Expediția “celor 10000”

Cuprins

I
Scurtă biografie a lui
xenofon
II
V Influența lui Xenofon asupra
lui Alexandru cel Mare

Contextul din cetățile

II grecești VI Bibliografie

Cauze ale războiului civil

III persan

Expediția
IV
 Xenofon s-a născut în Atena în jurul anului
426 î.Cr., într-o familie bogată. În tinerețe a fost discipol
al filosofului Socrate. După înfrângerea Atenei în
Războiul Peloponesiac el a acceptat invitația lui Cirus
cel Tânăr de a se alătura armatei sale de mercenari.
Atacul lui Cirus asupra fratelui său, Artaxerxe al II-lea,
nu a avut succes. După moartea lui Cirus în timpul
luptei, Xenofon a fost unul dintre liderii care au condus
armata de mercenari hopliți, în retragerea lor spre
Grecia. El va fi mai târziu exilat din Atena și se va
stabili în Sparta, unde scrie o mare varietate de opere,
cea mai faimoasă fiind Anabasis, povestea retragerii
din Imperiul Persan a armatei de mercenari greci.
Sfârşitul vieţii sale trebuie datat către 359 î.e.n. sau Xenofon
chiar după 355 î.e.n.
 Contextul în cetățile grecești

După sfâșitul Războiului Peloponesiac luptătorii s-au

întors la fermele lor găsindu-le într-o stare precară. Nu doar
fermierii plecaseră la luptă pentru a-și sluji cetatea ci îi luaseră
cu ei și pe sclavi pentru a le căra bagajele. Femeile și bătrânii au
încercat să lucreze pământul în lipsa acestora, însă situația nu era
una bună. Veteranii au realizat că nu pot concura cu abilitățile
meticilor și artizanilor.
 Astfel, fiind specializați în luptă,
serviciul ca mercenari a rămas singura lor
modalitate de a-și câștiga existența.
Mercenarii greci din solda lui Cirus sînt
veniţi în Pelopones din Tesalia, din Beoţia,
din Atica, din Creta, Rodos şi din alte părţi
ale lumii greceşti, siliţi să-şi părăsească
patria şi căminul în căutarea, chiar cu riscul
vietii. a unor surse de venituri care să le
permită lor şi familiilor o ameliorare a traiului
lor mizer.
 Războiul civil persan

Rivalitatea dintre fii lui Darius al II-lea, Artaxerxe și Cirus a început încă din
copilărie și a fost adâncită de faptul că mama lor Parysatida îl favoriza clar pe Cirus.
Artaxerxe este fratele mai în vârstă însă Cirus este primul născut al lui Darius după ce
acesta a urcat pe tron. Succesiunea a fost nesigură până în ultima clipă însă Artaxerxe
este cel care va urca pe tronul imperiului la moartea tatălui său în anul 404 î.Cr. El se va
afla într-o situație precară. Intrigile urzite în palatul persan și întreținute de Parysatida și de
Stagira, soția regelui, fac ca cei doi fii ai lui Darius să se urască de moarte. La puțin timp
după încoronarea lui Artaxerxe, Cirus este acuzat ar fi avut intenția de a-și asasina fratele,
dar datorită intervenției Parysatidei el nu primește pedeapsa capitală, ba chiar este numit
satrapul provinciei Asia Mică. El se folosește de bunul renume pe care îl are în statele
grecești, în special Sparta pe care a sprijinit-o financiar în timpul Războiului Peloponesiac
pentru a recruta o armată de mercenari cu care să-și detroneze fratele.
Artaxerxe al II-lea Cirus cel Tânăr
 Expediția
După moartea lui Darius al II-lea venind la tron fiul său Artaxerxe, Cirus, fiul
mai mic al lui Darius, urzeşte planul de a-şi înlătura fratele de la domnie şi de a se
înscăuna el rege.
Concentrarea tuturor trupelor s-a făcut la Sardis. Dar pregătirile asidue ale lui
Cirus atraseră atenţia satrapului Tisaferne care îl avertiză pe rege. Cirus porneşte cu
armata, luînd-o de-a lungul Frigiei, cu un efectiv de unsprezece mii de hopliţi şi aproape
două mii de peltaşti.
Bătălia dată la Cunaxa, sat În preajma Babilonului, surprinse pe Cirus cam
nepregătit, Întrucît, neîntîmpinînd nici o rezistenţă pînă aici din partea lui Artaxerxe,
ajunsese la concluzia că acesta renunţase la gândul de a mai lupta. Dorind să obțină o
victorie deplină Cirus împreună cu garda sa de corp îl atacă pe Artaxerxe înconjurat de
garda lui de cavalerie, însă este ucis. Mercenarii greci sunt singurele trupe ale lui Cirus
care nu se retrag după moartea acestuia, reușind să țină piept atacurilor persanilor
datorită disciplinei lor.
După bătălie, aflând de moartea lui Cirus, trupele grecești hotărăsc să trimită o
delegație la regele Artaxerxe formată din comandanții lor. Aceștia sunt însă capturați și
decapitați.
 Grecii sunt descumpăniți la aflarea trădării, însă Xenofon îi
îmbărbătează promițându-le că vor reuși nu doar să se întoarcă în
Grecia ci și să se îmbogățească deoarece bogățiile imperiului vor cădea
în mâinile lor cu ajutorul zeilor, în dauna regelui lipsit de pietate și care și-
a încălcat jurămintele. Toate bagajele nefolositoare sunt lăsate de-o
parte pentru a putea călători mai ușor. Grecii sunt atacați de câteva ori
de inamici persani până reușesc să ajungă la râul Tigru.
Ajunși în țara carducilor hopliții reușesc după multe peripeții să
evite armata acestora, trecând în Armenia unde înfrâng trupe ale
satrapului Tiribazos. Ei fac o înțelegere cu acesta să nu jefuiască și să
de-a foc satelor ce le ies în cale însă nu-și țin promisiunea, jefuind mai
multe sate pentru a-și procura provizii. În continuare, mereu chinuiți de
frig și de lipsa proviziilor, grecii vor reuși să treacă Eufratul să ajungă la
mare, unde vor aduce ofrande zeilor și vor petrece 30 de zile jefuind
ținutul Colhidei.
 Influența expediției asupra lui
Alexandru cel Mare
Lucrarea lui Xenofon cu siguranță și-a adus aportul la apariția ideii
unei invaziii a Imperiului Persan. În primul rînd, a arătat că marele Imperiu
Persan era măcinat de luptele dintre satrapi care nu arareori nutreau veleităţi
de a ajunge stăpâni supremi. Un text grăitor În această privinţă îl întâlnim în
cartea a doua a lucrării: „numai regele – mărturiseşte satrapul Tisaferne lui
Clearh - are dreptul de a purta tiară dreaptă; s-ar putea totuşi ca şi un altul, cu
sprijinul vostru, să poată purta cu uşurinţă coroana la care ţine atît de mult”.
Atât biografii antici ai lui Alexandru cât și istoricii moderni sunt de
părere că este imposibil ca în plănuirea unei astfel de expediții acesta să nu-și
fi indreptat atenția asupra lui Xenofon. El era singurul general grec de până
atunci care a călătorit atât de departe în inima Asiei .Xenofon face o relatare
amănunțită a expediției din perspectivă militară, oferind informații esențiale
asupra topografiei zonei și asupra dificultătilor cu care s-ar confrunta o armată
într-un marș spre Babilon, informații de care Alexandru se va folosi în
campania sa. Mai mult, Arian povestește cum Alexandru, înaintea bătăliei de la
Isus își îmbărbătează soldații amintindu-le de curajul celor 10000 care au ținut
piept armatelor regelui persan lângă Babilon. Alexandru cel Mare
 Bibliografie

Prevas, John, Xenophon’s March: Into the Lair of the Persian Lion, Da
Cappo Press, 2002

Xenofon, Anabasis, București, 1964

Eoberts, Jennifer, THE PLAGUE OF WAR Athens, Sparta, and the

Strugglefor Ancient Greece, Oxford University press, 2017

McGroarty, Kieran. “Did Alexander the Great Read Xenophon?”

Hermathena, no. 181, Trinity College Dublin, 2006, pp. 105–24,
http://www.jstor.org/stable/23041624.