BUCEFAL, UN CAL DEMN DE ALEXANDRU CEL MARE

Alexandru cel Mare este unul dintre cei mai mari cuceritori ai tuturor timpurilor. El era şi un
admirator al celor mai frumoase specii de animale.

Scriitorul grec antic Plutarh povesteşte întâlnirea dintre Alexandru cel Mare şi calul său
Bucefal. Autorul amestecă evenimente adevărate cu unele inventate pentru a prezenta un
rege deosebit.

Se spune că regele Filip, tatăl lui Alexandru, a ordonat oamenilor săi să pună şaua pe cal, dar
niciunul nu a reuşit. Când cineva încerca să facă asta, Bucefal începea să se învârtă, să se
împotrivească şi să atace, mai ales când era cu spatele către soare. Era un cal greu de
stăpânit pentru că fusese ţinut singur o lungă perioadă de timp. Calul poate simţi dacă cel
care îl călăreşte este fricos sau sigur pe el. Bucefal era un cal foarte inteligent care avea
nevoie de un călăreţ la fel de puternic, de curajos şi de inteligent ca şi el.

Filip nu voia să plătească un preţ aşa de mare pentru un cal pe care nimeni nu îl putea
stăpâni, aşa că l-a pus pe unul dintre oamenii săi să ducă înapoi calul la vânzătorul lui.
Legenda spune că Alexandru a strigat atunci din mulţime că este o ruşine să trimită departe
un asemenea cal, doar din cauza unor călăreţi slabi.

Atunci Filip s-a întors către fiul său şi l-a întrebat:

- Crezi tu că te vei putea descurca mai bine decât cei mai în vârstă?

Alexandru a răspuns:

- Pot să mă descurc cu acest cal. Mai bine decât o fac alţii.

- Şi dacă nu, a spus Filip, ce preţ vei plăti pentru îndrăzneala ta?
- Voi plăti preţul calului, a zis Alexandru.

Filip a acceptat pariul, imaginându-şi că Alexandru nu va reuşi, dar, în acelaşi timp, îl admira
pe băiat pentru încrederea de care dădea dovadă.

Alexandru s-a apropiat încet de Bucefal . L-a mângâiat şi a continuat să se apropie de el. A
înţeles că vorbele nu l-ar fi ajutat în această situaţie. Atunci când se uitase la ceilalţi călăreţi
care încercau să-l îmblânzească, Alexandru a observat că Bucefal se temea de umbre. Pentru
a-l linişti, Alexandru l-a întors spre soare şi i-a arătat că nu este nimic de care să îi fie frică. În
tot acest timp, s-a purtat cu el cu blândeţe pentru a-l linişti. Încet, Alexandru s-a urcat pe cal.
Animalul a rămas calm, dar încordat. Apoi, Alexandru l-a apăsat uşor cu picioarele, iar
armăsarul a pornit la trap, apoi la galop. Mulţimea care îi înconjura rămăsese cu răsuflarea
tăiată. Alexandru s-a întors după un timp cu faţa către cei care îl aplaudau. Tatăl său, cu
lacrimi în ochi, i-a spus:

- Alexandru, Macedonia este prea mică pentru tine, trebuie să găseşti un regat mai
mare, demn de măreţia ta.