" Odata, demult, se spune ca Salile Sacre ale Muntelui Ascuns erau direct luminate de soare si de stele.

Sfanta credinta in puterea si dreptatea bunului Zamolxis era in inimile tuturor, si nu era nevoie ca lacasul sa fie ascuns de privirile muritorilor de rand care traiau sub obladuirea Marelui Zeu si a Pietrei Sacre. Dacia acelor vremuri era sub carmuirea viteazului Burebista, om mandru si drept care, indrumat de Zamolxis si Deceneu, ducea poporul spre un viitor stralucit. !iar si in zilele noastre se mai stie cate ceva despre faptele eroice savarsite de dacii lui Burebista. Oamenii erau simpli si buni, darnici si bo"ati, iar pamantul manos al Daciei oferea mai multe daruri decat orice alt melea" de pretutindeni. A"ricultorii, pastorii si stuparii faceau sc!imb de produse, iar aurul si painea calda existau in fiecare casa. #n acele dulci timpuri toti se inc!inau marelui zeu Zamolxis, pentru ca el aducea linistea si belsu"ul supusilor sai, avand "ri$a ca tara sa fie libera si drept condusa. Dupa cum v%am povestit, insa, timpul aducea o data cu trecerea sa sc!imbari si necazuri,iar o parte din Daci au inceput sa%si indrepte "andurile si ru"aciunile spre alte zeitati. #n momentul in care ne aflam noi cu povestirea, o buna parte a oamenilor isi pastrasera credinta vie. &otusi Zamolxis era din ce in ce mai trist, pentru ca el nu avusese decat bunatate pentru supusi, si nu putea "andi ca Dacii sa% si piarda credinta. &ot mai des, Zeul era nevoit sa%si poarte pasiispre &riun"!iul Sacru in care se "asea Piatra, pentru a incerca sa mentina cu a$utorul ei adevarata credinta vie. Se pare ca incercarile sale au fost zadarnice, asa ca, intr%un tarziu, dupa atatea secole de fericire si bunastarae, Zeul se !otara sa se retra"a definitiv in 'otarul Sacru, dupa care sa%l inc!ida pentru a putea ve"!ea in liniste de acolo, lasand destinele Daciei in mainile lui Deceneu si ale lui Burebista. Dis de dimineata...Zeul il c!ema la el pe (eandru. itindu%i privirile uimite, Zamolxis spuse)"Da, (eandru, sunt Zamolxis, nu te inseli. Si iti multumesc inca o data pentru odi!na si !rana ce mi%ai oferit.... andva, va veni vremea in care voi avea nevoie de a$utorul tau....De aici inainte, in fiecare iarna, cand vei cobora cu oile din munte, va trebui sa le lasi in "ri$a cuiva, iar tu sa mer"i la Deceneu.#i vei spune ca eu te%am trimis si ca trebuie sa te tina pe lan"a el iarna de iarna, pentru a invata toate cele trebuincioase, pentru a fi pre"atit in clipa in care te voi c!ema...&e intrebi cum te va recunoaste Deceneu...*ste foarte simplu, (eandru. and te vei duce la el, in iarna care va veni, ii vei da acest inel, iar Deceneu te va recunoaste fara de "reseala...Acum ne vom desparti, si sa nu uiti ca va veni vremea in care te voi c!ema lan"a mine", dupa care il lasa pe (eandru in"enunc!eat si pleca...... De atunci, ani de zile, in fiecare iarna, (eandru mer"ea la Deceneu, unde statea pana in primavara si invata tot ce ii spunea Preotul. +iciodata nu scapa vreo ocazie de a pune intrebari, dorind sa afle cat mai multe. Stia ca Marele Preot este unul dintre cei mai invatati oameni, si mai intelesese ca foarte putini muritori de rand aveau ocazia de a sta atat de aproape si atat de mult timp alaturi de Deceneu...

Deceneu se convinsese iute ca nu vorbeste in vant atunci cand era cu eroul nostru, asa ca, in scurt timp, acesta afla, incetul cu incetul, despre credinta si despre stele, despre oameni si despre felul lor de a fi, despre bunatate si iubire, despre dusmani si rautate, despre pace si despre timp. An de an, invata tot mai multe lucruri si mai adanci, iar (eandru n%ar fi crezut niciodata pana atunci ca pe pamant pot exista atatea, daramite sa le mai si afle....#n serile lun"i de iarna stateau si vorbeau cate%n luna si%n stele, cautand sa descopere cat mai multe din ascunzisurile intotoc!eate ale spiritului omenesc, patrundeau in tainele sorilor si ale lumilor ascunse, rosteau adevaruri care astazi nu ne mai sunt cunoscute. ,remea se scur"ea peste Dacia si oamenii ei frumosi, dar anii treceau pe lan"a (eandru, caci el ramanea la fel ca in vara in care Zamolxis se oprise la stana sa pentru a%i cere adapost. -ara a%i spune, ca rasplata pentru sufletul si bunatatea sa, Zeul il rasplatise daruindu%i nemurirea. De%acum, pe taramul sacru al Daciei, a$unsese Decebal conducator. Deceneu era de mult retras in muntii Orastiei si nimeni parea ca%l mai cunoaste pe Marele Preot, afara doar de cativa batrani, care si ei, rar de tot isi mai aduceau aminte de el in ru"aciuni sau in momente "rele. redinta Dacilor se ducea din ce in ce mai mult pe apa Sambetei, si doar o mana de oameni din cei care fusesera candva mandrii osteni .eto%Daci mai pastrau in inimi pe Zamolxis si mai credeau in puterea Pietrei Sacre. Zeul s%a !otarat sa inc!ida definitiv Muntele Sacru cu un perete de stanca, astfel incat nici un muritor de rand sa nu mai vada Piatra Muntelui stralucind sub cerul liber, pana in momentul in care nu se vor inturna cu totii la vec!ea credinta. O data cu acoperirea Muntelui Ascuns, soarta Daciei nu mai era aparata de Piatra Sacra.../omanii au atacat din nou si au reusit sa cucereasca Dacia......Zeul...a privit spre Piatra, apoi spre bolta, si in cele din urma se uita spre (eandru)" Atunci cand Dacii sau ai lor urmasi vor sti sa reanvie credinta in Piatra Sacra si se vor intoarce la cele sfinte...doar atunci durerea si nesi"uranta vor fi pe veci starpite. Acele clipe sunt departe insa, iar Piatra va sta pururi in acest lacas, pana cand va fi asa cum am spus. and bolta &riun"!iului Sacru se va desc!ide din nou, iar lumina soarelui se va contopi cu cea a Pietrei intru fericirea oamenilor, ei bine, abia atunci tu si Deceneu va veti "asi linistea pe care o tot cautati, alt c!ip nu este. Acele vremuri vor veni candva...poate intr%o mie, poate in doua mii de ani, dar vor veni cu si"uranta0" Zamolxis tacu o clipa si (eandru crezu ca vede cum durerea cuprinde sufletul Zeului, dar c!ipul ii ramasese impietrit.... Se spune ca, in timp,multi au incercat sa a$un"a la Zeu, dar putini sunt cei care au reusit...&otusi, spune le"enda, un tanar va reusi sa reanvie intr%una din zile dra"ostea lui Zamolxis pentru poporul .eto%Dac, iar acesta va redesc!ide Poarta Sacra si%l va aduce pe Deceneu la Zeu, punand astfel capat durerii neamului sau. Potecile sunt in vazul lumii, dar numai cei alesi le stiu rostul ascuns.Soimii pot fi priviti de oricine in straiele lor de piatra, dar cu"etul necurat ar putea atra"e pierirea oricui ar incerca sa intre in 'otarul Sacru. Poate c!iar acum, cineva in"enunc!eaza pe .avane pentru a le implora mila intru libertatea poporului..." (Cristi Ionita - MUNTELE ASCUNS)

Marele Lup Alb nu este animal, este OM Candva, in vremuri uitate, un preot al lui Zamolxis cutreiera fara ragaz taramurile Daciei pentru a-i a uta pe cei care aveau nevoie, pentru a transmite geto-dacilor ca Marele Zeu veg!ea asupra lor" #pre deosebire de toti ceilalti, fara a fi in varsta, avea parul si barba albe ca neaua iar credinta, cura ul si darzenia sa erau cunoscute nu numai de oameni si de Zalmoxis insusi ci si de fiare" Zeul, dandu-si seama de valoarea slu itorului sau, il opreste la el, in munti pentru a il servi de aproape" Departe de oameni, preotul continua sa slu easca cu aceeasi determinare ca si inainte" $n scurt timp, fiarele Daciei au a uns sa asculte de el si sa il considere conducatorul lor" Cel mai mult il indrageau lupii, caci acestia erau singurii fara conducator, numai foamea tinandu-i in !aita" Dupa un timp, Zalmoxis vorbeste cu preotul sau si decide ca a venit timpul ca acesta sa il slu easca in alt c!ip, astfel, il transforma in animal" $nsa nu in orice animal, ci in cea mai temuta si mai respectata fiara a Daciei, intr-un Lup Alb, mare si puternic cat un urs, dandu-i menirea sa adune toti lupii din codri intru apararea taramului" Astfel, de cate ori dacii erau in prime die, lupii le veneau in a utor, era de a uns doar sa se auda urletul Marelui Lup Alb si de oriunde ar fi fost, lupii sareau sa ii apere pe cei care le devenisera frati" Lupul Alb insa, era si udecator, pedepsind lasii si tradatorii" $ntr-o zi insa, Zeul il c!eama din nou pe slu itorul sau la el, de aceasta data pentru a-i da posibilitatea sa aleaga, pentru ultima oara daca vrea sa ramana lup sau sa redevina om" Cu toata ma!nirea pe care o poarta in suflet, stiind ce vremuri vor urma, decide sa ramana alaturi de Zeul sau, sperand ca astfel sa slu easca mai cu folos tinutul si poporul sau" Cu toata vigilenta geto-dacilor, a lupilor si a Marelui Lup Alb, romanii reusesc sa se infiltreze in randurile lor si, in apropiere de marea invazie, sadesc in sufletele unor lasi samananta neincrederii fata de Marele Zeu" Astfel, unii daci incep sa se teama ca Zeul nu le va fi alaturi in marea batalie iar tradatorii cuprinsi de frica incep sa omoare toti lupii ce le ieseau in cale in speranta ca unul din acestia va fi Marele Lup Alb al carui cap il vor putea oferi romanilor in sc!imbul vietii lor" Lupii, cati au mai scapat fug in inima muntilor spre a nu mai reveni niciodata in a utorul fratilor ce ii tradasera" Lupul Alb si Zalmoxis se retrag in Muntele #acru de unde vor privi cu durere in inimi cum geto-dacii vor fi infranti de romani din cauza tradarii" Legendele atribuite geto-dacilor, in general, nu sunt foarte complexe in ceea ce priveste intriga, insa felul cum s-au propagat si cum au fost pastrate, continutul lor plin de simboluri, insemnatatea ascunsa pe care o poarta, fac sa fie printre cele mai interesante legende ale lumii" #tindardul geto-dacilor, balaurul cu cap de lup este unic in lume" Lupii apar ca simbol pe multe obiecte descoperite de ar!eologi pe tot cuprinsul tarii si in vecinatati" De asemenea, lupii sunt considerati de unii cercetatori ca fiind simbolul sanctuarelor dacice" #imbolul lupului ca aparator al acestor pamanturi nu se opreste numai la perioada getodacilor" $n alte legende in marea lor ma oritate demonstrate de catre istorici, #fantul Andrei a fost trimis sa propovaduiasca in %taramurile lupilor% si a fost veg!eat pe tot parcursul sau inspre sanctuarele dacice de catre Marele Lup Alb" De asemenea, una din

versiunile cu privire la originea numelui dacilor ia in considerare originea in cuvantul daoi & provenit dintr-un dialect al limbii trace, semnificand lup" Aceasta atribuire este dupa alti autori legata si de rolul dacilor ca 'rotectori ai Centrului #piritual al Lumii" $n zilele noastre, daca veti sta la focuri de tabara sau va veti opri sa ascultati povestile celor pasionati de munte, cu siguranta veti auzi si povesti ale unor oameni care au fost salvati in clipe de mare prime die pe munte de catre un lup alb" In codri batrani, sub bolta instelata, in bataia calda a vantului de libertate, cei cu inima ura ot au!i si acum c"emarea la lu ta a Marelui Lu Alb# $amantul, %run!ele si cerul il cunosc reabine# &oi il au!iti ' (Legendele dacilor liberi)

(e"enda lui Zamolxis

#ursa( Legendele Dacilor Liberi ) *elix Crainicu, Cristi $onita, +ditura DAC$CA, ,ucuresti -../ Candva, demult, in vremurile cand oamenii cunosteau doar pacea si fericirea si nimic nu se putea ivi pentru a tulbura linistea din sufletele pamantenilor sau de pe plaiurile pe care traiau cu atata drag, undeva, in locurile binecuvantate de inteleptii vec!ilor traditii,exista o tara bogata, cu paduri si munti, cu vanat din belsug, cu recolte mari si cu bogatii in adancurile pamantului" 0urmele pasteau o iarba grasa cum nicaieri in lume nu se afla, iar albinele dadeau cea mai dulce miere care existase vreodata" 0oate aceste bogatii erau stapanite de un popor pe masura, !arnic si viteaz, mandru si drept, intelept si fara de pri!ana" 1rsitoarele erau de partea acestor oameni fara asemanare, care erau nimeni altii decat 2eto-Dacii" 0ot ceea ce spuneau prevestitoarele se implinea si Dacii aveau gri a ca prin munca lor sa inzeceasca belsugul" +i bine, in mi locul acestor minunatii, in sanul poporului 2eto-Dac, s-a nascut un tanar care avea sa cunoasca un destin unic( el va duce pe umerii sai soarta neamului Dac si niciodata mintea si sufletul nu-i vor cunoaste trecerea timpului" #piritul ii va fi vesnic tanar, iar inima pururi ii va bate pentru binele supusilor sai" Dar Zamolxis, caci acesta era numele tanarului nostru, pe cand era doar un flacau, nu stia inca de soarta ce-i fusese !arazita" +ra un voinic cum numai in vec!ile basme mai puteai intalni( puternic precum un urs, sprinten ca iepurele, ager la minte ca vulpea si mandru ca un soim" $nvata aproape orice cu o repeziciune uimitoare si depasea in desteptaciune si pe cei mai batrani oameni, care stiau cate-n luna si-n stele" Dar, mai presus de toate, Zamolxis iubea meleagurile pe care se nascuse, ii placea sa umble pe potecile pierdute prin paduri si munti si sa afle tot ce-l

incon oara" $nvata din linistea sau zbuciumul padurilor mai mult decat de la batranii satului" 2asea misterul vietii in traiul fiarelor din codru mai bine decat orice alt grai omenesc care l-ar fi putut exprima" Lasa pasii sa-l poarte prin locuri neatinse de picior de om si, mereu, cu nesat, sorbea din priviri tot ce intalnea in cale" Ani de zile, fara sa stie de oboseala, Zamolxis invata de peste tot si din fiecare lucru" #etea sa de cunoastere era netarmurita" $ntr-una din zile, pe cand colinda muntii sai atat de dragi, a patruns intr-o vale necunoscuta, stiuta doar de lig!ioanele padurii, sau poate nici de ele, intr-atat era de linistita" *elul in care valea era ascunsa de muntii ce-o incon urau, lumina soarelui care cadea parca altfel in acel spatiu, stancile neatinse de picior de om, freamatul copacilor sial ierbii, pana si susurul izvorului pe al carui fir pasea, toate erau altfel si il facura pe tanarul Zamolxis sa simta o usoara strangere de inima" 3u de teama, caci nu avea cunostinta de ea, dar ceva plutea in aerul pe care il respira" *runzele copacilor parca altfel se miscau in adierea vantului, aratandu-$ drumul, iar crestele muntilor parca anume se desc!isesera pentru a-$ da voie c!iar lui sa patrunda in acel loc" 3u putea fi o simpla parere, trebuie ca era un semn" - $a sa fiu eu cu oc!ii in patru, pentru ca nu e lucru curat la mi loc ce se petrece aici, isi spuse in sinea lui Zamolxis pe cand scruta curios impre urimile" Ceva imi spune ca sunt asteptat aici, dar de cine4 #i de ce4 #e tot gandea asa si inainta usor, lasandu-se purtat de pasi in taramul ce parca pentru el anume fusese faurit si care il astepta de cand lumea" 3u stia de ce, dar avea simtamantul nedefinit ca mai fusese acolo, ca mai trecuse candva peste acele pietre" A mers fermecat, fara tinta, prin tinutul abia descoperit pana cand soarele a a uns la asfintit si timpul nu $-a mai permis sa se intoarca spre meleagurile sale" - #e pare ca nu-mi ramane decat sa innoptez pe aici, pe undeva, isi spuse tanarul in gand" Zis si facut" Zamolxis porni sa gaseasca un adapost prin padurile care-l fermecasera atat" 3u fu nevoie sa umble prea mult pentru ca, in scurt timp, el se trezi in fata unei intrari intr-o pestera" 2rota parea a strabate muntele mult in interior, dar Zamolxis nu avea vreme de pierdut cu asta" 0rebuia sa-si aran eze culcusul pentru noapte" Cauta cateva ramuri mai tinere, aduna ceva frunze si musc!i de padure si in cateva clipe patul sau fu gata" Aprinse apoi focul, spunandu-si ca arul il va incalzi pana spre dimineata, atunci cand zorii ii vor da voie sa caute drumul spre casa" #ocoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, insa 3ici nu apucase focul sa se inteteasca bine ca se si auzi o miscare undeva indarat( la numai cativa pasi de Zamolxis, in c!iar gura pesterii, statea un urs urias care-l privea mormaind" $virea sa in acel loc taia orice mi loc de fuga din grota" +ra o fiara cum nu mai vazuse si, dupa felul nemultumit in care mormaia, se parea ca ea era stapana acelui salas" Zamolxis a inteles dintr-o clipire ca nu are cum sa infrunte animalul cu mainile goale" 5idicat pe labele din spate si mormaind infricosator, ursul ar fi bagat pe oricine in

sperieti( asa cum statea era de doua ori mai inalt decat el, iar g!earele le avea precum cutitele purtate de osteni la brau, intr-atat pareau de lungi si acutite" -Acum sa te vad, prietene Zamolxis, pe unde mai scoti camasa, gandi eroul nostru in timp ce un fior ii strabatea tot trupul" 3u avea nici macar o arma la el pentru a incerca sa lupte, nu era obisnuit sa poarte, asa ca tanarul a inteles ca singura scapare era sa incerce sa patrunda cat mai adanc in grota, in speranta ca fiara avea sa-l piarda in intuneric sau ca va gasi ceva macar sa-l a ute in infruntarea ce parea din clipa in clipa de neinlaturat" Zamolxis se avanta sprinten spre fundul pesterii" $n zadar, insa" 1rsul, mormaind furios si privindu-l cu oc!i de foc parca, il urmarea pas cu pas" 3ici un siretlic incercat de tanarul incoltit nu-l facea pe urs sa se opreasca" *iara il g!icea fara ezitare dupa fiece bolovan dupa care incerca sa se piteasca, ba c!iar era gata-gata sa se catere se pe pragul inalt pe care, la un moment dat, Zamolxis sperase sa-si gaseasca salvarea" Zamolxis era prea tulburat pentru a intelege ca, daca ar fi vrut, fiara l-ar fi putut ataca si ucide din primele momente" Acum, singurul lucru pe care il stia era ca fuga era singura scapare" Omul si fiara se pandeau in intuneric" Destinul avea sa-si spuna curand cuvantul" 0ot retragandu-se din calea fiarei, Zamolxis a a uns intr-o sala mare" A cuprins-o cu privirea si a inteles imediat ca nu aici putea sa-si gaseasca scaparea" #a lupte contra ursului cu bolovani ar fi fost in van in acele clipe, cand mai pastra inca speranta vie, iar sa incerce sa se catere pe vreunul din pereti ar fi insemnat sa se transforme singur intr-o tinta sigura" #e convinsese de a de asta" 6a trebui sa continue fuga" Ceva ii atrase atentia( la capatul opus al salii avu impresia ca intrezareste o dara de lumina asa ca, fara sa mai ezite, se napusti intr-acolo" Dadu de un coridor ingust si intortoc!eat ce patrundea adanc in inima muntelui" Zamolxis apera ca ursul nu va reusi sa-l urmeze in acele cotloane, dar repede intelese ca se inselase amarnic" La numai cativa pasi in urma sa se afla c!iar fiara ce-l adusese pana acolo" $ncordarea sporea necontenit, goana devenise aproape disperata" +roul nostru aproape ce se resemnase" 3u putea sti de unde venea acea lumina stranie, care devenea din ce in ce mai puternica pe masura ce se afunda mai mult in munte, dar Zamolxis isi continua drumul sperand ca va gasi un foc facut de mana omului sau poate c!iar iesirea in cealalta parte a muntelui" Daca nunumai o minune il mai putea salva" De cateva ori simtise in ceafa respiratia fierbinte a urmaritorului" C!iar mai avu taria de spirit sa se mire ca nu a fost doborat pana atunci" +ra stranie senzatia pe care o traia, ursul parca voia sa-l duca undeva si nu sa-l omoare, insa nu putea sta sa cugete prea mult la intentiile fiarei pentru ca cea mai mica greseala ar fi putut insemna moartea" Zamolxis nu stia decat un lucru( trebuia sa mearga inainte" A trecut de inca o sala, mai mica de data aceasta, cu ursul in urma sa, continuandu-si apoi drumul pe coridor" Lumina crestea din ce in ce, se putea vedea acum ca ziua-n amiaza, insa nu aparea nimic care sa-l poata a uta pe eroul nostru, sa-l salveze"

Zamolxis aproape ca renuntase sa mai spere ca va scapa, cand a patruns intr-o a treia sala, de data aceasta in forma de triung!i" $n mod ciudat, simti o liniste interioara nefireasca atunci cand intra in acel loc" *u izbit de ceea ce vazu in mi loc( pe o masa de granit se gasea o nestemata imensa, asa cum nu mai exista alta pe pamant si care imprastia lumina ce-l atrasese pana acolo" 1rsul era foarte aproape, deci Zamolxis nu mai avea timp sa cugete la bogatia din fata sa" 6iata ii atarna de un fir de par" $ncerca sa intrezareasca o iesire de aici, dar pare-se ca nu mai exista o continuare a coridorului" #ingura intrare era cea pe care tocmai patrunsese cu putine clipe in urma" Zamolxis se intoarse iute" $n fata intrarii se afla ursul" 'asamite, a unsese in inima muntelui si de aici nu mai putea fugi( trebuia sa lupte pentru a-si apara viata" #ingurul lucru pe care il putea folosi ca arma era nestemata" Cu ea trebuia sa loveasca ursul intr-o stradanie disperata de a-l dobori" 3u mai statu pe ganduri" $ntinse mainile, lua piatra, iar in clipa in care o ridica deasupra capului pentru a o arunca, rosti cu voce tare( - Acum sa te vad, lig!ioana ce esti, care dintre noi e mai tare7 Zamolxis nu mai apuca sa-si duca intentia la bun sfarsit si sa azvarle nestemata asupra ursului, pentru ca se petrecu un fapt neasteptat( supus unei forte nevazute, tanarul se transforma parca in stana de piatra, degetele de la maini $ se desc!isera de la sine in forta de stea cu zece colturi si cuprinsera mai puternic piatra, iar din inima armei improvizate porni o raza luminoasa ce lovi ursul in piept, trantindu-l pe data la pamant" #cena era mistica si fantastica in acelasi timp( c!ipul impietrit al tanarului, sala fermecata in forma de triung!i, piatra aceea nemaivazuta si raza binecuvantata, ursul prabusit pe dalele reci ale podelei, totul cufundat in cea mai profunda liniste" Dupa ce groaznica fiara se pravali la pamant, fara sa aiba timp sa se dezmeticeasca si sa inteleaga ce s-a petrecut, Zamolxis puse repede la locul sau nestemata ce-l salvase din g!earele mortii" 'e c!ip nu i se putea citi decat o uimire fara margini" $n adanc percepu o teama mistica si neinteleasa, iar in momentele ce urmara atentia $ se ascuti pentru ca ceva si mai straniu se petrecu" Cu spaima in san, intrebandu-se unde a nimerit si daca va mai reusi sa scape cu viata din acea pestera ce-$ oferea surpriza dupa surpriza, el putut vedea ceva care intrecea cu mult toate aventurile sale de pana in acel moment( din piatra pe care abia o asezase pe masa de granit, umbra unui om se ridica in vazdu!" Dupa ce du!ul se intrupa in aerul rece al salii luand c!ipul unui bland batran, acesta grai( - +u sunt Du!ul 'ietrei #acre din Muntele Ascuns" ,ine ai venit, Zamolxis" Aceasta piatra este a ta, la fel si nesteama care ti-a salvat viata" 'rin tine, ea va fi a ta, iar prin tine a poporului tau, pentru ca menirea asta iti este, sa aperi si sa conduci poporul tau" 6remea aceea nu a sosit, inca" Zamolxis desc!ise gura si vru sa spuna ceva, dar Du!ul ridica mana pentru a-l opri, dupa care continua(

- 0ocmai ti-ai cunoscut soarta, Zamolxis7 Asa ti-e scris, tinere conducator, iar eu te-astept de mii de ani" #tiu ca rabdarea ti-e pusa la incercare, dar aceasta este una din virtutile pe care va trebui sa le dobandesti" 'ana atunci, insa, va trebui sa inveti sa stapanesti 'iatra, sa-$ cunosti puterile, dar acel moment va veni" Din nou tanarul vru sa rosteasca ceva, dar Du!ul si de acesta data il opri sa rosteasca vreun cuvant" - 3u pune nici o intrebare7 6ei afla tot ceea ce vrei si trebuie sa stii, insa numai la timpul potrivit" Deocamdata, iata ce ai de facut" Desi nu se putea trezi din uimirea in care cazuse, spaima ii trecu odata cu primele cuvinte ale Du!ului" Zamolxis era numai oc!i si urec!i" Liniile vietii fusesera trasate pentru el de puteri ascunse iar acum afla ceea ce simtise de mult( ca menirea lui era alta decat cea a unui muritor de rand" - 6ei dormi aici, continua Du!ul, iar maine in zori vei porni sa colinzi lumea larga" 3umai asa o sa poti cunoaste totul, si aceasta este singura cale spre a intelege cum se foloseste puterea 'ietrei" Aici se gaseste motivul venirii tale pe lume, iar neamul Dacilor are nevoie de tine, sa nu uiti niciodata7 $n toata calatoria ta vei purta pe umeri blana ursului pe care l-ai doborat" 3e vom revedea peste ceva vreme, dar, deocamdata, drum bun7 #i nu uita( priveste la tot si la toate pentru a invata, mai adauga Du!ul, dupa care se facu nevazut de parca nici n-ar fi existat" 0anarul nostru incetase sa se mai mire" $ntelesese" $si adusese fara voia lui aminte, iar sufletul ii zvacni, de simtamintele avute in aceeasi zi, cu putin timp in urma, pe cand mergea spre pestera" - Deci nu m-am inselat cand am avut senzatia ca locurile acestea pe mine ma asteapta, isi spuse in sinea sa" Apoi nu mai statu pe ganduri( urmand povetele primite de la Du!, se apuca sa upoaie blana ursului" O intinse pe dalele reci si se culca fara a reusi sa adoarma prea curand insa" Zamolxis revazu cu oc!ii mintii intrega zi si retrai ultimele aventuri ce-l adusesera fata in fata cu propriul destin" +ra prea tulburat ca sa inteleaga bine ce $ se intamplase" Continua multa vreme sa cugete la ziua pe care o traise, intorcand pe toate fetele pataniile sale" 3u gasi nici cel mai mic raspuns insa, si pana la urma somnul il fura si-l duse intr-o lume a viselor in care nimic nu era clar" #e facea ca trecea prin culoare nenumarate, intortoc!eate, apoi, deodata, era ascuns intr-o negura deasa din care nu se deslusea nimic" ,rusc, fiecare contur se pierdea intr-o bezna deplina pentru a reaparea cateva clipe mai tarziu" O singura data vazu ceva cert( un urs imens, cu labele ridicate, gata sa-l ucida" $n clipa urmatoare, cand fiara pornea atacul, se trezi" Cand a desc!is oc!ii, a doua zi dimineata, probabil, pentru ca nu putea sa-si dea seama cat dormise, nu se mai afla pe podeaua salii triung!iulare ci sub cerul liber, c!iar in fata unei stanci ciudate" #e freca la oc!i, apoi incon ura granitul si-l privi cu atentie" Avea

strania forma a unui cap de om, iar in momentl in care Zamolxis se uita c!iar in oc!ii sai, stanca prinse viata si incepu sa vorbeasca( - +u sunt #finxul, paznicul cu c!ip de piatra al 0riung!iului #acru si al 'ietrei #acre" Asadar, datorita lui stia Du!ul cine intra in 8otar, ce ganduri are si daca sortii erau de partea lui pentru a afla marele secret al Muntelui Ascuns" #finxul de granit continua sa $ se adreseze lui Zamolxis( - Din acest loc, ce se gaseste c!iar la intrarea in 8otar, vei porni in marea ta calatorie, si tot aici te vei intoarce, atunci cand va trebui" La acea vreme vei sti ca eu voi fi supusul tau, iar odata cu mine, intregul neam mandru si drept de pe meleagurile pe care ne-am nascut cu totii" Mergi inainte, invata si vei afla singur cand va veni sorocul sa te intorci" Mai trebuie sa-ti aintesc un singur lucru, care de mare a utor iti va fi( timpul este prietenul tau" $nca nu-l poti stapani, dar el te asteapta sa inveti asta" Mergi cu bine, Zamolxis, mergi cu bine7 1ltimele vorbe ale #finxului se auzira tot mai greu, mai departe" #piritul sau se retrasese in adancuri, lasand numai piatra cu c!ip de om in lumina soarelui" Zamolxis nu mai avu vreme nici macar sa desc!ida gura, daramite sa rosteasca macar una din intrebarile care $ se imbulzeau in minte" - 'esemne ca asta e tot ce trebuie sa aflu, gandi el, apoi spuse cu glas tare( 5amai cu bine, #finxule, si tu, bunule Du!" 3-am sa ies din povetele voastre si voi fi demn de soarta ce mi-a fost !arazita" 5amaneti cu bine, prieteni dragi7 $si aseza blana de urs pe umeri, privi pentru ultima oara #finxul, dupa care isi lasa oc!ii sa vada imensa cetate a muntilor" Lor le vorbi( - 'e curand, muntii mei" 6oi sunteti inima si crezul meu, forta si iubirea mea" $n voi sta libertatea fratilor mei de pe acest taram si prin voi vor avea viata vesnica" Datorita voua fi-vor puternici ca neam si ca tara" 9din %,ucovina, plai cu flori: cantata de 2rigore Lese & %Muntilor cu creasta rara)3u lasati stra a sa piara7) Ca de-o pieri stra a voastra) A pieri si tara noastra7:; 5amaneti cu bine, dragii mei munti, iar in clipa in care termina de glasuit, nimeni n-ar fi putut spune daca oc!ii ii lucea doar de dragoste sau erau gata sa dea drumul lacrimilor" #e intoarse repede si porni in pas mai intai agale, apoi tot mai vioi spre poale, incepand astfel binecuvantata drumetie si invatatura ceruta de Du!" Ani intregi colinda lumea larga afland cate-n luna si-n stele, privind mereu numai cu oc!ii intelepciunii, invatand totul" A unse in locuri nebanuite, despre care nimeni nu stia ca exista, tari cu oameni ciudati si care se inc!inau unor zei necunoscuti" Am putea spune, ca in basmele batranilor, ca a mers cale de sapte mari si sapte tari, daca nu ne-ar fi teama ca am micsora drumul parcurs de eroul nostru"

A unse in mari cetati si mici catune" 'oposea din loc in loc dormind sub cerul liber sau in vreo casa de om, atunci cand intalnea un suflet milostiv" Cand a ungea in prea ma unui invatat statea langa el c!iar si ani, pana cand prindea toate cele stiute de acesta" 'rimi initierea in secretele stelelor, ale cerului si invata misterele vietii de aici si de pe celalalt taram" $ntelese taina nemuririi si a altor ascunzisuri ale firii" Mergea fara odi!na sau oprire si niciodata nu-si potolea setea de invatatura" 6edea toate frumusetile pamantului, dar nicaieri, nici in cel mai indepartat coltisor al lumii, nu putu afla meleaguri mai frumoase ca cele lasate acasa" Aleanul ce-l cuprindea adesea, si care, odata cu trecerea anilor, crestea neincetat, nu avea mangaiere, dar stia ca nu putea porni inapoi, cel putin nu inca" 6remea proorocita de Du!ul 'ietrei trecuse de acum, iar Zamolxis se intoarse in tinuturile ce-i dadusera viata si pe care le iubea mai mult decat orice pe lume" 'arul si barba ii erau lungi, albe, trupul trada ca varsta nu-$ mai era frageda, dar adevarul era altul( spiritul ii ramasese tanar si putermic, la fel ca atunci cand plecase din fata #finxului" Acum, insa, avea o mult mai mare intelegere pentru dreptate si oameni" $nvatase totul, dar un lucru ii ramasese ascuns lui Zamolxis, in nesfarsita lui pribegie( cum poate indeparta dorul de muntii si codri ce-l asteptau acasa, de tara lui" 'ana la urma, pricepuse ca nu exista leac pentru aceasta boala, afara de intoarcere" - #ufletul meu se gaseste acolo, acasa, isi spunea, iar eu ma voi inturna unde imi este locul" 3umai in muntii mei pot fi fericit si impacat" Acum se afla in tinutul sau, si mergand de colo-colo impartea intelepciune si dreptate celor din ur, vorbindu-le Dacilor despre Credinta si #uflet" Acestia luau aminte la cea mai mica indrumare auzita pentru ca undeva, in adancul sufletelor lor, simteau ca il au in fata pe trimisul cerului" 5egele insusi il intalni pe Zamolxis, pentru ca toata lumea vorbea despre el si stiinta sa, si imediat pricepu despre ce era vorba" Astfel, eroul nostru deveni Mare 'reot, iar misunea sa de a-i invata pe Daci ii fu mai usoara" 6iata era frumoasa si fara de necazuri pentru eroul nostru, dar era, totusi, ceva care il framanta si care nu-$ dadea pace" $n toti anii pribegiei, Zamolxis nu incetase nici o clipa sa se gandeasca la cele traite in tinerete in 2rota si in fata #finxului, si se intreba daca aici se va sfarsi destinul sau, daca menirea sa fusese atinsa si daca doar la atat avea sa se limiteze scopul sau in viata" La fiecare rasarit si apus privea, facandu-si rugaciunea, spre piscurile ce ascundeau 0riung!iul #acru, si astepta sa auda grasul Du!ului c!emandu-l spre Muntele Ascuns" 5aspunsul veni pana la urma, si exact atunci cand se astepta mai putin, intr-o noapte senina si calda, cu stele mai stralucitoare ca niciodata" Du!ul 'ietrei #acre $ se dezvalui in vis soptindu-$ tainic( - #orocul s-a implinit, stapane Zamolxis" A sosit vremea sa te intorci in 8otarul #acru" 6ino, ma vei gasi in #ala #acra"

3u avea nevoie de mai mult7 $mediat ce primele raze ale soarelui rupsera perdeaua noptii, Zamolxis isi lua tovarasul sau nedespartit de pribegie, toiagul, si porni din nou la drum, numai ca de asta data stia exact unde trebuie sa mearga" Mergea neobosit zi si noapte" 'uterea ii era netarmurita, vointa si mai si, iar anii de preumblat in lumea larga il a utara sa nu faca primul popas decat in fata #finxului" Cand se opri, la numai cativa pasi de granitul cu c!ip de om, stia prea bine ce are de facut" #e lasa sa cada in genunc!i, ridica bratele si desc!ise degetele in forma de stea cu zece colturi" $n clipa in care privi oc!ii #finxului, o raza de lumina pornita din varfurile degetelor sale atinse stanca, invaluind-o" 'e data, #finxul prinse viata si incepu sa vorbeasca( - ,ine te-ai intors, stapane Zamolxis7 %#i Du!ul mi-a spus <stapane=, gandi Zamolxis, fara a rosti nimic insa" 'esemne ca se intampla ceea ce mi s-a spus atunci, dar mai bine sa-l las pe #finx sa ma lumineze:, isi mai spuse, dupa care se concentra la cuvintele #finxului, care continua sa i se adreseze fara de tulburare( - #imt marea putere pe care ai capatat-o, stapane" Acum, asemenea mie, ai devenit nemuritor si, odata cu acest lucru, a venit si transformarea ta in zeu Dacilor Liberi" De acum inainte, Dacii, vrednicii nostri supusi, in tine si 'iatra #acra vor crede, la picioarele tel vor aseza ofrande si pentru tine vor inalta altare" $n numele tau vor lupta si munci" 0u esti acele care le ca aduce de-aci inainte fericirea eterna, libertatea si puterea" 0oate aceste lucruri si multe altele de trebuinta le vei invata de la Du!, stapane Zamolxis" 3oi doi si 'iatra #acra iti apartinem pe vecie intru gloria si salvarea fericirii Dacilor Liberi" Coboara in inima Muntelui #acru acum, stapane, mai spuse #finxul, dupa care o lumina ii porni din oc!i, incon urandu-l pe Zamolxis, care se trezi pe data in sala 'ietrei din Muntele Ascuns" Acum nu mai trebuia sa bata drumul cu piciorul, intrase in lumea nemuririi, de acum traia Legenda" 'uterea gandului il purta unde voia sa a unga" 1n timp, Zamolxis si-l petrecu invatand cum sa stapaneasca pe deplin fortele atat ale fiintei sale, cat si ale naturii, avandu-$ alaturi pe Du! si pe #finx, care-l indrumau si-i destainuiau cele mai ascunse secrete ale 'ietrei #acre si tot ce trebuia sa afle" Apoi, secole de-a randul, el a uta poporul 2eto-Dac sa atinga culmile bunstarii si deplinatatea fericirii" 3icaieri in lume nu exista un tinut mai bogat si nici oameni cu un trai mai dulce ca cel al supusilor lui Zamolxis Din pacate, acest lucru nu tinu la nesfarsit, ci numai atata vreme cat Dacii au crezut in el si in puterea netarmurita a 'ietrei" Aceasta era singura cale prin care Zeul ii putea conduce si carmui spre glorie" 'ierderea credintei sacre avea sa aduca 2eto-Dacilor caderea in uitare" 'entru iertarea pacatului, batranii spun ca trebuie sa se nasca un om asemenea lui Zamolxis, pentru a putea patrunde in 8otar, a-l cunoaste pe Zeu si a obtine iertarea atat

de sperata" 0impul s-a scurs, o face in continuare, iar solul trimis de ursitoare nu a aparut inca" O va face, totusi, atunci cand toti ne vom astepta mai putin" $n zilele pe care le traim, numai #finxul mai aminteste de bunul Zamolxis> ramane tot la marginea 0riung!iului #acru, pazindu-l si asteptand solul ce va aduce mantuirea eterna"

(e"enda Pietrei Sacre

'recizare( Legendele si 'ovestirile publicate in aceasta rubrica nu sunt creatia autorului blog-ului be?ondt!evoice" Acestea au fost de a publicate in volume aparute pe piata" Drepturile de autor revin integral autorilor si editorilor" 'ovestea noastra incepe demult, demult, in vremuri putin povestite si mult mai putin cunoscute, in timpurile in care oamenii abia desc!ideau usor oc!ii la cele incon uratoare si cautau din ce in ce mai mult sa gaseasca folosinta in lucrurile ce pareau a fi de a utor din mi locul naturii-mama" +i nu stiau sa construiasca, uneltele abia se ivisera in viata de zi cu zi si erau greoaie, primitive, iar locuintele nu erau decat niste adaposturi facute din lemnele si frunzele copacilor" 1neori, mai simplu, se traia in pesterile din munti" 2rotele ofereau o mai mare siguranta impotriva fiarelor si urgiilor vremii, si multe triburi isi gaseau adapost in astfel de locuri" Ocupatia principala era vanatul, indeletnicire care avea menirea sa le procure !rana necesara vietii" 6iata avea un curs bine stabilit in acele vremuri" $n timp ce barbatii erau plecati dupa carne, femeile faceau provizii din fructele si radacinile gasite prin impre urimi" Copiii si batranii acelor ani nici nu banuiau macar prezenta focului" O simpla piatra legata de un bat devenea nu numai o unealta gata sa a ute oricand, dar se putea transforma foarte usor in cea mai periculoasa arma" $n acest cadru greu de imaginat pentru copiii civilizatiei actuale, se spune ca s-ar fi petrecut un fapt nemaiintalnit si care a dat nastere la intreaga noastra poveste" $storisirea incepe intr-o noapte cu cerul senin, linistita ca multe altele asemanatoare ei si care nu prevestea in nici un fel evenimentele ce urmau sa se desfasoare" #e spune ca dintr-o stea indepartata tare s-ar fi rupt o frantura" 3imeni nu stie de ce s-a intamplat asa, cum nu se stie nici de ce acea frantura a luat taman calea 'amantului si a cazut intr-un anume loc, dar batranii care cunosc povestea de la strabunii lor spun ca in acea clipa s-a vazut o lumina puternica asemeni fulgerelor ce prevesteau furtunile, ba c!iar si mai apriga" #e spune ca mica bucata de stea ar fi pornit pe fagasul ei de parca ar fi fost diri ata de o mana ascunsa, iar calea ei s-a oprit undeva, pe taramurile noastre" Ar fi cazut in niste munti de basm, cu paduri falnice, marete si cu oameni ce intreceau cu mult celelalte triburi in mestesugul vanatului" 'asamite aceste meleaguri au fost sortite sa primeasca frantura de stea, asa cum si ea, la randul ei, a fost indrumata spre acele locuri"

$n cadere, piatra ar fi aprins, cica, o parte din padure, dar focul nu a apucat sa distruga nici unul dintre adaposturile oamenilor, construite cu atata truda, pentru ca, din senin, cerul s-a umplut in cateva clipe de nori grei din care incepuse sa cada o ploaie asa cum nimeni nu mai vazuse pana atunci" 'arca toata apa cerului se revarsa deasupra plaiurilor ce primisera semnul ceresc si nimeni nu ar fi putut spune daca binecuvantarea inaltului venea insotita de apa binefacatoare, spalatoare de pacate, sau altcumva" 'adurea nu a ars prea mult si nimeni nu a pierit in flacari, dar piatra cazuta din inaltimi continua sa arda raspandind in ur o lumina atat de puternica incat ai fi putut vedea impre ur ca ziua in amiaza mare" Oamenii, inspaimantati de moarte si ingroziti de gandul ca cerul isi arunca mania asupra lor, au rupt-o la fuga care-ncotro, avand o singura gri a, sa-si salveze pielea" Altii au cazut ca secerati" #i-au lipit fetele de pamantul fierbinte si umed si au inc!is oc!ii, asteptandu-si sfarsitul" 0otusi, un om nu s-a temut, ba c!iar mai mult, s-a simtit atras de acea nemaivazuta piatra" A ramas tintuit locului, privind fascinat la ceea ce se petrecea in urul sau" 0eama nu l-a incercat nici o clipa si nici nu a incercat sa fuga, asa cum facusera toti" *ara sa stea prea mult pe ganduri, s-a indreptat spre piatra, a privit mai intai la ea, apoi la cer cu piosenie, a ridicat-o fara nici o greutate si a dus-o in pestera in care locuia cu familia sa, gandindu-se ca piatra cazuta din cer ii va fi folositoare in incercarile grele ale vietii" $ncetul cu incetul, oamenii se intorsesera pe la adaposturile lor si nu mica le fu mirarea cand vazura ca unul de-al lor avusese cura ul sa duca in pestera sa lucrul care pe ei ii speriase de moarte" 3ici unul nu vru sa se apropie de piatra arzanda, c!iar familia omului nostru ezita indelung pana sa intre in grota" 3umai ca piatra nu intarzie prea mult sa-si arate utilitatea( ori de cate ori era nevoie, cu a utorul ei se aprindea focul, foc atat de greu obtinut pana atunci" Cazuta din inaltul cerului, piatra era folosita doar la iscarea focului" $n plus, locuitorii pesterii se bucurau si de lumina ei binecuvantata" 'asamite, insa, ea avea si alte puteri pe care nimeni nu le putea banui, asa ca erau cat se poate de fericiti cu ceea ce aveau si binecuvantau neincetat lumina si caldura ce-o primeau" Desi fusesera mai intai infricosati de piatra, oamenii incepusera de-acum sa-i cunoasca folosinta si il invidiau pe cel ce o luase in stapanire" *iecare si-ar fi dorit-o in propriul adapost, iar cum firea omului este de multe ori rea si nestiutoare, pizma dadu la iveala cruzimea si reaua vointa" #angele incepu sa curga in urma luptelor date pentru piatra si apele de sub pestera se inroseau adesea, dar totul era in van" 3imeni nu a reusit vreodata sa o smulga din locul in care fusese asezata de cel ce o adusese in pestera" Cativa putusera, totusi, intr-un moment dat, sa se apropie de ea, insa cum o atingeau cum se si retrageau in urlete cumplite( piatra frigea teribil, mai tare decat focul c!iar si nu era posibil sa fie atinsa decat de stapanul ei" +ra singurul ce se putea apropia fara sa fie ars" Luptele sangeroase date pentru piatra au avut si partea lor buna( datorita lor, omul nostru a invatat si alte puteri ale ei, nebanuite pana atunci" C!iar la primul atac, atunci cand, dorind sa-si apere avutul, a infascat frantura de stea si a ridicat-o de pe piedestalul sau, lumina a devenit orbitoare, iar strigatele de groaza ale atacatorilor s-au auzit pana departe tare"

'iatra avea sa-si arate si multe intrebuintari, dar acum se lasa cunoscuta intr-un mod violent" ,unaoara, era suficient pentru omul nostru sa o ridice la nivelul pieptului si din ea pornea o raza ce dobora fara gres orice intalnea in cale" Din clipa in care a inteles ce forta stapaneste, omul nici macar n-a mai incercat sa-si apere avutul" 'iatra o facea singura si pedepsea pe oricine prin arderea mainilor daca incerca sa o ridice de pe masa unde isi avea locul in interiorul pesterii" *rantura de stea a inceput sa fie folosita si la vanatoare, iar familia stapanului pietrei avea acum !rana din belsug" 6anatul a ungea pentru a oferi si altora, asa ca eroul nostru era privit de toata lumea ca un fel de conducator" 2reu, dar sigur, viata reintra in normal pentru oamenii din urul pietrei, iar existenta ei devenise fireasca pentru toti" $n timp, nimeni nu si-ar mai fi imaginat viata fara lumina raspandita de roca, fara caldura ei" #tapanul pietrei privea lumina ei blanda si se intreba ce puteri ascunse mai avea piatra si cand se va naste cineva anume pentru a le descoperi" Care este sortirea acestei mane ceresti4 #a nu o luam inaintea evenimentelor insa, sa urmam firul povestii" Anii treceau si stapanul pietrei imbatranea din ce in ce pentru ca nu stia, sau poate nu-i fusese !arazit sa stie, a o folosi impotriva scurgerii timpului, pentru ca piatra avea si aceasta putere de a stapani timpul, de a manui destinele ceasurilor, zilelor si noptilor" 'esemne, soarele va rasari si va apune de foarte multe ori pana cand cineva se va fi nascut spre a cunoaste deplinatatea puterilor pietrei" ,atran fiind, intr-o zi oarecare, stapanul franturii de stea disparu din lumea celor vii si se parea ca piatra cerurilor nu mai avea nici o intrebuintare" 3imeni nu reusea s-o atinga, nici macar urmasii lui" Locul ii era cel pe care-l stim de a, pe masa din grota, stralucirea nu-i era mai mica, ba din contra, insa nu mai exista nici un om care sa-i poata folosi puterile o data cu stingerea celui ce o gasise" Asa ca nu fu nevoie de foarte multi ani pentru ca piatra sa fie uitata si rar se mai nimerea cineva sa vina sa o priveasca" Cei mai tineri ii stiau doar povestea si nu prea credeau in puterile ei la care nu fusesera martori" +ra lasata in pace, neatinsa, cei care-si abateau calea pentru a o vedea se intorceau dezamagiti de unde plecasera" $ncetul cu incetul si cei care stiau adevarul despre piatra se stinsera din viata" 'e cand se intampla asta, din senin si nestiuta de nimeni, piatra disparu impreuna cu piedestalul sau" 'e nimeni nu mai interesa unde ar putea fi, iar cum anii se transformau pe nesimtite in secole, nici macar cei mai batrani nu mai aveau cunostinta ca existase candva o frantura de stea cazuta pe pamant" 'estera ramasese nelocuita, oamenii coborasera spre poalele muntelui pentru traiul mai usor de aici si doar arareori in acel loc isi gasea adapost pentru o noapte cate o fiara salbatica sau un drumet ratacit" 1n lucru ciudat se petrecea totusi( bunaoara, de nu se stie unde, pe acele meleaguri aparea cateodata in noapte o lumina a carei forma aducea cu cea a unui batran" 1nda luminoasa statea ce statea iar apoi, dintr-o data, fara sa priceapa nimeni cum si unde, disparea de parca n-ar fi existat niciodata" Oamenii erau mirati si speriati totodata de aceasta ciudatenie si se gandeau ca nu e lucru curat la mi loc" 3ici unul dintre cei care erau acolo n-ar fi putut fauri asa ceva, trebuie ca era mana cerului" 0ematori, incepusera sa evite pe cat cu putinta locul care ii inspaimanta si nu se indreptau intr-acolo decat arar pentru a aduce ofrande celui pe care-l considerau Zeul 3ecunoscut" $ncetul cu incetul, in lungul anilor, cei mai batrani povesteau tinerilor despre Zeul din 2rota, care se parea ca nu are moarte" Cei tineri imbatraneau, apoi copiii lor la fel, dar lumina cu forma de mosneag aparea de

fiecare data la locul ei" Oamenii se !otarara sa-si numeasca zeul Mos 0imp, pentru ca numai el parea a putea stapani timpul" Zeul era nepasator la trecerea anotimpurilor, aparea de fiecare data cand se implinea sorocul" #i vom opri povestea in loc pentru o clipa pentru ca a sosit momentul sa va spunem ca Mos 0imp era spiritul celui care, candva, gasise piatra si caruia ii fusese !arazit sa o aiba in stapanire" +ra Du!ul 'ietrei #acre, asa cum avea sa fie numit ceva mai tarziu de 2eto-Daci" 'asamite, #teaua Mama si 'iatra #acra, cu puterile lor nebanuite, !otarasera intregul fir al istoriei( 'iatra avea sa nu mai fie vazuta pana cand nu se va naste cel caruia ii era scris sa o aiba in stapanire" 'iatra nu parasise nici o clipa lacasul sau din pestera, dar fusese ascunsa vederii muritorilor de rand, iar cum lumina zeului din munte se arata din ce in ce mai des, trebuie ca anii deveneau tot mai putini pana la nasterea alesului" Cateodata, atunci cand nimeni nu se afla prin impre urimi, in noptile senine, Mos 0imp scotea 'iatra pe varful muntelui" $n acele momente, toate piscurile din vecinatate erau luminate ca ziua de razele imprastiate de ea" $mpreuna cu Du!ul, 'iatra #acra a uta la paza acestor mirifice plaiuri" 'uterile nevazute erau atunci de partea stramosilor" Din pacate, de multe secole 'iatra nu a mai aparut pe munte, dar daca vreodata veti vedea in plina noapte platforma sacra a ,ucegilor luminata puternic, sa stiti fiecare ca marele moment a venit" Dar despre aceste lucruri vom povesti mai multe in paginile ce urmeaza asa ca vom relua de unde am lasat firul Legendei 'ietrei #acre" Mos 0imp simtea vremurile care aveau sa se abata peste destinele tarii" #e !otari sa aiba gri a de ceea ce avea sa devina avutia cea mai de pret a poporului 2eto-Dac" 'iatra nu avea voie sa fie vazuta decat de cei alesi" Du!ul stia ca va veni vremea in care dumanii neamului vor stapani puteri mari si se vor apropia mult de ea" ,unaoara, trebuia sa faca ceva care sa o pazeasca si mai bine" 2reutatea de a a unge in lumina binecuvantata raspandita de 'iatra va fi atat de mare, incat numai alesul #telei Mama si al Zeilor va putea razbi" Lacatele ce-o vor ascunde vor fi ferecate cu sapte ivare care, la randul lor, vor fi impre muite de sapte munti" Cu a utorul 'ietrei, el sapa in stanca #ali si coridoare ce mergeau pana in inima muntelui" Menirea lor era aceea de a prote a 'iatra de privirile simplilor muritori" Din pacate, nu peste multa vreme, muntele avea sa ascunda 'iatra #acra pentru o perioada al carei sfarsit si astazi il mai asteptam" 'entru a sti ce se intampla afara si pentru a putea vorbi cu poporul, pentru ca Mos 0imp va sta el insusi ascuns in munte alaturi de 'iatra, deasupra ultimei #ali, cea aflata in c!iar inima muntelui, Du!ul a sculptat o bucata de stanca dandu-i forma unui cap de om" 0otodata, el ii darui stancii puteri nebanuite" +ra nimeni altul decat #finxul, paznicul zonei #acre, oc!ii si urec!ile Du!ului, spiritul nepieritor peste veacuri al poporului 2eto-Dac" 3u numai Mos 0imp si 'iatra #acra erau langa destinele poporului, ci si cerul veg!ea" Din cand in cand, o raza pornita din #teaua Mama atingea 8otarul #acru c!iar in fata #finxului si atunci 2eto-Dacii stiau ca trebuie sa vina si sa depuna ofrande la picioarele stancii cu c!ip de om pentru 'iatra, pentru Du!ul #acru si pentru stapanii din ceruri care niciodata nu pregetau, in acele vremuri, sa a ute in timpuri de izbeliste" #ecolele au devenit milenii, dar atat #finxul, cat si 'iatra #acra, au ramas pe locurile lor spre a indruma soarta poporului si a frumoasei tari ce se nascuse" Astazi 'iatra se afla in

inima Muntelui Ascuns, dar #finxul poate fi vazut de oricine, insa numai cei cu inima pura si gand curat ii pot auzi vorbele" 1(e"endele Dacilor (iberi - *elix Crainicu @ Cristi $onita, ,ucuresti, +ditura DAC$CA, -../

Pelas"ii cei pii, vala!ii de mai t2rziu, 2nve3nici4i 2n mitul Bla$inilor

-A Oct Mitul Blajinilor a interesat n mare msur pe cercettorii consacrai, fie ei mitologi, istorici sau jurnaliti care au scris conjunctural despre acest subiect. Motivele acestui interes in de faptul c aceast( s(rb(toare a bla)inilor este o ermanen*(, venit( din tim uri imemoriale, care n-a ierdut nimic din im ortan*a datinilor racticate +i ast(!i in mai toate re,iunile -om.niei, +i /n unele s a*ii din sudul 0un(rii# ei legat de un cult funerar, mitul blajinilor se deosebete radical de celelate comemorri dedicate celor disprui. !vem n vedere pomenirea morilor din familie, fcut dup regulile cretine la ", #, $% de &ile, la un, an sau la ', c(nd biserica invoc, prin rugciuni specifice, divinitatea n sprijinul celor plecai, pentru a putea s)i gseasc nemurirea sufletului n raiul ceresc. *+ist de asemenea i datinele legate de Moii de ,arn sau de -ar care se identific, nu numaidec(t cu cei disprui recent, mai tineri sau mai v(rstnici, ci mai ales cu strmoii, cei care ne sunt naintai din familie sau din neam, dar care nu au n vedere i pe cei de dinainte de cretinism, pe cei aa)&is pg(ni. .ompar(nd datinile ce interesea& blajinii, invocai o singur dat pe an, anume la srbtoatea numit /atele Blajinilor, pe care biserica cretin nu)l recunoate, el intr(nd n .alendarul srbtorilor populare, vom gsi tradiii deosebite, foarte bine conservate, vii, practicate fr ntrerupere de &eci de milenii. /atele Blajinilor sau al 0o1manilor se serbea& n cele mai multe locuri imediat dup 2ptm(na Luminat, dup uminica 3omii, si se mai numete n unele locuri 2ptm(na 4eagr, 2au a 4egrelor, pentru c sptm(na ncepe cu Lunea morilor, c(nd se mn(nc pasc i slnin sfinit de la /ati, cre&(ndu)se c astfel oamenii vor fi ferii de orice primejdii de peste an, dac se)nfrupt ntro &i de post.

*vident este n aceaste manifestri influena cretin, care n mie&ul lor esenial sunt mult mai vec1i, i se refer la un timp, fr timp, mitic. .ine sunt blajinii n percepia poporului ne arat credinele lui, despe ei. ,n toate informaiile venite de la martori, ori de la crturarii ce s)au ocupat de studierea lor, se remarc nite trsturi comune eseniale. 2unt locuitori subpm(nteni, de la 5stroavele !lbe, care se afl n apropierea !pei 2(mbetei, a apei primordiale, cosmologice, ce nconjoar de c(teva ori pm(ntul, i se scurge n iad. !cetia sunt oameni mici, vii, goi, care triesc intrun climat venic cald, in ,nsula 6ericirilor, cum spune Mircea *liade. S a*iul lor e1isten*ial se a%l( de asemenea la "otarele dintre cele dou( t(r.muri, cel (m.ntesc +i Cel(lat T(r.m# !ceti Blajini sunt considerai de pm(nteni sfini, puri, care triesc n asce&, postesc mereu i se roag pentru toat omenirea, av(nd grij ca s)o curee de pcate, e care le dau, rin A a S.mbetei, /n iad# up unii e+ist i femei, care sunt blonde i de aceea n unele &one, cum ar fi Bucovina, se spune despre fetele fecioare c sunt ca nite ro1mnie, adic frumoase i virtuoase. 2e mai crede c triesc n semintuneric i rareori ies pe pm(nt. Melania 0adu 7 (Blajinii)3radiie i mister) amintete de faptul c n romanul popular !li+andria, !le+andru cel Mare a poposit la marginea /aradisului. !ici l)a cunocut pe *vant, regele blajinilor (cei nelepi, cei fericii), i)a druit o sticl cu ap miraculoas, a vieii i a morii. 3ot aici se meniona& c blajinii au locuit pe pm(nt la nceputul istoriei i se vor ntoarce pe pm(nt la sf(ritul lumii. up unele credine, blajinii se trag din fiul lui !vraam, Si%t# *vident e o intru&iune n mitul ar1aic, al cretinismului. up altele ei i au sorgintea n 6iul 5ii. Merit a &bovi asupra acestei din urm afirmaii care ne duce cu g(ndul la oia n&drvan din balada cunoscut a unui neam de pstori, care s)a sacrificat, ca cel dint(i om, omul primordial s dinuie, nvenicind i pe urmai. 8i aceast conclu&ie poate fi dedus din toat mitologia legat de blajini, care se jertfesc continuu p&ind omenirea, nu numai prin rugciuni, dar ferind)o s intre n iad, i care vii fiind, accept un trai aspru pentru a salva umanitatea, pentru a n)o lsa s dispar pentru venicie. * o acceptare de bun voie a relurii ciclului vieii umane.

/atele Blajinilor se mai numete si /atele Mic, posibil printro apropiere de .rciunul Mic, care este considerat 9 ,anuarie. 5amenii pstrea& cojile de ou de la /ati, pentru c sunt sfinite i prin aruncarea lor pe ap, vor anuna blajinii c a venit aceast mare srbtoare a /atilor, ca semn de recunotin pentru c acetia spun rugciuni i in post pentru pm(nteni 7 pentru c ei nu tiu srbtorile i atunci c(nd ajung aceste coji la ei spun: ;iat c este i /atele lacomilor<. !m nt(lnit i e+plicaii care aduc ntr)o contemporaneitate relativ, e+istena lor. 2e spune c ;acetia au fost rpii de ttari, lifte pg(ne i astfel au pierdut irul srbtorilor<. 3otui c1iar i atunci c(nd se vorbete despre ei n relaionri ce in de precepte cretine, se fac meniuni de felul, ;sunt oameni vec1i<, ;de demult<. =n alte pri blajinii sunt considerai ;i ei cretini i credina lor e tot ca la noi, numai c n)au luat nvtura de la >ristos<. 0ecunoatem cu uurin relicve din miturile aa)&is pg(ne ) 3r(mul .ellalt 7 nt(lnit n cele mai vec1i creaii umane, i anume n basme, !pa 2(mbetei? pstrarea prin memoria ancestral colectiv a unui adevr transmis din generaie n generaie a e+isenei unor oameni din timpuri imemoriale, care triesc venic? gsim aici tema basmelor ce vorbesc despre tineree fr br(nee i via fr de moarte. !ceast srbtoare e+prim un fapt e+cepional i anume contiina necesitii legturii cu primii strmoi, rmai n memoria colectiv. 8i c1iar dac s)a suprapus peste aceast srbtoare, cea cretin, ea dinuie prin intuiia importanei ei, meninut de iniiaii neamului din epoca strvec1e, preluat de moii i moicele, nelepii comunitilor care au veg1eat ca datinile n structura lor originar s nu se piard, pentru c au neles c aceste datini conin direcionri moral) spirituale care le asigur permanena fiinial, pentru c, dup cum am mai artat, ei se roag pentru toat omenirea ;fr a cere nimic n sc1imb<. =ntrevedem n aceti blajini identitatea prinilor originari ai tuturor pm(ntenilor. e aceea se spune n culegerile de folclor, ca cele ale lui 2imion 6l. Marian 7 (2rbtorile la rom(ni), ori n cele ale *lenei 4iculi)-oronca 7 ( atinile i credinele poporului roman) *d./olirom 9##@) c ; )&eu i iubete foarte mult i le)a druit via uoar<, fr s se)nece. 8i tot datorit lor, de /atele Blajinilor sufletele morilor sunt slobode, i de aceea se gtesc multe i alese bucate pentru pomenirea lor. Mai mult, tot de dragul lor, )&eu creea& posibilitatea celor de pe pm(nt s posteasc pentru ca sufletele celor care au murit fr lum(nare s se m(ntuiasc. 8i 5lteanu !ntoaneta, mai recent, n .alendarele poporului rom(n, vorbete despre /atele Blajinilor, dar nu se atinge o nelegere profund a acestei srbtori

strvec1i, privit prin prisma datinilor practicate, care devansea& cu mult timpurile 1ristice. .eea ce interesea& este faptul c mai toi marii mitologi sau istorici, filologi s)au oprit asupra acestui subiect, care include codificri, sau mistere, ce au incitat la de&bateri, av(nd n centru de fapt, nevoia de a rspunde la ntrebarea: cine sunt aceti blajiniA 2e tie c orice mit conine un s(mbure de adevr. /ornind, de e+emplu, de la cel al Meterului Manole, legat de o realitate, i anume e+istena mnstirii !rgeului, sau a lui ,ovan ,orgovan, identificat cu >ercules, titanul din antic1itate, pelasg de origine, i de la altele, admitem c aceti blajini au fost tritori c(ndva demult pe aceste meleaguri. 8i vom pleca de la c(teva date pe care ni le furni&ea& mitul nsui. !vem n vedere c sunt considrai foarte virtuoi, e+periment(nd o spiritualitate moral 7 religioas superioar, cu o influen cov(ritoare asupra contemporanilor ancestrali, devreme ce n structura de ba& datinile e+ist nc vii, n practic, paralel cu dogmele cretine, foarte puternice i bimilenare n acia vala1, i care nu sunt spirite, ci oameni, e adevrat de o mai mic statur. .redem c este vorba de nite naintai care au e+istat n istorie i al cror prestigiu a fost urieesc, influennd nu numai pe urmaii direci, ci i pe o bun parte a omenirii. /entru a)i identifica pe acetia ne ntoarcem la scriitorii antici, fie ei greci, romani sau de alte neamuri, care au vorbit despre ascendenii dacorom(nilor. espre daci au scris aproape toi anticii de va&, indiferent dac erau poei, istorici, geografi, cronicari ai unor evenimente, ori dascli de coal antic, care)i corectau elevii n vorbire, sau c1iar mprai cum a fost 3raianus care a scris ; e Bello acico<, ori de medical su .ritias, care a consemnat i el date despre daci. !ceti oameni cultivai ai antic1itii au menionat c strmoii dacilor sunt 1iperboreenii de pe malurile ,strului, care au st(rnit admiraia multor popoare antice (/indar, poet grec sec -, i.e.n, sau 2trabon (Beog.) ce amintete c ;cei dint(i care au descries diferite pri ale lumii spun c 1iperboreenii locuiau deasupra /ontului *u+in, a ,strului i a !driei<, ori iodor din 2icilia< (Biblioteca ,storic) care citea& pe >ecateu din !bdeira, contempoan cu !le+andru Macedon, care afirm: ;!cum, dup ce am descries prile de mia& noapte ale !siei, credem c este de interes s artm aici i cele ce se povestesc despre 1iperboreeni, anume c fa de inutul celilor, n prile 5ceanului se afl o insul care nu e mai mic dec(t 2icilia, locuit de 1iperboreeni numii astfel fiindc sunt mai ndeprtai de v(ntul Borea<. .1iar

Calmocsis este v&ut de .lement din !le+andria (2tromata, ,-, D9") 1iperboreean, iar Ceus adorat la odona, sanctuar 1Eperborean, e invocat de A"ile sub numele de 2eus ana1 elas,i3os (Iliada, 4&I, 565)# !firmaia nu ne mir, av(nd n vedere c !1ile nsui era 1iperboreu, nscut dintr)o &ei i un titan. >omer i ncepe marea epopee, invoc(nd ajutorul divin spun(nd: ;.(nt &ei m(nia ce)aprinse pe 7 !1il /eleianul<, adic (pelasgianul, pelasgul), despre care tim c se trgea din patria originar, din ,nsula LeuFe, sau ,nsula !lb de la ,stru. *numerarea poate continua, ns dorim a scoate n eviden faptul c anticii asimilea& pe 1iperboreeni, pelagilor. 4u puini sunt cei ce e+prim n modul cel mai direct c 1iperboreenii sunt pelasgi. 2coliastul lui /indar (5l. ,,, D@ , 6ragm. ,st. 5v. ,,, "@') spune c ;>iperboreu era fiul lui /elasgios. eci pentru noi /elasgos ar fi un termen c1iar mai corect dec(t >iperboreu, al 5mului universal< (-. Lovinescu 7 acia >iperboreean 7 *d. 0osmarin, Bucureti 9##G). e asemenea Macrobiu amintete c regiunile udate de 3anais) on i ,stru, antic1itatea le numea >iperborene (.omm. In Sommnium Sci ionis , II, 7) enumirea de 1iperboreu e pstrat p(n tr&iu, identificat cu cea de pelasg sau cu cea de get. =n anul @# e.n. n btlia de la 3apae, iego care e basileul otirii gete e nfr(nt de 3ettius ,ulianus, dup obiceiul timpului este numit, n semn de mare respect >iperboreeanul. !mintim n treact i de !pollonius din 01odos!rgonautice. ,,, H, G'H), care afirm c 1iperboreii sunt pelasgi locuind n nordul 3raciei, de Iustin (/1ilip.,,, .D), ce vorbete despre M)ii 0ifei (.arpaii) ce se afl n inuturile 1iperborenilor. ,at i 5vidius (3ristia. ,-, $9)$D i n /ont. ,,, $%)$H) mrturisete c e obligat s triasc sub ;a+ul boreal, la st(nga /ontului *u+in<, la fel ca i Macrobius care ntro scrisoare trimis la 0oma preci&ea& c ;se gsete c1iar sub .ardines Mundi, sub a+ul borea, n ara geilor<. Jn alt personaj, soldatul Marcelin e averti&at c va trebui s plece s ia pe umeri .erul 1iperboreean, n ara geilor (Marial 7 *pigr. ,K, $H). 2i -irgiliusBaeorgica ,, -, D$%)D$9) c(nd vorbete de /olul repre&entat printrun ;5mp1alos 7 Mundus et 2cEt1iam 0ip1aesLue arduus arcea conurgit<. d indicaii precise ( !cest ;verte+<, /olus Baeticus e+ist n 0o(m(nia n .arpai (M)ii 0ifei, pe 5MJL, numit n popor 5sia Lumii, sau Buricul /m(ntului (apud -.Lovinescu op. cit).

4u este o nt(mplare faptul c ne)am oprit asupra acestui subiect ce ine de e+istena miticilor blajini. .redem c am adus suficiente argumente care s justifice acest interes? reamintim doar evidenta lor ancestralitate i e+traordinara lor importan pentru spiritualitatea rom(nilor, ilustrat n aceast continuitate manifestat n trsturile ei eseniale nealterat, dei este i acum considerat srbtoare lor pg(n, n pofida forei de asimilare a vec1ilor tradiii precretine, de ctre noua religie, foarte puternic implementat n mentalitatea spiritual a rom(nilor. .ercettori de va& ai istorie sau mitologi, ori scriitori importani s)au oprit asupra acestor mitici blajini, dup cum am mai spus, pentru unicitatea pre&enei lor n mitologia rom(n, ce s)a impus ca o credin popular de for mult mai puternic dec(t alte mituri, care sunt numai consemnate, fr a fi i a&i at(t de pre&ente, prin practicarea tradiiilor legate dec acestea, n mas. =nafar de cei ce in de sec al K,K)lea, amintim pe Mircea *liade, pe 3udor /amfile, pe 0omulus -ulcnescu, ori pe -ictor Mernbac1. 4u ca pe cel din urm l menionm pe cel mai mare i mai complet cercettor al preistoriei, 4. ensusianu, care prin studii ale documentelor autentice, citite n limba originar, ebraic, greac, latin, sau n cele moderne, cum ar fi cea german sau france&, pornete de la surs n aflarea nedistorsionat prin traduceri, a adevrurilor istoriei strvec1i, fc(nd, pe c1eltuial proprie, i cltorii pe urmele eroilor, sau a gsirii vestigiilor, ori cercet(nd prin metoda comparativ, documente vec1i, care se refer la aceleai evenimente, gsind rspunsuri valabile i a&i, dei nc este contestat de cei care ignor faptul c istoria a ajuns intrun impas i c ea nu mai poate aduce completri dec(t dac se pornete n cercetatea ei n manier transdisciplinar, metod ntemeiat de acest mare geniu al rom(nilor, espre acesta nsui marele mitolog 0omulus -ulcnescu n Mitologia 0om(n, (*d !cademiei 020, 9#@') carte de referin n domeniu, spune ntrun capitol intitulat ,pote&a omului pelasg, c dac cele afirmate de 4. ensusianu ( acia /reistoric. ,nstitutul 7 .arol Bobl 7 Bucureti, 9#9") ar fi fost studiate cu serio&itate, progresul n cercetarea istoriei, cel puin a rom(nilor, ar fi fost mult mai rapid i mult mai evident, i am fi scpat de multe ruvoitoare, intenionate contestri ale e+istenei noastre multimilenare, nentrerupte pe aceste pm(nturi, adugm noi. !adar 4. ensusianu are i acest merit de a pune n lumin i posibilitatea descifrrii i misterelor legate i de mitul blajinilor. 4e vom opri asupra denumirilor Blajinilor n contiina rom(nilor. !cetia sunt numii i 0o1mani, cu formele fonetice locale 0ocmani sau 0ogmani, dar i Jrici sau c1iar au un nume ce poate primi doar forma de singular i se numete 2rbtoarea Matcului.

4e vom opri mai nt(i la ceea ce spune -ictor Mernbac1 n Jniversul Mitic al 0om(nilor (*d 8tinific, 9##$). !cesta amintete de originea 1indus a Blajinilor, av(nd un etimon slav blajeni, (ca i cel s(rb, bla&en, nsemn(nd fericit, susinut de majoritatea celor ce au abordat acest subiect, menion(nd cele susinute de 4 .artojan (.rile populare, vol ,, p. D'")$) care afirm posibilitatea identificrii Blajinilor cu 4agomudrii (slav) ad)lit.);nelepi goiNN) din varianta rom(neasc poporan a romanului !li+ndria, acetia fiind o populaie nt(lnit de !le+andru cel Mare n ,ndia, 4agomudrii, spune .artojan, este numele bra1manilor? gEmnosofiti nt(lnii de !le+andru n preajma raiului. 3ot acesta de&volt subiectul, cum spune Mernbac1? NN enumirea de Blajini O este epitetul dat necontenit de !le+andru Mac1idon O fiindc dup moarte se duc direct n rai<(ib p. D%9). !drian Bucuresu vede etimologia 0o1manilor n epitetul .avalerului trac, adic Ceind 7 0oimenos, tradus prin sintagma 2f(ntul Luminos. Lucrurile pot fi dicutate, prin argumente valabile. 3itlul acestei disertaii l)am ales pentru a afla care este adevrul despre miticii blajini. !m avut n vedere o cercetare sistematic i continu(nd a unor teme care ne) au preocupat, privind gsirea unor rspunsuri valabile, fie la unele ntrebri, la care istoria nu a rspuns nc sau a cceptat e+plicaii ce distorsionau n mod deliberat interesat adevrul 7 ve&i teoriile lui 0ossler et compania, privind locuitorii aciei i nu numai. ac n istoria recent, despre originea vala1ilor nu s)a tiut nimic 7 spune de e+. 2. .orrEl n ;-ala1ii n .artea Bene&ei<, admi(nd c, termenul de -ala1 se constat pur i simplu n evul mediu, fr a)i putea preci&a etimonul, dac despre pelasgi i nucleul lor de formare nu au fost dec(t presupuneri, nc din antic1itate, vi&(nd fie Lidia, fie 6rigia, ca i despre etimologia i sensul termenului Belagine (de fapt corect i complet semantica e legat de sintagma .odul Belaginelor, adic Legile Belagine) noi am ncercat i sperm c am i reuit, prin aceast metod transdiciplinar,at(t de 1ulit de unii istorici, precum Mircea ogaru, blocai n prejudeci, care foarte recent afirmau c ) istoria trebuie cercetat( numai de istorici, nimicind cu invective de-a dre tul )i,nitoare e s eciali+tii /n antro olo,ie, ,enetic(, lin,vistic( com arat(, ori /n mitolo,ie sau /n strate,ie militatar(, s( demonstr(m rin mi)loace +tiin*i%ice, valori%ic.nd +i in%orma*iile valabile, e1istente /nc( din antic"itate, corel.ndu-le e un lan lo,ic, c( vala1ii sunt descendeii direci ai pelasgilor, (pelasgi)vela1i, vala1i), c belaginele sunt legile strvec1i ale acelorai pelasgi, preluate c1iar i de romani, av(nd ca etimon un cuv(nt compus din le+emele pelasgus i gins, tis, (pelasgintes)pelaginte)belagine) adic neamul pelasgilor (ambele aparin(nd vocabularului protodac sau latinei prisca, limba comun i dacilor i romanilor i nu numai, re&ult(nd, prin alunecri fonetice impuse de legile comunicrii).

!m fcut acest recurs la studiile anterioare pentru a convinge care este de fapt sensul termenului blajini, aduc(nd argumentele valabile. !firmaia originii 1induse a termenului blajini nu poate fi susinut, pentru c se ba&ea& pe o poveste dintrun roman popular, !li+andria, n fapt o ficiune. 5ric(t de mare va fi fost rsp(ndirea acestei cri, lucru de care ne ndoim, e vorba de un i&vor livresc, care presupune tiutori de carete, ori nu putem vorbi cu secole n urm despre e+istena multora dintre acetia, ntre dacorom(ni. 5 asemenea rsp(ndire n tot teritoriul 0om(niei de a&i, cu asemenea putere de fiinare, pstr(nd codificate sau nu, simbolurile strvec1i, c1iar re&ist(nd influenelor cretine, n situaia n care unele srbtori pag(ne au supravieuit numai prin suprapunerea celor bisericeti, i care nu aveau n niciun ca& i&vorul ntro lucrare de sorginte strin, i nc prins ntrun roman, fie el i popular, aceasta legat de blajini nu a putut fi asimilat, ceea ce dovedete c are rdcini e+traordinar de vec1i, dar i c a fost o continuitate n practicarea tradiiilor lor fr a se diminua esena spiritul pg(n, ce)i are sorgintea p(n departe, n mitul omului primordial, a lui /elasgos, recunoscut i de anticii anticilor. !poi din tot studiul nostru reiese c aceti blajini sunt personaje care sunt legate de locuri ce indic &ona ,strului i a /ontului *u+in. 2e vorbete de 5stroavele !lbe ca 1abitaturi ale acestora. !ceste 5stroave !lbe sau ,nsule !lbe sunt consemnate de autorii antici, aa dup cum am artat, ca spaiile de origine ale 1iperboreilor, identificai, tot de ei, cu pelasgii. =n sprijinul celor afirmate vom aduce n discuie epiteul alb, care se constituie ca element comun al spaiului e+istenial i al 1iperboreilor, sau al pelasgilor i al blajinilor. !cest termen nu este legat de culoarea alb, nsemn(nd puritatea n primul rand, ci are o semnificaie mult mai ad(nc i de aceea mai ,reu de de istat# 2e tie c !pollo, &eul pelasg, sau trac, cum mai este definit, confiscat de greci, ca i ionEsos, >ermes sau 5rp1eus, i alii 7 semi&ei, ca >ercules ori !1ile, i avea patria de origine ca toi locuitorii 1iperboreeni, pe rmurile ,strului, i c dup ce acetia mpreun cu *ac i !pollo au ridicat 3roia, i acesta s)a ntors n patria sa de pe rmurile amintitului ,stru, mai e+act in ,nsula !lb, sau LeuFe, identificat a&i ca ,nsula 8erpilor. Miturile spun c aici era un stlucit templu nc1inat lui !pollo.(/indar)sec -,, i.e.n.). Le+emul alb este o form corupt, datorit uitrii n timpul ndelungat ce a trecut de la e+istea real a acestor ceti sau ostroave, a termenului avii (n grecete abioi) b corespun&(nd sunetului v, eponim amintit de >omer n ,liada (*d. e 2tat pt Literat. i !rt, 9#H#) la nceputul .(ntului ,,,, i K,,,, ")G, c(nd Ceus

purt(ndu)i privirea peste ri i noroade, numete popoarele nt(lnite)tracii? moesii i avii cei mai drepi dintre toi muritorii - /n traducerea lui 8eor,e Murnu a are %orma abii-cei lini de dre tate# *ste clar c tracii sunt denumii dup ara lor, moesii, aiderea i n mod cert aceti avii, au o ar a lor numit !via sau >avila, cea amitit n .artea Bene&ei .ap ,, vers #)9$, caracteri&at ca fiind plin de aur i fiind nconjurat de r(ul 6ison. /seudo .esarios, (sec.-, d. e.n)n 6.>. .0. vol.,, p $@$) vorbete de fisoniii numii i danubieni. icionarul rom(n)latin 7 (/aideia D%%$, Bucureti, p.HH%) a lui -irgil Matei consemnea& pentru termenul strmo, cuvintele ) pro)avus, abavi, orum? a(t)avi, orum, sau c1iar forma avi)tus ) iar cu sens de nainta mai ndeprtat (strmo)strmoesc) lung ir din neam, pe cel de pro)s)apia. *ste mai mult dec(t evident c aceti termini provin din latina prisc, i c strmoii lor pstrea& denumirea originarilor lor naintai, amintii de >omer ca tritori n regiune boreal anume avii, sau abioii. ,at o dovad n plus a aparenenei dacior i romanilor la aceeai rdcin. .u alte cuvinte, prin ,nsula !lb sau, 5stroavele !lbe ale blajinilor se nelege inutul aviilor, al strmoilor ndeprtai. 8i iat cum ne vine ca o mnu posibilitatea de a demonstra cine sunt blajinii, scopul de fapt al ntr,ului nostru demers, nu u+or de reali!at# !cetia sunt aceeai pelasgi, nvenicii n mit, de urmaii, care au pstrat n memoria colectiv, din ancestralitate, e+cepionala lor importan pentru omenire. !cest mitonim are acelai etimon ca i eponimul vala1. * vorba de un cuv(nt blajin, reali&at prin compunere prin contopirea le+emelor pelasgus P gins, tis(neam), re&ut(nd n urma transformrilor fonetice, prin alunecri de sunete, dup legile comoditii n vobire i ale modificrilor aparatului fonator, n milemii de u&itare a unei limbi. eci le+emul compus pelasgusP gentis are urmtoarele transformri fonetice: pelagenisQ pelageniQ belagini (nu insistm asupra legilor fonetice care acionea& n acest ca&, ele se pot gsi n studiul nostru)-ala1ii, factor de continuitate n istoriauniversal) acia Maga&in). 0m(ne s art c i mitonimul 0o1mani (cu variantele 0ucmani, 0ogmani) e1 rim( /n aceea+i realitae, identi%ic.ndu-se cu bla)inii# Aceast( denumire se ,(se+te /n unele re,iuni, /n 9ucovina de e1# +i nu numai

=n legtur cu aceasta denumire am aminti prerle unor specialiti, cunoscui precumn.4. .artojan, ,gn.Io1. >anusc1 i alii care consider termenul mprumutat, deriv(nd de la numele Bra1manilor. .artojan, spune c 7 termenii amintii, nu poate fi desprit de forma rutean, corespun&toare 0a1man, care trebuie socotit ca o form corupt din prototipul Bra1man al redacunilor bi&antine i greceti, idRe respins de -ictor Mernbac1 care)l citea& n ;Jniversul mitic al 0om(nilor<, (*d. 2tiin 9##$), art(nd, pe drept c prioritatea termenului rutean nu e dovedit de .artojan i nici nu poate fi dovedit i nici susinerea lui !ndrei 5iteanu, care vede n 0a1mani 7 sensul religios originar al bra1manilor digambara 7 (ib pag D%9). 4oi considerm termenul de 0o1man local. 8i 4. ensusianu ca i -asile Lovinescu vorbesc de ariminii, populaie de la unre. espre acetia amintesc i unii antici numindu)i !rimp1ei, adic arimii, sau ariminii din Munii 0ifei(.arpai) !ceti arimini au de&voltat formele arimani)aromani, ramani, i prin graiul local s)a ajuns la formele ra1mani, rogmani, rocmani, dar i pe cele de roman i rom(n. enumirea de B)ra)1)man este re&ultatul migrrii nspre est, spre ,ndia a unei pri din aceast pupulaie sub conducerea unui ef iniiat care a primit numele dupa cel al populaiei n fruntea creia se afla i anume de 0ama sau 0aman. /rin corupere, termenul devine Bra1man. .onform multor precepte religioase antice el devine &eu (ve&i faraonii egipteni care se considerau &ei nc din timpul vieii), Bra1ma, iar slujitorii lui spirituali se numesc Bra1mani (cei nscui de dou ori) 7 (n.n 7 i aceast semnificaie are importana ei n demersul nostru), casta celor mai de sus locuitori ai ,ndiei p(n a&i. 2uperiorii Bra1manilor se numesc i a&i arieni (derivat de la arimeni), iar limba folosit n slujbele religiase este sanscrita, considerat limb sacr (sanQsf(nt i scrit(a)Q scris). .ele mai recente studii arat c nu indienii au venit spre 5ccident, ci marele popor pelasg, civili&ator, care a format primul stat mondial, menionat pe o intindere imens, c1iar din antic1itate, a roit din nucleul originar de la unre n toate direciile. =n sprijinul demonstraiei noastre vom cita pe -asle Lovinescu, dup noi, cel mai mare mitolog rom(n si nu numai, prin profun&imea i puterea de interpretare a codificrilor miturilor sau ale semnelor enigmatice din 1eraldic, a descifrrii simbolurilor i a identificrii mesajelor esoterice ale basmelor rom(neti, ale puterii de relaionare a miturilor folclorice rom(ne cu cele sanscrite, anticip(nd cu mult acest transfer de spiritualitate nalt nspre est, dovedit a&i de unii cercettori i prin mulimea de cuvinte comune limbii rom(ne i sanscrite.

;=n legtur cu 0o1manii, trebuie s spunem c cea mai puternic i cea mai r&boinic din populaiile pelasge din 4. unrii a fost cea a !rimii)lor. .ea mai vec1e meniune o face >omer? uriaul groa&nic 3Ep1eu care i)a nfruntat pe Cei era din ara !rimoi. *l i numete n ;5disea< *rembi, !rambes, b repre&ent(nd sunetul nasal n. 0ion:sos $erie,etul /i nume+te ;resmoi (munteni)# *l spune c sunt din neamul 3itanilor. Ei sunt numi*i de asemenea Arim%ei, Arimani, -amani# $tolemeu nume+te una din cet(*ile 0aciei -ami-dava<# Loinescu afirm c numele de 0om(n nu este nou, n popor roman e ec1ivalent cu ran auto1ton. ;.(nd a reorgani&at ,mperiul, iocleian a numit 0om(nia toate inuturile supuse locuite de Beto)3raci? dac acest nume venea de la 0oma, el s)ar fi potrivit mai bine ,taliei. !devrul e c 0oma, 0omania, 0om(nia sunt vec1i nume pelasge. 0esturile unor vec1i triburi trace din /eninsula Balcanic se numesc !rom(ni i vorbesc 0om(na. 4oi credem c toate aceste nume se trag din aceti !rimoi 1omerici, i acetia au legtur cu 0am. =n mitologia rom(n se vorbete de un 0am)=mprat. =n plus sunt o mulime d localiti ca 0ama, 0amna, 0(m)nic, 0(meti, 0ima, 0igmani, 0oman, 0omalia, 0ams, 0um, !rmeneasca, !rmenis, 5rmeni, 0amacani etc.< (op. cit. p "#). ,at c(t de actual este Lovinescu care admite c pelasgii sunt arimanii, rom(nii de la unre. ac termenii de romanus, romunus sunt nc din perioada c(nd populaia &is roman nu se desprinsese de protodacii 7 pelasgi, numii 7 parte din ei i rom(ni 7 atunci putem trage o conclu&ie logic i anume c rom(nii, ca i arom(nii, e+isteni p(n a&i, sunt categoric pelasgi, i in(nd cont c pelasgii sunt velasgii) vala1ii, numii astfel mai ales de strini, (ei i)au spus ntotdeauna rom(ni) venii mai t(r&iu pe aceste meleaguri, primind, din tradiia btinatilor i ideea c sunt dup spusele acesora, care nc mai pstrau n memoria colectiv cunotine privind originea lor nobil, pelasgi, atunci se e+plic de ce c(nd s)a format statul modern rom(n i s)a spus 0om(nia. ei Muntenia s)a numit i -ala1ia locuitorii acesteia i spuneau n marea lor majoritate, dup cum am artat 7 rom(ni. 2 vedem dac putem identifica noiune de 0o1man, n toate atribuiile lui, cu cea de Blajin. up cele spuse mai sus reamintim c mitonimul 0o1mani se suprapune ca sens cu cel de Blajini. !v(nd n vedere c am demonstrat c etimonul acestuia este eponimul /elasgus format din doi termeni (pelas)gus i gintis, adic belagini, blajini), reamintim

traducerea 7 cei de neam pelasg, alturm termenul 0om(ni, despre care am aflat c sunt tot pelasgi, i compar(nd tradiiile 0o)1)manilor cu cele ale Blajinilor, constatm c sc1eletul pe care se sustin tradiiile, ncep(nd cu trsturile acestora, locul de fiinare, i multe alte elemente comune deja semnalate, i n primul r(nd relictele ancestrale, sunt aceleai. eosebirile sunt neeseniale i in at(t de imaginaia martorilor c1estionai, av(nd ns n masur mai mic sau ceva mai evident, intru&iunea cretinin, dar i aici va trebui s avem discernm(ntul necesar, mai ales n ca&ul formelor mitului mai bogat n manifestri ar1aice, pentru c va trebui sa inem cont c dacii 7 vala1i au fost monoteiti, i numele lui umne&eu cel cretin ia cu uurin locul lui Calmocsis, care n traducere are aceelai sens, nsemn(nd 2tp(nul -ieii i al Morii. =nelegem dar c cele dou denumiri urmea& ndeaproape varianta local, sau regional a denumirii de pelasgi. !a cum cei din Sara B(rsei se numeau B(rseni, deriv(nd de la anticul 3(rseni, adic etruscii, pelasgi carpatici i ei, tot aa i 0omanii, pelasgi, tot carpatici au numit pe strmoii lor, prini n mit, 0o1mani, aceasta ns n)are nicio legtur cu 1induii. /utem duce paralela mai departe vorbind de olteni sau de moldoveni, i de povetile lor moldoveneti despre facerea lumii 7 s &icem 7 sau olteneti, care pot avea i deosebiri neeseniale, dar n ansamblu rom(neti sunt. 8i poporul rom(n, sau dacorom(n, ori vala1, s)a format ca i miturile lui, prin nc1idere, pe ba&a spiritualitii i capacitilor e+isteniale motenite sau dob(ndite, prin e+erciiu. 4u negm, firete, i unele influene strine, dar acestea nu ating niciodat fondul ancestral al unei e+istene legate de un popor? cele mai multe acceptri le face o parte a limbii, de fapt cea mai mobil i anume vocabularul periferic? fondul principal le+ical, care se constituie din cuvintele ce asigur ba&a comunicrii nesofisticate, rm(ne foarte stabil? a nu se nelege anc1ilo&at. Sinem s amintim c /astele Blajinilor se mai numete i Matcalul, cu varianta feminin Matcua, care au rdcin comun cuv(ntul matc. .u alte cuvinte tot la timpurile ancestrale va trebui sa ne referim, cci matca /nseamna elementul rimordial, recum matca de albine care d( via*(= e unctul de lecare dar +i o condi*ie a continuit(*ii, +i /n %inal tot la elas,i a)un,em# 2ubiectul ns merit a fi tratat cu serio&ite, pentru c este ncrcat de coduri i simboluri ar1aice.

rept conclu&ie vom aminti de faptul c eforturile celor de bun credin, interesai de adevrul despre pelasgii 7 vala1i, civili&atori primordiali, sunt rspltite prin confirmri, nu numai ale unor cercetri prestigioase cu autori auto1toni, dar i ale oamenilor de tiin strini. /entru edificare menionm c de cur(nd, nite specialiti americani, studiind artefacte de pe teritoriul nostru, aparin(nd culturii precucuteniene i cucuteniene recunosc i vec1imea acestei civili&aii, dar i c centrul acesteia este n *uropa .entral, vec1e de cel puin $ %%% de ani devans(nd c1iar pe cea sumerian (ve&i i articolul Marianei 3erra din revista ; acologica< care pre&int un re&umat al acestui articol publicat de aceti americani, reluat din pcate, n integralitate, doar de un singur cotidian rom(nesc, i anume de Iurnalul 4aional . 3impul, atunci c(nd e vorba de istorie, Tare rbdare<, lucru dovedit i n aceti ultimii 99 ani de c(nd prin strdania unor adevrai rom(ni, av(nd ca iniiator, dar i truditor activ, ori cercettor i scriitor pe r. 4apoleon 2vescu, care, dei plecai departe, au reuit s nc1ege o micare concreti&at prin multe reali&ri printre care i tradiia fiinrii unor .ongrese de acologie, care au stimulat energii creatoare i raionale ale celor interesai i avi&ai, de natur a atrage personaliti din diverse domenii, care s contribuie nu numai la aflarea unor adevruri, ce preau pe vecie pierdute privind istoria daco)rom(nilor, prin prisma transdiscipinaritii, metoda cea mai recent i eficace, ce s)a impus i n alte domenii, dar i ca un rspuns acelor care, iat, nu de&interesai, maculea& un popor, care n sf(rit liber, poate circula i munci oriunde n lume, dar nu de puine ori este umilit, c1iar de pre&entrile fcute de aa)&iii conaionali, n rile de adopie, unde rom(nii muncesc cinstit, ncep(nd din domeniile ce presupun cea mai nalt calificare n tiin. .onsiderm aceste manifestri organi&ate de rom(ni adevrai patrioi, cel mai eficient rspuns la perpetua aciune de pre&entare a 0om(niei, ca o ar fr valori autentice, fr demnitate. -om nc1eia, dedic(nd acest studiu, ca semn de omagiu lui !rtur 2ilvestri, un Maestru, un 0om(n de e+cepie, care pe 9# martie ar fi mplinit H@ de ani, i care ne ndemna pe toi s credem n acea 0om(nie tainic, care va e+ista, orice s)ar nt(mpla. ,alaurul 1n balaur este, Bn mitologia romCneascD, un animal fantastic de dimensiune uriaD, de multe ori are forma unui arpe cu aripi, picioare i mai multe capete de arpe EBn general trei, apte sau c!iar douDsprezeceF, reprezentCnd o Bntruc!ipare a rDului i este prezent Bn ma oritatea basmelor romCneti" 0udor 'amfile identificD trei tipuri de balauri Bn mitologia romCneascD 9G;(

de apD - cel care trDiete Bn fCntCna satului i care este ucis de ,usuioc sau de #fCntul 2!eorg!e" de uscat - trDiete prin prDpDstii prin Hara armeneascDH i fDurete Hpiatra scumpDH de vDzdu! - alDturai norilor de furtunD i controlai de cCte un solomonar

In alte mitologii, poate fi asemDnat cu dragonul european sau cu !idra din mitologia greceascD" +timologia cuvCntului dacD o cDutDm Bn limba greacD EdrUFon Hcel ce te fi+ea& cu privireaHF ar defini o fiinD imaginarD un amestec de arpe, crocodil i leu, o fiinD cu unul sau mai multe capete, care scuipD foc" Capcaun 5pc5unul este, Bn mitologia romCneascD, un persona supranatural, care apDrea uneori cu douD capete, alteori cu cap de cCine i trup de om" #e spune cD aceste fiine se pot transforma Bn mai multe animale Edin urs Bn cerb "a"m"d"F" 'otrivit unor lingviti, cpcun Ecu varianta popularD cpc(nF ar avea la bazD construcia Jcap: K JcCine: Ev" i neogreacD VWXYZ[\X] Jcap de cCine:F" CDpcDun are BnsD i sensul de JcDpetenie tDtarD: sau JturcD:, precum i sensul JpDgCn:9G;" 1nii lingviti considerD termenul a fi ecoul turcicului FapFan EFap1an, FapganF, care la unele popoare turcice din epoca migraiilor Ede exemplu la avari, protobulgari - Fav1an i pecenegiF era un rang nobiliar sau administrativ Bnalt

Corcoaia
orcoaia este un persona din legendele i miturile romCneti legate de valea Cernei" In funcie de versiunile9G; legendei sau basmului, Corcoaia este fie o femeie bDtrCnD care Bl BndrumD pe eroul 8eracle E8erculeF, fie Bnsui balaurul cu care acesta se luptD Ecu consecine geologice petru cursul rBului CernaF, Bntre ,anat i Me!edini" 6ezi i C!eile Corcoaiei EC!eile CorcoaiaF i toponimul Corcova, situat Bn udeul Me!edini, nu departe de valea Cernei" 5omanii au numit izvoarele termale din apropiere apele sacre ale lui 8ercule, iar numele bDilor stabilit Bn timpul domniei BmpDratului !absburgic *ranz-Losef $, 8erMulesbad E,Dile 8erculaneF, a perpetuat tradiia" 'otrivit unor cercetDtori etnologi, legenda Corcoaiei i a lui 8eracle Epeste acesta, localnicii au suprapus figura miticD $ovan $orgovan> vezi i $orgu $orgovanF este similarD mitului grec antic al confruntDrii dintre 8eracle i !idra din Lerna" #elele $elele sunt fDpturi feminine supranaturale din mitologia romCneascD, foarte rDspCndite Bn superstiii, cDrora nu li se poate stabili BnsD un profil precis, din cauza inconsecvenei

folclorului> totui, forma mitologicD preferatD este a unor fecioare zDnatice, cu mare forD de seducie i cu puteri magice, cumulCnd atributele 3imfelor, 3aiadelor, Driadelor, BntrucCtva i a #irenelor" #e sugereazD ca ar fi posibil ca in trecut sa fi fost preotesele unei zeitDi dacice" (ocul i c!ipul revel5rilor $elele se crede cD apar mai ales noaptea la lumina lunii, Bn !ore, Bn locuri retrase Epoieni, silvestre, iazuri, maluri de rCuri, rDscruci, vetre pDrDsite sau c!iar Bn vDzdu!F, dansCnd goale, mai rar cu vetmCnt de zale, sau BnfDurate Bn vDluri transparente i cu clopoei la picioare> fostul lor ring de dans rDmCne ars ca de foc" 1neori doar cu trup aparent, alteori sunt doar nDluci imateriale, cu aspect iluzoriu de femei vesele" 3umDrul Bn care $elele Bi fac apariia e sau nelimitat, sau redus la N, uneori c!iar O, Bn ultimul caz EOlteniaF legenda considerCndu-le pe fiicele lui Alexandru Macedon i numindu-le( Catarina, Zalina i Marina" Locuiesc Bn cete, Bn aer, pe stCnci singuratice sau Bn muni, prin pDduri sau anumii copaci ca paltinul i nucul Epreferai i pentru !orele lorF, rareori la rDspCntii" +atura lor De obicei, nu sunt socotite genii rele( se rDzbunD doar cCnd sunt stCrnite, ofensate, sau vDzute Bn timpul dansului, iar atunci pedepsesc pe culpabil pocindu-l, dupD ce l-au adormit cu cCntecul i cu vBrte ul !orei ucate Bn urul acestuia de O ori" In aceastD ipostazD, au similitudini cu fecioarele +rin?es din mitologia greacD" 1nele descCntece le portretizeazD aa( J 6oi $elelor MDiastrelor dumane oamenilor stDpCnele vBntului doamnele pDmCntului ce prin vDzdu! zburai pe iarbD lunecai i pe valuri cDlcai vD ducei Bn locuri depDrtate Bn baltD, trestie, pustietate unde popD nu toacD unde fatD nu oacD" 6D ducei Bn gura vBntului sD vD lovii de toarta pDmCntului"9G;: Adesea J$elele beau apD de prin fCntCni i oricine va bea dupD dCnsele, Bl pocesc:"9-;

DupD caracteristicile globale mai frecvente, $elele sunt nemuritoare, frumoase, acorporale, voluptoase i seducDtoare, excelente dansatoare i cCntDree corale> Bi poartD despletit pDrul lung i se BmbracD Bn veminte vaporoase de mDtase ori in, de obicei translucide sau c!iar strDvezii> invizibile ziua, pot fi vDzute noaptea, cu mari riscuri pentru observator> dei adesea cu aripi, pot zbura i prin levitaie, cu viteze teribile EBntro noapte, nouD mDri i nouD DriF, dar alteori cDlDtoresc Bn trDsurD cu cai de foc" 3u se poate stabili totui o tipologie fermD, ea fiind variabilD de la o zonD folcloricD la alta> astfel, Dimitrie Cantemir le numea cu unul dintre epitete, *rumoasele, simplificCndu-le funcia mitologicD la domeniul erotic i considerCndu-le deci nite J3imfe ale aerului, BndrDgostite cel mai des de tinerii frumoi +ume. *timolo"ie Mitul $elelor este de origine incertD" +timologiile speculate de muli folcloriti sunt oarecum fanteziste, BntrucCt $ele nu este un nume, ci pronumele personal, la persoana a treia, plural, feminin ele Esinonim Bn alte regiuni cu DCnseleF> numele lor, real tainic i inaccesibil, este Bnlocuit cu simboluri atributive clasificate, de obicei, Bn - categorii( epitete impariale( $ele, DCnsele, DrDgaice, 6Clve E6Clva ,Dii, 6Clva 'Ddurii etcF, $rodie, 5usalii, 3agode, 6Cntoase> epitete flatante sau propiiatoare( Domnie, MDiestre, *rumoase, ImpDrDtesele 6Dzdu!ului, *etele Codrului EcCmpuluiF, oimane, Muate, Miluite, Albe" +vitCnd cunoaterea numelui categorial, de tagmD, al $elelor, folclorul BnregistreazD totui unele nume individuale( Ana, ,ugiana, Dumernica, *oiofia, Lacargia, Lemnica, Liodiana, Magdalina, Oana, Ogriteana, 'Dscua, 5oia, 5udeana, 5u a, 5uxanda, #imioana, #andDlina, 0iranda, 0odosia, 0randafira LuceafDr Moroi Muma 'Ddurii 'asDrea MDiastrD 'ricolici #amca #Cnziene #CnicoarD #corpie #piridu #olomonar #tafie #trigoi tima Apelor 1ria 1rsitoare 6asilisc 6Crcolac

ZCnD Du! #fCnta DuminicD #fCnta 6ineri #fCnta Miercuri 5egina furnicilor 5egina albinelor Zgripsor Zmeu ZorilD #tea-logosteaEo stea vorbitoareF +roi ,aba Doc!ia *Dt-*rumos 2reuceanu $ana #Cnziana $leana CosCnzeana $ovan $orgovan 'DcalD ,ulD 'rCslea 8arap Alb Omul spCn ImpDratul 6erde ImpDratul 5ou 0CndalD #DrbDtori i ritualuri $gantul CrDciunul ,oboteaza Dragobete MDrior ,abele G Aprilie - Ziua 'DcDlelilor *loriile 'atele 'aparude CDluarii Arminden Caloianul #Cnziene 5usaliile

Mituri Mioria Emitul existenei pastoraleF Meterul Manole Emitul esteticF 5oman i 6la!ata 0raian i Doc!ia Emitul etnogenezei romCnilorF ZburDtorul Emitul eroticF

Solomonar
De la PiMipedia, enciclopedia liberD #alt la( 3avigare, cDutare Solomonarul este magicianul EvrD itorulF despre care se credea, Bn mitologia romCneascD, cD poate controla norii i ploaia" #olomonarii sunt cei care controleazD micarea balaurilor norilor, pot aduce grindina i vindecD boli" Asemenea unor ascei, solomonarii trDiesc departe de lume, pe 0DrCmul CelDlalt, dar mai coboarD prin sate pentru a ceri, dei nu au nevoie de nimic, iar unde nu sunt primii bine, abat balaurul grindinii" tiina lor este transmisD de la maestru la un ucenic, luat de un solomonar bDtrCn dintre copii Bnsemnai la natere EpurtDtori de cDiD, o membrana care le acoperD capul i trupulF i crescut Bn petera lor de la marginea pDmCntului" 3umele de Jsolomonar: i-l capDtD abia Bn evul mediu sub influena culturii iudeocretine datoritD unei asemDnDri fonetice cu termenul local Jsalman:" Cele mai multe relatDri se referD la oameni Bnali, rocovani, cu mantii albe, avCnd la brCu unelte magice, fie cerind prin sate fie cDlare pe balaurii grindinei singuri sau alDturi de moroi" 'entru a se feri de mCnia solomonarilor, oamenii puteau apela la un Meter 'ietrar, un solomonar revenit printre oameni, dar care le tie magia" 0radiia romCneascD nu pune la BndoialD existena lor, ba c!iar ar exista i mDrturii din Ardeal i din ,ucovina, cu privirea la existena unor ultimi solomonari" +xistD BnsD numeroase interpretDri a provenienei mitului, cele mai multe legate de preoii getodacilor Mapnobatai sau Mtistai, peste care s-au adDugat i numeroase influene cretine i nu numai, rezultCnd un produs sincretic de mituri i credine" In ara Moilor sunt cunoscui ca olomonari sau Zgriminie" JMitologia popularD spune cD olomonarii au o anumitD carte, Bn care se cuprinde toatD tiinta i puterea lor" Cartea aceasta o BnvaD olomonarii Bn coala din cetatea ,abariului, i nu fiecare iese olomonar, ci numai din N unul":9G;Econform Literatura popular, ,ucureti, G/QR, p" ROF" 0raian 8erseni crede cD tagma solomonarilor ar proveni din ordinul monastic al dacilor Mtistai - deoarece locuiau JBn locuri solitare, Bn pDduri sau aproape de lacurile montane:"9-;

+ugen Agrigoroaiei, Bi comparD cu Sadmos, i definind casta lor ca fiind motenire dacicD, spune cD solomonarul din tradiia folcloricD este rezultatul unui Jproces de zeificare a sacerdotului:" 'entru acest cercetDtor, solomonarii sunt Jpreoi initiai:"9O;