Alexandru cel Mare

Alexandru al III-lea Macedon, cunoscut ca "cel Mare", dar şi ca Alexandru

Anihilatorul,  a fost un tânăr  războinic macedonean  carismatic, megalomaniac,
crud, explorator, strateg genial  şi celebru datorită cuceririlor sale  .  Nimic nu
stătea în calea sa. Soldaţii inamici erau ucişi, oraşele care îi rezistau erau rase de pe
faţa pământului, iar locuitorii acestora erau masacraţi.  Pe de altă parte, lumea nu-l
cunoaşte doar drept războinic cuceritor, ci şi drept clăditorul unei noi lumi care a
stat la baza civilizaţiei moderne. La numai 16 ani, Alexandru a învins în prima
bătălie. La 20 de ani a ajuns rege al Macedoniei, iar la 30 de ani a devenit
cuceritorul orientului.   Cum a reuşit să  îngenuncheze  întreg orientul la picioarele
sale?

Ascensiunea cuceritorului

S-a născut în 356 i.en. la Pella. Mama sa era Olimpia din Epirus, iar tatăl său era regele
Macedoniei, Filip al II-lea  care  avea 7 neveste. Acesta era plecat la asediul cetăţii
Potidea din Chalcide.  

S-ar spune că ar fi chiar fiul ilegitim al lui Filip.  Olimpia îl credea special şi chiar îl trata
drept "fiul lui Zeus" ce avea ca destin să domine lumea. Încă de la naştere, Alexandru a
devenit un personaj legendar. În ziua naşterii  sale, Templul lui Artemis din Efes a fost
incendiat.

Relaţia dintre tată şi fiu era rece. Filip nu-l consideră pe Alexandru drept moştenitorul de
drept al tronului .   Şi totuşi, conform lui Plutarh,   Filip l-a lăudat odată pe Alexandru
când a reuşit să dreseze şi să încalece un cal nărăvaş pe care l-a numit Bucefalus. Filip i-a
spus  că "Macedonia e prea mică pentru el".

L-a avut ca tutore pe filosoful grec Aristotel şi şi-a alcătuit un anturaj de prieteni ca
Hefaiston,   Ptolemeu şi  Casandru.

În 338 i.en., Filip şi Alexandru au obţinut o mare victorie la Chaeronea împotriva forţelor
ateniene şi tebane. Grecia era acum subjugată de Macedonia.   Filip pregătea  o nouă
campanie  de cucerire a Orientului stăpânit de Imperiul Persiei.

Imediat însă,  Filip  s-a căsătorit cu Cleopatra Eurydice,   nepoata  lui Attalus, curtean
macedonean. Decizia l-a revoltat pe Alexandru ştiind că nu va primi tronul.. La un
banchet, Attalus a închinat o cupa în cinstea căsătoriei dintre Filip şi Eurydice şi le-a
dorit  să aibă un fiu de sânge macedonean pur.   Simţindu-se jigit, Alexandru şi-a aruncat
cupa spre Attalus  şi a strigat că nu-i  un bastard. Filip s-a sculat de pe pat pentru a-i lua
partea lui Attalus şi  s-a îndreptat  spre Alexandru pentru a-l pedepsi, dar s-a împiedicat
pentru că era prea beat. Alexandru a spus atunci “ iată omul care vrea să pregătească
campania de cucerire a Asiei, dar nu e în stare să treacă de la un scaun la  altul”.

Alexandru s-a autoexilat  împreună cu mama sa, dar după o perioadă a revenit pentru a
participa la nunta lui Filip în 336 i.en.. Înainte de nuntă însă,   Attalus l-a violat pe unul
dintre iubiţii lui Filip  care făcea parte din garda sa de corp, Pausanias. Pausanias a cerut
pedepsirea lui Attalus, dar Filip a refuzat.

Ca răzbunare, Pausanias l-a asasinat pe Filip la ceremonia sa de nuntă cu Eurydice.  S-au

menţinut de-a lungul vremii suspiciuni  că însuşi Alexandru şi mama sa Olimpia au
complotat şi  planificat asasinarea lui Filip.

Nu se va ştii niciodată pentru că   Pausanias a fost capturat şi ucis imediat, iar lui Filip i s-
a oferit o ceremonie funerară fastuoasă şi a fost înmormântat cu multe comori alături. 
Alexandru a fost  declarat de armată şi încoronat ca rege al Macedoniei.   Attalus, nepoata
sa Eurydice si fiul ei nou nascut au fost ucişi.

Curând, Teba s-a revoltat . Alexandru a mărşăluit spre cetatea bine fortificată şi a
devastat-o cu o armă nimicitoare a antichităţii:ballista care catapulta proiectile de la suliţe
la pietre  la mari distanţe cu forţa crescută de distrugere. Populaţia oraşului a fost
masacrată, femeile şi copii au fost luaţi sclavi  pentru ca ordinea să fie reinstaurată în
peninsula greacă.

Acum, Alexandru putea să planifice cea mai mare expediţie a antichităţii:campania în

orient de distrugere a Persiei.

Alexandru iubea Iliada lui Homer şi se credea el însuşi un nou Ahile. Hefaiston, prietenul
său, era Patrocle. Pentru el, Imperiul Persan era Troia sa pe care trebuia să o subjuge, dar
un imperiu care se intindea din Turcia pana in Afghanistanul de azi.   Alexandru credea
din spusele lui Aristotel că dincolo era un ocean nemărginit şi îşi dorea să ajungă acolo.