pamantul - sfantul locas.
In Biblie termenul Sfantul Locas este intalnit de 144 ori (Sanctuar in versiunea
engleza). Definitia lexicografilor si utilizarea acestui termen in Biblie desemneaza un loc

sfant sau sfintit, un loc de locuit pentru Cel Prea Inalt. Daca pamantul ar fi Sanctuarul ar
trebui sa corespunda acestei definitii. Cu toate acestea Dumnezeu numeste in Scriptura
doar acel loc de pe pamant, acel edificiu, sau acel teritoriul, in care se manifesta prezenta
Sa in acel moment (de exemplu cartea Exod cap. 3, vers.5) dar nicaieri nu este vorba de
intreg pamantul; in nici un caz in conditiile marii controverse intre Hristos si Satana. In
Biblie locasul Sau cel sfant este mai degraba vazut a fi in cer (cartea Deuteronom
cap.26, vers. 15). Pamantul nu se deosebeste de alte lumi decat prin faptul ca este o
planeta populata cu fiinte rasculate impotriva lui Dumnezeu, desfigurata, ofilita si ranita
de ticalosii.
Cei care erau de aceasta parere citau doar un singur text din Biblie, ce parea ca face
referire la pamant ca fiind Sfantul Locas al lui Dumnezeu: Slava Libanului va veni la
tine, chiparosul, ulmul si merisorul (cimisirul), cu totii laolalta, ca sa impodobeasca
locul sfantului Meu locas, caci Eu voi proslavi locul unde se odihnesc picioarele Mele.
(Psalmul 60, vers. 13). Insa daca se face o exegeza mai serioasa a psalmului, se
concluzioneaza ca nu despre intreg pamantul este vorba aici. Daca privim, de pilda vers.
2 al acestui psalm aflam ca: iata, intunericul acopere pamantul, si negura mare
popoarele, dar peste tine rasare Domnul, si slava Lui se arata peste tine. Observam ca
pamantul este de fapt acoperit de intuneric, in timp ce slava impodobeste sfantul Sau
locas (vers. 13). Vers. 14 declara: te vor numi Cetatea Domnului, Sionul Sfntului lui
Israel aratand fara echivoc faptul ca nu la pamant se refera fagaduinta din vers. 13, ci la
templul din Ierusalim.
Insa Ierusalimul de pe acest pamant nu s-a aratat vrednic de aceasta cinste, asa incat
fagaduinta urmeaza sa se implineasca pentru acel oras: din cer de la Dumnezeu,
cetatea sfanta, noul IerusalimIata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei,
si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu insusi va fi cu ei. (cartea Apocalipsa cap. 21, vers.
2 3).
Acest lucru arata despre pamant ca in viitor va fi reinnoit si ca aici va fi locul in care va fi
amplasata cetatea care n-are trebuinta nici de soare, nici de luna, ca s-o lumineze; caci
o lumineaza slava lui Dumnezeu, si faclia ei este Mielul. Si ca: In cetate n-am vazut
nici un Templu; pentru ca Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca si Mielul, sunt
Templul ei. (cartea Apocalipsa cap. 21, vers. 22 23). Concluzionam ca ideea conform
careia pamantul ar fi Sfantul Locas este straina de Scriptura.
Pamantul este intr-adevar murdarit si trebuie curatat prin foc de catre Dumnezeu. Dar, asa
cum vom vedea, la curatirea Locului Sfant (Sanctuarului) agentul de curatire nu este
focul ci sangele lui Hristos.
2. Tara Canaanului - sfantul locas .
Pentru aceasta idee, sustinerea Biblica pare mai temeinica. Cei care sustin aceasta parere
se bazeaza pe exclamatia lui Moise din cartea Exodului cap. 15, vers. 17: Tu ii vei aduce
s-i vei aseza pe muntele mostenirii Tale, in locul pe care Ti l-ai pregatit ca locas,
Doamne, la Templul, pe care manile Tale l-au intemeiat, Doamne!. Interesant este sa
urmariti trimiterea biblica: Psalmul 78, vers. 54: Cum i-a adus spre hotarul Lui cel
sfant, spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l-a castigat. Versiunea engleza reda
hotarul Sanctuarului Sau. Oricum este scoasa in evidenta ideea de hotar a ceva ce
este sfant. Dar daca acesta este hotarul, atunci care este, propriu-zis, Locasul Sau

Sfant? Versetul 69 al aceluiasi psalm precizeaza ce este cu Sanctuarul : Si-a zidit sfantul
locas ca cerurile de inalt si tare ca pamantul, pe care l-a intemeiat pe veci, aratand prin
aceasta ca acest locas sfant a fost zidit ulterior intrarii in Canaan.
Putem sa consideram ca exclamatia lui Moise a avut un caracter profetic si ca a vizat un
proiect divin care urma sa devina realitate pe muntele Sionului. Desi proiectul unei
cladiri-templu (care a fost de doua ori distrus) a fost pus in aplicare de catre Solomon si
ulterior de Neemia, Dumnezeu avea in vedere un alt Templu care, chiar daca "stricai
Templul acesta n trei zile l voi ridica El le vorbea despre Templul trupului Su."
(Evanghelia dupa Ioan cap. 2, vers. 19; 21). Acolo, in Sion, adevaratul Templul si
adevaratul Miel de jertfa, Domnul nostru Isus Hristos, a adus la indeplinire proiectul lui
Dumnezeu de rascumparare a neamului omenesc. Dumnezeu era in Hristos, impacand
lumea cu sine (epistola a doua a lui Pavel catre Corinteni cap. 5, vers. 19).
Apoi Hristos sa ridicat la cer. Inainte de a fi executat de catre vrasmasii Evangheliei,
diaconul Stefan, plin de Duhul Sfant, si-a pironit ochii spre cer, a vazut slava lui
Dumnezeu, si pe Isus stnd n picioare la dreapta lui Dumnezeu (cartea Faptele
Apostolilor cap7, vers. 55). Astfel, la fel cum am constatat mai devreme, putem vorbi de
un Templul acolo unde este Dumnezeu si Mielul (vezi cartea Apocalipsa cap. 21, vers.
23).
Cu siguranta, putem vorbi de o prezenta divina in perioada in care era templul de la
Ierusalim. Atunci ce fel de templu va fi curatit? Domnul nostru a spus referitor la templul
din Ierusalim: Adevarat va spun ca nu va ramane aici piatra pe piatra, care sa nu fie
daramata." (Evanghelia lui Matei, cap. 24, vers. 2). Ramane atunci intrebarea unde este
acest loc sfant (sanctuar) care va fi curatit? Nu este pe pamant si nici in Canaan.
3. Biserica sfantul locas.
Cei care au fundamentat aceasta idee a Bisericii Templu si-au construit, initial,
sustinerea pe textul din Psalmul 144, vers. 1 2: Cand a iesit Israel din Egipt, cand a
plecat casa lui Iacov la un popor strain, Iuda a ajuns locasul Lui cel sfant, si Israel
stapanirea Lui. Problema este ca daca luam acest text strict literal nu se poate dovedi
decat ca locasul Sau cel sfant se limiteaza doar la una din cele 12 semintii ale lui Israel.
Altfel spus, doar o parte a Bisericii lui Dumnezeu din acea vreme ar fi fost locasul Sau
cel sfant. Revenind la Psalmul 78, vers. 68 69 aflam ca Domnul: a ales semintia lui
Iuda, muntele Sionului, pe care-l iubeste. Si-a zidit sfantul locas ca cerurile de inalt si
tare ca pamantul, pe care l-a intemeiat pe veci.
Insa nu avem incotro si trebuie sa revenim la rationamentele anterioare: Ce s-a ales de
templul pe care l-au zidit oamenii? Domnul Isus a profetizat, si ce a spus a luat fiinta: nu
a mai ramas piatra peste piatra din acesta! Atunci este legitim sa ne intrebam daca acest
sfant locas inalt ca cerurile si tare si ca pamantul este chiar templul construit de regele
Solomon respectiv guvernatorul Neemia (care in prezent este o ruina) sau este vorba de
cu totul alt Templu, care are legatura cu semintia lui Iuda si a carui natura este vesnica?
Fara nici o indoiala aici este vorba de Hristos ca adevarat Templu, Cel care a iesit din
Iuda, din familia lui David si care mijlocesteste pururea pentru noi.
Desigur, ulterior, au existat unii care, intr-un fel au preluat ideea ca Biserica este parte
integranta a Sfantul Locas ce trebuie curatit (de pacat prin sangele lui Hristos), au ignorat
versetul de baza al pionierilor ideii Bisericii - Templu (cartea Exodului cap. 15, vers. 17)

si l-au intemeiat pe baze scripturistice. Ei au parasit in totalitate intentia polemicista a

pionierilor ideii Bisericii-Templu si au inceput sa priveasca cu mai multa acuitate esenta
adevaratului Templu. Ei au construit pe acele afirmatii din Scriptura care afirmau ca
Hristos este Tempul si tot El este capul Bisericii, in vreme ce aceasta Biserica este trupul
Domnului. Au inteles ca este necesara o lucrare speciala de curatire a Bisericii ca trup al
Sau inaintea revenirii Sale, si ca aceasta profetie vizeaza tocmai data la care incepe
aceasta operatiune finala a planului de mantuire.
Ideea centrala in acest caz ramane tot aceea ca Hristos este Templu si legat de El este
Biserica! Deci nu seamana deloc cu ceea ce intentionau in prima instanta sa afirme
pionierii ideii Bisericii Templu. Ca atare, cei care afirma astazi ca Biserica este cea
care urmeaza a fi curatita de pacat inainte de revenirea lui Hristos, nu pot fi asimilati cu
cei care afirmau odata ideea Bisericii Templu, pentru simplul motiv ca punctele lor de
plecare si tintele lor sunt total diferite.
Insa unii sustinatori ai ideii curatiiri Bisericii de pacat nu au pastrat diferentierea
sensibila intre Biserica si Sfantul Locas. Acestia ajuns pana acolo incat sa nu mai
gaseasca rostul unui Sanctuar in care Marele nostru Preot sa desfasoare lucrarea Sa de
mijlocire. Ei contesta intr-un fel indirect, existenta unui asemenea loc in cer, in ciuda
afirmatiilor transante si repetate ale Scripturii. Ei abuzeaza de afirmatia Domnului ca El
este Templul care va fi refacut in trei zile si de afirmatia apostolului Ioan din cartea
Apocalipsa ca, Mielul este Templul cetatii noului Ierusalim. Ei nu doresc sa ia in
considerare afirmatiile apostolului Pavel din epistola catre Evrei cu privire la faptul ca,
evreii au construit cortul-templu dupa un prototip existent in cer, care a fost ridicat nu de
om ci de Domnul si in care slujeste ca Mare Preot Domnul Isus.
Daca Biserica este tot una cu sfantul Locas, atunci afirmatia versetului 13 din capitolul 8
al cartii lui Daniel, nu si-ar mai avea sensul, pentru ca ea face o enumerare (deci o
diferentiere): Pana cad va fi calcat in picioare sfantul Locas si ostirea?" Unde ostirea
este termenul biblic folosit pentru poporul lui Dumnezeu. Acest amanunt este, in fond,
principala problema a teoriei Bisericii Templu. In concluzie, suntem indreptatiti sa
ignoram teoria Bisericii-Templu si sa o consideram ca nenefondata scripturistic
temeinic.
4. Sfantul Locas (Sanctuarul) din cer.
Odata ce am respins cele trei pareri de mai sus, tot ce avem de facut este sa investigam
temeinicia si implicatiile acestei ultime pozitii teologice. Acest punct de vedere se
bazeaza pe una dintre cele mai fascinante si mai solemne declaratii ale Scripturii:
Punctul cel mai insemnat al celor spuse este ca avem un Mare Preot, care S-a asezat la
dreapta scaunului de domnie al Maririi, in ceruri, ca slujitor al Locului preasfant si al
adevaratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. (Epistola catre Evrei
cap. 8, vers. 1 - 2). Dar care este temeiul afirmatiei pe care o face apostolul Pavel atunci
cand proclama existenta unui Templu ceresc? Caci Hristos n-a intrat intr-un locas de
inchinare facut de mana omeneasca, dupa chipul adevaratului locas de inchinare, ci a
intrat chiar in cer, ca sa Se infatiseze acum, pentru noi, inaintea lui Dumnezeu.
(Epistola catre Evrei cap. 9, vers. 24).
Ceea ce doreste sa ne transmita apostolul Pavel in acest ultim verset citat, este ca acel
cort, din timpul exodului evreilor din Egipt in Canaan si templul construit si reconstruit in

Ierusalim sunt facute dupa: dupa chipul adevaratului locas. Apostolul se refera la acel
verset din cartea Exod in care, Dumnezeu ii poruncestelui Moise: Vezi sa faci dupa
chipul care ti s-a aratat pe munte. (cartea Exod cap. 25, vers.40; Epistola catre Evrei
cap. 8, vers. 5) atunci cand se refera la constructia si detaliile constructive ale cortului de
inchinare.
Ce insemna pentru Daniel sfantul locas?
Mai intai trebuie spus ca, inca de cand i-a scos Dumnezeu din Egipt pe evrei, a inceput sa
se vorbeasca despre un locas sfant (cartea Exod cap. 15, vers. 13; 17), pentru ca mai
apoi insusi Dumnezeu sa se pronunte clar cu privire la construirea de catre evrei a unui
locas sfant, pentru ca Dumnezeu sa locuiasca in mijlocul lor. Acesta este scopul pentru
care a fost dat ordinul de constructie a acestui cort-templu, ca Dumnezeu sa fie cat mai
aproape de poporul Sau.
Atunci cand erau la Sinai, si cand Dumnezeu le-a vorbit, erau atat de ingroziti, incat au
cerut ca altcineva sa intermedieze comunicarea dintre Dumnezeu si ei: Tot poporul
auzea tunetele si sunetul trambitei si vedea flacarile muntelui, care fumega; la privelistea
aceasta, poporul tremura, si statea in departare. Ei au zis lui Moise: "Vorbeste-ne tu
insuti, si te vom asculta: dar sa nu ne mai vorbeasca Dumnezeu, ca sa nu murim."
(cartea Exod cap. 20, vers. 18-19). Dumnezeu insa dorea ca sa fie in mijlocul lor, iar
cortul-templu oferea aceasta posibilitate, fara a-i stingheri.
Aceasta este totodata si o explicatie a aparentei disparitii a lui Dumnezeu din raza
noastra perceptiva. El nu doreste sa fie separat de noi, dar, nici nu doreste sa ne forteze
sa-L acceptam in viata noastra si in inima noastra, prin puternica Lui prezenta. Insa,
Duhul Sau ne atrage cu putere si se lupta pentru suprematia lui Dumnezeu si a
principiilor Sale in forul constintei, mintii si al afectivitatii noastre. Daca ne lasam
cuceriti, viata noastra ia o intorsatura dramatica si plina de vitalitate. Consecinta acestei
intoarceri, este refacerea caracterului nostru de catre Dumnezeu dupa modelul lui Isus
Hristos, salvarea noastra si reintegrarea in armonia primordiala a lumii, asa cum a creat-o
Dumnezeu. Dumnezeu nu doreste sa forteze alegerea cuiva ca sa-L accepte. Omul poate
abuza de acest fapt, consecinta acestui lucru putand duce la un singur deznodamant:
nenorocirea omului in cauza.
Revenind la sfantul locas, trebuie spus ca Dumnezeu a dat ordine cu privire la toate
amanuntele constructive si la toate detaliile obiectelor si ceremoniilor ce urmau sa aiba
loc in, si legat de acest cort-templu. Au fost alesi oameni priceputi si au inceput lucrarile.
Materialele de constructie, obiectele si materialele pentru vesmintele de cult au fost
donate de catre evrei. Este interesant ce comunica Scriptura, anume ca evreii, au fost atat
de entuziasmati de acest proiect, incat nu mai conteneau aducand daruri. A trebuit sa fie
dat un ordin special pentru ca ei sa se opreasca. (cartea Exod cap. 36, vers. 6). Lucrarile
au fost incheiate si toate materialele au fost depuse la picioarele lui Moise. Acesta a
cercetat totul si a constatat ca, in ansamblu lucrarea era in conformitate cu modelul
prezentat de Dumnezeu pe munte.
Moise a primit instructiuni privitoare la ziua in care sa monteze cortul-templu, si mai ales
ordinea in care sa aseze obiectele ce erau in el. Este important sa consemnam ca, in
cortul-templu gata ridicat, mai intai de orice, se depozita chivotul marturiei. Acest chivot
avea drept scop, asa cum ii era si numele, sa fie o marturie despre faptul ca Dumnezeu a

dat Legea morala, ca a hranit pe evrei, si tot El a consacrat ca preoti pe tribul Levitilor (in
frunte cu Aaron, a carui toiag a inverzit in semn de alegere divina fara nici un echivoc).
Legile ceremoniale si legatura acestora cu cortul-templu.
Dar acest cort-templu nu era o piesa decorativa. Intreg sancuarul forfotea de activitate.
Chiar si noaptea era cineva care veghea, conform legii, pentru a nu se stinge focul de pe
altar, care a fost aprins de insusi Domnul. Inainte de ridicarea acestui cort-templu,
Dumnezeu a dat legi privitoare la activitatile si sarbatorile ceremoniale care sa aiba loc la,
si in legatura cu, cortul-templu. Legile ceremoniale formau un ansamblu bine articulat si
toate aveau legatura cu acest cort-templu. Elementul de baza a legii ceremoniale era
jertfirea animalelor, ori de tamaie, sau de hrana si bautura, pentru iertarea pacatelor (ori
pentru consacarare). Legatura dintre jertfa si pacat era inseparabila si avea ca scop sa-I
constientizeze pe om ca, fara varsare de sange, nu se poate concepe nimic in relatia dintre
Dumnezeu si el, iar pedeapsa omului ar fi inerenta.
Ne putem intreba de ce a dat Dumnezeu aceste legi? Aceste legi, trebuie sa recunoastem,
afectau serios economia israelitilor. Numai pentu stalpii de sustinere ai cortului au fost
necesare aproximativ trei tone (100 de talanti) de aur, fara a mai mentiona aurul necesar
celorlalte piese ce compuneau mobilierul si accesoriile din cortul-templu. Pe langa
acestea, zilnic erau aduse jertfe atat de catre preoti cat si de catre popor. Aceste jertfe
presupuneau pur si simplu, distrugerea unor animale, consumarea sau distrugerea de
tamaie, hrana si bautura, pentru care evreii munceau. Pe langa oprirea saptamanala din
lucru cu ocazia sarbatorii Sabatului, ei mai aveau si alte sarbatori, care insumate, mai
consumau inca aproximativ o luna de zile din anul de lucru, timp in care economia
cunostea stagnari importante. Sistemul preotiei levitice mai consuma 10% din veniturile
poporului evreu, conform legii.
Ne intrebam de ce a dat Dumnezeu astfel de legi si de ce erau evreii atat de entuziasmati
de acest nou sistem, asa incat nu se mai opreau cu adusul darurilor pentru constructia
templui? Ce lucru atat de serios era legat de semnificatia acestor ritualuri, asa incat erau
absolut necesare asemenea eforturi economice, la care acei oameni au consimtit cu
bucurie? Aceste intrebari ne forteaza sa extindem si mai mult aria cercetarii noastre.
Astfel, ne vedem constransi sa investigam originea si necesitatea jertfelor.
Originea si justificarea jertfelor.
Exista un capitol in Biblie care reda istoria nefericita a primilor nostrii parinti Adam si
Eva. Esecul lor in a indeplini o cerinta minima de ascultare, le-a adus izgonirea din Eden
si nefericirea de a asista o lume care se naste din ei (si care a devenit incapabila sa se
conformeze unor cerinte minime de etica) iar mai tarziu au gustat moartea. Aceasta
moarte a trecut de la ei asupra noastra.
Insa Dumnezeu, care nu este luat prin surprindere niciodata, a oferit o solutie pentru a
scapa pe om de incapacitatea de a face fata cerintelor morale ale legii Sale. El a dat
posibilitatea ca, la final de istorie, aceia care au aceeptat aceasta oferta, iar darul Sau a
dus rezultate datorita bunei lor invoieli (a credintei lor), ei bine, acestia sa fie inviati
si/sau transformati, spre a trai in eternitate ca printi alaturi de Domnul si Mantuitorul lor,
Isus Hristos. Aceasta solutie nu se putea aplica decat cu o singura conditie: jertfa Fiului
lui Dumnezeu.
Aceasta jertfa a lui Hristos era simbolizata prin animalul jertfit inca din prima zi a

pacatului primilor nostrii parinti, intrucat: Domnul Dumnezeu a facut lui Adam si
nevestei lui haine de piele si i-a imbracat cu ele. A fost nevoie ca un animal sa fie
sacrificat pentru aceasta cu acea ocazie. Astfel ei au putut vedea pe viu costurile pe care
le implica salvarea lor.
Intrucat Legea si pretentiile lui Dumnezeu a fost calcata in picioare, aceasta ofensa nu
putea fi spalata decat, fie prin moartea pacatosului, fie prin jertfa inlocuitoare a Cuiva
egal cu Legea. Insa fara varsare de sange nu se putea continua mai departe. Atunci cand a
pacatuit, neamul omenesc a primit un Garant. Acesta urma sa ia asupra Sa aceasta
bomba cu ceas numita vina pacatului impreuna cu firea umana pacatoasa si sa o
detoneze, asumndu-si riscul, care nu era doar teoretic, de a fi distrus pentru totdeauna,
impreuna cu neamul omenesc, in cazul in care dadea gres.
Jertfa aceasta trebuia sa fie vestita prin sacrificarea unor animale curate. Acest
sacrificiu ritual, era un fel de proto-Evanghelie care prevestea tacut, ca o piesa de teatru
jucata, ceea ce inseamna pacatul, ce masuri a luat Dumnezeu impotriva lui si a efectelor
lui si care este costul Mantuirii neamului omenesc. In acest context, rolul cortului-templu
avea drept scop sa infatiseze celor credinciosi legamantului Sau, intreaga desfasurare a
proiectului divin de salvare a umanitatii pacatoase.
Cateva sarbatori ceremoniale semnificatia lor profetica.
Sarbatoarea Pastelui
Existau mai multe sarbatori, fiecare vorbind despre planul lui Dumnezeu de mantuire.
Amintim acum pe cele care au avut implinirea si semnificatia cea mai explicita. Mai intai
exista sarbatoarea Pastelui. Aceasta comemora salvarea de catre Dumnezeu a evreilor din
robia egipteana. Comemorarea avea loc dupa ce, timp de o saptamana nu erau servite
decat paini fara aluat (fara drojdie), iar in ultima seara se consuma un miel gatit cu ierburi
amare.
Cam pe la anului 30 al erei noastre, in Ierusalim, au loc niste tulburari care duc la
condamnarea si executarea celui mai popular om dintre evrei din acel moment: Isus din
Nazaret. Nimeni, in afara de clasa oligarhica a evreilor, nu punea la indoiala faptul ca El
era cel putin un prooroc. Cei mai multi il considerau Mesia. Acest lucru era pe deplin
indreptatit de semnele care insoteau activitatea Sa: mortii erau inviati, bolnavii
insanatositi, pacatosii intorsi de la faptele lor rele, iar cei flamanzi saturati.
Printr-un complot, reprezentantii poporului evreu, care-si simteau amenintate pozitiile si
privilegiile, reusesc sa-L crucifice prin intermediul cotropitorilor romani, reprezentati de
Pilat din Pont, care ocupa atunci functia de guvernator (Legatus Augusti pro Pretore).
Aceasta crucificare a avut loc in timpul unei sarbatori pascale cu o data contestata.
Datorita unei erori de calendar existau la acea data doua categorii de oameni care serbau
Pastele la distanta de o zi unii de altii. Insa evreii seriosi le sarbatoreau pe amandoua. Iar
fiindca acel Paste se suprapunea cu ziua Sabatului, era considerata o sarbatoare foarte
deosebita. Asa incat multi evrei evlaviosi se aflau deja in sarbatoare cand, vestea ca Isus
din Nazaret este invinuit de hula si ca este crucificat de romani i-a lovit ca un fulger.
In timpul crucificarii, s-au petrecut o serie de evenimente atat de stranii, incat au speriat
pe toti cei ce locuiau atunci in Ierusalim si imprejurimile mai indepartate ale acestuia.
Timp de trei ore, soarele nu a mai stralucit fara o cauza explicabila; un cutremur de
pamant a zguduit acea zona; martori demni de incredere afirmau ca persoane sfinte, care

au trait in vechime, au inviat si au fost vazute pe strazi, explicand celor pe care-i

intalneau care sunt motivele pentru care s-au petrecut acele evenimente infricosatoare.
Cel mai cutremurator eveniment dintre acestea a fost insa sfasierea, in mod violent, a
perdelei dinlauntru templului, tocmai in timpul in care preotul se pregatea sa jertfeasca
mielul in templu. Perdeaua sfasiata din templu arata ca locul preasfant nu mai avea
prezenta stralucirii divine si ca templul era gol.
Acest moment a insemnat incetarea oficiala a sistemului ceremonial. Atunci, simbolul a
intalnit ceea ce era simbolizat, iar umbra a intalnit ceea ce a produs umbra. Adevaratul
nostru Paste fusese jertfit! (vezi intaia epistola catre Corinteni cap.5, vers. 7). De atunci
aceasta sarbatoare nu mai are alta relevanta decat marturia ca, ceea ce aceasta a prezis, s-a
implinit. Iar, de atunci inainte, sarbatoarea ca atare, nu mai are nici un rol in planul de
mantuire!
Sarbatoarea Rusaliilor.
Dupa patruzeci de zile de la aceste evenimente dramatice si nemaiintalnite, Ierusalimul
vuieste din nou, datorita unei alte intamplari neobisnuite: in timpul sarbatorii Rusaliilor
(Ziua Cincizecimii) o serie de persoane din anturajul lui Isus din Nazaret, se aflau stranse
in incaperea in care au servit ultima cina impreuna cu Isus (cunoscuta si sub numele de
cina cea de taina) camera in care s-au refugiat si in perioada in care Isus a stat in
mormant. Toti cei adunati se rugau lui Dumnezeu, aveau partasie si asteptau sa se
implineasca fagaduinta lui Isus, data cu cateva clipe inainte de inaltarea Sa la cer: Caci
Ioan a botezat cu apa, dar voi, nu dupa multe zile, veti fi botezati cu Duhul Sfnt." (cartea
Faptele Apostolilor cap. 1, vers. 5).
In dimineata acelei zile de sarbatoare: deodata, a venit din cer un sunet ca vajaitul
unui vant puternic, si a umplut toata casa unde sedeau ei. Niste limbi ca de foc au fost
vazute impartindu-se printre ei, si s-au asezat cate una pe fiecare din ei. Si toti s-au
umplut de Duh Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, dupa cum le da Duhul sa
vorbeasca. (cartea Faptele Apostolilor cap. 2, vers. 2 - 4).
In acea perioada, fiind si o sarbatoare a diasporei, in Ierusalim se aflau adunati evrei,
prozeliti si turisiti din intreaga lume cunoscuta de atunci. In momentul in care ceata de
galileeni au inceput sa vorbeasca pe strada si sa proclame Vestea cea Buna a mantuirii in
limba fiecaruia dintre cei prezenti, toti oamenii au ramas siderati, unii crezand chiar ca
sunt turmentati. Evenimentele din acea zi au culminat cu discursul tinut de apostolul
Petru care a determinat cel putin 3000 de barbati sa ia o decizie in favoarea lui Isus
Hristos si sa ceara botezul.
Rusaliile (Ziua cincizecimii) era sarbatoarea in care toti evreii trebuiau sa aduca la templu
primele roade ale spicelor de grau din recolta lor. Snopul era leganat inaintea altarului din
templu, dupa care intra in posesia levitilor. Primele roade ale jertfei lui Hristos fusesera
aduse in acea zi prin consacrarea, in mod supranatural a acelora care, l-au urmat pe Isus
din Nazaret, la o lucrare deosebita dar si prin botezul celor 3000 de barbati. Acesta era
primul rod al unui seceris imens ce va fi strans dintre toate popoarele. De atunci, aceasta
sarbatoare si-a pierdut semnificatia profetica si nu mai are vre-o alta insemnatatea in
planul de mantuire, decat ca marturie ca ceea ce a fost vestit s-a implinit.
Ziua Ispasirii
Ultima si cea mai importanta sarbatoare de la templu, din decursul unui an religios, se

numea sarbatoarea Zilei de Ispasire (Judecata de Cerecetare sau Ziua Curatirii). Ritualul
acestei zile este cel mai sofisticat dintre toate ritualurile sarbatorilor de la templu. Existau
doua etape. Prima: presupunea anuntarea din timp a intregului popor prin sunet de
trambite, despre aceasta zi, care era considerata zi de odihna si inchinare, fiind interzisa
orice alta activitate, chiar si celor care nu erau evrei dar erau in Israel. Poporul avea
obligatia sa se stranga macar atunci la templu, daca la alte sarbatori nu a reusit sa se
prezinte si sa-si marturiseasca in rugaciune toate pacatele. Era o zi caracterizata de o
profunda cercetare de sine. Acest moment era considerat de o maxima importanta pentru
succesul urmatoarei actiuni.
Urma cea de-a doua etapa, in care erau necesare patru animale de jertfa. Marele preot
era obligat sa fie imbaiat si imbracat cu toate elementele costumului de mare preot. Un
vitel era necesar sa fie jertfit pentru marele preot si cei din casa lui. Alti doi tapi erau
necesari, dupa cum urmeaza: erau trasi la sorti, alegandu-se astfel pe cel care era
consacrat lui Dumnezeu si pe cel care reprezenta pe Azazel (numele everesc al
Diavolului). Cel care era consacrat Domnului era jertfit. Cel care reprezenta pe Diavolul
era tinut inca in viata. Ulterior, marele preot trebuia sa-si ia cadelnita plina de carbuni
incinsi si doi pumni de tamaie si sa acopere cu fum capacul chivotului care se afla
dincolo de perdeaua dinlauntru templului, in locul preasfant, acolo unde stralucea slava
Celui Prea Inalt, intre cei doi heruvimi de pe capacul chivotului si unde nimeni nu avea
voie sa intre, afara de el, marele preot (si doar cu aceasta ocazie). Fumul care se inalta si
acoperea chivotul era obligatoriu, altfel exista pericolul ca marele preot sa moara lovit de
slava divina.
Vitelul si tapul care au fost adusi ca jertfa erau incinerati afara din tabara dupa ce li se
preleva sangele. Sangele tapului manjea coarnele altarului din templu iar sangele vitelului
care fusese adus ca jertfa era stropit cu degetul de sapte ori in directia capacului
chivotului. Acest sange simboliza ispasirea pentru toate pacatele care au fost puse prin
jertfa asupra templului, pentru toate pacatele marelui preot, ale familiei sale si ale
intregului popor.
Asa cum am spus, tapul care reprezenta pe Azazel, nu era jertfit in templu. Marele preot
isi punea amandoua mainile pe capul acestui tap si marturisea peste el toate faradelegile
evreilor, apoi urma sa-l izgoneasca in pustie, printr-un om care va avea insarcinarea
aceasta. Tapul ducea cu el toate faradelegile lor intr-un pamant pustiit. Apoi marele preot
se imbaia in incinta templului, intr-o incapere considerata sacra. Dupa care aducea
ultimul animal de jertfa care era destinat ispasirii locului preasfant, intregului sanctuar si
intregului popor. Aceasta sarbatoare arata ca, urma candva sa se curete tot pacatul
acumulat de templu, preoti si popor. Cu aceasta sarbatoare se incheia anul.
Sarbatoarea avea drept scop sa arate ca, in viitor, in ultima parte de timp a istoriei acestei
lumi, va avea loc o lucrare destul de sofisticata, de curatare de pacat a poporului lui
Dumnezeu, a raportului vietiilor lor (aflat inscris in cartile din cer) si de dovedirea
adevaratei naturi a caracterului lui Dumnezeu, a principiilor Sale si a cailor de lupta
impotriva ticalosiei. Ne putem astepta ca, asa cum poporul evreu, printr-o participare
necorespunzatoare, putea face sa esueze munca marelui preot de curatire a templului, a
familiei sale si a poporului (care putea sa nu fie acceptata de Dumnezeu) tot astfel, prin
participarea nesatisfacatoare a credinciosilor ultimei generatii la lucrarea de marturisire a
ticalosiilor si parasirea cailor rele (care are drept singura cauza necredinta in fagaduintele

Sale) munca si jertfa Marelui nostru Preot Domnul Isus Hristos, aflat acum in
adevaratul Templu, ridicat nu de om ci de Domnul, sa fie compromise sistematic.
Acolo, in prezenta chivotului legamantului care continea Legea si marturiile, marele
preot oficia o lucrare de curatire de pacat, in primul rand a Locului Prea Sfant. Ce
insemna aceasta curatire de pacat? Doar templul nu pacatuia! Trebuie spus ca pacatul
trecea prin intermediul animalul jertfit (care prelua vina omului) asupra templului, caci
sangele sau era stropit fie in directia perdelei din launtru a templului, fie murdarea
coarnele altarului din templu. Pacatul intina templul. Era necesara o curatare a acestuia.
Ce inseamna acest lucru?
Odata eliberat de pacatul sau (care era trecut asupra templului) cel pacatos intra sub
garantia Celui caruia ii apartinea acest templu. Insusi Dumnezeu garanteaza pentru
pacatos ca, odata iertat si ispasit de ticalosia sa (pentru care se platea cu sange deci cu
moartea Cuiva) acest om iertat va putea trai o viata eterna, fara dorinta de a mai comite
alte rele.
In Templul din cer se executa acum ultima faza a proiectului de mantuire, initiat de
Dumnezeu si pus in aplicare prin Isus Hristos - Domnul nostru. Dar de unde stim ca
astazi se intampla acest lucru? Pentru aceasta va trebui sa urmarim niste detalii oferite
profetia pe care o vom studia in cap. 9. Va trebui atunci sa raspundem la intrebarile: Cat
timp inseamna 2300 de seri si dimineti, in vocabularul profetic? Si: De cand
incepe numararea celor 2300 de seri si dimineti? Ne marginim acum sa afirmam,
ceea ce atunci vom explica in detaliu, anume ca, acum, traim in ultima parte a planului de
salvare a oamenilor pacatosi, deci undeva dupa incheierea perioade de timp acelor 2300
de zile. Despre acest timp ne veste unul dintre cei trei ingeri care, in Apocalipsa la cap.
14, vers. 7 afirma: Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii
Lui. Sanctuarul ceresc este singurul loc unde se iau hotarari in privinta mantuirii sau
condamnarii tuturor oamenilor.
Hristos a intrat in Locul Prea Sfant din cer.
M-am uitat in timpul vedeniilor mele de noapte, si iata ca pe norii cerurilor a venit unul
ca un Fiu al Omului; a inaintat spre Cel imbatranit de zile si a fost adus inaintea Lui.
(cartea profetului Daniel cap. 7, vers. 13). Inaintea venirii glorioase a Fiului Omului pe
norii cerului, ca sa dea rasplata fiecaruia dupa faptele lui, are loc o alta procesiune, in cer.
Aceasta procesiune cereasca a fost prezentata in capitolul studiat anterior. Este vorba de
inaintarea pe norii cerului a Cuiva care semana cu un Fiu al Omului, catre Cel imbatranit
de zile. Aceasta procesiune nu are loc pe pamant ci in cer! De aceea suntem pe deplin
indreptatiti sa o consideram ca avand loc inainte de revenirea glorioasa a lui Hristos pe
pamant. Concluzionam ca, aceasta procesiune care are loc in cer, se desfasoara
concomitent cu momentul deschiderii cartiilor si al tinerii judecatii (actiune care, in
mod asemanator, are loc tot in cer si deci inainte de revenirea lui Hristos pe pamant).
La aceiasi venire pe norii cerului catre Cel imbatranit de zile face referire si profetul
Maleahi in cartea sa la cap. 3, vers. 1: Iata, voi trimite pe solul Meu; el va pregati calea
inaintea Mea. Si deodata va intra in Templul Sau Domnul pe care-L cautati: Solul
legamantului, pe care-L doriti; iata ca vine, zice Domnul otirilor. Aceasta venire este
neasteptata, intrucat ea este prezentata ca fiind brusca. Oamenii l-au asteptat sa vina in
slava, spre a instaura propria imparatie pe pamant, dar El a intrat mai intai in Templul Sau

si dupa aceia ii va fi data imparatia. Acest moment neasteptat, nu a putut fi intuit nici
macar de inteleptul Daniel, motiv pentru, care in locul lui, intrebarea despre Sfantu Locas
a fost pusa de catre altcineva.
Care este ratiunea acestui moment intermediar de judecata? La aceasta intrebare
raspunde tot Maleahi: Cine va putea sa sufere insa ziua venirii Lui? Cine va ramane in
picioare cand Se va arata El? Caci El va fi ca focul topitorului, si ca lesia nalbitorului.
El va sedea, va topi si va curati argintul; va curati pe fiii lui Levi, i va lamuri cum se
lamureste aurul si argintul si vor aduce Domnului daruri neprihanite. (Cartea profetului
Maleahi cap. 3, vers. 2-3).
Aceia care vor trai pe pamant atunci cand va inceta mijlocirea lui Hristos in Sanctuarul de
sus vor trebui sa stea in fata unui Dumnezeu sfant fara mijlocitor. Hainele lor trebuie sa
fie fara pata, caracterele lor trebuie sa fie curatite de pacat prin sangele stropirii. Prin
harul lui Dumnezeu si prin eforturile lor staruitoare trebuie sa fie biruitori in lupta cu cel
rau. In timp ce judecata de cercetare se continua in cer, in timp ce pacatele credinciosilor
pocaiti sunt indepartate din Sanctuar, in mijlocul poporului lui Dumnezeu trebuie sa se
produca o lucrare deosebita de curatire, de indepartare a pacatelor. Aceasta lucrare este
mai clar prezentata in soliile din Apocalips 14 (cele trei solii ingeresti).
Cand aceasta lucrare se va fi implinit, urmasii lui Hristos vor fi gata pentru venirea Sa.
"Atunci darul lui Iuda si al Ierusalimului va fi placut Domnului, ca in zilele cele vechi,
ca in anii de odinioara" (Cartea profetului Maleahi cap. 3, vers. 2-3). Atunci, biserica pe
care Domnul la venirea Sa o va lua la Sine va fi "o biserica slavita, fara pata sau
zbarcitura, sau altceva de felul acesta" (Epistola apostolului Pavel catre Efeseni cap. 5,
vers.27). Atunci ea va arata "ca zorile, frumoasa ca luna, curata ca soarele si cumplita ca
niste osti sub steagurile lor" (cartea Cantarea Cantarilor cap. 6, vers.10).
Intrarea lui Hristos ca Mare Preot in Locul Prea Sfant pentru curatirea Sanctuarului, asa
cum a fost scoasa in evidenta in vers.14 al capitolului pe care-l studiem; venirea Fiului
omului inaintea celui Imbatranit de zile, asa cum este prezentat in cap. 7,13, si venirea
Domnului in Templul Sau, prezisa de Maleahi, sunt descrieri ale aceluiasi eveniment; si
lucrul acesta mai este reprezentat si prin venirea mirelui la ospatul de nunta descris de
Hristos in parabola celor zece fecioare din Matei 25.
In parabola, cand a venit mirele, "cele care au fost gata au intrat cu el la nunta". Venirea
mirelui, aratata aici, are loc inainte de nunta. Nunta reprezinta primirea de catre Hristos a
Imparatiei Sale. Sfanta cetate, Noul Ierusalim, care este capitala si reprezentanta
Imparatiei Sale; este numita "mireasa, soia Mielului". Ingerul a spus lui Ioan: "Vino aici,
si-ti voi arata mireasa, sotia Mielului". "El m-a dus in Duhul, si mi-a aratat cetatea cea
mare, Ierusalimul cel Sfant, coborand din cer de la Dumnezeu" (cartea Apocalipsa cap.
21, vers. 9-10). Atunci este clar ca mireasa reprezinta Cetatea cea sfanta, iar fecioarele
care merg in intampinarea Mirelui sunt simbolul bisericii. In cartea Apocalipsa, despre
poporul lui Dumnezeu se spune ca este oaspete la masa de nunta (cartea Apocalipsa.
cap.19, vers.9). Daca sunt oaspeti, nu pot fi reprezentati si prin mireasa. Hristos, asa cum
declarase profetul Daniel, va primi de la Cel Imbatranit de zile in ceruri "stapanirea,
slava si imparatia"; El va primi Noul Ierusalim, capitala Imparatiei Sale, "pregatita ca o
mireasa impodobita pentru barbatul ei" (cartea lui Daniel cap. 7, vers. 14; catrea
Apocalipsa cap. 21, vers. 2). Dupa ce a primit Imparatia, va veni in slava Sa, ca Imparat
al imparatilor si Domn al domnilor, pentru mantuirea poporului Sau, care trebuie sa "stea

cu Avraam, Isaac si Iacov", la masa in Imparatia Sa (Evangheliile dupa Matei cap. 8,

vers.11 si dupa Luca cap. 22, vers. 30), pentru a participa la masa nunii Mielului.
La timpul cuvenit Mirele a venit, dar nu pe pamant cum asteptau oamenii, ci la Cel
Imbatranit de zile in ceruri la nunta, sa-Si primeasca Imparatia. "Cele care erau gata, au
intrat cu El la nunta si s-a incuiat usa". Ei nu puteau fi prezenti in persoana la nunta
deoarece ea are loc in ceruri, in timp ce ei sunt pe pamant. Urmasii lui Hristos trebuie "sa
astepte pe Domnul cand Se va intoarce de la nunta" (Evanghelia dupa Luca cap. 12, vers.
36). Insa trebuie sa inteleaga lucrarea Lui si sa-L urmeze prin credinta atunci cand intra
inaintea lui Dumnezeu. In sensul acesta se spune ca ei merg la nunta.
In parabola din Matei 22, este prezentat acelasi tablou al nuntii, iar judecata de cercetare
este reprezentata clar ca avand loc inainte de nunta. Inainte de nunta, Imparatul intra sa-si
vada oaspetii, sa vada daca toti sunt imbracati in haine de nunta, haina fara pata a
caracterului, spalata si albita in sangele Mielului (Evanghelia dupa Matei cap.22, vers.
11; cartea Apocalipsa cap. 7, vers. 14). Acela care este gasit cu lipsa este aruncat afara,
dar toti aceia care la cercetare sunt gasiti avand haina de nunta, sunt primiti de Dumnezeu
si socotiti vrednici sa mosteneasca Imparatia si sa stea pe tronul Sau. Aceasta lucrare de
examinare a caracterului, de a hotara cine sunt aceia care sunt pregatiti pentru Imparatia
lui Dumnezeu, este judecata de cercetare cu care se incheie lucrarea din Sanctuarul de
sus.
Cand lucrarea de cercetare se va incheia, cand cazurile acelora care in toate veacurile au
marturisit a fi urmasii lui Hristos au fost examinate si hotarate, atunci si nu mai inainte se
va incheia harul, iar usa milei se va inchide. Astfel, printr-o singura declaratie scurta:
"Cele care erau gata au intrat cu El la nunta; si s-a incuiat usa", suntem adusi la slujirea
finala a Mantuitorului, la data cand lucrarea cea mare pentru mantuirea omului va fi
terminata.
In serviciul sanctuarului pamantesc care, asa cum am vazut, era o umbra si o asemanare a
serviciului din cel ceresc, cand marele preot in ziua de ispasire intra in Sfanta Sfintelor,
slujirea din prima despartitura inceta. Dumnezeu poruncise: "Sa nu fie nimeni in cortul
intalnirii cand va intra Aaron sa faca ispasirea in sfantul locas, pana va iesi din el"
(cartea Levitic cap. 16, vers. 17). Astfel ca, atunci cand Hristos a intrat in Sfanta Sfintelor
pentru a aduce la indeplinire lucrarea de incheiere a ispasirii, El a incetat slujirea in prima
despartitura. Dar cand s-a incheiat slujirea din prima despartitura, a inceput lucrarea din a
doua despartitura. Cand in serviciul simbolic marele preot parasea Sfanta in Ziua
Ispasirii, intra inaintea lui Dumnezeu pentru a prezenta acolo sangele jertfei pentru pacat
in favoarea intregului Israel, care se pocaia cu adevarat de pacatele lor. Tot astfel si
Hristos a terminat prima parte a lucrarii Sale ca Mijlocitor al nostru, pentru a incepe a
doua etapa a lucrarii, mijlocind mai departe cu sangele Sau inaintea Tatalui, in favoarea
pacatosilor.
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :
Dar de ce jertfa lui Hristos?
Biblia spune ca: Daca deci, prin greseala unuia, singur, moartea a domnit prin el
singur, cu mult mai mult cei ce primesc, in toata plinatatea, harul si darul neprihanirii
vor domni in viata prin acel unul singur, care este Isus Hristos! (Epistola catre
Romani cap 5, vers.17). Aceasta ne comunica faptul ca, asa cum Adam ne purta in

trupul sau cand nu a ascultat de Dumnezeu si sa despartit de Sursa vietii si a

neprihanirii, ei bine consecinta aceasta sa extins si asupra noastra, care eram
purtati in el si care inca nu ne nascusem. Astfel ca noi oamenii, desprinsi de Sursa
vietii si a neprihanirii (capacitatea de a asculta de Legea divina), am fost si am
ramas in continuare, incapabili sa traim o viata morala, in conformitate cu
standardul divin. Umanitatea a fost condamnata la ruina. Tot ceea ce se putea spera,
era o interventie a Atotputernicului Dumnezeu.
Astfel, era necesar ca sa fim relegati de sursa vietii pe acelasi traseu prin care am
fost desprinsi. Trebuiea ca Cineva sa ne poarte in Sine, asa cum ne-a purtat Adam si
sa traiasca o viata neprihanita, asa incat, neprihanirea Sa, sa treaca asupra tuturor
oamenilor (la fel cum a trecut pacatul si consecintele sale asupra noastra). Acela,
trebuia sa ia asupra Sa natura degenerata a fiilor lui Adam si sa dovedeasca
parasului fratilor nostrii (Diavolului) si Universului intreg ca, cerintele Legii pot fi
implinite in om chiar daca acesta a fost desfigurat prin pacat, dovedind astfel ca nu
exista scuze pentru pacat si ca pedeapsa pentru pacat este pe deplin indreptatita.
Aceasta, mai cu seama pentru ca, neprihanirea ne este facuta cadou si devine parte
integranta a caracterului nostru, cu conditia sa-I ingaduim lui Dumnezeu sa lucreze
in privinta aceasta, in inimile noastre si sa nu ne impotirvim lucrarii Lui, prin
necredinta.
Hristos este Acela care si-a asumat acest risc aflat la o cota mxima, pentru a implini,
in natura umana desfigurata de pacat aceste conditii, in situatia in care sa nascut
vulnerabil, asemenea tuturor oamenilor. Dar El era una cu Duhul lui Dumnezeu, iar
ingerii lui Dumnezeu nu erau stanjeniti, in a-L ajuta, de vre-o fapta de necredinta
din partea Sa. El nu a beneficiat de alt ajutor de care ar putea beneficia si ceilati
oameni. Natura Sa divina, impreuna cu impartasirea cu Duhul Sfant, a fost un
cadou facut omenirii si nu asul din maneca Sa. El a trait o viata fara pata. Aceasta
viata a trecut asupra noastra. Iar ceea ce ni se cuvenea noua a trecut asupra Lui. El
a murit pentru ca sa nu murim noi. El a inviat, iar noi, cei care eram purtati in El,
am inviat la o viata noua impreuna cu El, dar nu mai traim noi ci Hristos traieste in
noi (Epistola catre Galateni cap.2, vers. 20). Cum?
Noi, oamenii formam un bloc compact in Adam. Prin modul in care ne nastem, prin
modul in care ne dezvoltam si suntem educati ca oameni, noi suntem chipul si
asemanarea primilor nostrii parinti. Temelia sau radacinile umanitatii noastre si al
felului nostru de a fi, formeaza, impreuna cu miile de generatii dinaintea noastra, un
edificiu compact si corporal, din varful caruia suntem si noi. Prin neascultarea
parintilor nostrii, noi suntem ca un organism care, odata infectat de
neascultare, a intrat intr-un dezechilibru ireversibil si care se indreapta catre
distrugere definitiva. Noi nu avem la indemana nici o solutie de scapare, decat din
afara umanitatii noastre contaminate in intregime si iremediabil. Aveam nevoie
(ca sa pastram elementele de comparatie) de un antidot (vaccin) pentru a fi salvati
de sindromul numit moarte ca plata a pacatului.
Acest vaccin poarta numele de Hristos. Nu conteaza atat de mult poarta de
intrare a vaccinului in organism cat faptul ca, odata intrat in acest organism
el sa difuzat in mod uniform in intreg corpul si a inceput procesul de insanatosire
a organismului. Altfel spus, de beneficiile jertfei lui Hristos au parte in mod egal

toti cei ce au natura lui Adam de dupa caderea in pacat, natura pe care El a
imbracat-o si a innobilat-o cu divinitatea, neprihanirea si jertfa Sa. Nu are
importanta cand si unde s-au nascut acesti beeficiari ai vaccinului. Exista totusi o
conditie a eficacitatii acestui tratament. Conditia este ca organismul sa nu lupte
el insusi impotriva acestui vaccin. Acest fenomen se caracterizeaza prin
neincredere in caracterul si principiile lui Dumnezeu, sau fata de procedeele Sale de
lucru in favoarea pacatosilor. Omul are posibilitatea sa refuze ceea ce i se ofera, cu
conditia sa existe proba ca a inteles suficient de clar oferta pe care o refuza si ca
aceasta respingere este un fenomen sistematic.
Astfel, culpabilitatea umana rezida nu din ceea ce aceasa trebuia sa faca si nu a
facut (intrucat este incapabila de asa ceva) ci din ceea ce a avut posibilitatea sa
primeasca drept cadou si a refuzat. Oamenii nu sunt judecati pentru ca refuza sa
faca ei insisi ceva, ci pentru ca refuza lucrarile pe care le-a facut mai dinainte
Dumnezeu pentru ei: Caci noi suntem lucrarea Lui, si am fost ziditi in Hristos Isus
pentru faptele bune, pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in
ele. (Epistola catre Efeseni cap.2, vers. 10).
Versetele 15-16
aveam vedenia si cautam sa o pricep Arata ce atitudine avea Daniel si ce atitudine
ar trebui sa avem noi in general fata de profetie. Exista prea multi oameni care se numesc
pe ei insisi crestini, dar care afirma ca acele parti ale Scripturii care sunt scrise intr-un
limbaj profetic nu trebuie sa constituie obiectul preocuparilor lor, sau a celorlalti crestini,
intrucat acestea sunt taine ale lui Dumnezeu. Ei isi declara neputinta de a patrunde in
intelesul acestui limbaj si bine fac ca o recunosc, caci poate asa se va gasi cineva sa-i
ajute, dar ei descurajaza (ca sa nu spunem ca uneori chiar blameaza) pe cei ce cauta sa
inteleaga. Cu toate acestea, Domnul afirma cu totul altceva decat ei: De aceea, cand veti
vedea "uraciunea pustiirii", despre care a vorbit proorocul Daniel, "asezata in locul
sfant" - cine citeste sa inteleaga! Este normal ca Cel care a facut cuvintele si a dat
omului capacitatea sa comunice inteligent, la randul Sau sa comunice cu proprii copii
prin cuvinte inteligibile, iar daca totusi foloseste un limbajul criptic, omul sa-si doreasca
sa le inteleaga. Este in normalul naturii create de Dumnezeu ca lucrurile sa fie asa!
In timpul expansiunii imperiului roman, generalii romani foloseau pentru transmiterea de
mesaje, un disc care avea gravat pe margini literele alfabetului, iar in dreptul fiecarei
litere aflate pe disc era practicata o crestatura. Comandantii romani, cand doreau sa
comunice unii cu altii, compuneau in scris un mesaj, dupa care luau un astfel de disc si,
folosind un fir de lana, il treceau prin dreptul fiecarei crestaturi cu litera corespunzatoare
din mesaj. Destinatarul mesajului desira cu atentie firul, notand fiecare litera prin dreptul
careia trecea acest fir, insa cand citea mesajul (pe care l-a notat litera cu litera) o facea
incepand de la coada spre capat. In felul acesta mesajul era recompus. Munca aceasta era
anevoioasa, insa acest sistem permitea ca mesajul sa circule criptat, facand imposibila
descifrarea acestuia de catre armata dusmana, in cazul in care aceasta ar fi interceptat pe
mesager si ar fi ajuns in posesia acelui disc. Doar cei care cunosteau acest sistem de
codare puteau sa decodifice mesajul.
Dumnezeu a ales ca mesajul cu caracter profetic pe care-l trimite oamenilor Sai, sa

circule criptat. Sistemul de criptare este simplu. Simbolurile folosite sunt fie explicate (in
parte) in acelasi context in care au fost scrise, fie explicatia se gaseste in alta carte
Biblica. Oricum Scriptura creaza un sistem de decodificare complet, asa incat tot ceea ce
este scris trebuie luat in sensul sau literal, iar daca limbajul devine simbolic (sau alegoric)
acesta se poate explica prin prisma altor pasaje scripturistice, care exprima literar acele
elemente simbolice sau algorice din textul de referinta.
Insa, niciodata Dumnezeu nu foloseste cuvinte, de dragul de a demonstra omului ca El
are taine la care el nu are acces. Chiar daca ar fi asa, nu ar fi fost necesar ca acele taine sa
fie criptate neinteligibil si asternute pe paginile Scripturii. Pur si simplu nu ar fi fost
scrise pentru noi. Insa daca au fost scrise, este clar ca aceasta a fost facuta cu scopul de a
fi intelese, asa cum afirma si Domnul Isus in pasajul citat mai sus.
Problema este ca, si pentru cele mai inteligibile mesaje, omul are nevoie sa fie asistat
de Duhul lui Dumnezeu pentru a fi in masura sa le inteleaga. Acest lucru este uneori greu
de acceptat chiar si de catre slujitorii lui Dumnezeu cei mai fideli. Comunicarea cu
Dumnezeu prin mesajul revelat, este de fapt un cadou triplu facut omului de catre Duhul
lui Dumnezeu. Odata, pentru ca El a inspirat pe scriitorii sfinti, a doua oara, pentru ca El
ne da capacitatea de a interpreta ceea ce acesti scriitori au scris si, in ultima instanta,
pentru ca acest mesaj devine o samanta care face sa incolteasca in sufletul nostru credinta
in El (acea credinta care aduce pe Hristos in inima omului).
Gavrile talcuieste vedenia aceasta. Cel care poarta acest nume va mai fi intalnit de
Daniel (in cap. 9) tot in contextul in care Daniel va avea nevoie de lamuriri, privitor la
insemnatatea lucrurilor pe care le-a vazut in acea viziune. Vestea ca va naste un Fiu a fost
adusa Mariei de catre Gabriel si probabil ca, tot acesta este cel care a dus vestea
asemanatoare lui Zaharia, tatal lui Ioan Botezatorul inca dinaintea conceperii acestuia.
Exista comentatori care sustin ca acest inger este cel care a luat locul lui Lucifer, dupa ce
acesta a fost alungat din cer. Aceasta parere se bazeaza pe textul din Evanghelia dupa
Luca cap.1, vers. 19: "Eu sunt Gavril, care stau inaintea lui Dumnezeu In aceasta
viziune i s-a adresat Cineva mai mare in grad ca el si care are autoritatea de a porunci si
de a contola lucrarea dumnezeiasca. Acesta nu putea fi altul decat Arhanghelul Mihael,
adica Hristos. Despre Arhanghelul Mihael vom discuta in cap. 12.
Versetele 17-19
Pe cand imi vorbea el, am cazut cu fata la pamant lesinat. Exista destul de multi
oameni care au o imagine foarte dulce despre ingeri. Ei cred ca acestia sunt un fel de
copilasi foarte scumpi si dragalasi, cu o infatisare din care nu ai putea sa intelegi prea
bine daca sunt baietiei sau fetite, dar care au aripioare. Ori Biblia nu ne creioneaza o
imagine prea pastelata despre ingeri. Faptul ca Daniel, care era un barbat ce a vazut
moartea cu ochii nu odata in viata lui, a cazut totusi lesinat inaintea maiestatii ingerului,
ar fi un argument serios ca acesti oameni sa-si redefineasca imagina despre ingeri. De
asemenea nu avem motive sa credem ca Daniel a cazut cu fata la pamant pentru a se
inchina lui Gabriel, caci inchinarea la ingeri este categoric interzisa (Cartea Apocalipsa
cap. 19, vers. 10 si cap. 22, vers. 8-9).
Iata, iti arat ce se va intampla la vremea de apoi a maniei, caci vedenia aceasta
priveste vremea sfarsitului. Mania trebuie inteleasa ca acoperind o prerioada de timp.
Care este acea perioada de timp (cat timp dureaza)? Va rog sa urmariti urmatorul text:

Si tu, domn nelegiuit, gata sa fii ucis, domn al lui Israel, a carui zi vine tocmai cand
nelegiuirea este la culme! Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: "La o parte cu mitra, jos
cununa imparateasca! Nu mai este cum a fost. Ce este plecat, va fi inaltat, si ce este
inaltat, va fi plecat! Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos. Dar lucrul acesta nu va
avea loc decat la venirea Aceluia care are drept la ea, si in mana caruia o voi incredinta.
Imi voi varsa mania peste tine, voi sufla impotriva ta cu focul urgiei Mele, si te voi da in
mainile unor oameni care sfasie si care nu lucreaza decat la nimicire. " (cartea profetului
Ezechel cap. 21, vers. 25-27 si 31).
Aceasta este deci, perioada de timp a maniei lui Dumnezeu impotriva poporului
legamantului Sau, perioada in care oastea (poporul Sau) isi primeste pedeapsa
nelegiuirilor lor, iar sfantul locas este calcat in picioare. Coroana imperiala ebraica a
cazut in mana babilonienilor, a medo-persanilor, apoi a grecilor si a romanilor. Odata cu
respingerea lui Hristos si cu rascoala antiromana, evreii au fost imprastiati pe toata fata
pamantului. Israelul spiritual a luat locul poporului evreu (desi ei pot face parte individual
din acest nou Israel). Acest Israel spiritual, este inca sub autoritatea administrativa a
acestei lumi, pana ce tronul lui David va fi inaltat iarasi, adica pana cand va reveni Cel
care este Mostenitorul de drept, Mesia, Domnul Pacii. Atunci va inceta mania (adica
perioada la care face referinta versetul care este comentat). Evenimentele care vor avea
loc pe parcursul acestei perioade sunt aduse acum la cunostinta lui Daniel de catre ingerul
Gabriel.
Versetele 20-25
Berbecele, pe care l-ai vazut, cu cele doua coarne, sunt imparatii Mezilor si Persilor.
Daniel putea spune la fel ca si ucenicii Domnului Hristos: Iata, acum vorbesti deslusit
si nu spui nici o pilda (Evanghelia dupa Ioan cap. 16, vers. 29). Viziunea devine din
acest punct mai accesibila. Acum este prezentata o trasatura fundamentala a imperiului
Medo-Persan si anume uniunea dintre cele doua nationalitati care compuneau acest
imperiu, sub forma simbolului de berbece cu doua coarne. De aceea noua nu ne ramane
alta sarcina decat sa examinam din perspectiva istorica cat de bine s-a potrivit acest
simbol cu ceea ce a fost imperiul Medo-Persan.
De fapt, acest lucru face in esenta scoala istoricista de interpretare a profetiilor biblice,
scoala la care se aliniaza si autorul site-ului: compara cat de bine se potriveste simbolul
profetic cu ceea ce acesta a reprezintat in istorie si in Biblie, iar odata reperata
semnificatia acestui simbol, exista garantia ca semnificatia acestuia este ceea ce a
intentionat profetia sa ne comunice. Acest sistem de interpretare este cel mai vechi si cel
mai solid. La el sau afiliat teologi din toate curentele crestine si este cel mai demn de
incredere. Cu toate acestea, concluziile la care ajung teologii istoricisti cutremura toata
crestinatatea, drept pentru care acest sistem de interpretare este atat de contestat, in ciuda
dovezilor zdrobitoare pe care aceasta scoala construieste.
Unul dintre cele doua coarne a crescut mai inalt dar a crescut cel din urma, ne-a spus
vers. 3. Intr-adevar, Persia, la inceput un simplu aliat al Mediei, a reusit mai tarziu sa
devina partea cea mai influienta a imperiului. Politica de aliante a persilor a facut din
acestia forta catalizatoare a noului imperiu. Datorita acestei abilitati a lui Cir cel Mare si
datorita conjuncturilor istorice, aceasta politica i-a propulsat pe persi ca lideri
incontestabili, cu toate ca, fara suportul mezilor nu ar fi existat nici o reusita.

Vers. 4 ne arata directiile de actiune a medo-persanilor: spre apus, spre miaza-noapte

si spre miaza-zi Intr-adevar medo-persanii au venit din rasarit (podisul Iran) catre
zona in care vietuia poporul lui Dumnezeu si au actionat spre apus, nord si sud. Asa cum
spune mai departe acelasi verset, nimeni nu era in stare sa le tina piept. Au avut un
asemenea succes incat, in zilele lui Ahasveros, Imperiul Medo-Persan numara 127 de
satrapii, deci cu mult mai mult decat imperiul antecesor - Babilonul. Imperiul MedoPersan se intindea din Iudeea pana in Etiopia si din Lidia si Tracia pana in Podisul Iran.
In concluzie era un imperiu care a ajuns puternic, asa cum s-a profetizat.
apul ns este mpria Greciei Grecia a atins cea mai mare glorie sub conducerea
lui Alexandru cel Mare, unul dintre cei mai vestiti generali pe care I-a cunoscut vreodata
lumea. Aceasta portiune de istorie este simbolizata cum nu se putea mai bine printr-un tap
care parea ca nu atingea pamantul (vers.5), descriind in mod plastic viteza de actiune a
lui Alexandru Macedon. Acest tap zburator a venit din spre apus si a cutreiereat toata
fata pamantului. Ideea de viteza mare de cucerire este subliniata in cap. 7, vers.6, prin
acel leopard cu patru aripi.
Thomas Newton remarca privitor la macedoneni ca acestia, inca cu 200 de ani inainte de
Daniel, erau denumiti Aegadae (poporul caprei). El explica originea acestui nume, asa
cum este relatata de autorii antici:
Caranus, primul lor rege, mergand in fruntea unei mari multimi de greci pentru a cauta
noi zone de locuit in Macedonia, a primit porunca printr-un oracol sa-si ia capre drept
ghizi prin imperiu; dupa aceea vazand un pastor de capre fugind de o furtuna violenta, el
la urmat pana la Edessa si a stabilit acolo capitala regatului sau, facand din capre
emblema steagului sau si numind cetatea Aegeae (orasul caprei) iar pe poporul care a
luat fiinta Aegeadae, adica poporul caprei Cetatea Aegeae sau Aegae era locul
obisnuit de inmormantare a regilor macedoneni. Este de asemenea remarcabil faptul ca
fiul lui Alexandru cel Mare si al Roxanei a fost numit Alexandru Aegus, sau Alexandru
fiul caprei, iar unii dintre succesorii lui Alexandru sunt reprezentati pe monedele pe
care le-au emis cu coarne de capra. (Thomas Newton, Expunere asupra profetiilor, vol.
I, pag. 303- 304)
cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintai imparat. Alexandru cel Mare este
fondatorul marelui Imperiu Greco-Macedonean. Incercam sa redam sumar distrugerea
Imperiului Medo-Persan de catre macedoneni. Se spune ca luptele dintre greci si persi, au
fost excesiv de violente. Cateva dintre scenele raportate de istorici readuc in mod viu in
minte scena simbolica prezentata de profetie in care un berbec statea inaintea unui rau
si un tap, repezindu-se asupra lui cu toata puterea. Alexandru a infrant pe generalii lui
Darius, mai intai la raul Granicus in Frigia. Apoi el a atacat si l-a pus pe fuga pe Darius la
defileul Issus, in Cilicia si apoi l-a infrant pe campia de la Arabela din Siria. Aceasta
ultima batalie a avut loc in anul 331 i.Hr. si a marcat caderea definitiva a Imperiului
Medo-Persan si intrararea in drepturi a Imperiului Greco-Macedonean.
Referitor la vers. 6, Thomas Newton remarca:
Cineva poate cu greu sa citeasca aceste cuvinte fara sa-si imagineze armata lui Darius
stand si pazind raul Granicus si pe partea cealalta, a lui Alexandru armata acestuia
intrand in apa, taversand raul, inotand si aruncandu-se asupra inamicului cu toata furia
care poate fi imaginata (Thomas Newton, Expunere asupra profetiilor, vol. I).

In ajunul acestei batalii Darius a trimis zece dintre capeteniile sale pentru a cere pace.
Atunci cand ei au prezentat conditiile lor, se spune ca Alexandru ar fi replicat: Cerurile
nu pot suporta doi sori si nici pamantul doi stapani (Walter Foog, O mie de zicatori
[maxime] in istorie, pag. 210). Limbajul folosit mai departe in vers. 7, arata cu exactitate
ce s-a intamplat. Asa cum coarnele au fost rupte, berbecele aruncat la pamant si calcat in
picioare, tot astfel Medo-Persia a fost subjugata, imperiul devastat, armata imprastiata si
toate orasele jefuite. Cetatea imperiala de la Persepolis, pastreaza ruinele uneia dintre
minunile lumii antice. Aceasta cetatea a fost jefuita si arsa. Astfel, as cum afirma profetia,
berbecul nu a avut posibilitatea sa stea impotriva tapului si nu a fost nimeni sa-l scape din
mana sa.
Desi Ptolemeu considera domnia lui Alexandru din anul 332 i.Hr., totusi acesta nu a
inceput sa domneasca efectiv in imperiu decat dupa 331 i.Hr., cand a devenit domnul
absolut al imperiului cu cea mai mare intidere pe care a posedat-o vreodata imparatii
persi (Humphrey Prideaux, Vechiul si Noul Testament in legatura cu istoria evreilor,
vol. I, pag. 378).
Vers. 8 afirma ca Grecia a ajuns mai mare decat Medo-Persia, asa cum s-a scris: a
ajuns puternic de tot . Daca ar fi fost facuta o predictie de catre viitorologi pe timpul
lui Alexandru cel Mare, probabil ca acestia ar fi spus ca in momentul in care imparatul va
fi slabit politic, atunci o rebeliune il va inlatura de la tron. Insa Daniel, a remarcat ca
tocmai cand se afla in apogeul puterii sale (pe cand oricine ar fi spus: Aceasta imparatie
este durabila si deocamdata nimic nu o poate nimici) acest corn mare va fi rupt.
au crescut patru coarne mari, n cele patru vnturi ale cerurilor. Dupa moartea lui
Alexandru au aparut certuri si conflicte pentru putere intre urmasii sai. Dupa sapte zile de
dezbateri s-a cazut deacord ca fratele lui Alexandru, Filip Aridaeus sa fie declarat
imparat. Numele si infatisarea Imperiului Macedonean s-a mentinut o vreme prin el, apoi
prin fiul lui Alexandru cel Mare, Alexandru Aegus si prin Hercules. Dar baietii au fost
curand omorati si familia lui Alexandru s-a stins. Atunci, cam toate capeteniile armatei
care au mers in diferite parti ale imperiului ca guvernatori de provincii, si-au asumat titlul
de imparat. Ei au inceput imediat conflictele armate pentru disputarea tronului intregului
imperiu. Asa au decurs primii ani ai imperiului dupa moartea lui Alexandru. Numarul
pretendentilor s-a redus la patru exact numarul specificat de profetie.
Profetia declarase ca patru coarne mari vor succeda marele corn frant al imperiului
Greco-Macedonean. Si asa s-a intamplat: Casandru a luat Grecia si tarile vecine;
Lisimah a luat Asia Mica; Seleuc a luat Siria si Babilonul (din care se trage celebra
dinastie a Seleucizilor); Ptolemeu fiul lui Lagus a luat Egiptul. Acestia au stapanit in
cele patru vanturi ale cerurilor : Casandru a avut partile vestice, Lisimah partile
nordice, Seleuc tarile estice si Ptolemeu partea sudica a imperiului. Unii istorici prefera
sa numeasca aceste imperii succesoare: Macedonia, Tracia, (care includea si Asia Mica si
teritoriile de langa Bosfor si Helespont), Siria si Egiptul.
Dintr-unul din ele a crescut un corn mic Aici este introdusa in profetie o a patra
putere. In explicatia ingerului, acest simbol nu este descris atat de lamurit, asa cum a fost
cazul Medo-Persiei si a Greciei. Exista doua interpretari clasice ale acestui element
simbolic (cornul mic): prima interpretare este ca acest corn mic il reprezinta pe
Antiohus Epiphanes.

Il reprezinta cornul cel mic pe Antiohus Epiphanes ?

Cu ocazia acestui raspuns puteti fi martorii unei investigatii tipice scolii istoriciste. Astfel,
mai intai este delimitata subiectul principal: Cornul cel mic a iesit dintr-unul din cele
patru coarne. Deci acesta devenea o putere distincta fata de celelalte coarne ale tapului.
Putem spune despre Antiohus Epiphanes ca a fost o astfel de putere?
Mai intai, cine a fost Antiohus Epiphanes? Din vremea cand Seleuc s-a intronat ca
imparat al portiunii Siriene a imperiului lui Alexandru, constituind astfel cornul sirian al
tapului, si pana cand aceasta zona a fost cucerita de romani, s-au succedat la tron 26 de
imparati. Al optulea dintre ei a fost Antiohus Epiphanes. Drept pentru care, la vremea lui,
acest imparat reprezenta unul din cele patru coarne ale tapului, deci el nu putea sa fie o
putere separata si independenta, iesita dintr-unul din cele patru coarne (asa cum a fost
cazul cornului cel mic).
Si chiar daca s-ar fi aplicat simbolul cornului cel mic unuia dintre cei 26 de imparati care
au reprezentat cornul sirian, atunci acesta ar fi trebuit sa fie aplicat pentru cel mai
puternic si mai ilustru dintre ei. Dar Antiohus nu era in nici o privinta puternic si nici
ilustru. Titulatura Epiphanes (Ilustrul) pe care si-a luat-o, mai degraba il
caricaturizeaza decat sa-i sublinieze aceasta calitate. Teologul Prideaux spune, conform
afirmatiei lui Polybus, Livy si Didorus Siculus ca Antiohus Epiphanes era total strain de
acest tip de caracter, acestia aratandu-i prostia dezgustatoare si extravagantele sale. Asa se
face ca unii i-au schimbat numele cu o porecla, si in loc de Epiphanes, l-au numit
Epimanes = nebunul (Vezi Humphrey Prideaux, Vechiul si Noul Testament in
legatura cu istoria evreilor, vol. II, pag. 106-107).
Antiohus cel Mare, tatal lui Epiphanes fiind invins in razboiul cu romanii, a reusit sa
obtina pacea doar in schimbul achitarii unei mari despagubiri de razboi si prin cedarea
unei parti din teritoriul sau. Ca o garantie ca el va respecta intelegerea, a fost obligat sa
trimita drept ostateci mai multi copii printre care se numara chiar copilul sau,
mostenitorul tronului, Antiohus Epiphanes. Acestia au fost dusi la Roma. Romanii au
mentinut de atunci aceasta dominatie.
Cornul cel mic al tapului urma insa sa creasca excesiv de mare, dar Antiohus
Epiphanes n-a devenit nici pe departe excesiv de mare. Din contra, el nu si-a largit
stapanirea. Doar cu o exceptie notabila, atunci cand a cucerit temporar cateva teritorii in
Egipt, pe care le-a parasit atunci cand romanii au sustinut pe Ptolemeu si i-au poruncit sa
renunte la intentiile sale cu privire la acel teritoriu. Cu nervii intinsi la maxim si hartuit de
frustrari, el si-a revarsat furia asupra bietilor evrei inofensivi.
Comparativ cu acest neispravit, cornul cel mic, devine excesiv de mare, comparativ
cu cornul pe care-l precede. Medo-Persia a fost numita de catre profetie, in mod simplu
mare, desi ea era constituita din 127 de provincii! Grecia fiind mai extinsa decat acest
imperiu, a fost numita foarte mare. Nu este normal ca urmatorul imperiu care se va
naste, respectiv acest corn mic, sa fie cu atat mai mare de cat a fost Grecia!? Atunci,
pozitia teologica conform careia bietul Antiohus Epiphanes ar fost cornul cel mic este
absurda, este arbitrar aleasa si nu are concordanta istorica.
Mai mult, acest corn mic urma sa se ridice impotriva Domnului Domnilor, expresie
care se refera fara echivoc la Isus Hristos (vezi cap. 9, vers. 25 si comentariile aferente,
cartea Faptele Apostolilor cap. 3, vers. 15; Cartea Apocalipsa cap. 1, vers. 5). Dar

Antiohus Epiphanes a murit cu 164 de ani inainte ca Domnul nostru sa se fi nascut. De

aceea este incontestabil faptul ca profetia nu se refera la acesta. Antiohus Epiphanes nu
implineste nici pe departe particularitatile profetiei. Este adevarat ca ispravile lui, par sa
anticipeze ceea ce a fost dispusa sa faca institutia antihristica, insa acest imparat este, in
comparatie cu Antihristul o biata caricatura.
Se pune totusi intrebarea de ce a incercat cineva sa promoveze si sa sustina aceasta
pozitie teologica? Raspunsul este ca acest punct de vedere este foarte indragit de teologii
romano-catolici, aparandu-i in trecut de acuzele protestantilor si a neoprotestantilor.
Aceste acuzatii au murit odata cu protestantii si neoprotestantii care le formulau. Urmasii
acestora le fac numele de rusine, renuntand si chiar dezicandu-se de lupta bravilor lor
inaintasi si simpatizand cu institutia vrasmasa adevarului, asa cum este acest adevar in
Hristos.
Cornul cel mic reprezinta Roma.
Ceea ce se prezinta in aceasta viziune are un continut asemanator cu ceea ce a fost
prezentat in viziunile din cap. 2 si cap. 7. De fiecare data insa, a fost prezentat acest
continut altfel si completat cu noi amanunte. In ambele descrieri profetice (din cap. 2 si
cap. 7) am reusit sa identificam ca puterea care succede Grecia este Roma. Toate indiciile
au aratat ca Imperiul Roman este singurul caruia i se aplica pe deplin toate caracteristicile
prin care a fost simbolizat de profetie. Singura concluzie fireasca va fi ca acest corn mic,
adica puterea care succede Grecia , care devine excesiv de mare, este fara nici un
echivoc Imperiul Roman.
Dar cornul cel mic creste din unul din coarnele tapului (care era grec si nu latin)!
Intrebarea legitima este cum se aplica aceasta afirmatie a profetiei pentru istoria Romei?
Inainte de a raspunde acestei intrebari trebuie sa reamintim faptul ca nici o putere nu
apare in profetie decat daca intra intr-un contact relativ cu poporul lui Dumnezeu. Roma a
venit in legatura cu evreii, poporul lui Dumnezeu din acel timp, prin faimoasa liga
iudaica din anul 161 i.Hr. (vezi intaia carte a Macabeilor, cap.8; Josephus Flavius,
Antichitati iudaice, cartea 12, cap. 10. sectiunea 6; Humphrey Prideaux Vechiul si Noul
Testament in legatura cu istoria evreilor, vol II, pag. 166). Dar sapte ani de la acest
eveniment (adica in 168 i.Hr.) Roma a cucerit Macedonia si a facut aceasta tara o parte
din imperiul ei. De aceea Roma este introdusa in profetia ca si cum, de la distrugerea
cornului macedonean, unul din cele patru coarne, ea pleaca sa faca noi cuceriri in alte
directii. Aceasta apare profetului ca iesind din unul din coarnele tapului. La aceasta se
poate adauga ca mare parte din cultura si zeitatile panteonului grec au fost importate de
catre romani.
Micul corn roman, care la inceput era doar o cetate care o vreme a fost sub stapaniere
etrusca, s-a emancipat de sub dominatia acestora si a inceput sa controleze cateva teritorii
in zona meditaraneana, apoi a crescut in spre sud (miaza-zi). Cartagina si ulterior intreg
Egiptul, a fost facut o provincie a imperiului in anul 30 i.Hr. si a fost mentinut cateva
secole.
Cornul cel mic a crescut spre est (rasarit). Aceasta s-a intamplat odata cu cucerirea
Siriei, in anul 65 i.Hr., dupa care aceasta a fost transformata in provincie romana.
"Cornul cel mic" a crescut spre tara cea minunata. Israelul este numita tara cea
minunata in multe locuri din Biblie. Romanii au facut din aceasta tara provincia lor in

anul 63 i.Hr., si in cele din urma au distrus cetatea, templul si au imprastiat iudeii in toata
lumea.
Cornul cel mic a crescut pana la ostirea cerurilor si a doborat o parte din ostirea
aceasta si din stele. In acest verset (10) sunt introduse doua figuri: oastea si stelele.
Cand sunt folosite in sens simbolic, aceste figuri de stil fac aproape intotdeauna referire
la poporul lui Dumnezeu (oastea) si la conducatorii lor (stelele). In vers. 13, citim ca atat
templul cat si oastea vor fi calcate in picioare. Fara nici o indoiala ca aici se face referire
la poporul lui Dumnezeu si la locasul lor de inchinare. Stelele vor reprezenta, in mod
firesc, conducatorii lucrarii lui Dumnezeu. Aceasta opinie teologica este exprimata si cu
privire la cartea Apocalipsa cap. 1, vers. 16. si le-a calcat in picioare. Confirma din
nou faptul ca aici se vorbeste de Roma, intrucat si fiara aceea indescriptibila care avea
dinti de fier si 10 coarne, care a fost prezentata in cap. 7, am indentificat-o cu puterea
romana care calca in picioare tot ce ramanea (adica ramasita, facand aluzie la ramasita
poporului lui Dumnezeu).
Cornul cel mic s-a inaltat pana la Capetenia ostirii. Roma este singura care a facut
acest gest dintre toate puterile. In vers. 25, Gabriel ne explica faptul ca se va ridica
impotriva Domnului domnilor. Aceasta este o aluzie la crucificarea lui Mesia de catre
romani.
Cele doua faze ale puterii Romei.
Ni se spune ca acest corn mic a smuls jertfa necurmat capeteniei ostirii. Acest act
reprezinta pe deplin Roma in istoria ei, cuprinzand atat faza pagana cat si cea papala. In
prima faza, cea pagana, am inteles ca aceasta putere l-a crucificat pe Domnul domnilor.
Iar in faza crestina, ea ii smulge acestei Capetienii jertfa necurmata , in sensul ca
jertfa lui Hristos, instrumentul mantuirii noastre de catre Dumnezeu, a fost confiscata
de catre aceasta putere. Am amintit in comentariile din cap. 7 ispravile cornului cel mic.
Una dintre aceste fapte este pretentia papala (si nu numai a acestei institutii) ca ea este
cea care detine cheile cerului, sau altfel spus, cheile mantuirii. Pretentia ei se refera la
faptul ca ea este cea care instrumenteaza jertfa lui Hristos si decide in ultima instanta
soarta pacatosilor. Aceasta blasfemie este redata in acest context prin ideea de
smulgere, sau mai clar, de luare cu sila a ceea ce apartine doar lui Hristos. Atat in
capitolul 7 cat si in acest capitol ne este infatisata soarta pe care o va avea aceasta
institutie impreuna cu puterea ce o sustine. In cartea Apocalipsa ne sunt prezentate mai pe
larg judecatile lui Dumnezeu impotriva acestei desfranate.
Cornul cel mic i-a surpat locul locasului sau cel sfant. Roma pagana este cea care,
pentru a doua si ultima oara distruge templul din Ierusalim in anul 70 d.Hr., ca urmare a
respingerii de catre evrei a Evangheliei si ca umare a rascoalei impotriva ocupatiei
romane. Domnul Hristos a profetizat distrugerea Ierusalimului si, a sfatuit dinainte pe
urmasii Sai sa se puna la adapost: De aceea, cand veti vedea uraciunea pustiirii,
despre care a vorbit proorocul Daniel, asezata in locul sfant - cine citeste sa inteleaga!
atunci, cei ce vor fi in Iudea, sa fuga la munti (Evanghelia dupa Matei cap.24, vers.
15-16). Cand steagurile idolatre ale romanilor aveau sa fie asezate in locul sfant, care se
intindea cu cativa kilometri in afara zidurilor cetatii, atunci urmasii lui Hristos trebuia sasi gaseasca scaparea fugind. Atunci cand semnalul de avertizare era dat, aceia care doreau
sa scape nu trebuia sa mai amane. In toata tara Iudeii, ca si in Ierusalim, semnalul pentru
fuga trebuia sa fie ascultat imediat. Acela care se intampla sa fie pe acoperisul casei, nu

trebuia sa mai coboare in casa, nici chiar pentru a-si salva cele mai valoroase comori.
Aceia care lucrau la camp sau in vie nu trebuia sa piarda vremea cu intoarcerea nici
macar pentru haina dezbracata din cauza caldurii zilei. Nu trebuia sa ezite nici un
moment, ca sa nu fie cuprinsi de distrugerea generala.
Cotropitorii au ripostat energic: mai bine de 2 milioane de evrei au fost practic macelariti
numai in Ierusalim. Insa nici un crestin nu a cazut victima. Aceasta a fost o anticipare a
judecatii divine a credinciosilor apostati. Aceasta este soarta rezervata celor razvratiti.
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context :
Cu siguranta, multi oameni, atunci cand privesc indeaproape problema judecatii divine,
au un sentiment, mai mult sau mai putin exteriorizat de revolta. In mod firesc, ei pun
problema legitimitatii si justetei acestui act, care le pare josnic si crud. Ei afirma ca, pe
langa aceasta imagine de carnagiu, Dumnezeu mai poate pretinde ca este bun! Aceasta
ajunge sa-i infurie si sa-i dezguste. Unii teologi, fiind sensibili la aceasta imagine pe care
Dumnezeu o are in mintea semenilor lor, au decis sa ia atitudine, insa folosind argumente
nefundamentate Biblic. Unii dintre acesti teologi ajung sa afirme ca, Dumnezeu nu este
Cel care distruge (cel putin nu in mod direct) pe pacatosi. Ca ar exista un sistem complex
de legi pe care, Dumnezeu nu mai poate (sau nu mai doreste) sa-l sustina, de vreme ce
pacatosii s-au despartit de El.
Practic, acesti teologi pleaca de la considerentul ca Dumnezeu, nu are legatura cu
distrugerea pacatosilor. Dar in subtextul acestor afirmatii se observa lesne ca, tot
Dumnezeu este, in ultima instanta, Cel care decide momentul dezastrului pacatosilor,
indiferent de modalitatea aleasa. Efectul acestei apologii a imaginii lui Dumnezeu, este
mai dezastruos decat in prima varianta, parand ca acesti avocati ai lui Dumnezeu, ar
incerca sa cosmetizeze o imagine oribila a caracterului Sau. Insa, si avocatii si
acuzatorii lui Dumnezeu au un punct in care se intalnesc: imaginea cea cruda si
despotica a lui Dumnezeu! Este Dumnezeu o Persoana cu un caracter crud si depotic, sau
este o Persoana distinsa, sensibila si chiar vulnerabila?
Pe de alta parte, este ciudat si totodata suspect ca, aceasta problema este privita
unilateral! De ce este privita problema numai din punctul de vedere al lui Dumnezeu, dar
nu si din punctul de vedere al pacatului si al pacatosilor? Dumnezeu este acela care
garanteaza fiintelor loiale Spiritului si Legii Sale, o viata eterna, fara necazuri, libera de
dureri si plina de fericire. Insa cu s-ar mai putea vorbi de asa ceva in contextul existentei
unor fiinte care nu sunt dispuse sa se integreze in aceasta armonie? Cum se poate vorbi de
fericire cand semeni de-ai nostrii se transforma in fiare si-si folosesc talentele si abilitatile
pentru a-si face lor bine, pe seama nenorocirii altora! Ce fericire pot avea acele persoane
care sunt victime ale violurilor, victime ale atrocitatii si nedreptatii unora care se folosesc
de privilegiile si de ascendentul pe care le au asupra acestora? Sa traiasca acesti ticalosi?
Sa li se lase suflarea cand ei au luat-o pe a altora sau, le-au facut viata imposibila? Sa mai
traiasca cei care storc pe semenii lor si-i nedreptatesc? Toate aceste lucrui le-a adus
pacatul, iar cei pacatosi sustin acesta stare de fapt!
Este mai degraba indreptatit ca, intrebarea sa fie pusa pe dos! De ce este ingaduit
nemernicului sa traiasca si pentru ce nu este adusa dreapta sentinta inainte, sau macar
imediat dupa comiterea ticalosiei? Pentru ce, atunci, se pune de catre oameni aceasta
problema rasturnat, cand Dumnezeu dimpotriva, ingaduie exasperant de mult raului sa

existe?!
Sunt curiosi fii oamenilor sa-L cunoasca pe Cel Prea Inalt? Vor ei sa stie ce fel de caracter
are El? Sa faca o vizita imaginara in staulul imputit in care sa nascut Fiul Sau cel slavit!
Sa asculte batjocurile celor care-i priveau pe Iosif si Maria ca pe niste pacatosi, iar pe
Isus ca pe un fruct al pacatului lor! Sa priveasca viata de umilinta, de truda si asalturile
vrasmasului asupra Domnului nostru, pentru care splendorile bogatiei pamantului, erau
prea modeste pentu a-L gazdui cum se cuvine! Sa priveasca batjocurile si insultele
acelora pe care El a venit sa-i hraneasca, sa-i invete, sa-i vindece de ticalosie si sa-i invie.
Sa priveasca domniile lor, ce au pregatit oamenii pentru Printul Universului, care avea
viata in Sine, si din care viata se revarsa spre a ne sustine suflarea. Sa priveasca si sa se
cutremure ce cadouri I-au facut: tradare, o cununa de spini, lovituri de bici, insulte, o
cruce, un mormant si niste mir pentru uns cadavrul Sau!
Vor ei sa stie cum a raspuns El la aceaste cadouri ale umanitatii? Tata, iarta-i caci nu
stiu ce fac! Si, culmea, oamenii acestia, si urmasii lor (printre care ne numaram si noi)
traiesc (si traim)! De ce? Unde este judecata si cruzimea lui Dumnezeu, invocata de
oameni? De ce nu a strivit acest Dumnezeu ca pe niste insecte, ticalosii fii ai oamenilor?
Pentru ca noi, cei care ne stim rai, sau care ne credem buni si care, in realitate, nu suntem
cu nimic mai presus decat cei care L-au crucificat, sa nu pierim ca insectele, ci sa mai
beneficiem de o sansa. Un fel de perfuzie din sangele Sau ne va curge in vene viata si
neprihanirea Lui. Cu o singura conditie: de a avea incredere in El. Increderea aceasta va
aduce in noi, destul de repede, ascultarea de care a dat dovada Isus, va dezvolta in noi un
caracter frumos, asemenea caracterului lui Hristos! Dumnezeu nu va mai fi privit ca
dusmanul nostru ci, ca pe singura noastra speranta! Numele Lui este de lauda, chiar daca
la final de istorie se vor mai gasi oameni care sa nu le pesese de oferta de salvare pe care
le-a facut-o Dumnezeu. Daca ei au fost pana atunci tovarasi cu Diavolul si cu ingerii sai,
atunci le vor fi tovarasi si in focul care nu le fusese destinat lor, ci acestui vrasmas si
acolitilor lui. Dumnezeu nu va pernite o vesnicie ca acestia sa manjasca si sa atace
maiastra opera a lui Dumnezeu, daltuita in materie vie!
Oastea a fost pedepsita din pricina pacatului savarsit impotriva jertfei
necurmate Este o confirmare a celor spuse pana acum. Sa privim aceasta afirmatie
din perspectiva Romei pagane. Cine a initiat prinderea si condamnarea lui Isus si cine a
sustinut vehement inaintea autoritatilor romane, impotriva oricarei dreptati, executarea
Sa? Cei care la acea data erau considerati oastea si stelele adica pooprul lui
Dumnezeu si reprezentantii acestuia. De aceea ei si-au luat o parte din plata odata cu
distrugerea Ierusalimului din anul 70 i.Hr. Interesant este ca si in cazul crucificarii
Domnului Hristos si in celalalt caz, al distrugerii Ierusalimului, a existat acelasi calau:
puterea romana. Si mai interesant este ca, acei ofiteri si soldati care au dus la indeplinire
aceasta teribila misiune, au fost pensionati de catre imparat inainte de termen, ca rasplata
pentu starpirea acelui focar de instabilitate in imperiu, si li s-a dat drept zona rezidentiala
minunata campie de la poalele Vezuviului. Dar, la putin timp dupa ce s-au stabilit in
frumoasa lor resedinta, Vezuviul a incheiat ciclul razbunarilor rabufnind, acoperind si
sufocand cu lava si cenusa fierbinte pe calaii ostirii si ai stelelor.
Iar din punctul de vedere al Romei crestine, ea, ca pretinsa oaste si cu pretinsele ei

stele, a primit prin revolutionarii francezi bonapartisti o rana de moarte drept

pedeapsa divina pentru faptul ca a tratat jertfa lui Hristos ca pe un bun al ei, facand cu ea
negot, emitand pretentii si folosind influienta castigata astfel pentru a face tot felul de
jocuri politice care sa-i consolideze si mai mult influienta si prestigiul si pentru a asupri
pe cei care se inchinau intr-adevar lui Dumnezeu. Este adevarat ca astazi, rana primita
atunci, este vindecata aproape complet.
cornul a aruncat adevarul la pamant, si a izbutit in ce a inceput se va ridica un
imparat fara rusine si viclean. El va fi tare, dar nu prin puterea lui insusi va fi
zdrobit, fara ajutorul vreunei maini omenesti. Am mai studiat in cap. 7, care au fost
izbanzile acestui corn mic: adevarul a fost deformat oribil, a fost acoperit cu traditii, a
fost transformat intr-un ritual si incarcat cu superstitii ridicole, a fost contestat si ascuns.
Aceasta institutie religioasa se face vinovata de excrocherie, prin faptul ca a mistificat
adevarul despre Hristos si despre adevaratele raporturi ale Bisericii cu El. De asemenea
ea a izbutit in razboiul contra sfintilor, a acelor persoane care nu aveau alta vina decat
faptul ca-l urmau pe Hristos dupa invatatura Bibliei, invatatura despovarata de
superstitiile catolice. Ea i-a torturat si ucis (personal sau prin mana administratiei) si a
facut din aceasta barbarie o virtute si un act al triumfului dreptei credinte.
In concluzie, Roma este singura careia i se aplica perfect toate specificatiile profetiei.
Nici o alta putere sau imparat nu se apropie de ceea ce descrie profetia. Este uimitor ca,
aceasta profetie s-a implinit atat de bine si de aceea este atat de contesata. Aceasta pentru
ca interpretarea pe care scoala istoricista o ofera, este prea clara ca sa le para credibila
oamenilor, dar si pentru ca demasca prea brusc fata papismului cu toata hidosenia sa.
Este, prea stupefiant pentru oamenii care sunt obisnuiti sa se vorbeasca despre aceasta
institutie doar in termeni, daca nu reverentiosi, cel putin politicosi. Este prea de necrezut
ca o institutie de asemenea anvergura si cu un asemenea impact psihologic, social,
economic, politic si chiar militar, sa poarte stigmatul divin al Antihristului. Cu toate
acestea este doar purul adevar, asa cum este el revelat de catre Hristos. Acest adevar
priveste doar institutia apostaziata. Cat priveste oamenii care o compun, ei au parte inca
de Harul lui Hristos. Pentru ei, atata timp cat nu au inteles ce se intampla si nu au luat o
atitudine, inca mai sunt sperante. Insa daca-si astupa ochii sa nu vada si urechile sa nu
auda Vestea cea Mare a mantuirii lor, atunci ochii si urechile lor vor ramane asa pentru
eternitate! Din momentul auzirii soliei ramane doar responsabilitatea acestora sa apuce
drumul pe care duce la mantuire.
Versetele 26-27
vedenia cu serile i dimineile este cu privire la nite vremuri ndeprtate.
Afirmam, atunci cand comentam expresia 2300 de seri si dimineti, ca traim in ultima
parte a planului de salvare a oamenilor pacatosi, deci undeva dupa incheierea perioade de
timp a celor 2300 de zile. Iar in cap. 9 vom argumenta cu dovezi solide de ce am
depasit aceata perioada. Atunci vom arata cand incepe aceasta perioada si vom face
socoteala cand a luat sfarsit perioada celor 2300 de seri si dimineti.
Exista destui de multi comentatori care cred ca, perioada celor 2300 de seri si dimineti
a existat la scurt timp dupa moartea lui Daniel, in perioada lui Antiohus Ephiphanes, si ca
ea a durat exact numarul de zile pe care l-a auzit Daniel. Insa atunci cand avem de a face
cu perioade profetice (un numar de zilele profetizate) acestea trebuiesc intelese ca fiind
in mod literal ani. Exista o apologie complexa a acestui principiu traditional de

interpretare istoricist (o zi = un an calendaristic semitic, adica 360 de zile). In capitolul

precedent i-am aratat istoria si principalele argumente.
...am stat lesinat si bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat, si mi-am vazut de
treburile imparatului. Eram uimit de vedenia aceasta, si nimeni nu stia. Fiecare din
noi a auzit, sau citit, macar odata despre persoane care relateaza experiente mistice.
Majoritatea celor care relateaza asemenea trairi par sa fi fost patrunsi de dorinta de a
comunica cu divinitatea inca dinaintea unor asemenea experiente. Destul de multi dintre
acestia relateaza cum au avut inititativa de a cauta un astfel de contact si, in urma
indeplinirii unor conditii, care au de a face cu tehnicile initiatice, divinitatea le-a
descoperit anumite taine. Aceste persoane isi relateaza propriile trairi extatice sau
mistice, lasand sa se inteleaga ca, fie acea experienta a fost o traire fascinanta,
extraordinara si de dorit, fie ca experienta a fost cel putin suportabila.
Desigur ca sunt si exceptii, dar aceste exceptii confirna ceea ce se intampla in mod curent
in lumea vizionarilor. Ei nu par sa fi fost constransi de ceva atat de urgent, si nu lasa sa
se inteleaga ca, tinta lor a fost aflarea unor aspecte vitale ale mantuirii noastre, ci mai
degraba ca au fost atrasi de experienta in sine si faptul (de lauda) ca au avut o intalnire
de gradul III.
Ei nu relateaza ca, in fata imaginilor care li s-au derulat inainte, au reactionat altfel decat
afectiv. Ratiunea lor pare ca nu a mai reusit sa filtreze suficient in acel moment. Initiativa
dialogului si intelegerea rationala par sa fi incetat odata cu debutul acestei experiente.
Acestia nu lasa sa se intrevada anumite eforturi ale lor de a se detasa de propriile trairi si
ca-si reprezinta intotdeauna rational si cu spirit critic cele vazute.
Pe de alta parte Daniel, nu si-a propus sa aibe o descoperire din partea divinitatii. Dar,
atunci cand are intr-adevar asemenea experienta, este marcat in mod dur de aceasta. El
este inspaimantat, paleste la fata, tremura de frica si-si pierde cunostinta, dupa care zace
bolnav. Cu toate acestea, spiritul critic, de analiza si de interpretare nu se vede a-i fi
afectat. Daniel vrea lamuriri temeinice si insista sa le primeasca. El cauta desi, se vede ca
nu-i este usor, sa se detaseze de propriile-i trairi, sa inteleaga rostul celor vazute. Oricum
el nu ne comunica o imagine prea roza a viziunii ca atare si nici ca ar fi chiar atat de
dorit o asemenea experienta.
Ce contrast izbitor intre Daniel si vizionarii lumii noastre si cata diferenta intre acestia
si demnitarul imperial! Daniel duce o viata sofisticata si plina de activitati de inalta
raspundere, iar standardul sau de trai rivaliza cu cele mai inalte asteptari care se pot avea
de la civilizatia noastra. El pare un om modern care reactioneaza firesc si natural si-a
vazut de treaba dupa ce si-a revenit din soc! Fac asa si vizionarii nostrii? Stiu si
eu?.. Daniel a avut nevoie sa se refaca in urma unei asemenea experiente si sa reflecteze
asupra semnificatilor lucrurilor vazute. El nu se transforma intr-un guru, care da lectii
de experiente mistice sau extatice, ci isi vede de problemele, si asa stresante, ale
stapanului sau. Iar daca totusi decide sa faca cunoscute aceste viziuni, acest lucru il face
mai tarziu, in urma convingerii ca aceste viziuni ii pun pe copiii lui Dumnezeu in legatura
cu planul de mantuire si cu etapele ce vor fi parcurse, si pentru ca fagaduintele lui
Dumnezeu sa fie mai clar focalizate de ei. Iar aceste relatari sunt facute pe tonul cel mai
natural cu putinta si acoperite de modestia perlata a marilor genii.
O astfel de lectie ar trebui sa ia vizionarii lumii noastre si nu tehnici de initiere

mistica! Aceasta pentru ca Dumnezeu decide cine este pregatit sa primeasca, in prima
instanta, mesajul Sau. Important este mai degraba continutul acestui mesaj si semnificatia
practica a celor descoperite. Cat despre modalitatea in care aceasta experienta a avut loc,
nu pare de loc sa aiba legatura directa cu formalitati prealabile pe care Daniel sa le fi
indeplinit!
DANIEL (Una dintre cele 66 de carti ale Bibliei)
CAPITOLUL IX
Viziunile lui Daniel
1. In anul dintai al lui Dariu, fiul lui Ahasveros, din neamul Mezilor, care ajunsese
imparat peste imparatia Haldeilor,
2. in anul dintai al domniei lui, eu, Daniel, am vazut din carti ca trebuiau sa treaca
saptezeci de ani pentru daramaturile Ierusalimului, dupa numarul anilor, despre care
vorbise Domnul catre proorocul Ieremia.
3. Si mi-am intors fata spre Domnul Dumnezeu, ca sa-L caut cu rugaciune si cereri,
postind in sac si cenusa.
4. M-am rugat Domnului, Dumnezeului meu, si I-am facut urmatoarea marturisire:
"Doamne, Dumnezeule mare si infricosate, Tu, care tii legamantul si dai indurare celor ce
Te iubesc si pazesc poruncile Tale!
5. Noi am pacatuit, am savarsit nelegiuire, am fost rai si indaratnici, ne-am abatut de la
poruncile si oranduirile Tale.
6. N-am ascultat pe robii Tai proorocii, care au vorbit, in Numele Tau, imparatilor nostri,
capeteniilor noastre, parintilor nostri, si catre tot poporul tarii.
7. Tu, Doamne, esti drept, iar noua ni se cuvine astazi sa ni se umple fata de rusine, noua
tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului si intregului Israel, fie ei aproape, fie
departe, in toate tarile in care i-ai izgonit, din pricina faradelegilor de care s-au facut
vinovati fata de Tine!
8. Doamne, noua ni se cuvine sa ni se umple fata de rusine, da, noua, imparatilor nostri,
capeteniilor noastre, si parintilor nostri, pentru ca am pacatuit impotriva Ta!
9. La Domnul, Dumnezeul nostru, insa, este indurarea si iertarea, caci impotriva Lui neam razvratit!
10. N-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru, ca sa urmam legile Lui, pe care
ni le pusese inainte prin robii Sai proorocii;
11. ci tot Israelul a calcat Legea Ta, si s-a abatut, astfel ca sa n-asculte de glasul Tau. De
aceea, ne-au si lovit blestemurile si juramintele scrise in Legea lui Moise, robul lui
Dumnezeu, pentru ca am pacatuit impotriva lui Dumnezeu.
12. El a implinit astfel cuvintele pe care le rostise impotriva noastra si impotriva
capeteniilor noastre, care ne-au carmuit, si a adus peste noi o mare nenorocire, asa cum
niciodata si nicaieri sub cer nu s-a mai intamplat o nenorocire ca aceea care a venit acum
asupra Ierusalimului.

13. Dupa cum este scris in Legea lui Moise, toata nenorocirea aceasta a venit peste noi; si
noi n-am rugat pe Domnul, Dumnezeul nostru, nu ne-am intors de la nelegiuirile noastre,
si n-am luat aminte la adevarul Tau.
14. De aceea si Domnul a ingrijit ca nenorocirea aceasta sa vina peste noi; caci Domnul,
Dumnezeul nostru, este drept in toate lucrurile pe care le-a facut, dar noi n-am ascultat
glasul Lui.
15. Si acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu care ai scos pe poporul Tau din tara
Egiptului prin mana Ta cea puternica, si Ti-ai facut un Nume, asa cum este si astazi: noi
am pacatuit, am savarsit nelegiuire.
16. Dar, Doamne, dupa toata indurarea Ta, abate mania si urgia Ta de la cetatea ta
Ierusalimul, de la muntele Tau cel sfant; caci din pricina pacatelor noastre si din pricina
nelegiuirilor parintilor nostri este Ierusalimul si poporul Tau de ocara tuturor celor ce ne
inconjoara.
17. Asculta dar, acum, Dumnezeul nostru, rugaciunea si cererile robului Tau, si, pentru
dragostea Domnului, fa sa straluceasca Fata Ta peste sfantul Tau locas pustiit!
18. Pleaca urechea, Dumnezeule, si asculta! Deschide ochii, si priveste la daramaturile
noastre, si la cetatea peste care este chemat Numele Tau! Caci nu pentru neprihanirea
noastra Iti aducem noi cererile noastre, ci pentru indurarile Tale cele mari.
19. Asculta, Doamne! Iarta, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucreaza si nu zabovi, din
dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Caci Numele Tau este chemat peste cetatea Ta si
peste poporul Tau!"
20. Pe cand inca vorbeam eu, ma rugam, imi marturiseam pacatul meu si pacatul
poporului meu Israel, si imi aduceam cererile inaintea Domnului Dumnezeului meu,
pentru muntele cel sfant al Dumnezeului meu;
21. pe cand vorbeam eu inca in rugaciunea mea, a venit repede in zbor iute, omul Gavriil,
pe care-l vazusem mai inainte intr-o vedenie, si m-a atins in clipa cand se aducea jertfa de
seara.
22. El m-a invatat, a stat de vorba cu mine, si mi-a zis: "Daniele, am venit acum sa-ti
luminez mintea.
23. Cand ai inceput tu sa te rogi, a iesit cuvantul, si eu vin sa ti-l vestesc; caci tu esti prea
iubit si scump. Ia aminte dar la cuvantul acesta, si intelege vedenia!
24. Saptezeci de saptamani au fost hotarate asupra poporului tau si asupra cetatii tale
celei sfinte, pana la incetarea faradelegilor, pana la ispasirea pacatelor, pana la ispasirea
nelegiuirii, pana la aducerea neprihanirii vesnice, pana la pecetluirea vedeniei si
proorociei, si pana la ungerea Sfantului sfintilor.
25. Sa stii dar, si sa intelegi, ca de la darea poruncii pentru zidirea din nou a
Ierusalimului, pana la Unsul (Mesia), la Carmuitorul, vor trece sapte saptamani; apoi
timp de saizeci si doua de saptamani, pietele si gropile vor fi zidite din nou, si anume in
vremuri de stramtorare.
26. Dupa aceste saizeci si doua de saptamani, unsul va fi starpit, si nu va avea nimic.
Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea si sfantul Locas, si sfarsitul lui va fi ca
printr-un potop; este hotarat ca razboiul va tine pana la sfarsit si impreuna cu el si

pustiirile.
27. El va face un legamant trainic cu multi, timp de o saptamana, dar la jumatatea
saptamanii va face sa inceteze jertfa si darul de mancare, si pe aripa uraciunilor idolesti
va veni unul care pustieste, pana va cadea asupra celui pustiit prapadul hotarat."
Cap.IX
Unsul va fi starpit !
Versetele 1-3
Poate unii gandesc ca Daniel, facand parte din aparatul administrativ in functii de inalta
demnitate, nu ducea dorul tarii sale distruse, si cum nu impartasa soarta unora din poporul
sau, care prestau munci istovitoare si degradante, nu putea sa-i pese prea mult de
Ierusalim si nici de ruinele templului. Unul care a slujit imperiul ce i-a distrus sistematic
tara de atata amar de ani, nu putea, gandesc probabil acestia, sa mai doreasca restabilirea
tarii sale, cand el insusi a muncit cu sarg pentru calaii tarii lui. Dar daca asa gandeste
cineva, ar putea avea drept scuza numai faptul ca nu cunoste fundamentul credintei
ebraice, care afirma ca Dumnezeul Universului le-a promis ca va face din ei o natiune
care va domina lumea, iar templul din Ierusalim va fi locul in care se vor inchina toate
popoarele. Daniel, asemenea fiecarui evreu credincios, era patruns de aceasta credinta si
credea in implinirea aceastei promisiuni, cu convingerea care izvora din faptul ca si
profetiile care anuntau prima distrugere a Ierusalimului s-au implinit cu exactitate.
Cuvintele solului ceresc rasunau inca in urechile lui Daniel: Pana vor trece 2300 de seri
si dimineti apoi sfantul Locas va fi curatit. Dar templul de la Ierusalim era inca in ruina.
Daniel era probabil bantuit de o idee : o seara si o dimineata reprezinta o zi (asa cum
era consemnat in raportul Genezei). Dar mai stia, de asemenea, de la proorocul Ezechiel
(cap. 4, vers. 6), un contemporan al sau, care, intr-o viziune ampla a vazut ca o zi
profetica simbolizeaza un an calendaristic: Dupa ce vei ispravi aceste zile, culca-te a
doua oara pe coasta dreapta, si poarta nelegiuirea casei lui Iuda patru zeci de zile; iti
pun cate o zi pentru fiecare an.
Probabil ca Daniel era framantat de intrebarea daca nu cumva sanctuarul de la Ierusalim
va fi restaurat dupa 2300 de ani? Dar, daca asemenea ganduri ii impanzeau mintea, cu
siguranta a cautat raspunsul in Sfintele Scripturi. Astfel ca, lecturand cartea proorocului
Ieremia a descoperit (la cap. 29, vers. 10-14) urmatoarele: Dar iata ce zice Domnul: De
indata ce vor trece saptezeci de ani ai Babilonului , Imi voi aduce aminte de voi, si voi
implini fata de voi fagaduinta Mea cea buna, aducandu-va inapoi in locul acesta. Caci
Eu stiu gandurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace si nu de
nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde. Voi Ma veti chema, si veti pleca; Ma veti
ruga, si va voi asculta. Ma veti cauta, si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima.
Ma voi lasa sa fiu gasit de voi, zice Domnul, si voi aduce inapoi pe prinsii vostri de
razboi; va voi strange din toate neamurile si din toate locurile in care v-am izgonit, zice
Domnul, si va voi aduce inapoi in locul de unde v-am dus in robie." Astfel, Daniel a
inteles din carti !..
De-a lungul anilor. unii profeti au citat pe inaintasii lor. Ioel citeaza pe Obadia; Amos

citeaza pe Ioel; Isaia citeaza pe Mica, si Ieremia citeaza dintr-un mare numar de profeti
care au fost inaintea lui. Inseamna ca ei aveau acces la aceste texte, si la fel se poate
spune si despre Daniel. Aceasta arata si grija fata de relatarile inspirate ale inaintasilor lor,
grija pe care o observam si aici, la comunitatea de evrei din care facea parte Daniel. Desi
inspiratia divina il numeste pe Daniel om prea iubit si scump , el nu considera ca este
nepotrivit sa fie un invatacel si ca ar putea primi in mod miraculos ceea ce putea obtine in
mod natural. Chiar si Fiul lui Dumnezeu care S-a intrupat, a trebuit sa studieze Sfintele
Scripturi, asa cum facem si noi, iar cunoasterea Sfintelor Scripturi de catre El nu a
presupus ca nu le-a citit si ca i s-au revelat altfel decat noua, ci a presupus un studiu
sistematic!
Conform cu destui de multi comentatori, anul in care a scris Daniel capitolul 9, este
acelasi an in care a scapat de groapa cu lei. Stim ca noua administratie medo-persana
avuse un cabinet de oameni nelegiuiti, perversi, plin de suspiciune si gelozie, gata de a
descoperi in orice moment greseli in conduita lui Daniel eventuale spre a-l distruge. Dupa
eliberarea miraculoasa din groapa leilor, dupa pedepsirea celor vinovati, Daniel putea
sluji imparatului intr-o atmosfera mai linistita. Credem ca daca avea acees la suluirile
scrise de profetul Ieremia, avea acces si la cele scriese de profetul Isaia cu mai bine de un
secol inainte de acest moment. In unele pasaje ale acestei carti, se spune ca un anume Cir
va elibera pe evrei, ca va rezidi Ierusalimul si ca va rezidi templul (cap. 44, vers. 27-28;
cap. 45, vers. 1-3. 13; cap. 48. vers. 14. 20)
Imediat dupa prima cucerire a Ierusalimului, Dumnezeu a dezvaluit lui Ieremia ca durata
captivitatii evreilor in Babilon si a pustiirii tarii lor va fi de 70 de ani (cap. 25, vers.11).
Nu doar evreii erau cei vizati de sentinta divina, ci si alte popoare printre care si Egiptul,
in care-si pusesera speranta regii evrei (cap. 25, vers. 15-31) in perioada de conflict cu
Babilonul. Dupa confirmarea profetiei de infrangere a rezistentei evreiesti (597 I.Hr.),
Ieremia a trimis o scrisoare adresata ramasitei batranilor din robie (cap.29, vers. 1-3).
Aici se gaseste pasajul care spune de cei 70 de ani de robie. In aceasta scrisoare
Dumnezeu le-a dat sfaturi cu privire la modul in care sa traiasca in Babilon (sa
construiasca case sa-si creasca copii, si sa urmareasca binele cetatii in care vor locui vers.7). Ocazia lui Ierema de a trimite aceasta scrisoarea a venit odata cu trimiterea unei
delegatii diplomatice (prin Elasa si Ghemaria) in Babilon de catre imparatul Zedechia.
Acestia au sosit la curtea imparatului si este logic ca s-au intalnit cu Daniel, care era unul
dintre sfetnicii de seama ai imparatului la acea data si ca i-au aratat sulul. Nu este exclus
ca Daniel sa-si fi luat angajamentul ca sa inmaneze el personal aceasta scrisoare
batranilor lui Israel. In orice caz este mai mult decat probabil ca Daniel a facut o copie a
acestei scrisori.
Peste ani, Daniel traia sperand sa apuce eliberarea evreilor din robie. Gandul sau era
sprijinit cu putere de fagaduinta divina continuta in aceasta scrisoare. Cei 70 de ani de
robie amara in colivia de aur a cetatii Babionului, se scurgeau incet catre punctul lor final.
Numele lui Cir era pe buzele tuturor asiro-babilonienilor. Un gand ii staruia in minte:
acest Cir nu poate fi altul decat cel care a fost promis de Dumnezeu, in cartea lui Isaia, ca
va scapa pe evrei din robie si va contribui la ridicarea cetatii lor si a templului! Aceasta si
faptul ca se gaseau la finalul celor 70 de ani, a avut asupra lui Daniel o puternica
impresie. Daniel stia ca fagaduintele lui Dumnezeu sunt conditionate, iar Daniel privea cu
ingrijorare la faptul ca marea majoritate a evreilor pareau ca se integrasera perfect in

randul populatiei babiloniene si in legaturi comerciale cu tara exilului lor, incat era greu
de crezut ca vor dori sa mai plece de aici.
Daniel a inteles foarte repede timpul solemn in care se afla si dorit sa actioneze in directia
in care revelatia ii invita pe evrei sa actioneze. El era dispus sa-L caute pe Dumnezeu cu
toata inima. In Biblie sunt relatate rugaciuni, dar ele iau putin timp pentru a fi recitate.
Dupa cum poate am observat relatarile lui Daniel sunt destul de laconice si se
concentreaza pe chestiuni esentiale. Trebuie ca Inspiratia care a inraurit pe Daniel sa
prezinte aceasta rugaciune de o lungime considerabila, sa fi avut motive puternice pentu a
o face. Elen Wihte consemneaza intr-un articol ca Daniel, prin acesta rugaciune ne-a dat
un exemplu de rugaciune si marturisire spre a ne instrui si incuraja. Nu este de mirare, asa
cum remarca si teologul Desmond Ford in lucrarea sa Daniel, ca majoritatea cuvintelor
cheie din rugaciunea lui Daniel sunt repetate de catre Gabriel.
Parerea jurnalistului de buzunar
Dar ce anume este un exemplu si o incurajare in aceasta rugaciune? Mai intai remarcati
ca Daniel inalta aici un principiu atat de strain de conceptele individualitatii moderne, si
anume principiul corporaliitatii, al raspunderii colective, pe deoparte si principiul
responsabilitatii deosebite pe care o au lideriii colectivitatii pe de alta parte. Daniel se
vede pe sine unul dintre evreii pacatosi! Dar el era unul asemenea lor? NU! Daniel era
om prea iubit si scump, deci unul care a trecut prin minunea schimbarii in Hristos.
Totusi el nu se eschiveaza de apartenenta sa la trupul Bisericii Domnului de atunci, care
era vinovata in mod colectiv si prin reprezentanti, de calcarea Legii.Au ceva de invatat
copiii lui Dumnezeu de astazi, cu privire la atitudinea pe care trebuie sa o manifeste fata
de greselile inaintasilor lor din trecut, a caror consecinta ii urmaresc si pe ei?
Este clar, conform Scripturilor (Epistola a doua a lui Petru, cap. 3, vers. 12) ca revenirea
lui Hristos putea fi grabita, iar intarzierea Sa este un semn al nepregatirii Bisericii si a
lumii pentru revenirea Sa. Aceasta este un indemn pentru copiii lui Dumnezeu de astazi
ca ei sa inteleaga ca sunt corp comun cu aceia care se fac responsabili in trecut si in
prezent, pentru intarzierea lucrarii lui Dumnezeu in Biserica si in lume. Este o incurajare
ca ei sa faca fapte vrednice de pocainta lor si sa rascumpere vremea (Epistola catre
Efeseni, cap. 5, vers.16) pierduta de inaintasii lor.
Duhul Domnului nu poate binecuvanta lucrarea unei biserici incropite, care actioneaza in
salturi, care face din lucrarea lui Hristos un spectacol media de idei si, nici nu va conduce
cu putere oameni convertiti doar din punctul de vedere al teoriei crestinismului, dar care
nu dovedesc seriozitate si nu practica adevarul in viata lor de zi cu zi ! Exista lucruri pe
care biserica le are de recuperat de pe drum, iar unele dintre acestea privesc chiar aspecte
importante ale Evangheliei si ale cunoasterii adevaratului caracter a lui Hristos. Un raport
trist se consemneaza zilnic in ceruri: pretinsi copii ai lui Dumnezeu divorteaza, comit
spejur sau adulter, manifesta necinste in afaceri, colaboreaza cu nelegiuitii, platesc un
salariu de mizerie angajatilor lor, sunt lacomi, fac cheltuieli pentru distractii si dovedesc
extravaganta in timp ce unii frati de-ai lor abea isi mai tarasc zilele; barfesc si sunt barfiti,
critica desi sunt vretnici de critica, arata lipsa de simpatie si trateaza cu raceala pe
semenii lor care sunt straini de lumina divina pentru care ei insisi au un profund
dezinteres, subordoneaza interesul lucrarii lui Hristos carierei pastorale, mangaind cu
predici neutre sau blande pe cei neconvertiti; se fofileaza printre ocaziile de marturie
publica si nu iau atitudine cand frati de-ai lor sunt ostracizati public etc.

Daca Hristos ar fi cu adevarat prezent in biserica Sa, asemenea lucruri nu ar avea loc, sau
oricum, nu la aceasta scara ! Hristos este inca in afara bisericii ! Acesta este tristul
adevar! El inca bate, dar nu stim cat de lunga va mai fi rabdarea Sa divina. Cuvantul lui
Dumnezeu ne incurajaza sa ne rugam, facand corp comun cu cei asemenea noua din
comunitatea frateasca si, mijlocind in favoare lor, macar ca, noi nu am facut, poate, fapte
asemanatoare lor. Nu putem sa spunem la nesfarsit ca suntem mai buni decat fratii
nostirii, nici macar aratand catre lucruri concrete care ne caracterizeaza, doar pentru
motivul ca circumstantele, educatia si particularitatle noastre personale nu sunt asemenea
celor gresiti ! Noi nu putem spera la mantuire doar pentru ca nu am trecut prin momentele
prin care au trecut altii, de a face ceea ce este in firea primara umana sa facem. Modul in
care a procedat Daniel inaintea lui Dumnezeu, este cel care este recomandat de catre
providenta divina noua tuturor. Noi putem sa continuam sa ne rugam ca pana acum,
magulindu-ne cu gandul ascuns ca nu suntem ca ceilalti dar, asemenea fariseului din pilda
Domnului Isus, riscam sa ramanem fara acceptul si binecuvantarea lui Dumnezeu!
Dar poate, cel mai inaltator adevar prezentat in aceasta rugaciune este ideea de mijlocire
in favoarea altora. Noi presupunem, in mod corect, ca rugaciunea de pocainta este
individuala si priveste doar pe respectivul individ care se roaga. Este normal sa fie asa,
dar nu inseamna ca aceasta este tot. Viata de credinta si mantuirea merg impreuna si nu se
pot imprumuta de la altcineva sau de la o institutie. Este necesara o experienta personala
de convertire, de umblare in credinta si adevar pe calea mantuirii. Astfel ca nu trebuie sa
intelegem din aceasta ca Dumnezeu, daca este rugat de o terta persoana, va forta
convingerile si vointa cuiva. Dar Dumnezeu poate sa reverse asupra celor in favoarea
carora s-a mijlocit in rugaciune, o atmosfera de lumina, pace si de har, le poate conduce
pasii intr-o maniera mult mai deosebita de cat in alte ocazii, cand nu s-au facut rugaciuni
de mijlocire. Multi dintre noi nu inteleg ca pe teritoriul dusmanului, foarte adesea, ingerii
nu au acces decat la cei pentru care s-a rugat cineva din acest teritoriu, sau pentu cei care,
in mod individual cer pentu ei insisi interventia divina. Domnul Hristos a inaltat un
principiu din care este inspirata aceasta idee: Cereti, si vi se va da, cautati si veti gasi;
bateti, si vi se va deschide. Caci orisicine cere, capata; cine cauta, gaseste, si celui ce
bate, i se deschide. (Evanghelia dupa Matei cap.7, vers. 8).
Pe paginile Bibliei exista nenumarate exemple de rugatori care mijlocesc in favoarea
altora. Exista cazuri cand, insusi Maiestatea Cerului cere o astfel de rugaciune de
mijlocire : Luati acum sapte vitei si sapte berbeci, duceti-va la robul Meu Iov si aduceti
o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov sa se roage pentru voi, si numai in vederea lui
nu va voi face dupa nebunia voastra, caci n-ati vorbit asa de drept despre Mine, cum a
vorbit robul Meu Iov." (cartea lui Iov cap. 42, vers. 8). Domnul si Mantuitorul nostru ne-a
oferit exemplul suprem in ceea ce priveste mijlocirea: Isus zicea: Tata, iarta-i, caci nu
stiu ce fac! " (Evanghelia dupa Luca cap.23, vers.34). Mai sunt si alte exemple notabile
de rugaciune de mijlocire, cum ar fi exemplul lui Stefan, care a copiat modelul
Invatatorui sau : Si aruncau cu pietre in Stefan, care se ruga si zicea: "Doamne Isuse,
primeste duhul meu!" Apoi a ingenuncheat, si a strigat cu glas tare: "Doamne, nu le tine
in seama pacatul acesta!" si dupa aceste vorbe, a adormit. (Cartea Faptele apostolilor
cap. 7, vers. 60).
Capitolul 9 al acestei carti cuprinde cea mai mare profetie din Biblie. Aceasta profetie ne
comunica momentul in care va veni Mesia, lucrarea sa unica, jertfa lui ispasitoare si da

un orizont clar asupra inceperii lucrarii de Mare Preot la tronul lui Dumnezeu. Este
practic baza matematica a autenticitatii Evangheliei. Este dovada solemna a girulrui
providentei si a maiestatii divine asupra lucrarii lui Hristos.
Versetele 4-19
Un comentator exclama referitor la aceasta rugaciune: Daca, intr-adevar asa se rugau
in zilele acelea, atunci putem intelege cum cei credinciosi dintre iudei au trecut cu bine
prin furtunile si problemele zilelor lor (Maxwell, God Cares, vol. I, pag. 181).
Ne putem da seama despre ce era in sufletul lui Daniel atunci cand se ruga. El vazuse in
viziunea precednta ca, dupa ce sanctuarul va fi reasezat in functie, va fi din nou pustiit.
Trebuie sa intelegem ca el era foarte framantat cu privire la modul in care se va aplica
cele cuprinse in cap. 8, vers. 14, anume, daca se aplica in viitor sau se aplica pentru
situatia actuala a Ierusalimului si a Sanctuarului.
In solia aceasta Gabriel foloseste toate cuvintele-cheie folosite de Daniel in rugaciunea
sa. De asemenea aceasta rugaciune este legata ca tema, cu viziunea din capitolul
precedent, care a culminat cu vestea ca sanctuarul care va fi reconstruit va fi pustiiti de
catre cornul cel mic. In vers. 17 Daniel indca spre sfantul locas pustiit, iar vers. 18
vorbeste despre daramaturile noastre. Cele exprimate in vers. 19 : lucreaza si nu
zabovi lasa sa se inteleaga ca Daniel se temea ca nu cumva restaurarea sanctuarului sa
nu fie amanata pentru inca o perioada de 2300 de ani, desi perioada profetizata pentu exil
(70 de ani) era aproape incheiata.
Comentatorii impart aceasta rugaciune inaltata de Daniel in doua parti: 1) o recunoastere
a pacatului si deci a vinovatiei (vers.4-14); 2) o implorare a milei divine. Daniel
recunoaste in rugaciunea sa ca vinovatia lor este deplina, pentru ca, desi Dumnezeu a
trimis din timp pe proorocii lui care au vorbit in numele lui, ei nu au fost ascultati, caci
iudeii se rasculasera impotriva Cerului. Deci pacatul lor nu era din necunoastere, ci o
neascultare voita, constienta, ceea ce constituia o circumstanta agravanta in acesta
chestiune. La toate acestea Gabriel vine cu un raspuns.
Versetele 20-23
ia aminte si intelege vedenia. Care vedenie ? Nu poate fi vorba de prima parte a
acestui capitol (cap. 9), intrucat aici nu s-a primit nici o vedenie ci, s-a inaltat doar o
rugaciune ! Cu siguranta se face referire la vedenia care i s-a prezentat in cap.8. Acolo
este singurul loc in care Gabriel s-a mai intalnit cu Daniel. Mai exista si un argument
lingvistic. In cap. 8 exista doi termeni diferiti pentru vedenie:
Primul i-l gasim in vers. 1 : Eu, Daniel, am avut o vedenie (CHAZON) acest termen
se refera la intreaga vedenie din cap. 8.
Al doilea termen se gaseste in vers. 26: Iar vedenia (MAREH) cu serile si diminetile,
de care a fost vorba, este adevarata. acest termen se refera numai la cele 2300 de
seri si dimineti.
Acum, in cap. 9, Gabriel se intoarce sa-i explice lui Daniel vedenia (MAREH) adica
termenul care se referea doar la cele 2300 de seri si dimineti din cap. 8, pentru ca
cealalta vedenie (CHAZON) adica termenul care definea intreaga viziune) ii fusese
deja explicata cu acea ocazie. Asa se face ca acum, in cap. 9, vers. 23 Gabriel ii spune lui
Daniel: si intelege vedenia (MAREH) ! Care MAREH ? Evident, acea vedenie

(MAREH) cu serile si diminetile.

Exista si argumentul ca in vedenia cu serile si diminetile se dau niste cifre (2300). Daca
in acest capitol ( 9 ) se continua sa se dea cifre, poate arata o legatura cu cifrele
anterioare. Mai este si un alt argument. In ebraica exista un termen special care a fost
folosit in textul : Saptezeci de saptamani au fost hotarate (CHATAK) asupra poporului
tau dar despre acest termen (CHATAK) vom discuta ceva mai incolo. Tinti insa cont
ca mai exista un argument.
De-a lungul timpului, cand au avut legile ceremoniale si sanctuarul, poporul lui
Dumnezeu a inteles un lucru important din ritualul care se desfasura: odata cu jertfe
dimineata si seara erau ridicate rugaciuni catre Dumnezeu. Era normal ca ei sa inteleaga
acest timp ca fiind special dedicat inchinarii. De aceea era o traditie sanatoasa la ei ca, in
acest timp, considerat de ei pe drept cuvant sacru, sa-si uneasca cererile lor cu ale
celorlalti inchinatori si sa le inalte la cer impreuna cu fumul jertfelor. Astfel, orice evreu
credincios, macar dimineata devreme si seara la apus se ruga lui Dumnezeu. Obiceiul lui
Daniel era sa se inchine de trei ori pe zi. Acest lucru era sa-l coste viata, asa cum am
vazut in cap. 6. Cum Daniel credea in refacerea templului si a Ierusalimului, in ceasul
amurgului el staruia pe langa Dumnezeu ca sa-si aduca la indeplinire fagaduinta data de
El prin proorocul Ieremia, care privea restaurarea acestora. Aparitia ingerului exact in
clipa cand se aducea jertfa de seara confirma faptul ca acest timp este deosebit si
pentru cer. Ca raspuns la cererea lui, cerul a trimis unul dintre cei mai importanti
mesageri divini, care a avut onoarea, de-a lungul timpului sa duca pamantenilor cele mai
importante vesti.
Expresia lui Gabriel tu esti prea iubit si scump arata ca cerul are preferati. Cine sunt
acesiti preferati? Raspunsul i-l gasim in cartea pe care o studiem acum: cei care sunt
asemenea lui Daniel ! In vreme ce altora nu li se acorda nici o atentie, oameii favorizeaza
anumite persoane, in functie de beneficiile pe care aceste persoane sunt in stare sa le
ofere si, in functie de legaturile filiale pe care le au aceste persoane cu ei. Dar cerul are in
atentie pe toti oamenii. Unii insa beneficiaza de o atentie sporita. Acestia sunt in general
trezorierii adevarului lui Dumnezeu care au acceptat sfintirea vietii lor de catre acest
adevar. Ei sunt lumina lumii si sarea pamantului, purtand responsabilitatea de a
lumina intunericul moral al acestei lumi si de a pastra viata celor de langa ei, prin
exemplul si influienta lor, prin care cei cu care vin in contact sunt indrumati catre sursa
mantuirii. Ei sunt canalele prin care Dumnezeu isi descopera oamenilor voia Sa
binevoitoare fata de rasa umana. De aceea ei sunt tratati cu o atentie deosebita. O, cat de
mult ar dori cerul ca tot mai multi oameni sa fie onorati astfel !
Versetul 24
Acesta este unul dintre cele mai importante versete ale profetiilor biblice ! El cuprinde in
sumar Vestea cea Buna pentru toti oamenii care si-au dorit ceva mai bun pentru ei si ai lor
de-a lungul timpului. Se refera in sumar la lucrarea, viata, moartea si invierea lui Mesia.
Referitor la afirmatia Saptezeci de saptamani au fost hotarate asupra poporului tau si
asupra cetatii Comentatorii remarca, si pe buna dreptate ca, Gabriel intra brusc in
subiect. In fond de aceia se afla alaturi de Daniel spre a-l face sa inteleaga! Din acest
motiv i-a explicat si l-a introdus in problematica vedeniei (MAREH) care privea cele
2300 de seri si dimineti. Daca Daniel era chiar atat de preocupat si dorea sa inteleaga

planul lui Dumnezeu cu poporul Sau, asa cum se rugase, atunci el trebuia sa inteleaga
termenii folositi de mesagerul divin. In primul rand nu putea fi vorba de o reconstructie a
Ierusalimului peste doar 490 de zile calendaristice (un an si patru luni)! Aceasta este una
din dovezile ca aceste zile nu erau de 24 de ore fiecare, ci ele aveau o conotatie
profetica, insemnand fiecare cate un an calendaristic.
Asa cum am mai spus, mai exista o dovada a existentei unei legaturi organice intre cele
2300 de seri si dimineti din capitolul precednt si cele 70 de saptamani din acest
capitol. In ebraica exista un termen special care a fost folosit in textul : Saptezeci de
saptamani au fost hotarate (CHATAK) asupra poporului tau Acest termen nu mai
apare nicaieri in Sfintele Scripturi, de aici neajunsul de a nu-i putea compara intelesul cu
alt pasaj (metoda foarte curent folosita de catre traducatori). De aceea traducatorii a fost
redat CHATAK cu hotarat sau decretat, intrucat asa parea cel mai plauzibil in
contextul celor spuse de Gabriel. Dar au existat si cercetatori care au dedicat un studiu
lingvistic special asupra acestui cuvant si au descoperit, studiind scrierile rabinice de mai
tarziu, ca acest cuvant - CHATAK, este folosit in imprejurari in care inseamna a taia,
a decupa din, a reteza din , a separa de. Poate ca pentru unii exegeti acest
amanunt este lipsit de semnificatie. Insa in acest context este decisiv sa intelegem ca cele
70 de saptamani, sau 490 zile ( 70 X 7 zile = 490 zile [ani calendaristici] ) sunt
decupate (taiate) din cele 2300 de seri si dimineti prezentate in capitolul 8 al cartii
lui Daniel. Studiind aceste amanunte descoperite de cercetatori suntem indreptatiti sa
credem ca cele 2300 de seri si dimineti si cele 70 de saptamani au o legatura
organica.
In concluzie, acest capitol este o talcuire a partii ramase neexplicate in capitolul 8, care
parte neexplicata, are de a face cu cele 2300 de seri si dimineti, si ca cele 70 de
saptamani (sau 490 de zile) trebuie sa fie despartite prin taiere (CHATAK) de
perioada cea mai lunga (aceia de 2300) si aceasta pentru ca 490 de zile (ani
calendaristici) au fost hotarate pentru iudei in legatura cu rolul lor de popor ales al lui
Dumnezeu. Traducerea cu hotarat sau decretat este si ea, de asemenea, corecta si
corespunzatoare contextului, dar incompleta.
Exista o practica babiloniana de intelegere a simbolisticii anilor. Dar mult mai important
pentru noi este sa avem in vedere legislatia ebraica care stipula: Sa numeri sapte
saptamani de ani, de sapte ori sapte ani, si zilele acestor sapte saptamani de ani vor face
patruzeci si noua de ani. (cartea Levitic cap.25, vers. 8). Desigur ca aici avem de a face
cu alte cifre insa termenul de sptamani de ani ne duce cu gandul automat la acest an
de indurare al Domnului. Acest ecou levitic rezoneaza si in cartea lui Daniel si face sa
ne duca cu gandul la anul jubiliar ebraic, in care robii erau eliberati, mosiile se intorceau
la vechii lor stapani si in care pamantul nu era muncit cu animalele, ci doar se culegeau
roadele care ieseau spontan. Acest an de indurare al Domnului a fost vestit de catre
Hristos in Nazaret, ca un simbol al inceperii oficiale a lucrarii Sale mesianice.
La incheierea perioadei de 70 saptamani de ani se realiza incetarea faradelegilor
Dumnezeu a acordat timp evreilor sa puna capat faradelegilor si a oferit si mijloacele
harului Sau pentru ca ei sa nu duca lipsa de nimic in privinta aceasta. Dar poporul lui
Dumnezeu a perseverat in a-l deceptiona pe Dumnezeu. Ei au umplut pana la refuz
paharul nelegiuirilor lor si au abuzat la maxim de rabdarea si dragostea Sa divina, pana
cand aceastea au incetat sa le mai fie de vre-un folos. Ucenicii au fost invatati de Hristos

printr-o parabola, modul in care Dumenzeu a ajuns la ultima limita a rabdarii cu poporul
Sau, atunci cand le-a prezentat pararabola smochinului neroditor, dar si cu ocazia
blestemarii smochinului. E.G.Wihte (Desire of the Ages, pag. 127) face urmatoarea
afirmatie in aceasta privinta : Ofilit, cu radacinile uscate intr-un mod fulgerator, ca
urmare a blestemului Mantuitorului, smochinul anunta pe aceasta cale poporul iudeu ca
harul lui Dumnezeu era gata dea a fi retras in dreptul lor.
Ispasirea pacatelor (nimicirea pacatelor) aceasta expresie poate fi tradusa mai corect,
in loc de pacat/ pacatelor (ebr. chattaoth / chattath), prin jertfa pentru pacate.
Aceasta traducere mai corecta, impune in consecinta urmatorul inteles: Cand pe Golgota
Domnul Hristos a devenit antitipul jertfelor de la templu, ca adevaratul Miel de Jertfa, din
acel moment nu a mai fost nevoie ca pacatosul sa mai aduca o jertfa ceremoniala pentru
pacat. Ispasirea nelegiuirii in sistemul ceremonial, indica modul in care pacatosul
optine reconcilierea cu Dumnezeu. Sangele animalelor sacrificate procura doar o
acoperire virtuala pentru pacate. In cartea Levitic (cap. 17, vers. 11) se afirma : Caci
viata trupului este in sange. Vi l-am dat ca sa-l puneti pe altar, ca sa slujeasca de
ispasire pentru sufletele voastre, caci prin viata din el face sangele ispasire. Dar acest
sange nu putea, prin sine, sa procure ispasire autentica pentru pacat, asa cum afirma
Biblia in alta parte (epistola catre Evrei cap. 10, vers. 1. 4. 8. 11): In adevar, Legea, care
are umbra bunurilor viitoare, nu infatisarea adevarata a lucrurilor, nu poate niciodata,
prin aceleasi jertfe care se aduc neincetat in fiecare an, sa faca desavarsiti pe cei ce se
apropie caci este cu neputinta ca sangele taurilor si al tapilor sa stearga pacatele
Dupa ce a zis intai: "Tu n-ai voit si n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot,
nici jertfe pentru pacat", (lucruri aduse toate dupa Lege) Si, pe cand orice preot face
slujba in fiecare zi, si aduce de multe ori aceleasi jertfe, care niciodata nu pot sterge
pacatele
Aceste ceremonii aveau in vedere acel moment in care sangele lui Hristos va deveni
antitipul jertfelor aduse pana atunci si, in masura acceptarii harului divin, pacatul devenea
iertat si prin aceasta omul era impacat cu Dumnezeu (epistola catre Evrei cap. 10, vers.
10. 14-18): Prin aceast "voie" am fost sfintiti noi, si anume prin jertfirea trupului lui
Isus Hristos, o data pentru totdeaunaCaci printr-o singura jertfa El a facut desavarsiti
pentru totdeauna pe cei ce sunt sfintiti Lucrul acesta ni-l adevereste si Duhul sfant.
Caci, dupa ce a zis: "Iata legamantul pe care-l voi face cu ei dupa acele zile, zice
Domnul: voi pune legile Mele in inimile lor, si le voi scrie in mintea lor", adauga: Si nuMi voi mai aduce aminte de pacatele lor, nici de faradelegile lor . Dar acolo unde este
iertare de pacate, nu mai este nevoie de jertfa pentru pacat.
Ebraicul KAFAR este tradus in general prin a face ispasite (cartea Exodului cap. 30,
vers. 10; cartea Levitic cap. 4, vers. 20). Aceasta procura interpretarea ca, prin jertfa
inlocuitoare a Domnului Hristos de pe Golgota, El ne-a facut posibil impacarea zilnica cu
Dumnezeu. Dar ce inseamna acest KAFAR in contextul Biblic si ce ne comunica el in
realitate? Ce este aceia ispasire? Unii specialisti traduc prin a expia, altii prin a
sterge prin sacrificiu, sau a sterge nelegiuirea, aratand in toate cazurile ca ofensa,
adusa sfinteniei lui Dumnezeu de catre pacat este ridicata prin acest mijloc. Cercetatorul
P. Winanday (Servir, 1977, pag.14 ; A. Rychly, Curs de Daniel pag. 127) unul dintre
cei care au analizat in profunzime acest cuvant afirma, referindu-se la expresia KAFAR
ca : Nici o singura data ea nu poate avea sensul de a acoperii. Prin aceasta

comentatorul vrea sa arate sustinatorilor teologiei harului ieftin ca sangele lui Hristos
nu slujeste pacatosului drept cec in alb, ca acesta sa duca o viata rupta de voia si Legea
lui Dumnezeu fara a suferi dreapta pedeapsa pentru pacat. Prin aceasta se arata ca
ispasirea pentru pacat este, in fapt o extirpare a pacatului chiar din viata pacatosului, nu
doar o stergere a amintirii acestui pacat. Este un alt fel de a intari marele adevar al
nasterii din nou inaltat de Domnul Hristos inaintea lui Nicodim si a noastra in
Evangelia dupa Ioan, cap. 3. Este singura posibilitate de a fi mantuiti. Caci ce garantia
exista ca o vesnicie intreaga, cel mantuit din consecintele pacatului, nu va mai recidiva,
daca el in prealabil nu a fost scapat de pacatul (pacatele) care i-a (i-au) generat
nenorocirea.
Aducerea neprihanirii vesnice Hristos nu a venit aici numai pentru a sterge pacatul.
Intrucat aceasta izvoraste in permanenta din inimile cu porniri firesti ale oamenilor.
Hristos a facut posibil ca neprihanirea sa-I fie oferita omului nu doar virtual, ci a facut ca
aceasta neprihanire sa devina operanta cu eficienta maxima in viata pacatosului. Prin
jertfa Sa el a oferit oamenilor viata Sa in dar. Iar viata Sa continea neprihanirea Sa. Astfel
ca, prin lucrarea speciala a Duhului Sfant, jertfa Domnului ofera omului minunea
schimbarii inimii firesti, a inlocuirii acesteia cu o inima spirituala. Haina dreptatii lui
Hristos nu acopera pacatul, ci i-l dizolva treptat din viata omului. In felul acesta, omul,
prin credinta in El, nu devine numai de drept un fiu a lui Dumnezeu, ci el chiar asa si este
de fapt. Aceasta pentru ca la el nu se mai gaseste o constienta si persistenta alegere a
nelegiuirii, datorita acestei lucrari divine. Dar omul poate alege sa se nenoroceasca
impotrivindu-se acestei minunate lucrari, iar rezultatul este ruina, dezonoarea si moartea
sa.
pecetluirea vedeniei si proorociei Pecetluirea presupune mai intai de toate o hotarare
definitiva si irevocabila pe care Autoritatea Suprema a luat-o referitor la continutul celor
scrise aici. Astfel ca profetia cu privire la lucrarea lui Hristos si cele legate de curatarea
sanctuarului la finalul celor 2300 de seri si dimineti este definitiva si irevocabila. Pe
de alta parte, trebuie sa anticipam cele ce vom discuta in cap. 12. Acolo, dupa ce se
apropie de incheierea celor 12 capitole ale cartii sale, Daniel primeste ordinul sa
pecetluiasca cele scrise, el urmand sa treaca la odihna si sa-si primeasca, in ziua
invierii, partea la un loc cu cei mantuiti. Aceste capitole au fost scrise pentru generatiile
care urmau lui, iar Duhul lui Dumnezeu a relevat (a desigilat) treptat adevarul care era
prezentat in aceasta carte. Cuvinte cum ar fi : In vremea aceea, a venit Ioan Botezatorul,
si propovaduia in pustia Iudeii. El zicea: "Pocaiti-va, caci Imparatia cerurilor este
aproape." sau De atunci incolo, Isus a inceput sa propovaduiasca, si sa zica:
"Pocaiti-va, caci Imparatia cerurilor este aproape." (Evanghelia dupa Matei cap.3,
vers.1-2, cap. 4, vers. 16), indica faptul ca inca din acele momente se incepuse desigilarea
profetiilor cartii lui Daniel.
ungerea Sfantului sfintilor (GODESH GODESHIN). Este deosebit de important sa
remarcam modul in care mai este folosita aceasta expresie in alte locuri in Scriptura. Ea
desemneaza altarul (Cartea Exodul cap. 29, vers. 37 si cap. 41, vers. 10); vasele si
mobilierul care apartineau cortului intalnirii (Cartea Exodul cap. 30, vers. 29); parfmul
sfant (Cartea Exodul cap. 30, vers. 36); anumite jertfe de mancare (Cartea Levitic cap.
2. vers. 3, 10; cap. 6, vres. 17; cap. 10, vers. 12); jertfele pentru vina (Cartea Levitic
cap. 7. vers. 1, 6); painile pentru punerea inainte (Cartea Levitic cap. 24. vers. 5-9);

obiectele consacrate (Cartea Levitic cap. 27, vers.28); tinutul sfant (Cartea Numeri cap.
18, vers. 10; Cartea proorocului Ezechel, cap. 43, vers. 12) si locul prea sfant al
sanctuarului (Cartea Exodul cap. 26, vers. 33-34) . Expresia GODESH GODESHIN unii
autori sugereaza ca, doar in textul din prima carte a Cronicilor cap. 23, vers. 13 aceasta
expresie este aplicata la o persoana sfinta: Aaron a fost pus deoparte sa fie sfintit ca
preasfant (in traducerea Nitulescu : Aaron a fost deosebit ca sa sfinteasca lucrurile
prea sfinte).
Totusi multi comentatori evrei si crestini considera ca aceasta expresie folosita in cap. 9
al cartii lui Daniel se refera doar la Mesia. Totusi, unii comentatori crestini sunt de parere
ca s-ar referi la o consacrare a adevaratului cort ridicat nu de om ci de Domnul. Daca
nu sunt exclusivisti, parerea lor trebuie avuta in vedere, iar aceasta pozitie a lor este mai
mult decat susceptibila de a fi adevarata. Insa atunci cand devin exclusivisti, cand sustin
ca doar la Templul din cer se refera acest GODESH GODESHIN, nu mai trebuies sa fie
luati in seama. Astfel ca Domnul Hristos a aplicat pe acest temei scripturistic simbolul
templului la trupul sau rastignit si inviat (Evanghelia dupa Ioan cap. 2, vers. 19. 23) :
Drept raspuns, Isus le-a zis: "Stricati Templul acesta, si in trei zile il voi ridica." Dar El
le vorbea despre Templul trupului Sau.
Nu putem spune ca ceea ce s-a hotarat in privinta poporului Sau si in privinta cetatii
celei sfinte priveste strict Israelul si Ierusalimul istoric. Aceasta hotarare transcede si
are repercursiuni asupra Israelului spiritual de astazi. Acest nou popor are o Cetate Noua
Ierusalimul ceresc, patria vesnica a celor rascumparati.
Versetele 25-26
darea poruncii de zidire din nou a Ierusalimului intelegem care a fost impactul pe
care aceasta afirmatie a avut-o asupra lui Daniel, daca tinem cont ca la acea data
Ierusalimul si templul zacea in ruine, parasit. Fiecare evreu credincios, printre care se
numara si Daniel, se usca de dor dupa patria fagaduita parintilor lor. Imaginatiti-va cum
inima lui Daniel a tresaltat la auzul vestii ca intr-o buna zi va exista o initiativa legislativa
care va decreta repatrierea evreilor si reconstructia capitalei lor.
Suntem nevoiti sa analizam o situatie: exista trei imparati care emit decrete cu privire la
soarta evreilor. Care dintre aceste patru decrete este acela care ne slujeste drept punct de
plecare in calcularea perioadei mesianice? La aceasta se mai adauga o alta problema:
legea medo-persana era imposibil de schimbat, drept pentru care nu mai este necesara o
repetare a ei, cu toate acestea inca doi imparati o reediteaza. Mai mult, Dumnezeu a
spus prin proorocul sau Isaia, inainte cu 161 de ani ca acest decret va fi promulgat, de un
anume Cir, care va elibera poporul Sau si va rezidi templul (cartea lui Isaia cap. 44, vers.
26-28; cap. 45, vers. 1-5. 13). Ca atare am fi constransi sa privim decretul lui Cir (538
536 I.Hr.) ca fiind singurul decret de referinta. Ce rost au celelalte doua decrete si de ce
ultimul dintre acestea (457 I.Hr.) este de referinta?
Mai intai trebuie subliniat ca reconstuctia Ierusalimului este o confirmare a fagaduintelor
pe care Dumnezeu le daduse prin prooroci. Interesant este ca in aceste versete nu se face
nici o referire la templu, ci doar la pietele si gropile cetatii. Istoria ne evoca mai multe
decrete de rezidire date in favoarea evreilor. Primul decret este promulgat de catre Cir in
jurul anilor 538 536 I.Hr. (Ezra 1,1). Al doilea decret a fost emis de catre Dariu I
(Histaspe) in perioada 520 I.Hr. Aceste doua decrete se refereau mai mult la rezidirea

templului si mai putin la restaurarea de care se vorbeste in versetul 25 adica a cetatii

(pietele si gropile). Insa in anul 457 I.Hr., in al 7-lea an de domnia a imparatului
Artaxerse, a fost promulgat inca un decret care, de data aceasta cuprindea in primul rand
reconstructia civila, pe langa cea religioasa. Acest decret a fost reconfirmat si la data de
444 I.Hr. in scopul mandatari lui Neemia de a finaliza lucrarile care priveau continutul
decretului din 457 I.Hr.
In expresia de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului presupune mai
mult decat cuprindeau primele doua decrete. Acestea dau prioritate doar rezidirii
templului. In consecinta toate resursele de care au dispus iudeii au fost investite in
aceasta directie. Numai cu ocazia decretului dat de Artaxerse (457 I.Hr) putem vorbi
de o reconstructie civila a Ierusalimului si a statului autonom evreesc, intrucat doar in
acest decret se stipuleaza rezidirea zidurilor de aparare si a portilor acestui oras. Mandatul
incredintat lui Neemia (444 I.Hr.) priveste numai finalizarea lucrarilor incepute, prin
alocarea de resurse din visteria imperiala si din resursele publice ale reprezentantilor
imperiali care raspundeau de provinciile invecinate. Din acest moment, atunci cand vom
face referire la darea decretului de rezidire a Ierusalimului ne vom referi numai la
decretul promulgat de Artaxerse in 457 I.Hr.
O tablita de lut cu inscriptie cuneiforma descoperita in Ur din Caldea, publicata nu
demult, confirmata si de un papirus descoperit la Elefantina, mentioneaza o data a mortii
lui Xerse. Conform calculelor care le determina aceasta data, moartea lui Xerse este in
toamna anului 464 I.Hr. In acest an urca la tron Artaxerse (luna decembrie). Astfel,
urmand un calcul, inceputul domniei lui (asa-zisul an al urcarii la tron) ar dura din 465
I.Hr. (luna decembrie) pana la urmatorul an nou care cade in toamna anului 464 I.Hr.
Conform modului de numerotare al anilor de domnie, primul an de domnie (un an
calendaristic intreg) se numara din toamna lui 464 I.Hr. pana in toamna lui 463 I.Hr..
Astfel, continuand numaratoarea, socotim ca al 7-lea an de domnie se intinde din toamna
lui 458 pana in toamna lui 457 I.Hr.
Sunt de acord ca este dificil a intelege aceasta data profetica. De fapt in cap. 12, vers. 10
suntem avertizati ca : si niciunul din cei rai nu va intelege, dar cei priceputi vor
intelege. Iar aceasta pricepere este oferita celor priceputi doar in masura in care le este
necesara pe calea mantuirii. Exista pentru fiecare adevar un moment de coacere.
Domnul Hristos se adreseaza ucenicilor Sai : Mai am sa va spun multe lucruri, dar
acum nu le puteti purta (Evanghelia dupa Ioan cap. 16, vers. 12). Aceasta arata ca
lucrarea Duhului lui Dumezeu in istoria mantuirii este o lucrare progresiva, asemenea
luminii diminetii care creste progresiv. In acest sens capata relevanta si expresia de
pecetluire a proorociei (cap. 12). Aceasta sigilare presupune o inchidere a mesajului,
pentru a nu fi citita decat de destinatar. Astfel, profetia devine clara (desigilata) doar la
momentul oportun. Afirmatia se poate lesne proba, daca este revazut faptul ca insisi
ucenicii nu au inteles decat anevoie natura lucrarii de rascumparare a lui Mesia. Ei au
trecut prin experienta amara a rastignirii si ingropari lui Hristos si nu au inteles ce se
intampla: Nu trebuia sa sufere Hristosul aceste lucruri, si sa intre in slava Sa? Si a
inceput de la Moise, si de la toti proorocii, si le-a talcuit, in toate Scripturile, ce era cu
privire la El. (Evanghelia dupa Luca cap. 24, vers. 27).
Iata un comentariu facut de D. Ford in lucrarea sa Daniel (pag. 229-230) : In versetul
24 nu se spune :hotarate asupra cetatii sfinte ci :hotarate asupra poporului tau si

asupra cetatii tale celei sfinte. Astfel, rstaurarea situatiei religioase nationale si a legii,
lucrare interna adusa la indeplinire de Ezra - preotul, si rezidirea caselor si zidurilor,
lucrare exterioara adusa la indeplinire de catre Neemia - guvernatorul, sunt amandoua
cuprinse in vers. 25 pentru zidirea din nou a Ierusalimului. Ierusalimul reprezinta
atat orasul, corpul cat si congregatia, sufletul natiunii (vezi Psalmii 46, 47, 87). Este
punctul de pornire al celor saptezeci de saptamani dat cu optezeci si unu de ani dupa
primirea profetiei de catre Daniel. Obiectivul nu era acela de a fixa pentru Daniel, in
mod definitiv, timpul, ci pentru pentru biserica. Profetia l-a invatat ca mantuirea
mesianica, pe care el o considera foarte aproape, era totusi departe de el cu cel putin
jumatate de mileniu. Asteptarea era indeajuns de viu pastrata de catre conceptia
generala a timpului acela. Aceasta nu numai de catre iudei, ci si de Neamurile care
asteptau, priveau in viitor la Cineva ca Domn al pamantului care sa vina din Iudea in
acel timp.
Decretul (457 I.Hr.) marcheaza sfarsitul unei perioade de pustiire si se intinde pana la
inceputul unei alte perioade, dupa care nu va mai fi nici un fel de restaurare a tornului si a
templuilui lui Israel (ci doar curatorea celui ceresc). Isus Hristos a preluat tornul vesnic al
Israelului spiritual iar stapanirea acestei lumi va deveni efectiva la revnirea Sa pe norii
cerului. Binecuvantarile care au fost lepadate de Israelul care la respins pe Hristos, vor fi
primite de Israelul spiritual.
Interesant este in aceasta privinta ceea ce consemneaza Ezra in cartea sa, la cap. 6, vers.
14: Si batranii Iudeilor au zidit cu izbanda dupa porunca Dumnezeului lui Israel, si
dupa porunca lui Cir, lui Dariu si lui Artaxerxe, imparatul Persilor. Remarcati va rog,
ca este privit ca o singura porunca si nu ca mai multe porunci. Atunci inseamna ca
ultimii doi imparati medo-persani nu au emis propriu-zis noi porunci, ci au reconfirmat-o
pe cea veche.
Dar o porunca nu devine operationala intotdeauna in momentul promulgarii ei. De aceia
ne si confruntam cu aceste reconfirmari. Drept pentru care este de intele s ca decretul
imperial a lui Cir devine pe deplin operational doar odata cu anul 457 I.Hr.
Primele sapte saptamani acopera perioada rezidirii, in timpul anilor tulburi dintre 457-408
I.Hr. Este perioada in care Ezra si Neemia au realizat, cu mari privatiuni si intr-o continua
tensiune, rezidirea Ierusalimului (daca sunteti curiosi care era natura acestei tensiuni,
puteti citi cartile Ezra si Neemia). Sa retinem relatia care exista intre prima perioada a
celor 70 de saptamani si ultima perioada, cea a celor 2300 de seri si dimineti. Prima
face referire la pregatirea mantuirii de dupa captivitatea babiloniana (istorica), iar a doua,
la deplina mantuirie mesianica, care ne va scapa de Babilonul spiritual. Una face
referierire la rezidirea templului literal, a doua face referire la existenta Templului
spiritual al bisericii. Intre aceste doua perioade importante se afla cele 62 de saptamani ce
arata o perioada lipsita de vreun simbolism special, fiind o perioada de intuneric cu
putine revelatii importante.
Daniel a profetizat ca Mesia, Acela care era atat de mult asteptat, avea sa apara la un
anumit timp. La acest timp S-a referit si Domnul Hristos atunci cand a spus: S-a
implinit vremea (Evanghelia dupa Marcu cap.1, vers. 15). La data botezului sau, Isus a
fost uns prin Duhul Sfant, in toamna anului 27 e.n. Trecusera 483 de ani de la darea
poruncii de rezidire a Ierusalimului, adica exact 69 de saptamani. Unii calculeaza anul
30 e.n. ca fiind anul in care Domnul isi incepe activitatea. Aceasta data este urmarea unei

erori de calcul al erei crestine, care face gresala in a adauga 4 ani. Aceasta gresala se
poate proba istoric, prin faptul ca la data la care Domnul Hristos S-a nascut, Irod cel
Mare inca traia. Iar Irod a murit in anul 4 e.n.
Trei ani si jumatate mai tarziu, in primavara anului 31 e.n. cu ocazia pastelui, Hristos este
rastignit. Ultima data din ciclul celor 490 de ani de har repartizat poporului evreu se
incheie la data de 37 e.n. Din nefericire aceasta data se incheie la fel de sangeros: are loc
primul martiriu crestin. Stefan, unul dintre cei sapte diaconi ai primei comunitati crestine,
este judecat sumar si ucis cu pietre. In felul acesta poporul evreu pecetluieste definitiv
respingerea lui Mesia si a Vestii celei Bune. De atunci ramanea doar asteptarea
infricosatoarei judecati divine profetizata de Domnul Hristos : Vor veni peste tine zile,
cand vrajmasii tai te vor inconjura cu santuri, te vor impresura, si te vor strange din
toate partile: te vor face una cu pamantul, pe tine si pe copiii tai din mijlocul tau si nu
vor lasa in tine piatra pe piatra, pentru ca n-ai cunoscut vremea cand ai fost cercetata."
(Evanghelia dupa Luca cap. 19, vers. 43-44). Aceasta teribila judecata a fost adusa la
indeplinire in anul 70 e.n. prin bratul armatei romane, condusa de generalul Titus.
Pana la Unsul (Mesia) la Carmuitorul In limba ebraica MASHIACH NAGID
inseamna: mashiach (verb) = uns, iar nagid = sef, print, conducator (vezi spre exemplu
cartea proorocului Isaia cap. 55, vers. 3-4). Ungerea cu ulei era o ceremonie sacra,
oficiata public si era simbolul ungerii cu Duhului Sfant Samuel a luat cornul cu
untdelemn, si l-a uns in mijlocul fratilor lui. Duhul Domnului a venit peste David,
incepand din ziua aceea si in cele urmatoare. Samuel s-a sculat, si s-a dus la Rama.
(Cartea intai a lui Samuel, cap. 16, vers. 18) . Dintre toate ungerile aduse la imdeplinire
in dreptul cuiva pentru functia de conducator, nici una nu se compara cu cea savarsita in
dreptul Domnului Hristos pe malurile Iordanului si care il declara in fata lumii ca Mesia:
Dupa ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat si Isus; si pe cand Se ruga, s-a deschis
cerul, si Duhul Sfant S-a coborat peste El in chip trupesc, ca un porumbel si din cer s-a
auzit un glas, care zicea: "Tu esti Fiul Meu prea iubit: in Tine Imi gasesc toata placerea
Mea!" (Evanghelia dupa Luca cap. 3, vers. 21-22).
Observam ca sunt intrunite doua calitati: aceea de Uns si de Carmuitor. In Vechiul
Testament doar regii, marii preoti si uneori proorocii erau unsi. Insa nu exista decat o
singura persoana care sa intruneasca toate aceste functii : Isus Hristos, Fiul lui David Si
sa-i spui: "Asa vorbeste Domnul ostirilor: "Iata ca un om, al carui nume este Odrasla,
va odrasli din locul lui, si va zidi Templul Domnului. Da, El va zidi Templul Domnului,
va purta podoaba imparateasca, va sedea si va stapani pe scaunul Lui de domnie, va fi
preot pe scaunul Lui de domnie, si o desavarsita unire va domni intre ei amandoi."
(Cartea proorocului Zaharia cap. 6, vers. 12-13); Domnul a jurat, si nu-I va parea rau:
"Tu esti preot in veac, in felul lui Melhisedec." (Psalmul 110, vers.4).
Este bine de stiut ca exista si false interpretari ale acestor perioade de timp. Conform
acestor interpretari Mesia este identificat de ei cu Cir, Zorobabel sau chiar cu
marele preot Iosua. Ca de fapt porunca pentru rezidirea Ierusalimului este considerata ca
fiind data prin Ieremia, la anul 586 I.Hr., anul nimicirii Ierusalimului, iar cele sapte
saptamani (490 de ani) se intentiona a ajunge pana la era regilor macabei. De asemena
prin legamantul celei de-a 70 saptamana acesti autori inteleg legatura dintre Antioh si
iudeii renegati. Jumatatea (sau mijlocul) saptamanii ar duce pana la data la care Antioh
a surpat templul (168-165 I.Hr.). Insa, aceste date cronologice sunt fortat schimbate

pentru a le putea permite sustinatorilor lor sa ajunga la evenimentele pe care ei le sustin

si care le implinesc cerintele. Ei insa ignora un adevar fundamental si este dureros ca
este asa. Acest adevar fundamental este ca aceasta profetie nu se ocupa nici de mari
preoti, nici de regii macabei, nici de templu si nici de altceva. Aceasta profetie priveste
doar pe Acela spre care au tanjit toate veacurile: pe Isus Hristos si nimeni nu mai are loc
pe langa El in aceasta profetie.
Dupa aceste saizeci si doua de saptamani, Unsul va fi starpit Este momentul cel
mai tulburator al acestei proorocii facute de Gabriel lui Daniel. Este cel mai tulburator,
cel mai bulversant si tot odata, cel mai inaltator moment din istoria umanitatii. Aceasta
pentru ca nimeni nu astepta un Mesia numai bun de starpit, ci un Eliberator plin de
forta, care sa stea pe tronul lui David si sa detina functia de Mare Preot! Si daca totusi se
intampla acest lucru, atunci inseamna ca proorocul Isaia (cap. 53) pe Acest Eliberator l-a
vazut in acea viziune, ce-l infatisaza luand faradelegile noastre asupra Lui iar pedeapsa
care a cazut peste El ne-a oferit noua pacea. Tot aici aflam ca El este cel care a luat
asupra Sa suferintele noastre, oferindu-ne in schimb vindecare si viata din belsug (adica
eterna).
Este un mod foarte tulburator si neasteptat de a vedea pe acest Erou Eliberator ! Acesta
nu sfarteca pe altii spre a ne elibera, ci se lasa ucis, pentru ca astfel sa abata de la noi,
spre El, pedeapsa pe care neamul omenesc ticalos ar meritata-o cu prisosinta. Spun
neasteptata intrucat, chiar asa incepe (tot cap. 53) proorocul Isaia expunerea sa : Cine a
crezut in ceea ce ni se vestise?. Nimeni nu se astepta la asa ceva! Nici ucenicii Sai si
nici mai marii poporului Sau. De aceea a fost: Dispretuit si parasit de oameni, om al
durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit ca iti intorceai fata de la El, si noi
nu L-am bagat in seama.. El a fost parasit de oameni, fiecare isi vedea de drumul
sau. Chiar asa S-a exprimat si Mantuitorul cand a spus ucenicilor Sai : Iata ca vine
ceasul, si a si venit, cand veti fi risipiti fiecare la ale lui, si pe Mine Ma veti lasa
singur (Evanghelia dupa Ioan cap. 16, vers. 32).
Cand va fi starpit Mesia ? Profetia nu ne spune ca in mod exact la sfarsitul celor 62 de
saptamani se va intampla acest lucru, ci ne spune ca acest eveniment unic in istoria
universului va avea loc dupa aceste 62 de saptamani, deci in perioada care urmeaza
acestui segment de timp! Si cum aceste 62 de saptamani se incheie dupa 408 ani de la
darea decretului de reconstrucite a Ierusalimului, deci in anul 27 e.n., inseamna ca
starpirea lui Mesia va avea loc dupa aceasta data!
Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea si sfantul Locas, si sfarsitul lui va
fi ca printr-un potop Inainte cu cateva zile de crucificarea Sa, Domnul Hristos a legat
moartea Sa de distrugerea Ierusalimului (vezi: Evanghelia dupa Matei cap. 21, vers. 3741; cap. 23, vers. 37-38; Evanghelia dupa Luca cap. 21, vers. 20-24; cap. 23, vers. 2831). Astfel vers. 26 din acest capitol al cartii lui Daniel ne spune implicit ca Mesia nu este
numai Mantuitorul ci si Judecatorul celor ce refuza sa creada in Evanghelie (Evanghelia
dupa Ioan cap.3, vers. 18): Oricine crede in El, nu este judecat; dar cine nu crede, a si
fost judecat, pentru ca n-a crezut in Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
Am aratat in capitolele anterioare rolul nefas pe care-l va juca un anume corn mic, in
istoria poporului lui Dumnezeu si rolul teribil pe care-l va avea acea fiara indescriptibila,
cu zece coarne si dinti de fier, care calca in picioare tot ce ramane (ramasita). De
asemenea am vazut ca elementul fier (care apare la dintii acestei fiare) este prezent si

in profetia chipului cu talpi de lut (cap. 2). In aceste versete aceasta profetie se repeta.
Noi trebuie sa intelegem, atunci cand un mesaj scripturistic se repeta, ca mesajul este
deosebit de important de retinut si ca este irevocabil. Am inteles atunci ca aceste trei
reprezentari fac referire la Roma pagana si papala, care va persecuta poporul lui
Dumnezeu. In cap. 8 am vazut ca acest corn micse va ridica impotriva Domnului
domnilor. Totusi, in cazul distrugerii Ierusalimului si a templului de catre romani,
trebuie spus ca in principal cauza acestei nenorociri nationale a constituit-o evreii si
razvratirea lor contra Domnului domnilor si contra stapanirii romane.
Expresia potop este folosita spre a simboliza o armata invadatoare (cap.11, vers. 10,
16, 22). Cartea lui Isaia (cap.8, vers. 8) ilustreaza pe deplin aceasta cand afirma: iata,
Domnul va trimite impotriva lor apele puternice si mari ale Raului (Eufrat), adica pe
imparatul Asiriei cu toata puterea lui; pretutindeni el va iesi din albia lui, si se va varsa
peste malurile lui; va patrunde in Iuda, va da peste maluri, va navali, si va ajunge pana
la gat, iar aripile intinse ale ostii lui vor umple intinderea tarii tale, Emanuele!"
Ganditi-va la ce era acum in sufletul lui Daniel. Va rog sa va reamintiti ca aceasta solie
profetica este oferita lui, tocmai ca urmare a cererii staruitoare a lui Daniel ca Ierusalimul
si Templul sa fie restaurate. Cum putea el sa primeasca vestea ca Ierusalimul si templul,
desi vor fi reconstruite, vor fi in cele din urma distruse iar, fara ca sa fie si mai mult
tulburat?
Parerea jurnalistului de buzunar in acest context
Uneori antisemitismul se justifica pe sine si cu adevarul istoric privind rastignirea lui Isus
din Nazaret. Multi vad in evrei si in urmasii lor cauza tuturor relelor. Exista o adevarata
psihoza a unui pretins complot sionist mondial, si atitudinea inconstienta cu care evreii de
astazi trateaza criza din Orientul Mijolciu, este pusa de antisionisti pe seama faptului ca
acesti evrei controleaza fara nici o problema marile puteri. Daca ar fi asa, atunci ar fi
foarte plauzibil sa se creada ca, intr-o buna zi statul evreu va reusi o purificare etnica a
regiunii, sau macar a zonei templului si-si va realiza visul sionist de aur reconstructia
templului din Ierusalim. Pe aceste ipoteze multi isi construiesc atitudini irationale si
inacceptabile. Dar cat de complete si veridice sunt aceste ipoteze si ce are de spus
profetia si istoria despre acestea ? Cu siguranta o asemenea investigatie ar putea constitui
baza de pornire pentru o lucrare cu mai multe volume ! Dar daca ne marginim sa
constatam cateva fapte, chiar superficial, ne-am putea lamuri foarte repede asupra starii
actuale de lucruri si a perspectivelor de viitor in Orientul Mijlociu.
Cartea lui Daniel prezinta o profetie care atrage atentia prin modul in care s-a implinit
pana acum si daca remarcam cum anume s-a implinit ea in istorie, am putea s-a tragem
niste concluzii hotaratoare pentru modul in care percepem Sfanta Scriptura ca o revelatie
clara a lui Dumnezeu. In capitolul 8 al acestei carti biblice, la verstele 24 si 25, ni se
prezinta o personificare a unei puteri poiltico-militare si religioase, care va face pustiiri
de necrezut, va izbuti in tot ce va incepe, va nimici pe cei puternici i chiar pe poporul
sfinilor. Aceasta este prezentata ca fiind puterea care se va incumeta sa se ridice
impotriva Domnului domnilor . Ea nu poate fi identificata cu puterea iudaica care era
aservita imperiului roman, intrucat, se spune in aceste versete ca acea putere va nimici
pe cei puternici i chiar pe poporul sfinilor. Deci nu ne putem gandi ca este vorba de
natiunea iudaica caci ei nu au reusit sa rapuna nici pe ci puternici si nici pe poporul
sfintilor desi initial au incercat. Este clar ca acea putere care se va ridica impotriva

Domnului domnilor este puterea romana pagana. Dar oare aceasta scuza rolul jucat de
autoritatile iudaice in rastignirea lui Isus din Nazaret ? Nici decum ! Nu exista nici o
scuza pentru cei despre care se consemneaza : Cand a vazut Pilat ca n-ajunge la nimic,
ci ca se face mai multa zarva, a luat apa, si-a spalat mainile inaintea norodului, si a zis:
"Eu sunt nevinovat de sangele neprihanitului acestuia. Treaba voastra!" Si tot norodul a
raspuns: "Sangele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri." (Evanghelia dupa
Matei cap. 27, vers. 25. 24). Teribil bestem !
Dar multi chiar au crezut ca Pilat este nevinovat de acest sange! Daca urmarim mai
departe, el nu l-a lasat in mainile iudeilor ca ei sa faca ce vor, asa cum a spus, si nici
macar nu s-a rezumat doar la executia lui Isus, ci : a pus sa-L bata cu nuiele, L-a dat
in mainile lor, ca sa fie rastignit. Ostasii dregatorului au dus pe Isus in pretoriu
(Evanghelia dupa Matei cap. 27, vers. 26-27.). Deci evreii s-au ocupat de executia lui
Isus ? Nu, ei au determinat-o ! Romanii sunt cei care au indeplinit-o, si care au facut-o
impotriva oricarei dreptati, chiar impotriva legii imperiale! A fost un complot straniu in
care sau angajat, in mod paradoxal, niste dusmani de neimpacat evreii si romanii, iar cei
din urma aveau ultimul cuvant in ce priveste executia unui condamnat. In concluzie,
antisemitii asa-zis crestini ar trebuii sa-si reverse furia, daca ar fi cinstiti fata de adevarul
istoric, nu numai fata de evrei ci si fata de popoarele de origine latina ! Aceasta intrucat si
romanii au purtat raspundera rastignirii Fiului lui Dumnezeu.
Mai departe, in cap. 9 (vers. 26) profetul Daniel ne prezinta faptul ca ingerul Gabriel i-a
relatat urmatoarele : Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea si sfantul Locas,
si sfarsitul lui va fi ca printr-un potop; este hotarat ca razboiul va tine pana la sfarsit si
impreuna cu el si pustiirile. Avem perzentata aici, in siteza, istoria poporului evreu de
dupa rastignirea Domnului Hristos. Intr-adevar lucruile chiar asa s-au petrecut: in anul 70
e.n., Romanii au distrus Ierusalimul. Ei nu ar fi facut-o daca evreii nu s-ar fi razvratit. Dar
evreii deja aveau la activ razvratirea impotriva Printului Universului si aceasta razvratire
contra romanilor ar putea fi privita ca de mai putina importanta. Dar asta nu inseamna ca
si pierderile au fost tot atat de putin importante ! Generalul roman Titus nu ar fi distrus
templul, in ciuda luptelor care au fost duse, dar furia soldatilor sai, declansata de
fanatismul si ferocitatea luptatorilor evrei, nu a mai cunoscut nici o stavila atunci cand au
patruns in incinta templului. O torta a fost de ajuns si lemnul uscat al monumentalei
constructii sa devina o uriasa valvataie. Un milion de evrei au murit in acel asediu. Poate
ca aceasta cifra nu impresioneaza, dar trebuie spus ca la acea data populatia nu era nici pe
departe atat de numeroasa ca astazi, iar aceasta cifra reprezenta o proportie impresionanta
din acest popor.
In continuarea prevestirii celei de-a doua distrugeri a Ierusalimului si a templului se
spune : este hotarat ca razboiul va tine pana la sfarsit si impreuna cu el si pustiirile.
Aceasta este o veste foarte proasta pentru evreii de astazi ! Cu alte cuvinte aceasta
profetie nu intrevedea o imbunatatire actuala a situatiei din Orientul Mijlociu (lucru
confirmat pana acum si de istorie) si nici in continuare (lucru foarte plauzibil astazi).
Conform acestei profetii nu va exista nici un templu reconstruit si nici razboiul nu va
inceta vre-odata in aceasta tara. Pogroamele facute asupra acestui popor nu au contenit in
lumea romana si Evul Mediu, in timpul inchizitiei spaniole care a fost declansata initial si
in principal impotriva evreilor si pana in timpul holocaustul nazist, cu toate ororile lui.
Nici astazi lucrurile nu merg mai bine in Israel. Exista un bilant lunar de victime din

ambele tabere implicate in sangerosul confilct arabo-palestinian. Parca acest popor atrage
ca un magnet nenorocirea si dezastrul ! Sa fie oare din cauza exclamatiei : "Sangele Lui
sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri" si a faptului ca au prigonit pe apostoli ?
Mai mult ca sigur ca da !
Exista insa o veste proasta si pentru antisemiti : in anul care a urmat distrugerii
Ierusalimului, a avut loc cea mai importanta trecere in rezerva din toata istoria romana.
Cei care au participat la macelul evreilor au primit drept rasplata pentru serviciul lor
pensionarea inainte de termen. Ei au au fost improprietariti cu pamant in cea mai
frumoasa zona a peninsulei italice : valea Vezuviului. Era o adevarata statiune de odihna
si tratament ! Insa nu s-au putut bucura prea mult de aceasta pensie caci, la scurt timp
Vezuviul a erupt si a acoperit cu cenusa sa incandescenta pe toti locuitorii vaii. Mult mai
tarziu inchizitia, inchizitorii si mai ales capii acestora, au primit o lectie usturatoare cu
ocazia revolutiilor care a cuprins lumea veche dupa Franta anului 1798. Aceasta lucrare a
revolutiilor a continuat-o puterea care se ridica incet dar sigur in lumea noua S.U.A.
Aceasta a pus la respect mult timp aceste ramasite ale Evului Mediu in lume. E drept ca
de mai putin de jumatate de secol lucrurile au alt curs. Dar retineti totusi ca nimeni dintre
cei care au luat parte la macelul evreilor nu a scapat nepedepsit. Capii nazismului, aceia
care au initiat, organizat si desfasurat holocaustul celui de-al doilea razboi mondial, au
fost executati, iar principalii suspecti, haituiti toata viata lor. Statul german inca plateste
daune evreilor. Imi amintesc consemnarea unei replici celebre a sefului spionajului din
perioada de glorie a Germaniei naziste : exista o justitie divina pe pamant !. Vestea
proasta este ca antisemitii si-au primit pedeapsa divina ori de cate ori au ridicat mana sa
loveasca pe acest popor care s-a blestemat singur ! Cine are urechi de auzit sa auda !
Exista si o veste buna pentru evrei. In Noul Testament este un vaiet adresat de Domnul
Hristos parintilor lor si lor insisi: Iata ca vi se lasa casa pustie; caci va spun ca de
acum incolo nu Ma veti mai vedea pana cand veti zice: "Binecuvantat este Cel ce vine in
Numele Domnului!" (Evanghelia dupa Matei cap. 23, vers. 38-39). Aceasta este o aluzie
la ziua aceea infricosata care va veni peste toata lumea, cand istoria ei va fi incheiata.
Prima intrebare care ar trebui sa va vina in minte este cum ar putea sa fie o veste buna un
asemenea vaiet? Cu toate acestea vestea buna exista ! Expresia "Binecuvantat este Cel ce
vine in Numele Domnului!" face trimitere si la episodul in care : Cei ce mergeau inainte
si cei ce veneau dupa Isus, strigau: "Osana! Binecuvantat este cel ce vine in Numele
Domnului! Binecuvantata este Imparatia care vine, Imparatia parintelui nostru David!
Osana in cerurile prea inalte! (Evanghelia dupa Marcu cap. 11, vers. 9-10). Prin
aceasta expresie Domnul vrea sa va comunice lor, poporului lui Avraam, Isaac si Iacov
ca, atunci cand in inima lor ca indivizi, vor canta acest cantec triumfal in cinstea lui Isus
ca Domn al vietii si inimii lor si cand ei, ca indivizi, vor forma o ramasita a unei natiuni
ebraice, ei il vor vedea pe Domnul si casa lor nu va mai fi pustie ! Pogromul va
inceta atunci cand cei care se vor alipi de grupul acelor oameni care pazesc poruncile lui
Dumnezeu si au credinta lui Isus. Veste cea buna pentru ei este ca daca vor face din
Domnul Hristos, Cel despre care au profetizat toti proorocii lor, temelia pe care sa
construiasca viata lor individuala de credinta, atunci va rasari soarele si peste ei. Pana
atunci insa nu este nimic nou sub soare !
In acest verset Gabriel porneste de la nimicirea cetatii celei sfinte a lui Israel si
anticipeaza actiunile de persecutare a poporului lui Dumnezeu din toate veacurile. La fel

a procedat si Domnul Hristos (Evanghelia dupa Luca cap. 8) atinci cand a amintit de
distrugerea Ierusalimului, trecand mai apoi la necazurile ce aveau sa vina asupra celor
alesi. Multi comentatori considera ca atunci cand Domnul Hristos se refera la razboaie
face trimitere la acest verset scris de Daniel.
Cand avea sa fie Unsul starpit? Gabriel confirma faptul ca nu la sfarsitul celor 62 de
saptamani va avea loc acest eveniment unic in istoria Universului ci, asa cum bine reda
traducerea lui Cornilescu : dupa aceste 62 de saptamani, deci in timpul care urmeaza
acestei perioade! Asa cum putem vedea si pe tabel, grupul celor 62 de saptamani incepe
la 408 I.Hr. si se se termina in anul 27 e.n. Drept pentru care putem considera ca
evenimentul descris de profetie se petrece la putin timp dupa acest an 27 e.n.
Dupa ce ceasul pofetic batuse jumatatea saptamanii a 69-a, undeva in gradina Getsemani,
Cineva, parasit pana si de ucenicii sai (care erau adormiti), varsa lacrimi si avea sudoare
de sange pe frunte. El striga catre Dumnezeu : Tata, daca este cu putinta, departeaza de
la Mine paharul acesta! Totusi nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu". Scenele care au
urmat au uimit si consternat lumile nevazute : Maiestatea Universului, Cel a carui maini a
facut lumile nesfarsite, era crucificat si avea mainile strapunse de piroane, iar fruntea din
care izvorau numai ganduri de bine pentru omenirea decazuta, purta nu coroana glorioasa
a Universului ci o coroana de spini uscati. La aceasta scena nici soarele nu a mai asistat
timp de 3 ceasuri. Un strigat puternic s-a auzit pe dealul Capatanii (Golgota) : S-a
sfarsit! Un cutremur de pamant a zguduit Ierusalimul si a umplut de groaza pe locuitorii
lui. Perdeaua falnica dinauntru templului sa rupt in doua, exact in momentul in care se
aducea mielul de jertfa, cutitul si mielul au scapat din mana preotului ingrozit. Un alt
Miel fusese adus ca adevarata jertfa de ispasire. Printre fasiile rupte se vedea intunericul
adanc din sfanta sfintelor, semn ca lumina prezentei divine s-a retras si casa lor a ramas
pustie. Undeva in gloria cereasca un imn de slava zguduia tot cerul : "A Celui ce sade pe
scaunul de domnie, si a Mielului sa fie lauda, cinstea, slava si stapanirea in vecii
vecilor!" (cartea Apocalipsa cap. 5, vers. 13).
Poporul unui domn care va veni In cartea The Prophecy of Daniel 9, 24-27, Daniel
and Revelation Committee Series (vol. III, pag. 75-130) William H. Shea demonstreaza
ca Isus Hristos indeplineste datele cuprinse in aceasta profetie ca Mesia, sau Printul care
trebuia sa vina la sfarsitul celor 69 de saptamani (7+ 62 sapt.). Isus este Mesia, iar cei
carora li s-a distrus cetatea sfanta si templul sunt evreii (conform acestui vers. 26). Este
adevarat ca romanii prin armata lor au fost bratul care a distrus cetatea si templul, dar nu
ei au fost cauza care a dus la nimicirea acestora. Ci adevarata cauza au fost evreii.
Daca ei nu se razvrateau impotriva Domnului Domnilor, atunci nu s-ar mai fi ajuns la
actiunea antiromana din deceniul 6 al primului secol si la consecinta teribila a acestei
razvratiri. Din momentul in care ei au respins si pe Mesia si pe romani, soarta lor a fost
pecetluita. Comentatorul Shea vede in poporul unui domn care va veni pe poporul lui
Dumnezeu, a carui Domn a venit si pe care ei la respins, ca implinindu-se in dreptul
evreilor, cei care sunt responsabili inaintea lui Dumnezeu pentru propria lor distrugere. In
felul acest poporul, cetatea si sfantul Locas isi vor avea sfarsitul ca printr-un potop .
Dar cu siguranta aceasta nu este singura interpretare, cum de altfel am mai vazut. De fapt
poporul acelui domn care a venit este in principal poporul roman. Intr-un fel evreii au
facut cu ocazia rastignirii corp comun cu acest popor cand au strigat ca nu au alt imparat
decat cezarul.

Ce s-a intamplat cand s-au sfarsit cele 70 de saptamani (dupa anul 34 e.n.) ?
Istoria consemnata in cele patru Evanghelii sinoptice si cartea Faptele Apostolilor
relateaza ca lucrarea Domnului Hristos, de la Iordan si botezul Sau de catre Ioan, pana la
Golgota a constat in: invataturi, minuni, fapte de bine. Apoi partea finala a vietii si
lucrarii Sale pe pamant prinderea, judecarea, patimile, moartea, invierea, si inaltarea Sa
la cer, si revarsarea Duhului Sfant peste apostoli (asa numita Ploaie Timpurie). Dupa
aceia se continua cu lucrarea apostolilor prin imputernicirea Duhului Sfant, lucrare care a
inceput intai cu casa lui Israel si continuand, dupa uciderea lui Stefan cu Evanghelia
la neamuri. Dupa inaltarea Domnului Isus la cer, apostolii si impreuna cu ei intreaga
comunitate crestina, sub inraurirea Duhului Sfant, dadeau o marturie neinfricata in fata
poporului si a autoritatilor idaice. Desi initial, aceasta confruntare intre autoritatile
iudaice si crestini se desfasura intr-o maniera, hai sa-I spunem suportabila, la un moment
dat, tensiunile au atins o cota exploziva, culminand cu uciderea cu pietre a diaconului
Stefan (unul dintre cei 7 diaconi numiti de intreaga comunitate crestina spre a administra
problemele curente ale comunitatii). Acest eveniment a condus la o situatie fara precedent
in relatiile crestinilor cu autoritatile iudaice, fiind siliti sa se refugieze ficare pe unde a
putut, pulverizand astfel in intreaga regiune puternica comunitate crestina din Ierusalim,
care a dus cu ea suflul credintei mesianice. Odata cu acest moment natiunea iudaica, prin
reprezentantii sai recunoscuti si prin complicitatea pasiva a oamenilor de rand, a pecetluit
caderea lor definitiva in dizgratia lui Dumnezeu. Acest moment a avut loc, in intervalul
cuprins intre jumatatea saptamanii a 69-a (anul 27 e.n.) si finalul celor 70 de saptamani
(anul 34 e.n.). Acest segment de timp evoca incheierea timpului de har acordat natiunii
evreiesti, ca natiune favorizata si mutarea harului asupra unui popor de oameni
credinciosi din toate namurile pamantului.
Poporul unui domn care va veni defineste pe romani cu ostile lor, ca instrumente ale
lui Dumnezeu pentru a pedepsi cetatea razvratita si poporul care a starpit pe Mesia.
Profetiile facute de prooroci afirmau ca ostile babiloniene, apoi armata lui Cyrus au fost
folosite ca instrumente ale lui Dumnezeu pentru pedepsirea poporului care nu a vrut sa ia
seama la cuvantul proorocilor. Aceasta este misiunea romanilor din momentul in care
evreii au pecetluit respingerea definitiva a lui Hristos prin uciderea diaconului Stefan cu
pietre.
Versetul 27
El va face un legamant trainic cu multi, timp de o saptamana, dar la jumatatea
saptamanii va face sa inceteze jertfa si darul de mancare Domnul Isus Hristos este
centrul de greutate al intregii profetii din acest capitol 9. Versetul 24 ne atrage atentia fata
de beneficiile pe care le va aduce lucrarea Celui Uns (Mesia). Mesia este Cel care
vine dupa 69 de saptamani in vers. 25 si tot El este cel care este starpit in vers.
26. El este Acela care face un legamant trainic cu multi in acest verset. Meritele jertfei
Sale confera legamantului cu neamul omenesc trainicie. Ne-am indeparta de contextul
acestor ultime versete daca am aprecia ca Antihrist este acela care incheie acest legamant
trainic. Si apoi, cat de trainic ar putea fi legamantul pe care l-ar incheia Antihrist? Pe
ce-si cladeste acesta legamantul sau cu cei nelegiuiti, asa incat sa merite din partea
Spiritului Profetiei atributul de trainic?
De fapt, originalul nu vorbeste despre faptul ca va face legamant ci despre ratificarea
lui, subintelgand ca acesta era deja facut iar acum trebuie numai confirmat. Iata ce

traduce New International Version in acest punct: He will confirm a covenant with
many (El va confirma un legamant cu multi); sau cum traduce Chain Reference
Bible Thompson: And he shall confirm the convenant with many (Si El va confirma
legamantul cu multi).
De altfel, dupa aceasta prima afirmatie in acest verset urmeaza : pe aripa uraciunilor
idolesti va veni unul care pustieste aratand catre altcineva distinct fata de primul
Personaj care ratifica legamantul - Cel care pustieste si care ne aminteste de vers. 26.
De ce? Structura ideatica a vers. 26 se regaseste in acest verset (27) este o practica
omniprezenta in Vechiul Testament si chiar structura de baza a retoricii ebraice. Astfel,
gasim intai pe Unsul starpit (v.26) ca mai apoi sa-L vedem ca incheie (confirma) un
legamant trainic cu multi (v. 27). Ca o consecinta a acestui legamant inceteaza jertfa si
darul de mancare ( tot v.27). Apoi avem poporul unui domn care va veni si va
distruge cetatea si sfantul Locas, popor ce da acestora un sfarsit ca de potop (v.26);
acesta (domnul poporului) pe aripa uraciunilor idolesti vine si pustieste pana in
momentul in care prapadul hotarat isi incheie funestra lucrare (v.27). Dupa cum
remarcati, cele doua versete finale ale acestui capitol mesianic si evanghelic, se
intrepatrund si se completeaza reciproc. Este un fel de rima de idei, tipic ebraica. Acest
tip de rima se intalneste in special in psalmi si pare ca poarta cu sine savoarea versului
sfant.
Este adevarat ca in acest punct - legamantul, exista pareri foarte impartite :
*unii afirma ca subiectul in discutie este nedefinit (El! Cine este El?). Altii spun ca
domnul sau printul care va veni ar fi Antioh Epiphanes (aluzie la evreii renegati si
gata sa coopereze cu el in distrugerea iudaismului);
* altii spun: este Antihrist, care impune oamenilor un legamant puternic, in care el este
dumnezeul lor (Keil);
*este cornul cel mic din cap.7, care ar fi facut un legamant cu iudeii la mijlocul
saptamanii a 70-a (Goebelein);
*subiectul este o saptamana - care confirma legamantul cu multi (Haevernick, Hitzing).
Dar nici una dintre pareri nu prare atat de consistenta si de impunatoare ca ideea ca
subiectul este Mesia. Acest puct de vedere pe langa faptul ca este consistent si maiestos,
se integreaza armonios in contextul pe care-l formeaza afirmatiile profetiei din acest
capitol. Ecoul acestor afirmatii le regasim in Evanghelia dupa Marcu cap. 14, vers. 24:
"Acesta este sangele Meu, sangele legamantului cel nou care se varsa pentru multi .
In orice caz, Domnul Hristos vorbeste despre distrugerea Ierusalimului si il pune in
legatura cu uraciunea pustiirii despre care vorbea proorocul Daniel ca indicand in
viitor. Ori daca acel eveniment nu avusese loc, nici macar nu se poate pune problema sa
discutam de Antioh Epiphanes, care a trait in perioada Macabeilor (cu mult inainte de
Domnul Hristos)! Sau apostolul Pavel ne vorbeste de faptul ca Antihrist inca nu a aparut
si ca este ceva care-l impiedica sa-si faca lucrarea (parintii bisericesti stiau ca ceea ce-l
impiedica este Imperiul Roman). Deci, daca inca nu aparuse Antihrist, nici nu putem sa
ne gandim la Antioh Epiphanes ca fiind el Antihristul !
Cele 70 de saptamani sunt taiate din cele 2300 de seri si dimineti !
Este important sa nu uitam acest aspect! Am spus in comentariul aferent cap. 8 ca, la

finalul celor 2300 de seri si dimineti va incepe unul dintre cele mai solemne evenimente
din istoria planului de mantuire: Judecata preadventa sau Judecata de cercetare
care va determina in modul cel mai hotarator cu putinta soarta celor care si-au declarat
vreodata apartenenta la poporul lui Dumnezeu si au facut cu El legamant prin credinta in
jertfa ispasitoare care a adus-o Hristos pe Golgota. Indiferent daca acestia au trait in
perioada vechi-testamentara sau nou-testamentara, legamantul este acelasi: legamantul
credintei in Jertfa Inlocuitoare!
Cand incepe, conform calculului, acest evniment solemn?
Asa cum am amintit ceva mai inainte, odata cu descoperirea unei tablite de lut cu
inscriptie cuneiforma in cetatea caldeana Ur, a carei traducere a fost publicata nu demult,
confirmata si de descoperirea la Elefantina a unui papirus, ne parvin informatii exacte cu
privire la data a mortii lui Xerse. Am amintit si data care determina aceaste calculele. De
aici rezulta un calendar al evenimentelor care ne intereseaza in mod deosebit. Drept
urmare, in toamna anului 464 I.Hr. moare Xerse. In acest an urca la tron Artaxerse (luna
decembrie). Astfel, dupa calculul iudaic, inceputul domniei lui Artaxerse (asa-zisul an al
urcarii la tron) dureaza din 465 I.Hr. (luna decembrie) pana la urmatorul an nou
iudaic, care cade in toamna anului 464 I.Hr. Modul de calcul este urmatorul: primul an de
domnie (un an calendaristic intreg) se numara din toamna lui 464 I.Hr. pana in toamna lui
463 I.Hr. Astfel, numarand de aici, din toamna lui 458 I.Hr. 7 ani de domnie, ajungem
pana in toamna lui 457 I.Hr. Acest an - 457 I.Hr. (si nu unul din celelate doua date!) este,
asa cum am mai aratat, anul de maxim interes de la care suntem indreptatiti sa incepem
calculul celor 2300 de seri si dimineti (sau 2300 de ani calendaristici) din care au fost
taiate si cele 70 de saptamani (sau 490 de ani calendaristici). Deci cele 70 de
saptamani si cele 2300 de seri si dimineti incep impreuna. Pe parcurs cele 70 de
saptamani se incheie, asa cum am mai aratat in anul 34, a.D. Ca atare, numarand din 457
I.Hr. 2300 de ani ajungem in toamna anului 1844.
Este o istorie interesanta si dramatica legata de toamna acestui an (1844). Cu multi ani
inainte de aceasta data, un deist pe nume William Miller, un fermier prosper, fost ofiter in
razboiul de independenta, s-a hotarat sa studieze Biblia si comentariile teologilor, pentru
a pune in evidenta toate erorile, de care, socotea el ca este plina aceasta carte. Pe masura
insa ce avansa in studiu, era constrans sa consimta ca mesajul scripturistic, in ciuda
numerosilor autori care au contribuit la redactarea ei (44 de oameni) si a intinderii
considerabile de timp care a cuprins redactarea ei (aproximativ 1500 de ani), are un
continut al mesajului unitar si inteligibil. Acesta ar fi trebuit sa fie primul punct pe care ar
fi fost necesar sa-l scoata in evidenta si in dreptul caruia a ramas insa fara critici.
Ulterior, acest om a fost captivat de studiul cartii proorocului Daniel si al comentariilor
facute de diversi teologi pe marginea ei. El a fost fascinat de maniera impresionanta in
care s-au implinit unele din profetiile acestei carti. Aceasta maniera impresionanta l-a
convins si constrans sa admita ca Sfanta Scriptura este revelatia lui Dumnezeu si bietul
om s-a trezit cu goliciunea necredintei lui deiste fata in fata cu providenta maiestoasa a
divinitatii. A fost coplesit de sentimentul nevolniciei si a hotarat sa-si abandoneze
destinul in mana lui Hristos. A primit Darul oferit de Dumnezeu petru oameni pe Isus
Hristos, Salvatorul. Si-a marturisit pacatele si a fagaduit lui Dumnezu loialitate.
Dar odata aprinsa o lumina ea nu este pusa sub obroc si nici sub pat! El a fost condus
providential sa descopere un subiect fascinant. Faptul ca existau niste cifre, insemna ca

acestea nu sunt simple jocuri kabaistice, ci trebuie sa aiba o semnificatie inteligibila, cum
inteligibile sunt si celelate cuvinte ale Scripturii. Studiind comentariile teologilor referitor
la cartea lui Daniel, el a aflat de principiul de interpretare zi-an, descoperit de staretul
italian Gioacchino da Fiore (Joachim de Floris), care a fost primul cercetator
prereformator care a inteles ca perioadele profetice trebuie interpretate dupa principiul
"zi-an", conform afirmatiilor din cartea pofetului Ezechiel (cap. 4, vers. 6: "iti pun cate
o zi pentru fiecare an.") si din cartea Numeri (cap. 14, vers. 34).
Mai departe, el a avut curiozitatea sa faca cercetari cu privire la momentul in care a fost
dat decretul de rezidire al Ierusalimului. In acea perioada erau proaspete unele descoperiri
ale arhelologilor care i-au relevat cu o oarecare aproximatie data de refirinta pe care o
avem noi astazi (respectiv 457 I.Hr.). Ulterior el a fost curios sa vada daca intre cele doua
cifre prezentate in capitolele 8 si 9, exista vre-o legatura. Traducerile si explicatiile
lingvistice l-au condus la concluzia ca cele 70 de saptamani sunt practic taiate din
cele 2300 de seri si dimineti. Cu mare emotie el a calculat, conform principiului
profetic zi-an, de la data decretului lui Artaxerse 457 I.Hr. cand se incheie cei 2300
de ani. Mare i-a fost mirarea cand a remarcat ca aceasta data urma sa se implineasca
foarte curand. Mai mult, in urma acestei descoperiri a remarcat un fel de calendar al
evenimentelor profetice care erau in mod fascinant confirmate de istorie. Consacrarea lui
Hristos, jertfa Sa, respingerea definitiva lui Mesia, erau inscriptionate sub forma de date
exacte in acest calendar care rezulta. Punctul cel mai important insa ii parea lui Miller,
anul in care se termina acest calendar profetic 1844.
Dar ce putea reprezenta aceasa data? El a citit in cartea pe care deja o indragea, la cap. 8,
vers. 13-14 : Am auzit pe un sfant vorbind; si un alt sfant a intrebat pe celce vorbea:
"In cata vreme se va implini vedenia despre desfiintarea jertfei necurmate si despre
uraciunea pustiirii? Pana cand va fi calcat in picioare sfantul Locas si ostirea?
"Pana vor trece doua mii trei sute de seri si dimineti; apoi sfantul Locas va fi curatit!"
Concluzia sa a fost ca un eveniment foarte important urma sa aiba loc si avea
simtamantul ca se afla in apropierea unei mari descoperiri profetice. Studiind contextul a
constatat ca singurul cuvant cheie este sfantul Locas. Dar ce este sfantul Locas?
Cercetand prin Biblie a dat de acest text : Slava Libanului va veni la tine, chiparosul,
ulmul si merisorul (cimisirul), cu totii laolalta, ca sa impodobeasca locul sfantului Meu
locas, caci Eu voi proslavi locul unde se odihnesc picioarele Mele. (Psalmul 60, vers.
13). Desi nu reiese foarte clar din acest text, William Miller s-a grabit sa traga concluzia
ca este foarte posibil ca sfantul Locas (din cartea proorocului Daniel cap. 8, vers. 13) sa
fie pamantul incurajat fiind de conceptia teologica populara din acea vreme.
Oricum, chiar daca nu este vorba de pamant, un eveniment foarte solemn urma sa se
intample si el tocmai descoperise aceasta! Nu putea sa taca in privinta aceasta, dar avea si
un oarecare sentiment al nesigurantei. Repentand calculele nu a putut considera ca sunt
eronate. S-a rugat lui Dumnezeu ca, daca El doreste sa impartaseasca descoperirea lui si
altora sa-I dea o ocazie. Aceasta ocazie a venit neasteptat de repede, de fapt a venit
aproape imediat. Pastorul baptist al comunitatii din care facea parte l-a invitat sa tina o
predica in locul sau. El a expus punct cu punct descoperirea sa in fata fratilor sai. Acestia
au fost electrizati de aceasta descoperire. Au verificat calculul si premisele de la care
acesta pleca si un simtamant de urgenta a pus stapanire pe ei. Scumpul lor Mantuitor
urma sa vina in curand, mai curand decat si-au imaginat si-si dadeau seama ca sunt

nepregatiti pentru acest eveniment. Multi dintre ei au renuntat la pacatele lor ascunse, au
inceput sa reconsidere invatatura pe care o dadea Hristos in Evanghelii si sa manifieste
respect si ascultare fata de poruncile lui Dumnezeu. O inviorare spirituala nemaiantalnita
a avut loc in acea comunitate. Vestea despre aceasta s-a dus repede.
A fost invitat sa predice in multe localitati din imprejurimi. Acelasi fenomen a avut loc si
in acele locuri. Vazand ce inviorare spirituala se petrece cu credinciosii lor, multi pastori
au incurajat initial miscarea. Pe oriunde mergea mii de oameni erau convertiti. Asa se
face ca, trebuind sa mearga din loc in loc, a fost nevoit sa-si neglijeze afacerile si s-a
vazut nevoit sa ceara ajutorul celor care simpatizau aceasta miscare. Fondurile care au
fost puse la dispozitie incepusera spre finalul perioadei in care se desfasura aceasta
actiune, sa depasasca nevoile acesteia, iar Miller si cei care-l ajutau au cerut oamenilor sa
nu mai ofere bani, intrucat nu mai era necesar.
Asa sa dus vestea aceasta in toate statele nord-americane. Se apreciaza ca o parte destul
de semnificativa a populatiei americane de atunci acceptasera aceasta solie. Impactul
descoperirii profetice din cartea lui Daniel asupra americanilor a fost cel mai mare din
lume. Si in alte colturi ale lumii au fost oameni care, in paralel si total separati de Miller,
au facut aceiasi descoperire si au predicat-o lumii. In Europa si America de Sud au fost
locurile in care, alaturi de nordul continentului american, vestea revenirii lui Hristos a
adus pe multi la pocainta.
Era deja fixat anul (1844), dar care era luna si ziua, se intrebau multi? Unul dintre cei
care era apropiat lui Miller, studiind scripturile in punctele care vorbeau despre
sarbatorile templui a ajuns la concluzia ca ziua de 22 octombrie este data la care incepea
sarbatoarea Zilei Ispasirii, ziua in care templul era curatit. Aceasta data si semnificatia
ei in vechime, se potrivea neasteptat de exact la referirea despre curatirea sanctuarului
din profetia lui Daniel, astfel aceasta data a fost comunicata tuturor simpatizantilor
acestei miscari.
Multi pastori au fost foarte curand nemultumiti cand au constatat ca sumele destul de
frumoase pe care le incasau din colecte alta data, scadeau vazand cu ochii. Ei au facut
repede legatura cu miscare adventa care se afla intr-un boom si avea nevoi financiare
destul de apreciabile. Adunarile lor erau organizate in corturi. Pastorii si apropiatii lui
Miller, dar si el insusi, calatoreau in lungul si in latul S.U.A., iar aceasta presupunea
fonduri pe care simpatizantii miscarii advente le ofereau cu placere. Aceste eforturi
financiare se faceau indirect si pe socoteala colectelor din comunitatile denominatiunilor
din care donatorii faceau parte, astfel ca ele nu mai ajungeau si in fondurile parohiilor
respective. Pastorii acestor parohii, vazand cat este de paguboasa pentru ei aceasta
miscare, au fost umpluti de invidie si ura. Au inceput sa scorneasca o teologie care sa
contracareze miscarea adventa. Astfel a luat nastere ideea de mileniu de pace pe pamant,
in care se afirma ca Satana va fi legat, iar oamenii vor experimenta o noua viata de
pocainta si de redesteptare aici pe pamant. Aceasta teologie a pornit doar de la invidia si
ura pastorilor in cauza si nu din scripturi. Au fost luate atitudini dure in comunitatile
acestea fata de adventisi, majoritatea soldandu-se cu excluderea acestora. Adventistii
proveniti din diferitele denominatiuni care au fost exclusi au fost nevoiti sa se adune in
acele corturi pe care le ridicasera pionierii miscarii advente, dar si in diferite locuri, cum
ar fi baruri, cazinouri, suri si soproane care au fost transformate in biserici.
Insa data care adventisti au fixat-o ca fiind ziua revenirii lui Hristos a trecut si foarte

multi au suferit o cumplita dezamagire. La aceasta se adaugau ironiile celor care nu au

crezut. In ziare erau publicate caricaturi, pamflete si glume pe seama adventistilor. Cei
mai numerosi adventisti pur si simplu au negat ca au crezut serios in aceasta miscare si
destul de multi dintre ei si-au pierdut interesul pentru religie. Paralel insa, in bisericile
care au exclus pe simpatizantii miscarii advente era sarbatoare. Curand insa, in aceste
comunitati s-a instaurat un spirit secular de iubire de lux si de pacat. O puternica
apostazia a patruns in ele si cam acesta este momentul de debut al secularismului
protestant si neoprotestant in nordul continentului american. Pe de alta parte, grupe destul
de mici de adventisit se strangeau izolat, asemenea ucenicilor lui Hristos in ziua imediat
urmatoare rastignirii Sale. Ei nu intelegeau unde au gresit cu calculul. Ori de cate ori I-l
repretau constatau validitatea lui. Privind in urma si evaluand pocainta, experintele pe
care le-au avut alaturi de Dumnezeu si inraurirea Duhului Sfant ce a insotiti aceasta
miscare, nu puteau sa spuna ca aceasta a fost o miscare falsa. Care era insa problema si
de ce Dumnezeu ii trecea pe aici?
Se constatase temeinic ca cele 2300 de zile incepusera atunci cand a intrat in vigoare
decretul lui Artaxerxe, cu privire la refacerea si cladirea Ierusalimului in toamna anului
457 I.Hr. Luand aceasta data ca punct de plecare, se vedea o armonie desavarsita in
aplicarea tuturor evenimentelor prezise in explicarea acelei perioade din Dan. 9,25-27.
Sasezeci si noua de saptamani, adica primii 483 de ani din cei 2300 urmau sa ajunga pana
la Mesia, Cel Uns; iar botezul lui Hristos si ungerea cu Duhul Sfnt, anul 27 d.Hr.,
implinea exact specificarea facuta. La mijlocul saptamanii a 70-a, Mesia urma sa fie
omorat. La trei ani si jumatate de la botezul Sau, Hristos a fost rastignit, adica in
primavara anului 31 d.Hr. Astfel, cele saptezeci de saptamani sau 490 de ani erau
rezervate pentru Iudei. La incheierea acestei perioade, natiunea a sigilat respingerea lui
Hristos prin persecutarea ucenicilor Sai, iar apostolii s-au indreptat catre Neamuri la anul
34 d.Hr. Primii 490 de ani din cei 2300 fiind incheiati atunci, mai ramaneau 1810 ani. Si
incepand cu anul 34 d.Hr., cei 1810 ani se terminau si ei in anul 1844. "Atunci, spunea
ngerul, sanctuarul va fi curatit". In modul acesta, toate prevederile anterioare ale
profetiei se implinisera indiscutabil la timpul stabilit.
In acest calcul, totul era lamurit si armonios, in afara de faptul ca nu s-a vazut nici un
eveniment petrecandu-se in anul 1844 care sa corespunda curatirii sanctuarului (sau a
ceea ce intelegeau ei prin sanctuar). Dar a tagadui ca zilele s-au sfarsit la data aceea
insemna sa se arunce confuzie asupra intregii probleme si sa se renunte la pozitiile care
fusesera stabilite prin implinirea fara gres a profetiei. In cercetarea lor, au descoperit ca
nu exista nici o dovada in Scripturi care sa sustina conceptia populara ca pamantul este
sanctuarul; dar au gasit in Biblie o explicatie a subiectului sanctuarului, despre natura lui,
despre locul asezarii sale si serviciile din el. Marturia scriitorilor sfinti era atat de
clara si completa, incat clarificarea problemei era mai presus de orice indoiala.
Astfel ca ei au citit: "Punctul cel mai insemnat al celor spuse este ca avem un Mare
Preot, care S-a asezat la dreapta scaunului de domnie al Maririi, in ceruri, ca slujitor al
Locului prea sfant si al adevaratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul"
(Evrei 8,1-2). Aici este descoperit Sanctuarul noului legamant. Sanctuarul primului
legamant a fost ridicat de om, cladit de Moise; acesta este insa edificat de Domnul, si nu
de om. In primul sanctuar slujeau niste preoti pamantesti, dar in acesta, Hristos. Marele
nostru Preot slujeste la dreapta lui Dumnezeu. Primul se afla pe pamant, celalalt in ceruri.

Sanctuarul din ceruri, in care slujeste Hristos in favoarea noastra, este marele original
dupa care sanctuarul construit de Moise era o copie. Prin sanctuarul pamantesc si prin
slujbele lui erau date adevaruri importante cu privire la Sanctuarul ceresc si la lucrarea
cea mare care se indeplinea acolo pentru mantuirea omului.
Locurile sfinte ale Sanctuarului din ceruri erau reprezentate prin cele doua despartituri ale
sanctuarului de pe pamant. Cand apostolului Ioan i-a fost data in vedenie o priveliste a
Templului lui Dumnezeu din ceruri, el a vazut acolo "sapte sfesnice de foc arzand
inaintea tronului" (Apoc. 4,5). A vazut un inger "avand o cadelnita de aur; si i s-a dat
tamaie multa ca sa o aduca impreuna cu rugaciunile sfintilor pe altarul de aur care este
inaintea scaunului de domnie" (Apoc. 8,3). Aici profetului i s-a ingaduit sa vada prima
despartitura a Sanctuarului din ceruri; si acolo a vazut "cele sapte candele de foc" si
"altarul de aur", reprezentate prin sfesnicul de aur si prin altarul tamaierii din sanctuarul
de pe pamant. Iarasi, "Templul lui Dumnezeu a fost deschis" (Apoc. 11,19) si a privit
dincolo de perdeaua dinauntru in Sfanta Sfintelor. Acolo a vazut "chivotul legamantului
Sau", reprezentat prin lada sfanta construita de Moise pentru a pune acolo Legea lui
Dumnezeu. In felul acesta, aceia care studiau subiectul au gasit dovada indiscutabila
despre existenta unui Sanctuar in ceruri. Moise a facut sanctuarul pamantesc dupa un
model care i-a fost aratat. Pavel ne spune ca modelul acela era Sanctuarul cel adevarat
care se gaseste in ceruri. Iar Ioan marturiseste ca l-a vazut in ceruri.
La intrebarea: "Ce este sanctuarul?", s-a raspuns lamurit din Scripturi. Termenul
"sanctuar", asa cum este intrebuintat in Biblie, se refera mai intai la cortul construit de
Moise, ca o preinchipuire a lucrurilor ceresti; iar in al doilea rand, la "adevaratul cort"
din ceruri, catre care arata sanctuarul pamantesc. La moartea lui Hristos, serviciul
slujbelor simbolice a luat sfarsit. "Adevaratul cort" din Dan. 8,14 s-a implinit in aceasta
dispensatiune, sanctuarul la care se refera el trebuie sa fie Sanctuarul noului legamant. La
incheierea celor 2300 de zile, in anul 1844, pe pamant nu se mai gasea nici un sanctuar de
multe veacuri. In felul acesta, profetia: "Pana vor trece 2300 de zile, si atunci sanctuarul
va fi curatit" arata indiscutabil catre Sanctuarul din ceruri.
Dar mai ramane sa se dea raspuns la cea mai importanta intrebare: "Ce este curatirea
sanctuarului?" Faptul ca exista o astfel de slujba in legatura cu sanctuarul pamantesc se
spune in Scripturile Vechiului Testament. Dar poate fi ceva in cer care trebuie curatit? In
epistola catre Evrei cap. 9, atat curatirea sanctuarului pamantesc, cat si a celui ceresc este
clar prezentata: "Si, dupa lege, aproape totul este curatit cu sange; si fara varsare de
sange, nu este iertare. Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt in ceruri, au trebuit
curatite in felul acesta (cu sange de animale), trebuia ca insasi lucrurile ceresti sa fie
curatite cu jertfe mai bune decat acestea" (Evrei 9,22.23), chiar cu sangele pretios al lui
Hristos.
Curatirea, atat in serviciul tipic, cat si in cel real, trebuia facuta cu sange; in primul, cu
sange de animale, in cel de al doilea, cu sangele lui Hristos. Ca motiv pentru care
curatirea trebuie sa fie facuta cu sange, Pavel spune ca fara varsare de sange nu este
iertare. Iertarea sau indepartarea pacatului este lucrarea care trebuie sa fie adusa la
indeplinire. Sangele lui Hristos mijlocea in favoarea credinciosilor pocaiti, le asigura
iertarea si primirea la Tatal, dar pacatele lor ramaneau inca in rapoartele din carti. Si asa
cum in serviciul simbolic se facea o lucrare de ispasire la incheierea anului, tot astfel,
inainte ca lucrarea lui Hristos pentru mantuirea oamenilor sa se incheie, o lucrare de

ispasire trebuie facuta pentru indepartarea pacatului din Sanctuar. Acesta este serviciul
care a inceput atunci cand s-au incheiat cele 2300 de zile. La data aceea, asa cum a fost
prezis de Daniel profetul, Marele nostru Preot a intrat in Locul prea sfant pentru a
indeplini ultima parte a lucrarii Sale solemne - curatirea Sanctuarului.
Si asa cum curatirea simbolica a celui pamantesc era indeplinita prin indepartarea
pacatelor prin care fusese manjit, tot astfel curatirea celui ceresc trebuie realizata prin
indepartarea sau stergerea pacatelor, care sunt inregistrate acolo. Dar mai inainte ca
aceasta sa se poata face, trebuie sa aiba loc o examinare a cartilor cu rapoarte, pentru a
stabili cine este indreptatit prin pocainta de pacat si prin credinta in Hristos la binefacerile
ispasirii Sale. De aceea, curatirea Sanctuarului implica o lucrare de cercetare - o lucrare
de judecata. Aceasta lucrare trebuie indeplinita inainte de venirea lui Hristos pentru a-Si
rascumpara poporul; caci atunci cand vine, "rasplata este cu El ca sa dea fiecaruia dupa
faptele lui" (Apoc. 22,12). In felul acesta, cei care au urmat lumina cuvantului profetic au
vazut ca, in loc sa vina atunci pe pamant la incheierea celor 2300 de zile n anul 1844,
Hristos a intrat in Locul prea sfant din Sanctuarul ceresc, pentru a indeplini lucrarea de
incheiere a ispasirii ca pregatire pentru revenirea Sa.
S-a mai inteles ca, in timp ce jertfa pentru pacat arata catre Hristos ca jertfa, iar marele
preot reprezenta pe Hristos ca Mijlocitor, tapul de trimis simboliza pe Satana, autorul
pacatului, asupra caruia vor fi asezate in cele din urma pacatele celor cu adevarat pocaiti.
Cand marele preot, in virtutea sangelui jertfei pentru pacat, indeparta pacatele din
sanctuar, le aseza pe capul tapului de trimis. Cand Hristos, in virtutea propriului Sau
sange, indeparteaza pacatele poporului Sau din Sanctuarul ceresc la incheierea slujirii
Sale, le va aseza asupra Satanei care, in executarea judecatii, trebuie sa poarte pedeapsa
finala. Tapul era trimis intr-un tinut nelocuit pentru a nu se mai intoarce niciodata in
adunarea lui Israel. Tot astfel va fi izgonit si Satana din fata lui Dumnezeu si a poporului
Sau si va fi adus la inexistenta prin distrugerea finala a pacatului si a pacatosilor.
Astazi urmasii acestora care au descoperit aceste adevaruri solemne poarta numele de
adventisti de ziua a saptea. Ei se disting radical prin invataturile lor de orice
denominatiune crestina. Claritatea si consistenta biblica a acestor invataturi ii fac de
temut in mediile academice dar si in conflictele populare de opinii teologice. Cele mai
multe fete bisericesti se tem de impactul lor si au motive serioase sa o faca. Adventistii de
ziua a Saptea au descoperit multe adevaruri relevante pentru acest ultim ceas de istorie,
dar doctrina sanctuarului a ramas pivotul fundamental al tuturor invataturilor acestei
biserici. Si un ultim aspect, cred eu, foarte relevant in incheiere: in situatia de criza a
adventistilor mileriti, o lumina a stralucit de la tronul lui Dumnezeu, prin solia curatirii
Sanctuarului ceresc, asa incat acestia nu numai ca au inteles de ce au fost dezamagiti si ce
eveniment de importanta majora urma sa aiba loc in planul de mantuire, dar din acel
moment s-a primit startul unei noi lucrari care va impanzi si va lumina tot pamantul cu
lumina adevarului solemn pe care-l traim:
CURAND, NIMENI NU SITIE CAT DE CURAND, O GENERATIE DE OAMENI
CONSACRATI LUI DUMNEZEU I-L VA INTAMPINA PE HRISTOS. CAND
MIJLOCIREA SA CA MARE PREOT IN LOCUL CERESC VA INCETA, ACESTIA
VOR PUTEA FI CONSIDERATI CU FARADELEGEA IERTATA SI AVAND UN
CARACTER ASEMANATOR DOMNULUI HRISTOS. NEPRIHANIREA LOR NU VA
FI VIRTUALA (ORI DE IMPRUMUT), CI AUTENTICA, SI VA FI TESTA IN CELE

MAI ASPRE CONDITII ALE ISTORIEI UMANE. GLORIE ETERNA EROULUI

NOSTRU ISUS HRISTOS, CEL CARE A REALIZAT PENTRU NOI ACEST LUCRU
!
DANIEL (Una dintre cele 66 de carti ale Bibliei)
CAPITOLUL X
1. In anul al treilea al lui Cir, imparatul Persiei, s-a descoperit un cuvant lui Daniel, numit
Beltsatar. Cuvantul acesta, care este adevarat, vesteste o mare nenorocire. El a fost cu
luare aminte la cuvantul acesta, si a priceput vedenia.
2. "In vremea aceea, eu, Daniel, trei saptamani am fost in jale.
3. N-am mancat deloc bucate alese, nu mi-a intrat in gura nici carne, nici vin, si nici nu
m-am uns deloc, pana s-au implinit cele trei saptamani.
4. In a douazeci si patra zi a lunii intai, eram pe malul raului celui mare, care este
Hidechel (Tigru).
5. Am ridicat ochii, m-am uitat, si iata ca acolo statea un om imbracat in haine de in, si
incins la mijloc cu un brau de aur din Ufaz.
6. Trupul lui era ca o piatra de hrisolit, fata ii stralucea ca fulgerul si ochii ii erau niste
flacari ca de foc; dar bratele si picioarele semanau cu niste arama lustruita, si glasul lui
tuna ca vuietul unei mari multimi.
7. Eu, Daniel, am vazut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au vazut-o;
totusi, au fost apucati de o mare spaima, si au luat-o la fuga ca sa se ascunda!
8. Eu am ramas singur, si am vazut aceasta mare vedenie. Puterile m-au lasat, culoarea mi
s-a schimbat, fata mi s-a slutit, si am pierdut orice vlaga.
9. Am auzit glasul cuvintelor lui; si pe cand auzeam glasul cuvintelor lui, am cazut lesinat
cu fata la pamant.
10. Si iata ca o mana m-a atins, si m-a asezat tremurand pe genunchii si mainile mele.
11. Apoi mi-a zis: "Daniele, om prea iubit si scump, fii cu luare aminte la cuvintele, pe
care ti le voi spune acum, si stai in picioare in locul unde esti; caci acum sunt trimis la
tine! Dupa ce mi-a vorbit astfel, am stat in picioare tremurand.
12. El mi-a zis: "Daniele, nu te teme de nimic! Caci cuvintele tale au fost ascultate din
cea dintai zi, cand ti-ai pus inima ca sa intelegi, si sa te smeresti inaintea Dumnezeului
tau, si tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum!
13. Dar capetenia imparatiei Persiei mi-a stat impotriva douazeci si una de zile; insa iata
ca Mihail, una din capeteniile cele mai de seama, mi-a venit in ajutor, si am iesit biruitor
acolo langa imparatii Persiei.
14. Acum vin sa-ti fac cunoscut ce are sa se intample poporului tau in vremurile de apoi.
Caci vedenia este cu privire tot la acele vremuri indepartate."
15. Pe cand imi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii in pamant, si am tacut.
16. Si iata ca cineva care avea infatisarea copiilor oamenilor, s-a atins de buzele mele. Eu
am deschis gura, am vorbit, si am zis celui ce statea inaintea mea: "Domnul meu, vedenia

aceasta m-a umplut de groaza, si am pierdut orice putere!

17. Cum ar putea robul domnului meu sa vorbeasca domnului meu? Acum puterile m-au
parasit, si nu mai am nici suflare!"
18. Atunci, cel ce avea infatisarea unui om m-a atins din nou, si m-a intarit.
19. Apoi mi-a zis: "Nu te teme de nimic, om prea iubit! Pace tie! Fii tare si cu inima!" Si
pe cand imi vorbea el, am prins iar puteri, si am zis: "Vorbeste, domnul meu, caci m-ai
intarit. "
20. El mi-a zis: "Stii pentru ce am venit la tine? Acum ma intorc sa ma lupt impotriva
capeteniei Persiei; si cand voi pleca, iata ca va veni capetenia Greciei!
21. Dar vreau sa-ti fac cunoscut ce este scris in cartea adevarului. Nimeni nu ma ajuta
impotriva acestora, afara de voievodul vostru Mihail.
Cap.X O intelegre mai clara (I)
de Florin Laiu - 1987

Versetul 1
Data acestei ultime viziuni este 535/534 I.Hr. si cuprinde capitolele 10-12. Primita la

aproximativ trei ani dupa cea din cap. 9 si in conditii asemanatoare, ea este o alta
explicatie a aceleiasi viziuni culminante din cap. 8. Afirmatia ca Daniel a inteles si ca ea
este adevarata, sta in directa legatura cu cele anterioare. Pe cea din cap. 8 nu o intelegea
initial. In cap. 9 ingerul il face atent ca sa inteleaga, iar aici spune ca a inteles.
Versetul 2
Motivul intristarii lui Daniel nu-l cunoastem, dar stim din experienta lui ca durerea lui
consta in mersul cauzei lui Dumnezeu, a poporului Lui, in prezent, si dificultatea de a
intelege toate descoperirile despre viitorul poporului sfant. Explicatia data de inger cu trei
ani inainte clarificase anumite lucruri, il asigurase ca va avea loc o restaurare a templului
si a cetatii, si aceesi profetie vorbea despre umplerea masurii nelegiuirilor, despre
moartea lui Mesia, despre distrugerea templului si a cetatii, si despre pustiiri repetate
pana la sfarsit.
Erau si motive actuale care-l puteau face sa sufere. La Ierusalim incepuse restaurarea
cultului national, a jertfelor si a sarbatorilor, se turnasera si temeliile templului in
primavara anului 535, dar aceste lucrari incepeau sa intampine dificultati tot mai mari din
partea autoritatilor provinciale care nu erau bucuroase de decretul dat de Cyrus pentru
repatrierea si rezidirea Templului (vezi cartea lui Ezra cap. 1). Asadar palestinienii
(samariteni si alte populatii mixte care ocupasera tara in timpul deportarilor asiriene si
babiloniene), care erau sprijiniti si de guvernatorii provinciali se aratau principalii vrajasi
ai evreilor (Ezra 3: 3. 6; 4: 1).
Versetul 3
Acest post al lui Daniel a avut loc intre zilele 1-24 a primei luni, acoperind astfel toata
durata sarbatorilor de Paste, care era un festival national al elibrarii din robia egipteana
Este un exemplu de post partial. Referitor la carne si vin, vezi comentariul de la cap. 1,
de unde reiese ca Daniel fusese educat ca vegetarian. Nu ni se spune motivul pentru care
acum la batranete, in imprejurari pe care nu le cunoastem, folosea carne, cu exceptia
acestui tip de post.
In Noul Tstament nu se gaseste nici o zi de post fixata de Dumnezeu, iar in Vechiul
Testament se afla una singura (cartea Levitic cap. 25: 26-29). Mai tarziu au aparut si
posturi propuse de preoti sau de alte presonaje biblice, pe care Dumnezeu nu le-a
comandat, dar nici nu le-a incurajat (cartea profetului Isaia cap. 58, cartea profetului
Zaharia 7-8). Postul lui Daniel a fost impus de propria intristare si nu de altcineva.
Ungerea cu untdelemn la popoarele orientale nu era o ceremonie ci o necesitatea
cosmetico-sanitara. Untdelemnul (amstecat cu balsamuri scumpe, in cazul celor bogati)
proteja fata de vanturile fierbinti si uscate. Este interesant ca postul recomandat de Isus
nu cere renuntarea la acest obicei (Evanghelia dupa Matei 6: 16-18) asa cum faceau
fariseii, care inmultisera posturile si voiau sa stie toata lumea cand sunt ei in post
(Evanghelia dupa Luca cap.18, v. 11-14).
Versetul 4
Daniel se afla acolo intr-o misune de stat impreuna cu alti oameni (v. 7).
Versetele 5-6
Descrierea acestui Personaj ceresc, asemenea unui preot (cartea Levitic cap. 16, v. 3-4)
este identica cu aceea a Fiului Omului din cartea Apocalipsa cap. 1. Nu este de mirare ca

reactia lui Daniel a fost similara cu a lui Ioan. Din context, numele acestei Fiinte este
Michael (v. 13-14). Expresia aur de Ufaz nu se gaseste decat in cartea lui Daniel si a lui
Ieremia (cap. 10, v. 9), iar termenul ebraic folost aici pentru aur (ketem) se afla numai in
cartile scrise pana in secolul VI I. Hr. Localitatea Ufaz este neidentificata. Aceste
amanunte lingvistice impreuna cu multe altele, confirma autenticitatea si vechimea reala
a cartii lui Daniel.
Versetul 7-9
Comparati experienta lui Daniel cu a lui Pavel (Fapte cap. 9, v. 3-9).
Versetul 10-11
Recunoastem in atitudinea si cuvintele acestei a doua fiinte ceresti pe ingerul Gabriel care
se comporta ca trimis a lui Michael.
Versetul 12-13
Rugaciunea lui Daniel nu a fost ascultata in urma postului lui de trei saptamani, ci din
prima zi. Ingerul arata pentru ce a intarziat. Dumnezeu voia sa-i dea lui Daniel cel mai
bun raspuns, si se trimita la el pe comandantul general al ingerilor, pe Gabriel. Dar
ingerul Gabriel fusese retinut intr-o lupta nevazuta cu comandantul sau printul
Imperiului Persan. Contextul ne arata ca acest comandant era o putere spirituala,
nevazuta, ca si Michael, ceea ce interpretii recunosc de obicei. Unii Chiar au tradus cu
ingerul patron. Acelasi cuvant este folosit in cap. 8 pentru Christos (Comandantul
ostiri, Comandantul comandantilor). Este evident ca nu se refera la monarhul persan, care
este numit imparatul Persiei. Referitor la aceasta denumire a fortelor ingeresti care arata
o organizare de tip militar si un conflict intre ingerii loiali si cei razvratiti, vezi si epistola
catre Efeseni cap. 1, v. 20-23; cap. 2, v. 1; cap. 3, v. 10; cap. 6. v. 12; epistola catre
Coloseni cap. 1, v. 16; cap. 2, v. 15, cartea proorocului Isaia cap. 24, v. 21-22; Evanghelia
dupa Luca cap. 8, v. 30-33. Ingerii rai sunt cei mai activi militanti impotriva lucrarii lui
Dumnezeu pe pamant. Nu este de mirare ca un escadron de astfel de extraterestrii au
asaltat din nevazut pe Cyrus cel Mare, unsul lui Dumnezeu, si eliberatorul poporului
ales. In spatele istoriei se afla intotdeauna o istorie nevazuta. Ca si inspatele
evenimentelor contemporane (cartea Apocalipsa cap. 7, v. 1-3).
Cu privire la identitatea lui Michael a existat dezacord intre interpreti. Unele traditii
crestine socotesc ca ar fi doar un inger superior ca si Gabriel, in timp ce dovezile converg
toate la concluzia ca El este Fiul lui Dumnezeu adevarat, inainte de intrupare. Cosiderati
urmatoarele:
Gabriel, cel mai mare si cel mai puternic inger, sta la ordinele lui Michael (v. 21);
Numele Mi-ha-El inseamna Cine este ca Dumnezeu?
Tot ce se spune despre Michael, se spune si despre Christos: 1) este singurul numit
arhanghel (comandantul suprem al ingerilor, Ingerul prin excelenta epistola lui Iuda v.9;
intaia epistola a lui Pavel catre Testaloniceni cap. 4, v. 16). 2) este biruitorul lui Satan
(cartea Apocalipsa cap. 12, v. 7-10, epistola catre Coloseni cap. 2, v. 15-18). 3) are un
inger al Sau (cartea Apocalipsa cap.1, v. 1, cartea lui Daniel cap. 8, v.10). 4) se
impotriveste lui Satan cu aceleasi cuvinte (epistola lui Iuda v. 9, cartea proorocului
Zaharia cap. 3, v. 1-3). 5) este conducatorul nevazut si protectorul lui Israel (cartea lui
Daniel cap. 12, v. 1; cartea Exodul cap. 23, v. 20-23; intaia epistola catre Corinteni cap.

10, v. 4).
Foarte multe locuri din Vechiul Testament vorbesc despre Ingerul lui Iahve care este
in acelasi timp Dumnezeu si Comandantul ostirii lui Iahve (cartea Exodul cap. 3, v. 1-6;
v. 13-14; cartea lui Iosua cap. 5, v. 13-15). Aceasta Fiinta minunata care a condus pe
Israel de-a lungul istoriei lui si care a cerut si a primit inchinare (in timp ce nici Gabriel
nu primeste inchinarea, cartea Apocalipsa cap. 22, v. 8-9), nu poate fi decat Fiul lui
Dumnezeu in Spirit, in natura divina care avea sa ia trup de om prin nastere, purtand
numele evreiesc Iesua (in romaneste Isus), si titlul de recunoastere ca Messia (Christos).
Faptul ca este numit inger nu inseamna ca e o fiinta creata sau inferioara, fiindca inger
inseamna, in mod simplu sol (vezi si epistola catre Evrei cap. 7, v. 3; epistola catre
Romani cap. 9, v. 5).
Diverse documente iudaice: Cartea Jubileelor, Apocalipsa lui Moise, Talmudul si
Enciclopedia Iudaica recunosc ca Michael este aceeasi persoana cu Ingerul Domnului
mentionat ca reprezentant personal si special al lui Dumnezeu in Biblie. In Talmudul
Babilonean (Menahot 110 a) se afirma ca El Slujeste in sanctuarul caresc, ca Mare Preot
(Enc. Iud. Vol. 11: p. 1490). Este identificat cu antitipicul Mechisedek din Psalmul 110
(The Jewish Encyclopedia, vol. 8, p. 537, col. I) care la randul Sau este recunoscut a fi
Messia (Minor Tractates of the Talmud, Abot Da Rabi Natan 34 : 4, vol I, p. 164). Unii
dintre marii comentatori crestini (de ex.Matthew Henry) au inteles la fel identitatea lui
Michael ca fiind Ingerul Domnului, sau Christos.
Versetul 27
In mod clar, profetia se refera la aceleasi zile anuntate in capitolele anterioare, avand ca
principal obiect destinul lui Israel.
Versetul 15
Pana in acest moment, se pare ca ingerul nu se facuse vizibil profetului. Daniel nu spune
ca l-a vazut, ci ca i-a simtit atingerea, ca in cap. 9 (vezi si cap.10, v.10). Singura Fiinta pe
care a vazut-o pana aici este Michael, stralucitul Comandant suprem ceresc. Poate din
cauza neputintei batranului profet de a suporta viziunea, incepand din momentul acesta
ingerul ia o infatisare umana familiara si il atinge a doua oara si chiar a treia oara, pentru
a-l intari. Nici un om serios nu poate citi asemenea relatare traita si sa se indoiasca de
veridicitatea ei.
Versetul 20
Persia a avut demonul patron al ei, apoi Greco-Macedonia, urmatorul imperiu, a avut si
ea un comandant astral, un spirit rau care a inspirat-o. Acestea nu sunt oarecare spirite
singuratice si ratacitoare, ci adevarati general extraterestrii. Roma si-a avut comandatul si
legiunile ei de demoni care au inspirat in continuare pe urmasii ei. Este posibil ca
neintelegerile pamantesti sa fie nu doar o inspiratie a demonilor, ci si o reflectare a
neintelegerilor dintre ei. Ce faceau comandantii astrali ai persilor si ai grecilor cand
acestia se bateau unii cu altii? Demonii sunt uniti numai intr-un singur sens : impotriva
imparatiei lui Dumnezeu. In rest este impotriva naturii si a legilor psihologiei ca niste
fiinte rele sa poata trai in armonie. Insa oricare ar fi adevarul din spatele acestor conflicte,
aici ni se dezvaluie un secret: ingerii lui Dumnezeu au controlul evenimentelor. Demonul
inspirator si conducator al falangelor lui Alexandru a putut avea succes datorita retragerii
fortelor conduse de Gabriel. Din cauza continuei opozitii fata de principiile morale date

de Dumnezeu, persii aveau sa fie lasati la cheremul vrasmasilor pe care si-i facusera.
Aceasta este o lege a istoriei.
Versetul 21
Exista o carte cereasca a adevarului? E singurul loc biblic unde se gaseste ideea unei carti
profetice a ingerilor. Despre interesul lor in cunoasterea planurilor lui Dumnezeu, pe care
ei le indeplinesc fara sa inteleaga in totul, vorbeste si apostolul Petru (intaia epistola a lui
Petru cap. 1, v. 12; epistola catre Efeseni cap. 3, v. 10).
DANIEL (Una dintre cele 66 de carti ale Bibliei)
CAPITOLUL XI
1. In anul dintai al lui Dariu, Medul, eram si eu la el, ca sa-l ajut si sa-l sprijinesc.
2. Acum, iti voi face cunoscut adevarul: "Iata ca vor mai fi inca trei imparati in Persia.
Cel de al patrulea va strange mai multa bogatie decat toti ceilalti; si cand se va simti
puternic prin bogatiile lui, va rascula totul impotriva Imparatiei Greciei.
3. Dar se va ridica un imparat viteaz, care va stapani cu o mare putere, si va face ce va
voi.
4. Si cum se va intari, asa se va si sfarama imparatia lui, si va fi impartita in cele patru
vanturi ale cerurilor, dar nu intre urmasii lui, si nici nu va fi tot atat de puternica pe cat
era sub el, caci va fi facuta bucatele, si va trece la altii afar de acestia.
5. Imparatul de la miaza-zi va ajunge tare. Dar unul din mai marii lui va fi si mai tare
decat el, si va domni intemeind o mare imparatie.
6. Dupa cativa ani, se vor uni, si fata imparatului de la miaza-zi va veni ca nevasta la
imparatul de la miaza-noapte, ca sa faca o invoiala. Dar aceste mijloace de ajutorare nu
vor avea nici o putere, si nici celelalte mijloace ale ei nu vor putea tine piept, ci ea va fi
data la moarte impreuna cu alaiul ei, cu tatal ei si cu cel ce s-a legat cu ea.
7. In vremea aceea, insa, se va ridica in locul ei un lastar din aceeasi radacina cu ea, si va
veni impotriva ostirii Siriei, da, va intra in cetatuia imparatului de la miaza-noapte, va
face ce va voi cu ea, si va fi biruitor.
8. Va ridica si va stramuta in Egipt, odata cu prinsii de razboi, chiar si pe dumnezeii si
chipurile lor turnate, impreuna cu vasele lor scumpe de argint si de aur. Apoi va lasa
cativa ani in pace pe imparatul de la miaza-noapte.
9. Acesta va porni impotriva imparatiei imparatului de la miaza-zi, dar se va intoarce
iarasi in tara sa.
10. Totusi, fiii sai vor incepe iarasi razboiul, si vor strange o mare multime de osti, care
va inainta, se va revarsa ca un rau, care iese din matca, si-l vor impinge iarasi inapoi pana
la cetatuie.
11. Imparatul de la miaza-zi, maniat de aceasta, va iesi si se va lupta cu imparatul de la
miaza-noapte; va ridica o mare ostire, dar ostile imparatului dela miaza-noapte vor fi date
in mainile lui si nimicite.
12. Atunci, inima imparatului se va ingamfa, va dobora zece mii, dar tot nu va birui.

13. Caci imparatul de la miaza-noapte se va intoarce si va strange o ostire mai mare decat
cea dintai; si dupa catava vreme, dupa cativa ani, va porni in fruntea unei mari ostiri bine
inarmate.
14. In vremea aceea, se vor ridica multi impotriva imparatului de la miaza-zi, si o ceata
de derbedei din poporul tau se vor rascula, ca sa implineasca vedenia; dar vor cadea.
15. Imparatul de la miaza-noapte va inainta, va ridica intarituri, si va pune mana pe
cetatile intarite. Ostile de la miaza-zi, nici chiar floarea oamenilor imparatului, nu vor
putea sa tina piept, nu vor avea putere sa se impotriveasca.
16. Cel ce va merge impotriva lui, va face ce va voi, si nimeni nu i se va impotrivi; el se
va opri in tara minunata, nimicind cu desavarsire tot ce-i va cadea in mana.
17. Isi va pune de gand sa ia in stapanire toata imparatia lui, si, facandu-se ca are ganduri
curate cu el, ii va da pe fiica-sa de nevasta, cu gand sa-l piarda; dar lucrul acesta nu se va
intampla, si nu-i va izbandi.
18. Apoi isi va intoarce privirile inspre ostroave, si va lua pe multe din ele; dar o
capetenie va pune capat rusinii pe care voia el sa i-o aduca, si o va intoarce asupra lui.
19. Apoi se va indrepta spre cetatuile tarii lui; dar se va poticni, va cadea, si nu-l vor mai
gasi.
20. Cel ce-i va lua locul, va aduce un asupritor, in cea mai frumoasa parte a imparatiei;
dar in cateva zile va fi zdrobit, si anume nu prin manie, nici prin razboi.
21. In locul lui se va ridica un om dispretuit, fara sa aiba putere imparateasca; dar se va
ridica deodata, si va pune mana pe imparatie prin uneltire.
22. "Ostile se vor revarsa ca un rau inaintea lui, dar vor fi nimicite, impreuna cu o
capetenie a legamantului.
23. Dupa ce se vor uni cu el, el va intrebuinta o viclenie; va porni, si va birui cu putina
lume.
24. Va intra pe neasteptate, in locurile cele mai roditoare ale tinutului; va face ce nu
facusera nici parintii lui, nici parintii parintilor lui: va imparti prada, jafurile si bogatiile;
va urzi la planuri impotriva cetatuilor, si aceasta va tinea o vreme.
25. Apoi, va porni in fruntea unei mari ostiri, cu puterea si mania lui, impotriva
imparatului de la miaza-zi. Si imparatul de la miaza-zi se va prinde la razboi cu o oaste
mare si foarte puternica; dar nu va putea sa tina piept, caci se vor urzi planuri rele
impotriva lui.
26. Cei ce vor manca bucate de la masa lui ii vor aduce pieirea; ostile lui se vor imprastia
ca un rau, si mortii vor cadea in mare numar.
27. Cei doi imparati nu vor cauta decat sa-si faca rau unul altuia, vor sta la aceeasi masa
si vor vorbi cu viclenie. Dar nu vor izbuti, caci sfarsitul nu va veni decat la vremea
hotarata.
28. Cand se va intoarce in tara lui cu mari bogatii, in inima lui va fi vrajmas legamantului
sfant, va lucra impotriva lui, si apoi se va intoarce in tara lui.
29. La o vreme hotarata, va porni din nou impotriva imparatului de miaza-zi; dar de data
aceasta, lucrurile nu vor mai merge ca mai inainte.

30. Ci niste corabii din Chitim vor inainta impotriva lui; iar el, deznadajduit, se va
intoarce inapoi. Apoi, manios impotriva legamantului sfant, nu va sta cu mainile in san;
ci, la intoarcere, se va intelege cu cei ce vor parasi legamantul sfant.
31. Niste osti trimise de el, vor veni si vor spurca sfantul Locas, cetatuia, vor face sa
inceteze jertfa necurmata, si vor aseza uraciunea pustiitorului. Va ademeni prin lingusiri
pe cei ce rup legamantul.
32. Dar aceia din popor, care vor cunoaste pe Dumnezeul lor, vor ramane tari, si vor face
mari ispravi.
33. Inteleptii poporului vor invata pe multi. Unii vor cade, pentru o vreme, loviti de sabie
si de flacara, de robie si de jaf.
34. Cand vor cade, vor fi ajutati putin, si multi se vor uni cu ei din fatarnicie.
35. Chiar si din cei intelepti, multi vor cade ca sa fie incercati, curatiti si albiti, pana la
vremea sfarsitului, caci sfarsitul nu va fi decat la vremea hotarata.
36. Imparatul va face ce va voi; se va inalta, se va slavi mai presus de toti dumnezeii, si
va spune lucruri nemaiauzite impotriva Dumnezeului dumnezeilor; si va propasi pana va
trece mania, caci ce este hotarat se va implini.
37. Nu va tine seama nici de dumnezeii parintilor sai, nici de dorinaa femeilor; cu un
cuvant, nu va tine seama de nici un dumnezeu, ci se va slavi pe sine mai presus de toti.
38. In schimb, va cinsti pe dumnezeul cetatuilor; acestui dumnezeu, pe care nu-l
cunosteau parintii sai, ii va aduce cinste cu aur si argint, cu pietre scumpe si lucruri de
pret.
39. Cu ajutorul acestui dumnezeu strain va lucra impotriva locurilor intarite; cui il va
recunoaste, ii va da mare cinste, il va face sa domneasca peste multi, si le va imparti
mosii ca rasplata.
40. La vremea sfarsitului, imparatul de la miaza-zi se va impunge cu el. Si imparatul de la
miaza-noapte se va napusti ca o furtuna peste el, cu cara si calareti, si cu multe corabii; va
inainta asupra tarilor lui, se va revarsa ca un rau si le va ineca.
41. Va intra si in tara cea minunata, si zeci de mii vor cadea. Dar Edomul, Moabul, si
fruntasii copiilor lui Amon vor scapa din mana lui.
42. Isi va intinde mana peste felurite tari, si nici tara Egiptului nu va scapa.
43. Ci se va face stapan pe vistieriile de aur si de argint, si pe toate lucrurile scumpe ale
Egiptului. Libienii si Etiopienii vor veni in alai dupa el.
44. Dar niste zvonuri, venite de la rasarit si de la miaza-noapte, il vor inspaimanta, si
atunci va porni cu o mare manie, ca sa prapadeasca si sa nimiceasca cu desavarsire pe
multi.
45. Isi va intinde corturile palatului sau intre mare si muntele cel slavit si sfant. Apoi isi
va ajunge sfarsitul, si nimeni nu-i va fi intru ajutor.

Cap.XI O intelegre mai clara (II)

de Florin Laiu - 1987

Versetul 1
Vezi relatarile din capitolul 6. Batranul monarh care-l iubea pe omul lui Dumnezeu a fost
onorat de o vizita a lui Gabriel. De fapt, tot atunci venise ingerul si la Daniel (cap. 9, v.
21 vezi si comentariul).
Versetul 2
Urmeaza cea mai spectaculoasa si mai detaliata profetie biblica rostita nu in exprimari
criptice, ci intr-un limbaj obisnuit. In interpretarea ei sa nu uitam rolul fortelor nevazute
si al poporului lui Dumnezeu. Observati cat de des se repeta ideea ca profetia este adevar
(cap. 2, v.45; cap. 8, v. 26; cap. 10, v. 1; 21).
Profetia este facuta in timpul lui Cyrus cel Mare (vezi cap. 10, v. 1 si comentariul). Deci
cei trei imparati urmatori sunt: Cambrize II (530-522 I.Hr.), Falsul Smerdis (magul
Gaumata 522 I.Hr.), Darius Histaspe (522-486 I.Hr.), iar al patrulea a fost bogatul Xerse
I, numit in evreieste Ahasveros (cartea lui Ezra cap. 4, v. 6; cartea Estera cap. 1, v. 1-9;
cap. 10, v. 1), in persana Ksayarsa, in babiloniana Ahsiwarsu (486-465 I.Hr). Herodot
povesteste ca Xerse a strans o armata formata din 40 de natiuni supuse si atat de
numeroasa incat specialistii moderni nu pot sa-l creada pe Herodot. Insa aceasta actiune

mamut s-a incheiat cu infrangerea armatelor imperiale. Persii au parasit proiectrul

cuceririi grecilor, dar grecii au ramasi convinsi de nevoia de a se uni si dornici de o
revansa.
Versetul 3
Alexandru Macedon (336-323) s-a ridicat mai tarziu si, facand-o pe razbunatorul grecilor,
dupa ce a pacificat cu sabie regiunile apropiate, a cutreierat orientul cu o armata de
numai 35000 de soldati si l-a cucerit fara probleme. Monarhii persani de dupa Xerse n-au
mai fost pomeniti in profetiea aceasta. <pjdb%2010-1.html>
Versetul 4
Vezi cap. 8, v. 21-22 si comentariul. Alexandru a murit de tanar, neavand inca urmas.
Pana avea sa se nasca fiul sau a fost numit un regent, dintre generali. Dar patru generali
(Lisimah, Casandru, Seleucus si Ptolemeu) s-au coalizat impotriva regentei imperiale
umand o serie de lupte colosale. Cei patru generali s-au proclamat imparati, stabilindu-si
anumite teritorii, iar fiul nascut postum a lui Alexandru, precum si un frate a lui
Alexandru, si vaduva lui (Roxana) au fost asasinati.
Versetul 5
Incepand cu acest verset sunt descrise asa-numitele razboaie siriene, intre dinastia
Ptolemeilor din Egipt (la sud) si dinastia Seleucizilor din Siria-Babilonia (la nord de
Palestina). Profetia surprinde aici un amanunt important : in timpul razboaielor contra
regentei imperiale, Seleucus, dupa ce fusesse alungat din Babilon se se refugiase la curtea
lui Ptolemeu, luptase ca un general sub comanda acestuia. Ocupand iarasi Babilonul,
dupa caderea regentului Antigonos, Seleucus a devenit stapanul celei mai vaste intinderi
din imperiul lui Alexandru, intemeind o dinastie care avea sa fie intr-o continua stare de
razboi cu Egiptul. Marul discordiei intre cele doua puteri a fost Palestina. Nu trebuie uitat
ca aceasta zona a fost tot timpul disputata intre imperiile precedente : intre Egipt si
Imperiul Hitit (sau elamiti, amoriti), intre Egipt si Asiria, Intre Egipt si Babilonia
Conflictele dintre Ptolemei si Seleucizi au afectat si pe iudei, ispitindu-i sa se amestece in
politica asa cum mai facusera, fara sfatul lui Dumnezeu (cartea proorocului Ezechel cap.
16, v. 26. 28-29; cartea proorocului Osea cap. 7, v. 11-16). La impartirea imperiului,
Palestina ramasese sub cotrolul Egiptului unde erau deja mari colonii evreiesti.
Versetul 6
Dupa ce avusesera loc doua razboaie intre Siria si Egipt (274-253) Ptolemeu II incearca o
alianta perpetua cu Antioh II, dandu-I pe fica sa Benerice, cu conditia repudierii sotiei
lui (Laodice). In anul 251, Antioh se casatoreste cu Benerice, dupa ce isi alunga sotia
impreuna cu fiul ei. Dar intentiile lui Ptolemeu au dat gres, fiindca Antioh si-a rechemat
sotia impreuna cu fiul ei. Si Laodice s-a razbunat crunt, suprimand, cu ajutor militar, pe
Benerice, pe fiul Benericei si tot alaiul ei, dupa care a otravit pe nestatornicul ei sot,
pentru a fi sigura de succesiunea la tron a fiului ei Seleucus II care avea sa domneasca
intre anii 246-222.
Versetul 7
Ptolemeu III, vlastarul lui Ptolemeu II si fratele Benericei a continuat politica tatalui sau,
avand acum un motiv in plus : razbunarea mortii Benericei si a fiului ei. Intre anii 246241 a avut loc al treilea razboi sirian in care Egiptul a iesit invingator, Ptolemeu a

restabilit suprematia Egiptului in Mediterana rasariteana si a intreprins o campanie

militara in Mesopotamia (el s-a laudat ca a ajuns pana in Bactria!).
Versetul 8
Cu ocazia aceasta Ptolemeu a readus in Egipt o serie de idoli si alte obiecte sacre ale
egiptenilor care fusesera capturate de persanul Cambrize cu aprpoape trei secole inainte.
Aceasta realizare i-a servit de minune la linistirea bastinasilor egipteni, aducandu-i
supranumele de Evergetes (Binefacatorul). Ca recunostinta, egiptenii i-au gravat in piatra
aceasta fapta (inscriptia de la Canopus).
Versetul 9
In anul 239, Seleucus II intreprinde o campanie impotriva Egiptului, dar se intoarce batut
si cu mainile goale.
Versetul 10
Fiii lui (Seleucos III, 226-223 si Antioh III au continuat aceeasi politica. Seleucus a
reinceput razboiul, atacand aliatii si vasalii Egiptului din Asia Mica, iar Antioh a initiat o
mare campanie de recuceriri in cadrul celui de-al patrulea razboi sirian (221-217).
Succesele lui i-au adus supranumele de cel Mare si a fost ultimul mare suveran al Siriei
elenistice. In incercarea de a cuceri Palestina a patruns in Transiordania. Dupa o pace de
patru luni incheiata langa Cezarea, Antioh cel mare se apropie cu armatele lui de
fortareata Rafia.
Versetul 11
Este este descrisa aici lupta de la Tafia in care au fost angajate forte colosale de ambele
parti. Afara de zeci de mii de infanteristi si mii de calareti , Antioh venise cu 102 elefanti.
Insa victoria a fost de partea Egiptului care a tocat zece mii de soldati sirieni, 300 de
calareti, si a luat 4000 de prizonieri.
Versetul 12
In in urma victoriei de la Rafia (217 I. Hr.) Ptolemeu n-a stiut sa profite ci doar sa se
umfle ca un fanfaron. A facut pace cu Antioh si s-a intors apoi la placerile si orgiile lui
obisnuite. A indraznit sa intre si in templul de la Ierusalim.
Versetul 13
Dupa 16 ani, cand pe tronul Egiptului se afla un Ptolemeu minor (8 ani !) si Egiptul era
condus de regenti, Antioh cel Mare, de curand victorios in Armenia, Partia si Bactria, a
gasit momentul potrivit sa se napusteasca iarasi asupra Egiptului. Acesta va fi al cincilea
razboi sirian.
Versetul 14
Odata cu acest razboi, pentru Ptolemei a inceput numaratoarea inversa. Tate evenimentele
au concurat impotriva lor. Antioh cel Mare s-a aliat cu Macedonia, iar in interior
bastinasii egipteni, care luptasera la Rafia, invatasera sa spere in rasturnarea dominatiei
grecesti. Regentii, la randul lor, urmareau sa-i ia micului Ptolemeu coroana sau viata. In
aceste momente, evreii erau dezbinati pe motive politice. Unii erau cu egiptenii, altii
credeau ca e momentul sa scuture jugul egiptean, cu ajutorul sirienilor, adica sa-si calce
juramantul de supunere, in speranta ca sirienii ii vor trata mai bine. Descrierea acestor

revolutionari evrei este facuta de inger in limbajul folosit de Ezechel (cap. 18, v. 10),
singurul loc unde se mai intalneste expresia ben parit (fiu violent, salbatic, nelegiuit). In
anul 198, evreii au deschis portile Ierusalimului pentru Antioh cel Mare, ajutand la
alungarea garnizoanei egiptene. Ca un cuceritor abil, Antioh i-a scutit de taxe pe timp de
trei ani, a donat fonduri templului, a restaurat cetatea, le-a promis o guvernare autonoma
in acord cu legea lor si, la cererea preotilor a interzis aducerea carnurilor necurate in
Ierusalim. Probabil ca partidul filo-sirian al evreilor si-a imaginat ca in felul acesta se va
implini profetia eliberarii poporului iudeu. Dar aveau sa afle in curand ca situatia s-a
complicat si mai mult. Egiptenii au intreprins o expeditie de pedepsire, in timp ce Antioh
era ocupat in alte parti, au recucerit Palestina si au luat multa prada.
Versetul 15
Versetul 14 trebuie inteles ca o paranteza. Se continua descrirea campaniei lui Antioh
contra Egiptului. In bataliile de la Paneas si Sidon, egiptenii, condusi de generalul
Scopras, pierd definitiv Palestina.
Versetul 16
Triumfator asupra egipteanului, Antioh cel Mare face alt plan. Cere pace lui Ptolemeu V,
oferindu-i pe fica sa Cleopatra, de o frumusete deosebita, ca intarire a aliantei. In
realitate, Antioh se vedea amenintat de influienta crescanda a Romei si avea nevoie de
timp. Totodata, voia sa foloseasca pe fica sa ca instrument al pierzarii lui Ptolemeu. Dar
spre dezamagirea lui Antioh, planul lui n-a reusit. Cleopatra a tinut la sotul ei si l-a pus in
garda.
Versetul 18
In cursul acestui razboi, dupa cucerirea Palestinei (198 I.Hr.) Antioh cel Mare pune
stapanire pe coastele Asiei Mici, pe Hellespont, pe insulele Eubea, Samos, Rodos, si
ocupa Tracia. Insa aceste popoare erau aliati ai Romei, si actiunea lui Antioh era o insulta
serioasa in ochii romanilor care faceau pe protectorii popoarelor, jucand rolul de arbitrii
in disputele dintre ei, cu intentia de a-si largi influienta si dominatia. Generalul roman
Lucius Cornelius Scipo va intoarce inapoi lui Antoh acest afront prin batalia de la
Magnesia (189 I.Hr.), silindu-l apoi prin pacea de la Apameea sa plateasca depagubiri
enorme Romei si aliatilor ei. In urma acestei infrangeri, imperiul Seleucizilor va merge in
declin continuu.
Versetul 19
Antioh cel Mare s-a intorsin provincia lui cu nevoia disperata de a aduna 15000 de talanti
pentru a plati despagubirile de razboi. Ridicarea unei astfel de sume atat de colosale
insemna un adevarat jaf. In anul 187 Antioh cel Mare si-a pierdut viata tocmai cand
incerca sa jefuiasca un templu a lui Bel in Elimaida.
Versetul 20
Urmasul lui Antioh cel Mare a fost Seleucus IV (187-175) care a mostenit si datoriile
enorme ale tatalui. Continuand politica de jaf a lui Antioh cel Mare, Seleucus trimite la
Ierusalim pe ministrul sau Heliodor. Se pare ca Simeon, administratorul templuilui,
informase pe sirian ca templul are bogatii imense care ar intrece cu mult necesitatile. La
impotrivirea marelui preot Honia, Heliodor a folosit forta. Nu este clar daca sirianul a
reusit. Exista legende eveiesti care sustin ca Heliodor ar fi fost descurajat prin fenomene

supranaturale. In orice caz, la intoarcere, Heliodor il otraveste pe regele Seleucus IV ca

sa-i ia tronul.
Versetul 21
Acesta este Antioh IV, fratele mai mic a lui Seleucos, deci fiu a lui Antoh cel Mare.
Tanarul Antoh fusese tinut ostatic la Roma ca o garantie, in urma infrangerii suferita de
tatal sau la Magnesia. Pe la anul 177 I. Hr. Seleucus ceruse eliberarea lui Antioh,
trimitand romanilor in schimb propiul sau fiu, mostenitorul tronului. Antioh venea de la
Roma cu socoala trufiei si a perfidiei bine invatata acolo. Se opreste la Atena si, jucand
rolul unui grec adevarat, este ales magistrat sef. Auzind insa ca fratele sau, regele
Seleucus a fost ucis, Antioh s-a indreptat spre capitala siriana, fara avertizare, asigurandusi domnia prin intrigi si tradare. Tronul care apartinea de drept lui Demetrios, era acum
ocupat de Heliodor. In situatia aceasta, Antioh a inceput sa se gudure pe langa regele
Pergamului ca sa-i castige favoare, si a trimis ambasadori la Roma ca sa plateasca tributul
cu care Siria era restanta. Apoi a inceput o campanie de intrigi si flatari ca sa castige
sprijinul sirienilor. Este descris ca un fel de Nero care voia sa fie popular, intra prin piete
si carciumi, bea cu toti netrebnicii si canta cu ei cantece josnice. Oamenii de bine nu
puteau decat sa dispretuiasca pe un asemenea aventurier.
Versetul 22
Inca de la urcarea la tron a lui Antioh IV a izbucnit iarasi conflictul cu Egiptul, pornind
de la provinciile tarii minunate, pe care egiptenii le pretindeau acum ca zestre a
regentei Cleopatra, zestere promisa de tatal ei, Antioh cel Mare. In urma refuzului lui
Antioh IV, egiptenii au pornit razboi. Sirianul s-a napustit imediat asupra Egiptului,
batand pe egipteni in apropiere de muntele Kassios. Acum era ocazia de aur pentru
ambitiosul Antioh, fiindca fiii Cleopatrei erau angajati in lupte dinastice intre ei. In
acelasi timp a fost asasinat marele preot Honia la Ierusalim (172 I.Hr.), din ordinul lui
Antioh. Inainte de aceasta Honia fusese inlaturat de catre fratele sau Iesua zis Iason, care
spre deosebire de Honia, era un adept al politicii de elenizare pe care o duce Antioh.
Curand a fost indepartat si Iason, si a devenit mare preot nelegiuitul Menelaos, pentru ca
acesta fagaduise lui Antoh mai mult tribut si mai mult zel intru paganizarea evreilor.
Antioh a fost un mare elenist (iubitor al culturii grecesiti). A fundat multe cetati grecesti
in imperiul sau si a voit sa impuna tuturor popoarelor o singura limba si o singura religie,
pentru a-i putea supune mai usor. Chiar in Iudeea, Antioh gasise destui partizaniai acestei
politici, chiar printre conducatori. Insa, in timp ce politica lui nu intampina opozitie intre
popoarele pagane, a starnit o puternica opzitie in randurile evreilor. In timp ce samaritenii
erau foarte zelosi in acest misonarism pagan, in timp ce multi evrei se adaptau culturii
grecesti, schimbandu-si numele, stilul de viata, filozofia, manierele, si acceptand practici
pagane, credinciosii conservatori s-au opus cu dezgust acestor noutati, in frunte cu
arhiereul Honia. Evreii credinciosi s-au numit atunci hassidim (evlaviosi).
Versetul 23-24
Este descrisa in continuare interventia lui Antioh IV impotriva Egiptului. Sirianul a a
focut o alianta diplomatica, desigur perfida, cu Ptolemeu VI, actionand in spiritul si
principiile Romei: dvide et impera (dezbina si domneste!). Sub pretextul asigurarii
tronului pentru nepotul sau Ptolemeu VI, Antioh a ocupat Egiptul cu putina armata
(pentru a nu trezi banuieli nepotului !). Dupa ce s-a facut stapan pe Memfis, a declarat

razboi lui Fyscon care domnea la Alexandria. Acasta era prima campanie egipteana, la
anul 173, care este descrisa inca din v. 22. Este descrisa aici politica lui Antioh de a
imparti prazi celor ce-l sustin. Asemenea lui Nero, obisnuia sa fie generos cu supusii,
imprastiind cu bani peste tot.
Versetul 25-27
A doua campanie egipteana a lui Antioh IV (171 I.Hr.). Jucand acelasi rol de tutore al lui
Ptolemeu, in calitate de unchi, se proclama regent al Egiptului. Fyscon, regele Egiptului a
fost batut aproape de Pelesium in urma unei tradari manevrate de Antioh, principalii
autori fiind Leneu si Euleu, ministrii lui Fyscon. Cei doi imparati vicleni in aceste pasaj
sunt Antioh si Ptolemeu, iubitul unchi si iubitul nepot, in aparenta aliati impotriva lui
Fyscon, dar in realitate cautand se se insele reciproc.
Planul lor contra lui Fyscon nu a reusit, asa ca s-a ajuns la negocieri. Egiptenii nu mai
doreau prelungirea razboiului, iar Antoih presimtea interventia Romei. Deja Fyscon si
Cleopatra II trimisesera soli la Roma care inca nu intervenea in conflict, asteptand sa se
macine intre ele fortele implicate in conflict. Proclamand rege pe acel Ptolemeu, Antioh a
declarat incheierea razboiului si s-a retras din Egipt, pastrand ocupata cetatea Pelusium,
cheia Egiptului, si planuind sa intretina dezbinarea dintre cei doi regi ai Egiptului.
Aceasta politica nenorocita nu a fost inventia lui Antioh. Nici chiar Roma nu o
descoperise printr-o inteligenta proprie. In spatele acestor forte, sa nu uitam, sunt acei
comandanti astrali ai caror sef suprem, care se pretinde Dumnezeul acestei lumi, a
inceput mai intai printre ingeri, apoi printre oameni aceasta politica de invrajbire cu
scopul de a stapani lumea. Dar controlul evenimentelor este in mana lui Dumnezeu si
nimic nu se intampla daca El nu permite.
Versetul 28
Cele mai ample informatii asupra acestor evenimente se pot gasi in intaia carte
necanonica a Macacabeilor care este inclusa in unele Biblii ce contin si asa-numitele
apocrife. Desi nu este o lucrare scrisa de un profet inspirat, asemenea cartilor admise de
toti iudeii si crestinii, ea este o lucrare istorica autentica si utila. Antioh s-a intors in Siria
cu o bogata prada de razboi (intaia carte a Macacabeilor cap. 1, v. 19).
Cu ocazia inapoierii sale, Antioh s-a napustit asupra evreilor. Cei doi arhierei rivali, Iason
si Menelaos creasera ocazia. Se zvonise ca Antioh a murit si Iason cautase sa-l inlature pe
Menelaos, si mai ales ca acestea din urma era urat de iudei si pentru stoarcerile pe care le
facea, afara de faptul ca era omul de nadejde al lui Antioh si campion al elenizarii
iudeilor. Antioh dezvoltase acel cult al imparatului, care, intr-o forma sau alta, existase si
la egipteni, babilonieni, persi, si la Alexandru Macedon. Acest muritor arogant si perfid
se proclamase Theos Epiphanes (Dumnezeu manifestat in forma vizibila), se
identificase cu Zeus din panteonul grecesc, si statuile ridicate langa altare pentru acest
cult imperial purtau chipul lui Antioh. Cei ce-i dispretuiau trufia il numeau Epimanes
(Nebunul) in loc de Epiphanes. Auzind despre cauzele tulburarilor si despre rascoala
Ierusalimului, Antioh Ephiphanes a trimis armate spre Ierusalim si, intr-o zi de Sabat a
anului 169 I.Hr. au trecut cetatea printr-o baie de sange. Furios, Epimanes a intrat in
templu sa-l jefuiasca, luand obiectele sfinte si tezaurul secret, dupa care s-a intors in
capitala lui, Antohia a Siriei.
Versetul 29

Expresia ebraica lammoed (dupa o vreme hotarata) se foloseste de regula cu sensul de

dupa un an sau la anul pe vremea aceasta (cartea Geneza cap. 18, v. 10). Intr-adevar,
in anul urmator Antioh a condus o a treia campanie impotriva Egiptului. Dar aceasta a
fost si ultima. A trebuit sa se intoarca rusinat si furios
Versetul 30
fiindca romanii, dupa batalia de la Pydina victoriosi asupra Macedoniei, au pus capat
zelului acestui Epimanes (168 I.Hr.).
Corabiile din Kitiim se intalnesc pentru prima data in profetia lui Balaam (cartea
Numeri cap. 24, v. 23-24) care prevazuse ca acesti barbari mediteraneeni aveau sa fie
niste cuceritori ai asirienilor, evreilor si ai unei parti din Arabia. Cuvantul ebraic tiim
(corabii) inseamna in acelasi timp marinari, locuitori ai pustiului, fiare din
pustiu. Iar Kitiimii sunt, dupa etnogenealogia biblica (cartea Geneza cap. 10, v. 4-5)
urmasi ai lui Iavan (tatal grecilor si al altor porpoare mediteraneene cum ar fi iberii din
Spania vechii locuitori ai Ciprului si al altor insule). Nu este destul de clar care insule sau
tarmuri mediteraneene erau considerate de catre evrei ca fiind ale Kitiimilor in perioada
biblica. In intaia carte a Macabeilor cap. 1, v.1 se spune ca tara kitiimilor ar fi patria lui
Alexandru Macedon. In manuscrisele de la Marea Moarta, romanii sunt numiti kitiim. Si
in Septuaginta, la textul din cartea lui Daniel cap. 11, v. 30 citim romanii in loc de
kitiim.
Cum proiectele de invrajbire ale lui Antioh nu reusisera, deoarece Ptolemeii se
impacasera dupa plecare lui, fiind de acord sa domneasca uniti, furiosul siran si-a aruncat
masca de protector, pretinzand acum Ciprul si Pelusium pana la Nil. Dar Ptolemeii au
cerut ajutor romanilor. Pompilius Laenas, reprezentantul principal al delegatiei romane, ia prezentat lui Antioh un decret al Senatului care ii ordona sa inceteze imediat razboiul;
in caz contrar va fi considerat dusmanul Romei. Orgolios, Epiphanes a cerut ragaz sa se
consulte cu prietenii. Dar romanul a trasat cu batul un cerc pe nisip in jurul lui Antioh,
interzicandu-i sa iasa din cerc inainte de a raspunde hotararii Senatus Que Populi
(Senatului si Poporului Roman). Cu toata exasperarea, Antioh a trebuit sa se incline si sa
cedeze
Furios din cauza acestei umiliri si dornic de a-si varsa necazul pe altii, ca unul care
acumulase destula ura fata de religia unui popor deosebit care nu se pleca inaintea lui,
Antioh s-a hotarat sa inceapa o campanie de persecutare sangeroasa a evreilor. Multi
invatati au ramas nedumeriti de natura acestei persecutii, doarece politeismul, in general,
era tolerant. Mai mult, aceasta politica de elenizare nu a fost aplicata in mod egal in
imperiul sirian. Evident, era acelasi spirit care a starnit de-a lungul timpului perersecutii
rasiale si religioase fara nici un motiv. Ca si dragostea, ura nu are nevoie de multe motive
obiective. Persecutiile din partea lui Antioh au fost primele mari persecutii suportate de
poporul lui Dumnezeu.
Este trist ca evreii n-au fost solidari in credinta ca pe timpul lui Haman si al Esterei.
Antioh a gasit destui evrei care sa sprijine politica lui de desfiintare a iudaismului. Cu
sprijinul acestor apostati pe care i-a castigat prin metodele caracteristice lui, a reusit sa
aduca multa amaraciune asupra credinciosilor. A interzis respectarea sabatului si in
general orce practica religioasa a evreilor, circumciziunea si studiul Scripturilor, sub
pedeapsa cu moartea. A distrus toate suluirile Scriputrilor pe care le-a putut gasi, a obligat

pe toti sa manance alimente necurate, sa aduca jertfe idolilor si in special zeului

Epiphanes, si altele. Un fel de inchizitie a fost instaurata in tara si fiecare locuitor era
obligat sa dovedeasca acceptarea cultului lui Epiphanes printr-un act de cult : sa guste
carne de porc, sau sa jertfeasca zeilor, sa poarte cununa de iedera in onoarea zeului
Dionisios (patronul betivilor), sa jertfeasca in cinstea unui zeu
Versetul 31
Deja cu un an inainte templul fusese jefuit, cand generalul Apollonius masacrase in
Ierusalim 40000 de mii de evrei si cam tot atatia ii facuse sclavi. Acum Apollonius a fost
tirimis din nou, cu 20000 de soldati si cu ordinul de a ucide pe nesupusi, de a captura char
pe femeii si copii. Generalul a venit la Ierusalim prefacandu-se ca are ganduri pasnice. A
asteptat sabatul. Si cand iudeii erau adunati in acea zi la templu, a ordonat un nou
masacru general. Dupa aceste curuzimi prin care i-a ingenunchiat pe evrei, Apollonius a
transformat Ierusalimul intr-o cetate siriana. Evreii si-au pierdut toate privilegiile si
numai paganii sau evreii apostati mai aveau dreptul de a intra in Ierusalim. Ritualurile de
la templu au fost oprite, iar pe altar a fost ridicata statuia lui Zeus Epiphanes in chipul lui
Antioh. Este usor de inteles ca multi evrei s-au supus elenizarii, in aceste conditii, dar
multi s-au opus cu pretul vietii.
Versetul 32
In ciuda apostaziilor au existat si acei hasidimi. Unii au murit ca martirii, dar altii s-au
ascuns in locuri salbatice (cartea Evrei cap.11, v. 37-38). Este imposibil ca aceia care
studiau profetiile sa nu fi cunoscut toatea acestea si sa nu se fi pus la adapost in vreun fel.
Inteleptii sunt caracterizati ca misionari (cartea lui Daniel cap.12, v.3. 10).
Versetul 33-34
Daca aceasta profetie ar fi fost scrisa in timpul acestor evenimente, cum sustin unii
invatati care de fapt, nu pot crede in posibilitatea supranaturala a previziunii, ar fi fost
exagerat si laudat foarte mult acest ajutor dat credinciosilor prin rascoala antisiriana
inceputa de Preotul Matitia din Modein impreuna cu fiii lui. Dar Gabriel spune ca
hasidimii aveau sa primeasca doar un mic ajutor. Pentru ca orce succes politic, militar,
atrage si elemente straine cauze resprective, rascoala lui Matitia sau victoriile
spectaculoase ale lui Iuda Macabeul, atat de mult glorificate in cartile Macabeilor, nu sunt
evidentiate aici ca o realizare asemanatoare cu cele din timpul judecatorilor.
Insa oricat de mica in ce priveste importanta spirituala, rascoala antisiriana si reforma
religioasa care a urmat, a fost totusi un ajutor. Impregnata cu spirit legalist si formalism
din partea multora, cu intentii de capatuire si de parvenire din partea altora, aceasta
actiune a adus victoria asupra sirienilor din Ierusalim. In decembrie 165 (25 Kiselev),
dupa ce templul a fost purificat de scarnaviile idolatre, s-a restabilit serviciul divin de
la templu, dupa lege. Acea zi a inoirii, a inaugurarii templului, sarbatorita cu multe
lumini, se tine si astazi de catre evrei, sub numele de Hanuka si Insusi Isus a participat
la ea (Evanghelia dupa Ioan cap.10, v.22).
In acest timp, Antioh era in razboi cu partii in Orient, unde a si murit in anul 164, la
Ispahan, in urma unei boli pe care iudeii au considerat-o razbunare divina. Domnise 11
ani pe care ii dedicase unei opere luciferice, lasand un model romanilor care e pare ca nu
aveau nevoie de model, doarece ei erau maestri. Persecutiile lui Antioh durasera aproape
trei ani. Iudeii au continuat apoi lupta pana la obtinerea independntei fata de sirieni, sub

conducerea fiilor lui Matitia. In anul 141 a fost cucerit ultimul bastion sirian. Acestia au
intemeiat o dinasie de mari preoti si regi, care pe de o parte au ajuns sa se creada un fel
de messii, iar pe de alta parte au decazut in lupte dinastice si cautand in mod fatal
sprijinul romanilor impotriva sirienilor, pana cand romanii au intrat in Ierusalim sa faca
pace si ordine, pe termen lung, pentru ca istoria sa se repete
Versetul 35
Versetul acesta ne invata ca istoria persecutiilor lui Epiphanes este un tip al tuturor
persecutiilor care aveau sa urmeze, deoarece poporul lui Dumnezeu a trebuit sa fie curatit
pe calea aceasta, pana la vremea sfarsitului. Roma va repeta aceasta drama fata de
iudei si apoi fata de urmasii lui Isus. Constantin avea sa aduca un mic ajutor
credinciosilor prin edictul de toleranta, dar muti s-au mai crestinat in mod nesincer in
anii, deceniile si secolele care au urmat! Sprijinindu-se pe episcopii si invatatii crestini
care se impregnasera bine de spiritul si filosofia pagana, Roma a desfasurat aceeasi ura si
presecutie fata de crestinismul curat, original, pe care unii credinciosi, unele biserici, l-au
mentinut. Crestinii pe jumatatea paganizati si paganii pe jumatate crestinati (Constantin
n-a fost crestinat nici macar 20 de procente!) au fost promovati de Biserica si in stat, iar
credinciosii seriosi au fost persecutati impreuna cu paganii, evreii, ereticii si schismaticii.
Dar culmea rusinii crestinatatii apostaziate a fost atinsa in timpul Evului Mediu.
Inlaturand preotia unica si netransmisibila a Domnului Hristos si instaurand sistemul
papal de guvernare a bisericii si de manipulare a statului, Roma a implinit in modul cel
mai desavarsit aceasta profetie. Prin evenimentele caru au culminat cu anul 508 e.n.,
odata cu triumful papei Symmachus la Roma si victoria regelui Clvis (supranumit Noul
Constantin) in Galia, acest sistem luciferic, in care folosirea diplomatiei si a fortei au
fost intrecute numai de o aroganta nemasurata, s-a instaurat in luma crestina si, treptat, a
castigat suprematia timp de 13 secole care pareau ca nu se mai sfarsesc. Totusi au existat
credinciosi care nu s-au plecat inaintea acestei idolatrii rusinoase. Chiar daca multi dintre
ei au fost coplesiti de frica sau de tentatii pentru a cade, au existat intotdeauna credinciosi
adevarati care au ramas statornici. Acestia au fost cunoscuti si ca misionari. De la Sfantul
Columba si alti credinciosi ai biserici Celtice (iro-scotieni, culdei), de la crestinii din
Italia de nord, numiti mai tarziu valdenzi, de la unele biserici rasaritene din Siria,
Mesopootamia, Armenia, Etiopia, si pana la John Wiclaf si urmasii sai (lollarzii din
Anglia, Jan Hus si adeptii lui din Cehia), dupa care a aparut Reforma si bisericile
protestante in sec. XVI, Dumnezeu a avut intotdeauna reprezentanti ai Lui. Chiar intre
bisericile cele mai idolatre si mai paganizate ale occidentului latin sau ale orientului
bizantin, au existat asemenea oameni pe care profetia ii numeste intelepti.
Prin miscarile politice care au insotit uneori (din fericire sau din nefericire) aceste miscari
evanghelice din timpul suprematiei papale, urmasii lui Isus au primit un mic ajutor. Dar
ca intotdeauna, combinarea credintei cu politica a creat noi neplaceri. Din cauza
neintelegerii acestui adevar, protestantii a creat biserici de stat, biserici nationale,
intolerante, care au manifestat acelasi spirit de persecutie, chiar daca n-au ajuns la
perfomantele Bisericii Romane. Soarta cunoscuta a tuturor celor ce respingeau
romanismul sau alte variante de cresitinism totalitar a fost sabia razboiului, flacara
rugurilor, exilul sau deposearea de toate averile lor. Dumnezeu a permis aceste orori,
chiar si grozaviile practicate de sfantul oficiu al inchizitiei timp de multe secole, pentru
a incerca si curati pe credinciosi. Dar cu toate ca timpul suprematiei papale a expirat in

anul 1798, odata cu umilirea papalitatii si desfintarea statului papal, ca urmare a

Revolutiei Franceze, necesitatea curatirii credinciosilor a ramas pana la sfarsit, pana la
revenirea lui Isus. Profetia aceasta are si o implinire finala, prevazuta in cartea
Apocalipsa (cap. 13, etc) care va face sa se repete scenariul proiectat de Epimanes si de
Antichristul papal, la scara universala, printr-o alianta a paganismului, papismului si a
protestantismului apostaziat.
Profetia din Daniel 11 aproape si-a ajuns impinirea completa. O buna parte din istorie,
care a implinit aceasta profetie, se va repeta Scene asemanatoare celor descrise in v.
30-36 vor avea loc (E.G.Whit, Letter 103/1904). Dupa caderea protestantismului
american (care a fost principalul promotor al libertatii religoase) si dupa prabusitea
totalitarismului ateist-comunist si implementarea crestinismului peste tot prin mijloace
politice sa in scopuri politice, nu este nici o mirare ca va apare in lomea noastra o noua
ordine care in realitate este cea veche pe care lumea a uitat-o : totalitarismul pesudocrestin. Numai Lucifer insusi in imagiea sa vizibila a unui inger stralucitor si atragator,
dandu-se drept Christos, lipseste inca din acest scenariu. Dar nu va intarzia sa se arate.
Pentru ca el a fost comandantul nevazut si spiritul patron al dinastiei spirituale a lui
Antichrist.
Cine nu intelege motivele pentru care profetia aceasta este expusa sub aceasta forma, pe
principiul multiplei aplicatii istorice a aceluiasi scenariu profetic, poate ajunge la
concluzii gresite. O perioada relativ scurta, de de aproximativ un secol este descrisa de
profetie, intr-un spatiu vast (v.6-34), culminand cu ispravile lui Antioh Epiphanes, timp
de 10 ani (descrise in 14 versete), ne arata clar ca inspiratia divina a folosit acest model
tipic oferit de Antioh pentru a descrie urmatoarele evenimente prin care avea sa treaca
poporul lui Dumnezeu. Urmand acealsi model de descriere detaliata, cate versete ar fi
trebuit pentru descrierea Evului Mediu? Si daca inspiratia divina ar fi descris totul la
aceeasi scara nu ar fi fost oarea acest lucru o descurajare pentru cei care asteptat
revenirea lui Isus inca din prima generatie crestina? Cat despre iudei, timpul primei veniri
a lui Messia le fusese descoperit in cartea lui Daniel cap. 9 , iar in cap. 11 au avut
privilegiul unic de a urmari in detaliu implinirea profetiei timp de cateva generatii pana la
Antioh Epiphanes care, nu degaba a cautat sa distruga si suluirle cartilor sfinte.
Desigur, scepticii vor spune, asa cum au mai spus, ca aceasta profetie a fost scrisa in
timpul persecutiilor lui Antioh sau imediat dupa aceea, asa ca v. 36-45 ar fi doar fictiuni,
prognoze politice nrealizate cu privire la soarta razboaielor siriene. Dar, pe langa faptul
ca nimeni nu ar fi putut pacali un popor intreg cu o asemenea profetie facuta dupa
evenimente si pe care nimeni n-ar fi conoscut-o (in acest caz n-ar fi fost admisa in
canonul biblic!), profetia are o serie de indicii care arata clar ca nu a fost scrisa in sec.II
I.Hr. ci asa cum spune Daniel, in sec. VI I.Hr. Un scriitor din sec. II I.Hr. nu s-ar fi putut
abtine sa nu pomeneasca luptele cu elefanti din acel timp, numele Romei, gloria
revolutiei hasmoneilor, si altele. In schimb, nu ar fi pomenit de salvarea edomitilor,
moabitilor, si amoritilor (vezi v. 41) in timp ce iudeilor li s-au prezis noi necazuri din
partea imparatului de la miaza-noapte. Si pentru care motiv, presupusul platograf ar
fi prevazut triumful total al lui Antioh asupra intregii Palestine, asupra Egiptului si chiar
asupra Libiei si Etiopiei (v. 43-44)? Chiar descrierea orgoliosului imparat de miazanoapte, din v.36-39 nu se potriveste prea bine lui Antioh. De altfel, majoritatea
interpretilor considera ce este vorba de Antihrist.

Aplicatia istorica multipla pe care insasi inspiratia profetica ne obliga sa o facem si pe

care Domnul Michael o confirma in cap.12, ne sileste sa interpretam elementele
geografice, nationale, politice, etc. din v. 36-45 in sens spiritual. Daca Roma si apoi
Papalitatea avea sa implineasca rolul lui Antioh care era imparatul de la miaza-noapte,
iar Israelul lui Dumnezeu avea sa fie adevaratii iudei (adevaratii crestini) si nu o natiune
din Canaanul geografic, atunci profetia trebuie inteleasa in continuare in sens spiritual.
Daca prin tara dela miaza-noapte evreii intelegeau prin regiunile Sirieri si ale
Mesopotamiei, sau Imperiul Babilonian (cartea profetului Zaharia cap. 2, v. 6; cartea
profetului Ieremia cap. 1, v. 13-15; cap3, v. 18), atunci prin imparatul de la miazanoapte trebuie sa intelegem in continuare pe imparatul Babilonului mistic din cartea
Apocalipsa. Crestinii ca si iudeii din primul secol, erau obisnuiti sa aplice Romei numele
simblolic de Babilon, asa cum atesta orce interpretare catolica a textului din intaia
epistola a lui Petru cap. 5, v. 13 (vezi si cartea Apocalipsa cap. 17, v. 5-6. 18). Si nu este
un secret ca in Evul Mediu si in lumea protestanta numele de Babilon a fost dat, prin
extensie, Bisericii Romane si apoi intregii crestinatati unite cu Roma.
Odata ce profetia, in virtutea aplicatiei multiple (printr-o implinite repetata) s-a realizat
prin persecutiile si blasfemiile lansate de Roma medievala, suntem obligati sa intelegem
ca in continuare Israelul este o notiune spirituala care nu are nici o legatura cu Palestina,
dupa cum Roma este imparatul de la miaza-moapte fara sa aiba vreo legatura directa cu
Mesopotamia. De asemenea imparatul de la miaza-zi (sau Egiptul) din v.40. 42 nu
poate fi Egiptul geografic, ci o putere principala opusa Babilonului mistic.
Versetul 36
Dupa cum s-a explicat mai sus, daca preferam sensul literal ar fi vorba de acelasi Antioh
Epiphanes, pana la sfarsitul cap., pana la timpul sfarsitului. Ceea ce este cu totul absurd.
V. 35 ne-a aratat ca incercarile suferite sub Antioh vor continua sa-si faca lucrarea lor
provideniala pana la sfarsit, iar explicatiile date in cap. 12, v. 7. 11-12 ne arata ca profetia
din v. 31-35 se aplilca la Antichristul iesit din Imperiul Roman in cap.7 si la cornul
nelegiuit din cap. 8. Veresetul acesta se aplica in mod direct la Antiohul mistic, la
Antichristul roman, ceea ce se poate vedea si in interpretarea deata de Sf. Pavel (a doua
epistola catre Tesaloniceni cap. 2, v. 4). Descrierea acestui imparata orgolios intrece cu
mult chipul moral a lui Antioh. Acest spirit atat de voluntar, arogant, blasfemiator si, in
acelasi timp, plin de succes este spiritul lui Antichrist, ilustrat in mod desavarsit de catre
papalitatea istorica. Papalitatea romana este singura putere politico-religioasa, care timp
de secole a sustinut ca tine locul lui Dumnezeu pe pamant, ca are autoritatea lui Christos
pe pamant. Obsevati sfarsitul v.36, care arata ca aceasta putere va dura pana la sfarsitul
luimii cand pedeapsa divina va fi turnata asupra pustiitorului (compara cu cap. 7, v.25-26;
cap. 8, v. 19. 25; cap. 9, v. 27 u.p.).
Versetul 37
Spre deosebire de Antioh, papalitatea isi are originea in inceputurile modeste ale
episcopatului crestin. Este o apostazie de la crestinismul original, o adevarata abandonare
a adevaratului Dumnezeu, Christos (intaia epistola a lui Ioan cap. 5, v. 20-21), si o
divinizare a unui scaun episcopal care, prin intrigi si falsuri, prin pretentii si lupte
politico-religioase a ajuns la o pozitie incredibil de inalta. Dorinta femeilor reprezinta fie
dorinta dupa femei (ca in cartea a doua a lui Samuel cap. 1, v. 26), fie dorinta pe care o au
femeile (dupa barbat cartea Geneza cap. 3, v. 16 sau dupa copii). Oricare ar fi sensul,

este vorba de o putere care a tratat casatoria si legaturile de familei cu dispret, ca si

spiritele gnostice la care se referea Pavel (intaia epistola catre Timotei cap. 14, v. 3).
Roma a facut din celibat o obligatie pentru intregul cler si din monahism cel mai inalt
ideal. Astfel pacatul lua formele cele mai variate, sub mantia sfinteiei ingeresti.
Adevaratul dumnezeu la care se inchina aceasta putere este EGO (EU!). In timp ce Isus
vorbea despre Sine la singular, papa isi incepe documentele oficiale cu pluralul
maiestatii : Noi, papa X ). Observati ca profetia nu se refera la o putere ateista care
nu crede in nici un dumnezeu, ci la o personalitate care se inalta mai presus de
Dumnezeul crestin si mai presus de orice zeu, prin atitudinea si pretentiile sale.
Versetul 38
Zeul fortaretelor este zeul puterii politice. Crestinismul original nu se inchina acestui
Moloch , dar papalitatea i-a inchinat toate bogatiile formidabile pe care le-a adunat pe
cele mai diverse cai. Se stie ca aceia care au recunoscut statul papal, pretentiile si politica
papala, care au sprijinit Roma cu armele lor, au fost cei mai favorizati de aceasta putere
mondiala. In acele timpuri in care feudalismul era sistemul de organizare sociala, cand
insusi papa era un mare feudal si biserica detinea pamant, acest mod de rasplatire a celor
fideli era foarte firesc. Papalitatea a tratat Europa si chiar lumea intreaga ca si cum a fi
mosia lui de drept. De exemplu, dupa descoperirea Americii, in anul 1493, papa a hotarat
impartirea ei intre Spania si Portugalia.
Versetul 36
Care este Egiptul (imparatul de la miaza-zi) timpului sfarsitului, cand imparatul de la
miaza-noapte este papalitatea? In istoria lui Israel, Egiptul si Babilonul sunt cele doua
imperii opuse din care Dumnezeu a scos pe poporul Lui. In timp ce Babilonul este
capitala religioasa a lumii, imparatul Egiptului, faraonul din timpul Exodului, are o
atitudine ateista. Ceea ce l-a facut pe invatatul antic Filon din Alexandria sa afirme ca
acest faraon este simbolul sufletului fara Dumnezeu. Egiptul din cartea Apocalipsa
cap.11, v. 8 are acelasi sens spiritual, fiind un simbol al ateismului, al revolutiei
anticrestine. Egiptul a tinut pe poporul lui Dumnezeu in sclavie, a luat masuri sistematice
ca sa nu se inmulteasca neamul credinciosilor, a exploatat in modul cel mai crunt pe
lucratorii din agricultura si constructii, a exprimat dispret fata de credinta in Dumnezeul
nevazut, Creatorul (cartea Exodul cap. 3, v. 8-22; cap. 5, v. 1-18), a utilizat sitemul
cozilor de topor, Egiptul a fost cel mai vechi si mai durabil imperiu pagan, in care
inchinarea la elementele naturii, la animale si la faraon, insotita de ocultism, nu a
impiedicat dezvoltarea ateismului. Pe timpul reginei Hatsepsut, Egiptul a fost izbit, intradevar, de un val de ateism, ceea ce pare sa aiba o legatura cu atitudinea faraonului din
carta Exodului, deoarece cronologia biblica asaza exodul israelit in timpul lui Tutmosis
III, imediat dupa Hatsepsut. (vezi Filozofia orientului antic de Ion Banu, vol. I, pag.
186, si intaia carte a Imparatilor cap. 6, v. 1). In perioada elenistica, Egiptul a impartasit
destinul cultural al regatelor surori. A fost un timp al disparitiei aproape complete a
pietatii si credintei in zei, un timp al dezvoltarii ocultismului si al decaderii proportionale
a cercetarii stiintifice. Pe de o parte cinismul, epicureanismul si scepticismul au ajuns la
atitudini atireligioase, pe de alta parte se dezvolta o tendinta de a salva religia. In timp ce
Antioh Epiphanes era reprezentantul unui totalitarism religios, nu trebuie sa uitam ca
Alexandria Egiptului era capitala culturala a lumii elenistice, paradisul filosofiei
elenistice invadata de ateism, (Civilizatia elenistica, M. Gramatopol, p. 193-195). Din

asemenea motive, Egiptul, in opozitie cu tara de la miaza-noapte este un simbol potrivit

al ateismului modern militant, care a aparut ca forta politica in timpul Revolutiei
Franceze si a determinat incetarea suprematiei papale in anul 1798. Ideile anticrestine au
fost preluate de miscarile socialiste care au reusit sa creeze un adevarat imperiu ateist
dupa revolutia rosie din anul 1917, creind astfel o supraputere opusa occidentului, un pol
opus lumii politice. Ca si in antichitate, destinul poporului lui Dumnezeu s-a consumat
intre Egiptul si Babilonul modern.
Dupa progresele facute de comunism, care este principala forma a ateismului militant, era
de asteptat o reactie din partea celuilalt pol spiritual al lumii. A doua parte a versetului
prevede o invazie tot mai puternica a religiosului , sub binecuvantarea papala, in
teritoriile Egiptului modern. O invazie spirituala si politica asemenea unei furtuni,
descrisa in termenii unui adevarat razboi pe mare si pe uscat. Traim chiar in acest timp si
viitorul ne ca explica aceasta profetie in mod complet.
Versetul 41
Dupa cum tara lui Israel era situata intre cele doua puteri beligerante, Israelul spiritual
(Biserica Duhovniceasca), cei ce cunosc si traiesc adevarul, sunt situati pe o pozitie
neutra si intermediara: ei nu sunt adeptii ateismului, dar nici adeptii unei religii politice
totalitariste. Din punct de vedere fizic, poporul sfant de astazi este imprastiat in toata
lumea si marile cuceriri ale Babilonului cerstinatatii apostate ii vor cerne, ii vor tria si-i
vor decima in mod tragic.
Edom, Moab, si Amon erau vrajmasii traditionali ai lui Israel, niste vrajmsi consecventi,
fara suflet, care au devenit tinta blestemelor profetice (cartea proorocului Ieremia cap. 4849; cartea proorocului Ezechel cap. 23; cartea proorocului Maleahi cap. 1, v. 2-4). Acestia
erau intotdeauna aliatii celor ce invadau tara lui Israel. Pe vremea lui Daniel, statele
aceste fusesera deja desfintate de catre babilonieni. Ramasitele lor au fost inghitite de
arabii nabateeni care au navalit in sec.V I.Hr. pe teritoriul Iordaneiei de astazi, impingand
pe edomiti in sudul Iudeei (Idumea). Pe vremea lui Antioh Epiphanes nu mai exista
Moabul, iar edomitii si amonitii au luat armele impotiriva iudeilor (intaia carte a
Macabeilor cap.5, v. 3. 6). Aceasta profetie nu putea fi facuta de un iudeu din sec.II I.Hr.
asa cum pretind criticii.
Edom, Moab si Amon simbolizeaza pe unti dintre vrajmasii adevaratei credinte care se
cor convertii si se vor uni cu poporul lui Dumnezeu, in ultimul timp, dupa modelul
profetiei mesianice din cartea proorocului Isaia cap. 11(v.10-14). In timp ce multi din
Israel vor cadea in apostazie sau in mormant, loviti de persecutie, multi dintre vrajmasii
traditionali ai ceredintei se vor intoarce la Dumnezeu si vor supravietui (Evanghelia dupa
Luca cap.13, v. 30).
Versetul 42
In trecut, Egiptul era adesea un refugiu pentru cei amenitati de invaziile de la nord-est
(cartea proorocului Isaia cap. 30, v. 2-3). Egiptul simbolic, lumea ateista, nu va putea fi
un refugiu pentru cei persecutati de crestinismul intolerant, pentru ca nici aceasta parte a
lumii nu va scapa de invazia falsului crestinism in politica.
Versetul 43
Prin intermediul capitalului, fortele Babilonului apocaliptic, ale crestinismului totalitarist,

vor controla in cele din urma intrega economie care fusese in mainile faraonilor ateisti.
Libia si Etiopia, vecinii Egiptului antic, erau privite ca fiind capatul luimii si dese ori au
facut parte din Imperiul Egiptean. Venirea libienilor si etiopienilor pe urmele
imparatului de la miaza-noapte poate fi inteleasa ca o cucerire a teritoriilor lor, sau ca
si ei se vor alatura invadatorului. Oricare ar fi sensul, simbolurile acestea implica intreaga
lume. Babilonul pseudo-crestin, religionismul fals va ajunge perdominant. In acelasi
timp, diverse curente pagane, vecine cu anticrestinismul ateist vor contribui la intregirea
tabloului invaziei spirituale.
Versetele 44 - 45
Antiohul apocaliptic este aici puterea de la miaza-noapte si rasarit. Ce vesti din aceste
directii, de dincolo de hotarele lui ar putea sa-l inspaimante? Se pare ca aici este
prevazut un scenariu din cartea Apocalipsa cap. 16, v. 12 si cartea profetului Ieremia cap.
50, 38. 41-43; dupa cum Babilonul amenitat de armatele lui Cyrus,dupa cum Antioh a
fost amenintat de romani, Babilonul modern se va simti amenintat. Este vorba de alte
forte pamantesti mai puternice? Sau poate este vorba de de ostirea spirituala a celor ce
anunta revenirea lui Isus ca stapanitorul de drept al intregii lumi? Isus va reveni dinspre
rasarit (Evanghelia dupa Matei cap. 24, v. 27) asemenea soarelui si asemenea lui Cyrus
eliberatorul. Nordul este si un simbol al locuintei lui Dumnezeu (cartea lui Iov cap. 37, v.
22; Psalmul 48, v. 2; cartea proorocului Isaia cap. 14, v. 13-14). Ingerul purtator al
sigiliului Creatorului vine tot dinspre rasaritului soarelui si reprezinta pe apostolii
ultimei avertizari care pregateste lumea pentru ultima lupta spirituala (cartea Apocalipsa
cap. 7, v. 1-8; cap. 14, v. 6-12; epistola catre Efeseni cap. 6, v. 10-17) si anunta caderea
Babilonului apocaliptic (cartea Apocalipsa cap. 18, v. 1-24). Ostirea spirituala a lui
Dumnezeu, formata din oameni umpluti cu Spiritul Sfant si din ingerii cerului, va face pe
Antichrist sa se infioare. Acestea vor fi niste scene teribile in care comandantul astral al
Babilonului, Lucifer in persoana, va apare dandu-se drept Christos, pentru a sprijini
suprematia mondiala a falsului crestinism. Tocmai cand Lucifer credea ca a ajuns sa
stapaneasca intreaga lumea prin vicarul sau si prin religia sa favorita (crestinismul politic,
totalitarist), isi da seama ca Christos este gata de a-l birui prin ramasita credincioasa a
Bisericii (epistola catre Romani cap. 16, v. 20, cartea Apocalipsa cap. 12, v. 17).
Puterile raului nu vor ceda in lupta fara o incaierare disperata. Dar providenta are de
indeplinit o parte in razboiul de la Armanghedon. Cand pamantul va fi lumintat de slava
ingerului din cartea Apocalipsa cap. 18, elemente religioase, bune si rele, se vor trezi din
amorteala si ostirile Dumnezeului cel Viu vor ocupa pozitie. Razboiul de la
Armanghedon va avea loc in curand. Acela pa a Carui haina este scris : Imparatul
impatarilor si Domnul domnilor conduce ostirile cerului calari pe cai albi (cartea
Apocalipsa cap. 19, v. 11-20) Fiecare forma a raului va face salt spre o intensa
activitate. Ingerii rai isi vor uni eforturile cu oamenii rai si, intrucat s-au tot razboit si au
castigat experienta in inselaciune si in lupta, intarindu-se in cursul secolelor, ei nu vor
ceda in ultima mare batalie, fara o incaierare disperata Comandantul ostirii Domnului
va sta in fruntea ingerilor cerului pentru a indruma lupta si puterea Spiritulului Sfant va
fi asupra noastra (E.G. White, extrase din 7 SDABC, Additional Notes, Rev. 16).
Inviorarea poporului lui Dumnezeu in urma ultimei coborari a Spiritului Sfant care va
proclama revenirea lui Isus ca Eliberator si Domn va provoca o persecutie crancena din
partea cerstinismului politic. Ultima pozitie de asediere a Ierusalimului spiritual, arata ca

odata cu cucerirea aceste fortarete el ar ramane stapanul incontestabil al lumii. Acest

lucru insa nu se va intampla. Se va parea ca nu mai exista nici o sansa pentru credinciosi,
dar Dumnezeu va interveni punand capat acestei apostazii luciferice multiseculare care a
antrenat crestinatatea si lumea intreaga. Urmatorul verset (cap. 12, v. 1), care este o
continuare, arata in ce fel va interveni cerul.
DANIEL (Una dintre cele 66 de carti ale Bibliei)
CAPITOLUL XII
1. In vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tau;
caci aceasta va fi o vreme de stramtorare, cum n-a mai fost de cand sunt neamurile si
pana la vremea aceasta. Dar in vremea aceea, poporul tau va fi mantuit, si anume oricine
va fi gasit scris in carte.
2. Multi din cei ce dorm in tarana pamantului se vor scula: unii pentru viata vesnica si
altii pentru ocara si rusine vesnica.
3. Cei intelepti vor straluci ca stralucirea cerului, si cei ce vor invata pe multi sa umble in
neprihanire vor straluci ca stelele, in veac si in veci de veci.
4. Tu, insa, Daniele, tine ascunse aceste cuvinte, si pecetluieste cartea pana la vremea
sfarsitului. Atunci multi o vor citi, si cunostinta va creste."
5. Si eu, Daniel, m-am uitat, si iata ca alti doi oameni stateau in picioare, unul dincoace
de rau, si altul dincolo de malul raului.
6. Unul din ei a zis omului aceluia imbracat in haine de in, care statea deasupra apelor
raului: "Cat va mai fi pana la sfarsitul acestor minuni?"
7. Si am auzit pe omul acela imbracat in haine de in, care statea deasupra apelor raului; el
si-a ridicat spre ceruri mana dreapta si mana stanga, si a jurat pe Cel ce traieste vesnic, ca
vor mai fi o vreme, doua vremuri, si o jumatate de vreme, si ca toate aceste lucruri se vor
sfarsi cand puterea poporului sfant va fi zdrobita de tot.
8. Eu am auzit, dar n-am inteles; si am zis: "Domnul meu, care va fi sfarsitul acestor
lucruri?"
9. El a raspuns: "Du-te, Daniele! Caci cuvintele acestea vor fi ascunse si pecetluite pana
la vremea sfarsitului.
10. Multi vor fi curatiti, albiti si lamuriti; cei rai vor face raul, si niciunul din cei rai nu va
intelege, dar cei priceputi vor intelege.
11. De la vremea cand va inceta jertfa necurmata, si de cand se va aseza uraciunea
pustiitorului, vor mai fi o mie doua sute nouazeci de zile.
12. Ferice de cine va astepta, si va ajunge pana la o mie trei sute treizeci si cinci de zile!
13. Iar tu, du-te, pana va veni sfarsitul; tu te vei odihni si te vei scula iarasi odata in partea
ta de mostenire, la sfarsitul zilelor."

Cap.XII O intelegre mai clara (III)

de Florin Laiu - 1987

Versetul 1
Dupa ce ingerul a descris deznodamantul conflictului in versetul anterior, acum arata ca
victoria finala a fortelor binelui va fi asigurata de Michael Christos. Aceasta ridicare,
dupa limbajul folosit de inger in cap.11, inseamna primirea imparatiei, moment descris in
cap.7, v. 11, cartea Apocalipsa cap. 11, v. 15-18. Este momentul incheierii imparatiei
harului si inceputul imparatiei slavei (epistola catre Evrei cap. 4, v. 15-16; Evanghelia
dupa Matei cap. 25, v. 31, cartea Apocalipsa cap. 22, v. 10-12), momentul cand Domnul
iese din locuinta Lui ca sa administreze judecatile finale asupra vrajmasilor Lui (cartea
proorocului Isaia cap 26, v. 20-21; cartea proorocului Iermia cap 25, v. 38; Psalmul 76, v.
8-9; cartea lui Iov cap. 31, v. 14). Acest timp de necaz este descris in cartea Apocalipsa
cap.15-16 sub forma unei serii de sapte plagi asupra Babilonului si a inchinatorilor lui. In
acelasi timp este o perioada de necaz pentru poporul lui Dumnezeu care este asediat,
condamnat la moarte de catre Antichrist si fortele lui mondiale. Acum se va implini in
mod deplin profetia lui Iremia cu referire la necazul adus de babilonieni asupra lui Israel
(cap. 30, v. 7-8. 23-24), si profetia lui Isaia cu privire la infrangerea Asirianului (cap. 30,
27-33).
Acest verset ne da arata o definitie a adevaratului Israel cat si o cheie a salvarii: oricine
va fi gasit scris in cartea vietii (cartea Exodul cap.33, v. 31-34, cartea Apocalipsa cap. 3,

v. 5; cartea Apocalipsa cap. 20, v. 15). Aici este dovada evidenta a judecatii casei lui
Dumnezeu care se incheie odata cu momentul ridicarii lui Michael, judecata cereasca
fiind singurul for care poate stabili cine va ramane cetatean al Noului Ierusalim si cine
este exclus (vezi comentrariul la cap.7, v. 10. 22). Dupa cum cineva devenea cetatean al
Ierusalimului prin nastere in poporul iudeu, fiind apoi scris in cartea celor vii (listele
genealogice, care aveau valoarea unui buletin de identitate cartea lui Ezra cap. 7, v. 6165, cartea proorocului Isaia cap. 4, v. 3), tot asa in imparatia lui Dumnezeu se intra prin
nastere spirituala care este consemnata in cartea vietii (Evanghelia dupa Ioan cap.3,
v. 3. 5). Din nefericire, insa, unele nume scrise, vor fi sterse in timpul judecatilor (a doua
epistola catre Corinteni cap. 6, v. 1. 17-8; cap. 7, v. 1; intaia epistola catre Corinteni cap.
9, v. 24-27; epistola catre Evrei cap. 6, v. 4-5; cap. 10, 26-31, a doua epistola a lui Petru
cap. 1, v. 9-11; cap. 2, v. 20-22) Poporul lui Daniel este, in final, poporul care
caracterizeaza cartea lui Daniel, caruia i sa facut favoarea de a dezlega profetia in timpul
sfarsitului (v.4. 9) si de a fi luminatori ai lumii.
Versetul 2
Este prezisa aici o inviere partiala si mixta care are loc in timpul stramtorarii, inainte de
invierea generala a dreptilor, pentru a implinii profetia Domnului Christos. Unii vor invia
spre viata vesnica, si anume aceia care au vestit intreita solia ingereasca din cartea
Apocalipsa (cap.14) si au murit asteptand pe Domnul (cartea Apocalipsa cap. 14, v. 13,
compara cu cartea lui Daniel cap. 12, v. 12). Altii vor invia ca sa vada pe Cel ce L-au
strapuns (Evanghelia dupa Matei cap. 26, v 64; cartea Apocalipsa cap. 1, v. 7) si sa-si ia
pedeapsa.
Versetul 3
In noaptea stramtorarii se vor veda adevaratele stele ale credintei si iubirii. Cei ce au
luminat in lume vor lumina si vesnicia (Evanghelia dupa Matei, cap. 13, v. 43; intaia
epistola catre Corinteni cap. 15, v. 41-42).
Versetul 4
Dupa ce ingerul si-a incheiat profetia cu viziunea glorioasa a triumfului intelepciunii
ceresti, ii repeta lui Daniel instructiune pe care i-o daduse in viziunea celor 2300 de seri
si dimineti (cap. 8, v. 26), ceea ce confirma ideea ca aceasta ultima profetie este intradevar o explicatie largita a viziunii din cap. 8 si ca referintele la timp din cap. 11 privesc
o amanare a deznodamantului pana la un timp profetic al sfarsitului (cap. 11, v. 27b. 35b.
36b. 40a). Timpul sfarsitului este timpul in care se poate astepta deznodamantul acestei
drame. Din context, este timpul ultimului conflict intre cel doua puteri si al ultimei
persecutii a poporului sfant (cap. 11, v. 40-45). Este timpul cand se asteapta interventia
finala a lui Dumnezeusi invierea mortilor (cap. 12, v. 13). Dupa duratele profetice din v.
1. 11-12 acest timp incepe cu anul 1798 si este stabilit definitiv odata cu anii 1843-1844.
Din punct de vedere istoric, profetia lui Daniel a inceput sa fie studiata cu intensitate
dupa 1798, odata cu progresele societatilor biblice si misionare. Ceea ce a dat un impuls
deosebit marilor redesteptari relioase din prima jumatate a sec. 19 a fost studiul
profetiilor lui Daniel in legatura alte profetii biblice care prevad semnele revenirii lui
Christos. In Marea Britanie, in Europa, in America, in coloniile engelze din Afirica, Asia
si Australia, si in alte locuri, misionarismul evanghelic a fost manat de credinta in
revenirea lui Christos in acea generatie. Teologi, evanghelisti si pastori, in special de

confesiuni protestante, au ajuns de acord ca acei 2300 ani din cap. 8 se incheie intre ani
1843-1847. In America aceasta asteptare a fost o experienta dulce dar si amara, datorita
greselii oamenesti, a dus la un studiu mai serios al Bibliei, si la descoperirea multor altor
elemente importante ale crestinismului original, care fusesera acoperite de moluzul
traditiilor populare.
Versetul 5
Pe langa Michael si Gabriel apar aici inca doua fiinte ceresti, de o parte si de alta a
fluviului.
Versetul 6
Este aceeasi intrebare din cap. 8, v. 13. Pentru fiintele ceresti, toate razboaiele, intrigile,
diplomatiile si persecutiile descrise pana aici sant niste minuni, niste fapte de neinteles.
Versetul 7
Raspunsul solemn a lui Michael este cu mainile ridicate, cum cerea obiceiul antic al
juramantului (cartea Geneza cap.14, v. 22-23). Acest raspuns al Domnului Christos ne
asigura ca principala perioada de timp care trebuie traversata este aceea de trei ani si
jumatate (1260 zile ani) a suprematiei papale si a persecutiilor medievale (538-1798,
vezi comentariul la cap. 7, v. 25). Asadar anul 1798 avea sa inaugureze timpul sfarsitului.
Dar sfarsitul propriu-zis al luptei credinciosilor, deznodamantul intregii lor drame, avea
sa aiba loc la o data ulterioara, marcata nu de o cifra, ci de o persecutie universala care va
parea sa-i stearga de pe pamant (cap. 11, v. 44-45; cartea Apocalipsa cap. 6, v. 10-11).
Versetul 8
Evident, profetul era tulburat de aceasta descoperire care parea sa amane la infinit ziua
razbunarii, descoperea o experienta teribila pe care avea s-o suporte credinciosii in zilele
sfarsitului, si nu se preciza de loc data sfarsitului. Cei ce ironizeaza pe cercetatorii biblici
care au gresit cautand data exacta a sfarsitului, sa observe ca oamenii lui Dumnezeu n-au
fost niciodata indiferenti in aceasta problema (cartea Faptele Apostolilor cap. 1, v. 6-11).
Nu era treaba lui Daniel si nici a apostolilor, dar este treba celor ce traiesc in timpul
sfarsitului, al descifrarii profetiei danielistice. Aici este de preferabil sa se gresasca dintrun adevarat interes, cercetand profetiile, decat sa ramanem neglijenti, cercetatori
superficiali sau foarte interesati in denaturarea sensului intentionat de Dumnezeu.
Versetul 9
Repetarea hotararii divine reprezinta o implinire sigura. Profetia sigilata pentru Daniel si
desigilata dupa 1798 este ea insasi un factor de incercare. Cele spuse la cap. 11, v. 35 sunt
intarite aici. Referitor la intelegerea acestei profetii, se subliniaza conditia moralspirituala. Inteleptii nu sunt cei care au un nivel inalt al cunostintelor sau un indice
superior al inteligentei, ci aceia care se feresc de ceea ce Dumnezeu numeste rau.
Intelepciunea incepe cu temerea de Dumnezeu (cartea Proverbelor cap. 9, v. 10; cartea
Apocalipsa cap. 14, v. 7), iar nebunia cu nerecunoasterea Lui in inima (Psalmul 55, v. 1).
Versetul 10
Prin aceasta noua explicatie, Michael Christos se refera la profetia din cap. 8, v. 11 si
cap. 11, v. 31, pe care o pune in paralel cu durata amintita anterior. De la data instaurarii
sitemului papist in crestinatate, in urma unor lupte bisericesti, politice si militare (anul

508 e.n., vezi comentariul de la cap. 8, v. 11) numaram 1290 de ani pana la 1798 cand a
incetat suprematia papala. Vezi principiul zi-an (cartea proorocului Ezechel cap. 4, v. 5;
catrtea Numeri cap. 14, v. 31 etc).
Versetele 11-12
Pornind de la aceeasi data si prelungind timpul pana la 1335 de ani, ajungem la anul
1843, imediat inainte de sfarsitul celor 2300 de ani in toamna anului 1844 (vezi cap. 8, v.
14). In ce consta fericirea acelei generatii? Dupa cum s-a aratat mai sus, acea a fost prima
gernatie care a descoperit timpul exact al incheierii marii perioade profetice si a asteptat
revenirea lui Isus mai intai in 1843, apoi in 1844. In ciuda dezamagirii suferite, ferice de
aceia care s-au pregatit in mod seros si care au ramas statornici! Incepand cu cei care au
trecut prin exprienta din 1843-1844, credinciosii care au asteptat revenirea lui Isus si au
predicat credinta curata, cor avea parte de o rasplatire speciala : cartea Apocalipsa cap.
14, v. 13. Dupa v. 2, in timpul stramtorarii vor invia multi pentru a vedea revenirea lui
Isus.
Versetul 13
In loc de epilog al autorului, cartea lui Daniel se inceie cu cuvantul de ramas bun al lui
Michael Christos catre batranul profet care avea acum circa 88 de ani. Ca si in
conceptia lui Isus sau a lui Pavel, moartea este comparata in cartea lui Daniel ca un somn
(vezi v. 2 si Evanghelia dupa Ioan cap. 11, v. 11-14; intaia epistola catre Tesaloniceni cap.
4, v. 13-15). Aceasta a fost vechea credinta crestina inainte de a fi invadata de
spiritualismul neoplatonist care a umplut acest gol imens al mortii cu nenumarate produse
ale imaginatiei, prostiei si pietatii populare. Somnul reprezinta trei mari adevaruri in
legatura cu moartea :
Odihna fata de toate grijile si lucrarile;
Stare de inconstienta a spiritului uman care este muritor (intaia epistola catre Timotei
cap. 6, v. 16; cartea Geneza cap. 3, v. 22-24; Psalmul 6, v. 5; cartea Eclesiastului cap. 9, v.
5);
Perspectiva trezirii la viata, prin invierea trupului. Invierea este considerata singura
mangaiere a crestinului, in lipsa careia totul ar fi zadarnic (intaia epistola catre Corinteni
cap.15, v.13-18; intaia epistola catre Tesaloniceni cap. 4, v. 18).
Privind experienta mortii si a invierii din punct de vedre subiectiv si totodata realist,
durata starii in moarte nu are nici o importanta. Daca pana la inviere trece numai o zi sau
cateva mii de ani, marele adevar al inconstientei mortilor face ca aceasta grandioasa
tacere sa se reduca la o secunda. Cel ce moare se intalneste imediat cu realitatea de dupa
inviere, pentruca in somnul mortii nu exista simtul trecerii timpului nici macar cat intr-un
somn adandc. Trecand prin aceasta ultima experienta, profetul va primi raspunsul la toate
intrebarile lui cu privire la timp: pana cand? Pana cand?
In acea zi dimineata invierii, dupa atatea seri si dimineti istorice, profetul isi va primi
rasplata care i-a fost deja haotarata. Marele adevar al acestor profetii este ca Dumnezeu a
stabilit un timp al judecatii, inainte de revenirea lui Isus, ca acest timp a inceput in anul
1844 si ca numele celor scrisi in cartea vietii poate fi sters, spre pierzarea vesnica sau
poate ramane, spre nemurire si rasplata vesnica. In curand aceasta judecata la care cerul
ne citeaza pe fiecare, se va sfarsi, si Messia Isus va veni ca Domn al vesniciei, aducand

fiecaruia rasplata cuvenita.

(Cartea profetului Isaia, cap. 1, v. 18; epistola catre Evrei cap. 3, v. 15; cap. 4, v. 1. 11;
intaia epistola catre Timotei cap. 5, v. 24-25, cartea Apocalipsa cap. 22, v. 12).