Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ascensiunea cuceritorului
S-a născut în 356 i.en. la Pella. Mama sa era Olimpia din Epirus, iar tatăl său era
regele Macedoniei, Filip al II-lea care avea 7 neveste. Acesta era plecat la asediul
cetăţii Potidea din Chalcide.S-ar spune că ar fi chiar fiul ilegitim al lui Filip. Olimpia îl
credea special şi chiar îl trata drept "fiul lui Zeus" ce avea ca destin să domine lumea.
Încă de la naştere, Alexandru a devenit un personaj legendar. În ziua naşterii sale,
Templul lui Artemis din Efes a fost incendiat.Relaţia dintre tată şi fiu era rece. Filip nu-l
consideră pe Alexandru drept moştenitorul de drept al tronului . Şi totuşi, conform lui
Plutarh, Filip l-a lăudat odată pe Alexandru când a reuşit să dreseze şi să încalece un
cal nărăvaş pe care l-a numit Bucefalus. Filip i-a spus că "Macedonia e prea mică
pentru el".
L-a avut ca tutore pe filosoful grec Aristotel şi şi-a alcătuit un anturaj de prieteni
ca Hefaiston, Ptolemeu şi Casandru.
În 338 i.en., Filip şi Alexandru au obţinut o mare victorie la Chaeronea împotriva
forţelor ateniene şi tebane. Grecia era acum subjugată de Macedonia. Filip pregătea o
nouă campanie de cucerire a Orientului stăpânit de Imperiul Persiei.
Imediat însă, Filip s-a căsătorit cu Cleopatra Eurydice, nepoata lui Attalus, curtean
macedonean. Decizia l-a revoltat pe Alexandru ştiind că nu va primi tronul.. La un
banchet, Attalus a închinat o cupa în cinstea căsătoriei dintre Filip şi Eurydice şi le-a
dorit să aibă un fiu de sânge macedonean pur. Simţindu-se jigit, Alexandru şi-a
aruncat cupa spre Attalus şi a strigat că nu-i un bastard. Filip s-a sculat de pe pat
pentru a-i lua partea lui Attalus şi s-a îndreptat spre Alexandru pentru a-l pedepsi, dar
s-a împiedicat pentru că era prea beat. Alexandru a spus atunci “ iată omul care vrea să
pregătească campania de cucerire a Asiei, dar nu e în stare să treacă de la un scaun
la altul”.
Alexandru s-a autoexilat împreună cu mama sa, dar după o perioadă a revenit
pentru a participa la nunta lui Filip în 336 i.en.. Înainte de nuntă însă, Attalus l-a violat
pe unul dintre iubiţii lui Filip care făcea parte din garda sa de corp, Pausanias.
Pausanias a cerut pedepsirea lui Attalus, dar Filip a refuzat.
Ca răzbunare, Pausanias l-a asasinat pe Filip la ceremonia sa de nuntă cu
Eurydice. S-au menţinut de-a lungul vremii suspiciuni că însuşi Alexandru şi mama sa
Olimpia au complotat şi planificat asasinarea lui Filip.
Nu se va ştii niciodată pentru că Pausanias a fost capturat şi ucis imediat, iar lui
Filip i s-a oferit o ceremonie funerară fastuoasă şi a fost înmormântat cu multe comori
alături. Alexandru a fost declarat de armată şi încoronat ca rege al
Macedoniei. Attalus, nepoata sa Eurydice si fiul ei nou nascut au fost ucişi.
Curând, Teba s-a revoltat . Alexandru a mărşăluit spre cetatea bine fortificată şi a
devastat-o cu o armă nimicitoare a antichităţii:ballista care catapulta proiectile de la
suliţe la pietre la mari distanţe cu forţa crescută de distrugere. Populaţia oraşului a fost
masacrată, femeile şi copii au fost luaţi sclavi pentru ca ordinea să fie reinstaurată în
peninsula greacă.
Acum, Alexandru putea să planifice cea mai mare expediţie a
antichităţii:campania în orient de distrugere a Persiei.
Alexandru iubea Iliada lui Homer şi se credea el însuşi un nou Ahile. Hefaiston,
prietenul său, era Patrocle. Pentru el, Imperiul Persan era Troia sa pe care trebuia să o
subjuge, dar un imperiu care se intindea din Turcia pana in Afghanistanul de
azi. Alexandru credea din spusele lui Aristotel că dincolo era un ocean nemărginit şi îşi
dorea să ajungă acolo.
Campania în Persia
Gaugamela-bătălia finală
Este anul 331 i.en. În seara de dinainte de 1 octombrie a avut loc o eclipsă de
lună. Părea un semn rău, însă Alexandru le-a întărit moralul soldaţilor săi. Parmenion i-
a spus lui Alexandru că în locul lui l-ar ataca pe Darius prin surprindere pe timp de
noapte. Alexandru i-a replicat că aşa ar face dacă l-ar chema Parmenion şi că el nu fură
victoria. Darius şi-a strâns noi forţe de 100 000 de soldaţi, călăreţi persani şi bactrieni,
care de război cu roţi dotate cu lame ascuţite şi călăreţi sciţi, arcaşi şi legendarii
“nemuritori” care încă mai foloseau tehnici vechi de luptă, plus 15 elefanţi de decor.
Alexandru nu dispunea decât de 47 000 de soldaţi:cavaleria macedoneană
alcătuită din călăreţi camarazi de elită dotaţi cu suliţe, săbii şi echipaţi cu cuirase din
bronz şi coifuri beoţiene, cavaleria tesaliana care lupta doar cu suliţe în formaţie de
romb, arcaşi, aruncători cu suliţe, mercenari traci, peltasti, şi hopliţii macedoneni
echipaţi cu suliţe din lemn lungi de 6 metri numite sarissa, scuturi celtice rotunde,
echipaţi cu armuri din linotorax şi coifuri de tip tracic sau frigian. Când alcătuiau formaţia
numită falanga, aceste mase de hopliţi cu suliţe ridicate în sus din spate şi cu suliţe
îndreptate înainte din faţă erau adevărate maşini de război înfiorătoare. De la depărtare
ai spune că erau nişte arici metalici giganţi care veneau spre tine să te împungă cu
acele lor.
Alexandru era foarte încrezător în disciplină şi solidaritatea soldaţilor săi.
Alexandru a ordonat infanteriei sale să mărşăluiască în formaţia de falangă şi să
înainteze spre linia inamică. Darius şi-a trimis cavaleria şi infanteria pentru a ataca
forţele din stânga armatei macedonene comandate de generalul Parmenion.
Alexandru a ordonat cavaleriei sale să galopeze pentru a ataca cavaleria
persană din mai multe părţi spre a crea un gol dintre linia inamică şi a înainta spre
Darius care se afla în centru pentru a-l ucide.
Călăreţii sciţi din aripa stânga a armatei perşilor au învăluit flancul drept al
forţelor macedonene. Trupele macedonene reuşesc totuşi să-i respingă.
Darius lansează un nou atac condus de carele scitice. Dar hopliţii macedoneni reuşesc
să creeze breşe între ei, fără ca lamele roţilor carelor să-i atingă, iar trupele de
hypaspisti, soldaţi purtători de scuturi şi aruncători de suliţe, i-au nimicit.
Conform scrierilor lui Arrian, Alexandru a comandat atacul decisiv pentru care a rămas
în istorie. A format împreună cu cavaleria o săgeata ascuţită şi s-a îndreptat spre Darius
care era expus în timp ce forţele sale de infanterie erau ocupate cu falanga
macedoneană.
Dar Alexandru a primit însă vestea că forţele lui Parmenion erau înconjurate. N-
a mai putut înainta ştiind că ar putea avea pierderi mari. Regele Darius i-a scăpat din
nou. Dar câştigase bătălia. Perşii pierduseră zeci de mii de soldaţi, iar macedonenii
doar câteva sute .
Asemeni dictatorului Saddam Hussein urmărit de forţele americane, Darius a
fost vanât de forţele macedonene multe luni.Darius a fost înlăturat de la putere de
Bessus şi înjunghiat. Când Alexandrul l-a găsit, era mort. A ordonat imediat prinderea şi
execuţia lui Bessus şi i-a oferit lui Darius o înmormântare cuvenită.
Alexandru era acum noul rege al Imperiului Persan. Nu dorea să se oprească aici.
A înaintat la Babilon unde a fost primit triumfal de populaţie. Babilonul a fost
declarat drept capitala imperiului lui Alexandru. A continuat să reprime rezistenţă
persană condusă de satrapi şi pe care i-a nimicit. A incendiat Palatul din Persepolis fiind
în stare de ebrietate pentru a răzbuna arderea Atenei cu 150 de ani înainte. La Jaxartes
i-a învins pe sciţi şi a asediat multe fortăreţe ce îi rezistau.
Campania în Persia s-a încheiat în Sogdiana, iar acolo avea să se căsătorească cu
Roxana, fiica unei căpetenii bactriene. O nouă campanie începuse căci poftă lui
Alexandru de a cuceri cât mai mult nu se oprise.
Îmbogăţit şi biruitor, Alexandru a pornit cu forţele sale combinate din macedoneni şi
perşi spre meleaguri necunoscute.
A adoptat obiceiurile şi stilul de viaţă persan. Şi-a obligat soldaţii să se căsătorească cu
femei persane la Susa, inclusiv el care şi-a luat două neveste persane. Pentru generalii
săi macedoneni a fost ceva sfidător. Părea că Alexandru începuse un proces de
combinare culturală care avea să stea la baza elenismului. Limba greacă a devenit
prima limba occidental vorbită la scară largă din istorie. Alexandru părea că îşi doreşte
să creeze o nouă rasă mixtă.
Bisexual fiind, şi-a cumparat un eunuc frumos pe nume Bagoas ce i-a aparţinut
regelui Darius. Plutarh spune că eunucul, dupa ce i-a dedicat un dans, Alexandru s-a
sărutat cu el de faţă cu soldaţii.
A iniţiat vaste programe de construire a templelor şi teatrelor greceşti în oraşele
persane. Alexandru însuşi a fondat 70 de noi oraşe şi a denumit 12 oraşe după el,
inclusiv Alexandria din Egipt.
Cu cât înainta mai mult, întâlnea civilizaţii necunoscute grecilor precum civilizaţia
de pe valea râului Oxus din Afghanistan.
Multe oraşe că Babilon, Persepolis sau cele din valea oxiana i-au impresionat pe
macedoneni cu grandoarea acestora. Civilizaţiile orientale nu păreau inferioare şi
barbare aşa cum credeau anterior, ci chiar mult mai avansate.
Pe zi ce trecea, Alexandru devenise tot mai paranoic. Puterea, succesul şi
mândria l-au îmbătat. Îşi acuza proprii prieteni de complot. A ordonat asasinarea lui
Filotas şi al tatălui său, Parmenion. Pe Cleitus l-a ucis cu o suliţă în urma unui scandal
la beţie în care acesta i-a contestat divinitatea. Alexandru a regretat apoi enorm ce a
făcut încât a încercat să se sinucidă, dar soldaţii l-au oprit.