Legenda Lupului Dacic

LEGENDA MARELUI LUP ALB

Acum vom patrunde in lumea ce ne va duce pe urmele Marelui Lup Alb, strasnica iara a Daciei,
mana dreapta a !eului din munti si paduri" Dar sa luam irul de la un capat si sa pornim a#l depana"
$e povesteste ca in muntii ce#l adaposteau pe Marele %eu al Geto#Dacilor se ala un preot al lui
%amol&is care avea parul alb ca neaua" Preotul nu era batran, era c'iar un barbat in loarea varstei,
si cu mare putere, dar care pur si simplu asa se stia de cand era pe lume, cu plete lungi si albe ca
omatul" La inceput, el umblase din sat in sat, si vorbise cu oamenii, convingandu#i de adevarata
credinta, de puterea si bunatatea marelui %amol&is" Aceasta ii era menirea de preot si o indeplinea
cu sarg deosebit si bucurie, pentru ca era convins de ceea ce acea" Preumblarile sale intre 'otarele
tarii au durat pana in clipa in care %eul a alat, ca are in el un slu(itor puternic si demn de
incredere, asa ca l#a c'emat in munti mai aproape de el" Acum, preotul cu parul alb ca neaua nu
mai era nevoit sa ceara in iecare noapte adapost si mancare taranilor" Avea propria sa coliba la
intrarea intr#o pestera" )ructele padurii erau 'rana sa , iar un i!vor din apropiere ii dadea cea mai
dulce apa din cate usese vreodata pe pamant" Preotul nu statu degeaba in padure" Pentru ca nu
avea aproape oameni carora sa le vorbeasca, incepu cat era !iulica de lunga, sa glasuiasca
vietuitoarelor codrului" Mai mult* stand cat era !iulica de lunga singur, si avand ca tovarasie doar
iarele si vietuitoarele padurii, le#a prins graiul" La inceput era mai greu, doar le intelegea, apoi,
inectul cu incetul a inceput sa le vorbeasca pe limba lor, sa le a(ute si sa le ceara satul cateodata"
Nu de putine ori a acut in asa el incat animalele sa nu se mai ucida intre ele" Preotul cu parul alb
ca neaua a(unsese in cativa ani conducator al padurii, dar dintre toate vietuitoarele de acolo, mari
si mici, cel mai bine se intelegea cu lupii, acestia iind mai aproape de suletul sau" +aitele veneau
mereu la coliba din gura pesterii pentru a vorbi cu preotul, iar atunci cand oamea mistuitoare le
cerea sa omoare vreo ciuta, omul nostru mergea c'iar in runtea lor la vanatoare, invatandu#i pe
lupi sa aleaga pentru 'rana animalele bolnave sau batrane" Le spunea* #,u totii ne#am nascut pe
acelasi pamant si traim pentru bunul nostru stapan, %amol&is, atotputernicul" $i eu, si voi, dar si
bietele ciute" )iecare lucru are un rost pe lume, asa ca sa nu ucideti decat caprioarele care, dintr#o
pricina sau alta, nu mai sunt de trebuinta" +aitele ascultau cu luare aminte de vorbele sale" Atunci
cand nu intelegeau intrebau" $e mai certau din cand in cand, dar totdeauna dupa atel de clipe
veneau la preot si#I cereau iertare daca il suparasera cu ceva" Il iubeau ca pe unul din ratii lor si#l
respectau ca pe o capetenie" -iata preotului nostru continua multi ani asa, dar soarta sa avea sa se
sc'imbe in curand"" In vremurile in care ne alam,nu numai preotul, dar intreg poporul Geto#Dac
traia in buna intelegere cu (ivinele de prin paduri si munti, si mai ales se intelegeau cu 'aitele de
lupi care cresteau si se inmulteau sub obladuirea %eului" Poate tocmai de aceea preotul cu parul
alb ca neaua se apropiase atat de mult de ei sau poate usese mana lui %amol&is, asta nu o mai
stim, caci pierdut pe veci in negura vremii ramane acest lucru" Dar daca Geto#Dacii traiau uniti
prin credinta in %amol&is, 'aitele lupilor nu aveau un conducator care sa le adune si sa le indrume"
)ara de oame, nimic nu le tinea impreuna" %amol&is intelesese cat de mare a(utor ii pot aduce
lupii in vremurile de i!beliste ce se vesteau, asa ca se 'otari asupra unui gand ce de multa vreme il
ramanta" Il c'ema la el pe preotul cu parul alb ca neaua" #Preotule, spuse %amol&is, am urmarit
pas cu pas tot ce ai acut de la venirea ta in munti si pana acum" $tiu cat de bine te intelegi cu
salbaticiunile padurii si mai cunosc si aptul ca 'aitele de lupi te asculta orbeste" $uletul ti#l stiu
de mai demult pe de#a#ntregul" Iata acum de ce te#am c'emat la mine si pentru ce ti#am spus mai
intai toate aceste vorbe* se apropie vremuri grele si a sosit clipa ca sacriicial tau sa a(ute neamul
Dacilor" Esti gata sa te supui, sa urme!i calea destinului tau.In timp ce graia, %amol&is se uita in
oc'ii si in suletul preotului cu parul alb ca neaua" Isi dadu seama inca o data, ca are in ata un
supus ce s#ar i aruncat si#n lacari pentru ericirea tarii sale" Preotul ca!u in genunc'i la au!ul
cuvintelor rostite de !eu si vorbi apoi, molcom, la el cum o acea odinioara taranilor pe care#i
povatuia despre adevarata credinta si puterea ei* /$tapane, nu cunosc nimic sa#mi ie mai drag
decat meleagurile acestea , libertatea si ericirea nemului meu" -ointa ta pteabunule %amol&is, este
lege pentru mine, iar daca sacriicial meu poate i de a(utor, nu pot decat sa#ti multumesc ca m#ai
ales" Porunceste sa mor si asa voi ace, daca asta trebuie" $unt la picioarele !eului meu si ma
supun" #Nu, preotule cu parul alb ca neaua, spuse %amol&is, moartea ta nu#mi este de nici un olos,
iar in inimile dusmanilor tarii ar aduce o mare usurare pentru ca soarta gliei noastre va depinde, de
aici inainte, si de tine" Asa sa stii0 %amol&is tacu pr1t de cateva clipe parand ca se gandeste la ceva
anume, apoi il privi adanc in oc'i pe preot si continua* /2e voi transorma prin puterea mea si a
Pietrei $acre, intru Gloria vesnica a Dacilor Liberi, intr#un lup dar nu intr#unul obisnuit" Parul
ti#e alb ca neaua si asta iti arata gandirea ta adanca" Bratul ti#e puternic, iar asta dovedeste orta ta"
Iti voi darui nemurirea si vei deveni Marele Lup Alb, conducatorul in lupta si pe timp de pace al
tuturor 'aitelor de lupi de pe cuprinsul Marii Dacii" -ei i, ca si pana acum, supusul meu" Preotul
cu parul alb ca neaua, avea lacrimi in oc'i atunci cand vorbi din nou* #$tapane, nu sunt demn de
aceasta cinste0 #Asta nu tu o 'otarasti, raspunse aprig %amol&is, ci eu" +otararea mea este luata"
#Ma voi supune cu dragoste, preabunule %amol&is" #$tiu" Dar iata ce trebuie sa aci* prima ta
menire este aceea sa unesti toti lupii sub cuvantul si porunca ta, astel incat sa ie gata de lupta, iar
la cel mai mic semn al tau sa se adune pentru a#mi asculta porunca" ,and acest lucru va i bine dus
la indeplinire, vei veni alaturi mie, in Muntele $acru, pe care nu#l vei mai parasi, aara doar de
ca!urile de prime(die grava pentru tara" Dupa ce termina ce avea de spus, %amol&is se ridica de pe
tronul sau de granit si se indrepta spre Piatra, o ridica de la locul ei si o inalta spre cer" Din inima
Pietrei $acre a Geto#Dacilor porni o ra!a de lumina ce invalui dintr#o data pe preot intr#o ceata
orbitoare" 3rice muritor de rand si#ar i pierdut vederea in ata acelui antastic spectacol" ,a prin
minune, preotul cu parul alb ca neaua se transorma in lup, dar nu intr#unul ca toti ceilalti ci intr#
unul asa cum nimeni n#a mai va!ut unul asemanator nici pana atunci nici dupa aceea"" Lupul nou
ivit era unic in toata semintia sa" Mare de statura cat un urs, avea oc'ii precum (araticul, labele
puternice, g'earele si coltii lungi si ascutiti ca sabiile, iar blana era alba, alba, mai alba ca lptele"
Prin vrerea si puterea bunului %amol&is, se nascuse Marele Lup Alb al Dacilor Liberi" Din acea
clipa, destinul patriei avea inca un aparator de temut"
Misiunea Marelui Lup Alb incepu imediat si nu a ost nevoie de vreme prea indelungata pentru ca
toate 'aitele de lupi din tara, de la catalandri abia nascuti si pana la cei mai batrani si neputinciosi,
sa se ale sub conducerea sa"" Pasamite, lupii asteptasera si ei indelung momentul in care vor avea
un stapan demn,un ales al %eului" Marele Lup Alb a avut gri(a sa invete 'aitele sa nu mai atace
casele si gospodariile oamenilor pentru a le prada, iar la strigatul sau trebuiau sa se adune cu totii,
pentru a porni la lupta" In acest timp %amol&is le#a cerut dacilor, sa#si a(ute ratii de sange, cum
erau considerati lupii, sa le oere 'rana si adapost ori de cate ori aveau nevoie" Acesti l#a, la randul
lor aveau datoria invatata de la conducatorul lor si trebuiau sa#i a(ute pe geto#daci in lupta si in
apararea Muntelui $acru" Marele Lup Alb mergea tot timpul la %amol&is, aducandu#i vesti alate
de la lupii ce erau cata run!a si iarba prin muntii si luncile Daciei" Nimeni nu trecea spre +otarul
$acru ara ca iarele sa aiba de stire, anuntandu#si imediat carmuitorul" In momentele de cumpana,
cand oamenii erau atacati si libertatea si viata le era pusa in pericol, ei mergeau in lupte alaturi de
armate si loveau dusmanii de unde acestia se asteptau mai putin" Nenumaratele victorii ale Dacilor
au ost castigate cu a(utorul lupilor, care#si oereau oranda de sange pentru apararea minunatului
tinut al Daciei" 2ot ei erau aceia care patrundeau nestiuti de nimeni in taberele dusmane aducand
inormatii nepretuite Marelui Lup Alb, pe care acesta la randul lui, le transmitea comandantilor de
osti" Marele Lup Alb avea si sarcina de a aduce in ata %eului, la (udecata tradatorii si lasii" Dupa
ce netrebnicii erau (udecati dupa aptele lor, erau oeriti ara mila lupilor, caci nu aveau dreptul la
$acriiciul $uprem al Nemuririi, ci trebuiau sa aiba o moarte cat mai in(ositoare si nedemna,
pentru a i dati e&emplu celorlalti" 2oti cei care se simteau vinovati se temeau de Marele Lup Alb,
care era ara de mila in astel de ca!uri, dar cei drepti si bravi, atunci cand au!eau din mi(locul
muntilor mugetul sau de lupta, simteau cum se inioara pana in straundul initei de mandrie si
cura(, pornind la lupta cu gandul ca nimeni nu#i poate invinge" Mana protectorate a %eului era
deasupra lor si ii apara" Atunci cand dusmanii se simteau impresurati de 'aite si oameni, si au!eau
cantecul de lupta al Marelui Lup Alb, intelegeau pe data ca sarsitul nu le poate i prea departe,
singura cale de scapare ce le mai ramanea iind rusinoasa uga" -rasmasii capturati in lupta si
tradatorii erau cei care aveau parte de cea mai cumplita soarta" 2otusi, in acele vremuri, in
randurile Dacilor erau putini tradatori, si cei mai multi proveneau din multimea strainilor
adapostiti din mila caestui popor brav, dar care in micimea lor nu se multumeau intotdeauna cu
ceea ce li se oerea, dorind mereu tot mai mult" Daca pe tradatorii pripasiti ii devorau lupii, pe
nenorocitii din randurile poprului lui %amol&is, ii lasau dupa (udecata, sa moara de oame in
c'inuri groa!nine" $ila ce o aveau lupii ata de ei,nu ii lasa nici macar pe ei sa se apropie de
lesurile lor"
Intr#o vara, pe cand %amol&is privea cerul instelat in ata intrarii in Muntele Ascuns si se gandea la
poprul sau drag, %eul il intreba pe Marele Lup Alb* #$pune#mi prietene credincios, cre!i ca ar
trebui sa te ac din nou om. M#ai slu(it secole la rand si poate ti s#a acut dor de ceea ce erai
candva" Marele Lup Alb privi mirat spre %amol&is si grai* # $tapane, gandurile mele nu stau la
ceea ce mi#as putea dori eu" Destinele Daciei si ericirea semenilor mei sunt mai presus de orice
vrere a mea" # #$tiu asta", spuse %eul !ambind cu caldura, dar daca ai vrea te#as putea intoarce la
iinta muritoare ce erai" # Marite %eu, Dacii au nevoie de mine asa cum sunt acum, iar nu altel"
Datoria ca om mi#am acut#o pe cand umblam prin sate, asa cum sunt,, 'aitele s#ar destrama sin nu
ar mai a(uta in lupte" Apoi in scurta vreme ar incepe iarasi sa atace oamenii si gospodariile lor"
Lasa#ma rogu#te asa cum ma alu,pentru ca 'otararea de atunci a ost inteleapta" # Bine, Mare Lup
Alb" Am sa#ti respect voia, si#ti multumesc pentru credinta ta,dar totusi iti voi spune de ce te#am
intrebat aceasta" # Urec'ile#mi sunt ciulite, bunule %amol&is" # $e apropie vremea cand n#am sa te
mai pot ace om iarasi" In curand va veni momentul greu cand ne vom retrage in Munte si de acolo
vom veg'ea" # Eu insumi simt asta, marite, ota Marele Lup Alb" $tiu insa ca de mare olos iti pot
i asa decat ca om" # Bine, Mare Lup Alb" Asa va i, precum ai grait" # $tapane0 Relua usor lupul" #
Da, prietene, ce te ramanta.Marele Lup Alb statu putin in cumpana intrebandu#se daca era mai
bine sa taca sau sa desc'ida gura" %eul u cel care 'otari* #Graieste, nu ai teama0 $pune ce ai pe
sulet0 #Marite %amol&is, iata ce ma tot intreb de ceva vreme incoace* oare nu se poate ace ceva
pentru a eri pe Dacii Liberi de gresala pe care o vor savarsi.%amol&is se incrunta usor la gandul
negru ce#i trecuse prin minte si spuse erm* #Nu, Mare Lup Alb0 Nu e&ista leac, oamenii singuri
trebuie sa#si traiasca viata asa precum aleg" $a vada unde gresesc si apoi sa se caiasca" Noi nu
avem nimic a ace, nu ne sta in putiinta" #Inteleg, stapane" #Acum 'ai sa mergem0 Mai adauga
%eul" ,ei doi se retrasera in inima Muntelui $acru care avea sa devina, nu peste multa vreme,
pentru totdeauna Muntele ascuns" Pentru asta, insa, vor mai trebui sa treaca secole, pe care noi le
vom parcurge ca si pana acum" Nu ne mai ramane decat un singur lucru de acut, si anume acela
de a reinoda irul povestii din locul in care a ost intrerupt"
Legatura Marelui Lup Alb si, prin el, a 'aitelor, cu Geto#Dacii era prounda, dar se pare ca,de
multe ori, mai bine intelegeau lupii decat oamenii ce se intampla" ,ateodata, parca, tot ei erau mai
aproape de credinta stramoseasca in %amol&is" $i asta pentru ca iarele aveau o singura dorinta* sa
se apere, de era nevoie cu pretul vietii lor, Muntele $acru si tara acestuia" ,ateva secole ericite
'aitele Marelui Lup Alb si Geto#Dacii au trait in buna intelegere, se a(utau unii pe altii in viata de
!i cu !i si in lupta, iar Marele Lup Alb conducea cu dreptate vointa lupilor ce#i erau supusi, la el
cum %amol&is acea cu oamenii" 2oate bune si rumoase, numai ca oamenii sunt nestatornici, iar
cand este asa, ericirea si intelegerea nu pot dura la nesarsit" Marea inva!ie era din ce in ce mai
aproape de +otarele Daciei, iar o parte din supusii lui %amol&is, spre marea lor neericire,
incepusera sa se indoiasca de puterea Marelui %eu, indreptandu#si rugaciunile si orandele spre
alte !eitati" $e vede treaba ca rica roade suletul omului, sau poate ca acei tradatori sperau la
avutii tot mai mari" Miseii nu s#au multumit numai cu tradarea si, de teama ca nu care cumva sa
a(unga in ata Marelui Lup Alb, incepura sa omoare in nestire orice lup care le iesea in cale" Pacea
Dacilor incepea sa se clatine datorita ricii si pierderii credintei stramosesti" Din 'aitele numeroase
ce populau tara, ramaneau pe !i ce trece tot mai putine animale, iar lupii, inricosati de moarte, se
retrageau tot mai adanc in munti si paduri din calea asupritorilor, incercand sa sde uria de!lantuita
a celor care le usesera, nu cu mult timp in urma rati" Putini la numar mai erau cei care ascultau
acum de conducatorul lor, Marele Lup Alb" Mai intai cativa, ra!leti, apoi din ce in ce mai multi
tradatori isi luau armele la spinare si cutreierau codri pentru a ucide lupi" Numeni nu rostea cu
voce tare un gand anume, dar iecare in sinea lui spera la ceva* toti doreau sa#l gaseasca pe Marele
Lup Alb sis a#i taie capul pentru a#l putea arata conducatorilor romani, nada(duind astel intr#o
rasplata grasa" Pasamite, printre Daci patrunsesera, prin gratia tradatorilor destule iscoade ale
romanilor" Acestea starnisera la revolta pe cei mai slabi de inger mai intai si apoi, incetul cu
incetul, pe ceilalti"Acest apt nu#l mai stiu pr4cis nici cei mai batrani, insa , daramite noi" $i astel,
intr#un tar!iu, s#a petrecut ceea ce se stia dinainte* suparat la culme pe nelegiuirile din (uru#I
%amol&is l#a c'emat la el pe Marele Lup Alb si s#au retras impreuna in ascun!isul Muntelui,
inter!icand totodata prin porunca apriga, 'aitelor adapostite in Muntele $acru sa mai insoteasca
trupele in lupta" %eul manios, ii spuse prietenului sau cu blana alba ca neaua* #Poate, candva, intr#
un tar!iu pe care nici macar eu nu#l cunosc, Dacii se voi caii pentru greselile lor si vor intelege ca
numai eu le pot conduce destinele intru ericire si pace" Pana atunci insa, mania ce m#a cuprins va
i neinduplecata" -om astepta impreuna prietene, pana cand va sosi clipa in care Dacii vor crede
iarasi in libertatea lor si in noi" $a mergem in munte si sa asteptam, este singurul lucru ce ne mai
sta in putiinta acum" Indurerat, cu oc'ii scaldati in lacrimi amare, Marele Lup Alb il intreba pe
%eu* /3are ani multi vor trece, stapane, pana atunci.#Ani nu doar multi, ci oarte multi, Mare Lup
Alb" -remuri grele cobori#vor asupra Daciei si suletul ma doare crunt, dar nu#Iinimic ce noi am
putea ace" -ino0 Mai adauga %amol&is, dupa care cei doi se indreptara spre 2riung'iul $acru din
inima Muntelui Ascuns, langa Piatra Geto#dacilor" In 2riung'i il astepta Mos 2imp, Du'ul Pietrei,
iar in priviri i se putea citi aceasi durere surda, nemangaiata"Nici el nu putea ace nimic in calea
nenorocirii ce se abatuse, cerul isi intorsese ata de la Dacii carora le slabise credinta" Nu mai rosti
nimeni nici un cuvant" 2acerea era apasatoare, dar tot ce usese de spus, se au!ise de(a"" Priveau
bolta inalta a Grotei si iecare traia in sine propria durere, care era si durerea celorlalti"
,u toata vite(ia de care au dat dovada cei care mai credeau in %amol&is, ara a(utorul %eului si al
Marelui Lup Alb, acesti ultimi bravi Daci au ost in cele din urma invinsi, iar cei care au reusit sa
scape cu viata, s#au reugiat in adapostul oerit de marea ,etate a Muntilor Apuseni" Din cand in
cand, in toiul luptelor, Marele Lup Alb putea i !arit pe vreo colina indepartata cum privea la
moartea ratilor sai" Nimeni insa nu l#a mai au!it, iar daca cineva s#ar i putut ala destul de
aproape de el incat sa#i poata citi suletul prin oc'ii inlacrimati, si#ar i dat seama ca marele
onducator cu blana alba ca neaua plange cu durere" In ata sa se desasura inrangerea pas cu pas a
poporului sau drag, iar el nu putea decat sa priveasca neputincios" 3 data cu biruirea deinitiva a
Dacilor, Marele Lup Alb s#a retras ara cale de intoarcere langa stapanul sau, %amol&is, iar sub
privirile muritorilor de rand nu s#a mai aratat decat rar, oarte rar" ,and o acea, insemna ca erau
vremuri de mare i!beliste pentru urmasii Dacilor Liberi" Nu intra in lupta, nu aduna 'aitele, doar
privea cu (ale, dupa care revenea la %eu povestindu#I ceea ce se intampla aara" Desi s#au scurs de
atunci multime de secole, Marele Lup Alb si asta!i mai veg'ea!a si asteapta indurarea %eului intru
iertarea Dacilor Liberi, in randul carora el insusi se nascuse" Inca mai spera sa vina clipa in care
%amol&is ii va cere sa stranga iarasi 'aitele pentru a alunga dusmanii, pentru a recladi vec'iul
Regat Dac, pentru a bucura urec'ile credinciosilor si a inspaimanta pe tradatori prin urletu#i de
lupta, cantul atat de dulce al neimblan!itului Mare Lup Alb"
In codrii batrani ai muntilor, sub bolat instelata, in bataia calda a vantului de libertate, cei cu inima
pura pot au!i si acum c'emarea la lupta a Marelui lup Alb" Pamantul, run!ele si cerul il cunosc
prea bine" -oi il au!iti.