Nume și prenume Bârsan Petre-Vlăduț

Specializare Istorie
An I

Funcționarea Imperiului atenian și strălucirea ateniană în

timpul lui Pericle

Fragmentul dat face parte din lucrarea lui Tucicide “Războiul peloponesiac”. Tucidide
(460 î.Hr.-395 î.Hr.) a fost un strateg al Atenei și om politic participant în Războiul
Peloponesiac. În 425 î.Hr. este învins de regale spartan Brasidas iar atenienii, ca pedapsă, îl
ostracizează pentru 20 de ani. Tucidide recurge la metoda discursului fictiv. El a încercat să
respecte ce s-a spus în realitate însă a adăugat și “ce îmi pare că ar fi trebuit să vorbească fiecare
despre cele ce îi stăteau în față”1.

În fragmentul dat este prezentat un discurs al lui Pericle. Pericle a trait între 495 și 429
î.Hr. și a fost strategos în timpul Perioadei de Aur a Atenei, figură proeminentă și influentă în
politica ateniană. A transformal Liga de la Delos într-un imperiu atenian și și-a ghidat poporul în
timpul primilor 2 ani ai Războiului Peloponesiac. Pericle a condus Atena între anii 461 și 429
î.Hr., perioadă care este cunoscută drept Epoca lui Pericle. Discursul lui Pericle este ținut la
înmormântarea atenienilor morți în primul an al Războiului Peloponesiac și are scopul de a-i
îmbărbăta pe cetățenii atenieni și de a-i convinge pe aceștia să continue războiul cu Sparta.
Pericle elogiază cetatea pe care atâția oameni și-au dat viața să o protejeze. Pericle aduce două
mari argumente pentru prestigiul Atenei și anume organizarea Atenei și victoriile militare
obținute de aceasta.

Consider că afirmațiile lui Pericle în discursul său nu sunt hiberbolice ci reprezentă

adevărul. Pe parcursul secolului al V-lea, dar în special în timpul conducerii lui Pericle, în
Atena se produc schimbări atât la nivelul organizării politice cât și la nivel militar care ridică
cetatea Atenei deasupra contemporanilor săi și le-o oferă drept exemplu. Mai mult decât

1
Tucidide, Războiul Peloponesiac, Editura Științifică, București, 1966, p. 159 Cartea I, 22
realizarile politice și militare care au oferit Atenei un mare prestigiu în ochii contemporanilor săi,
mai importante sunt realizările culturale din aceasta perioadă care vor menține acest prestigiu
până în zilele noastre.

În primul rând, strălucirea ateniană este inexorabil legată de imperiul atenian. O

modalitate prin care Atene se remarcă în perioada lui Pericles este organizarea politică a orașului
și imperiului. Drumul Atenei către imperiu a început cu constituirea Ligii de la Delos în 478 î.Hr.
cu scopul apărării cetăților grecești împotriva unei a treia încercări de invazie a perșilor prin
obținerea controlului asupra Mării Egee. Atena obține poziția de frunte în această ligă, oferind
trezorierii (Hellenotamiai) și conducerea flotei. 2 Obiectivul acestei alianțe va fi atins în urma
victoriei în bătălia de la Eurymedon care, conform istoricilor, nu a avut loc mai târziu de 466
î.Hr. Este totuși greu de găsit un moment exact în care Liga de la Delos a devenit Imperiul
atenian. Unii istorici au ajuns la concluzia că un astfel de moment ar fi mutarea, în anul 454 î.Hr.
a trezoreriei ligii de la Delos la Atena. Cu toate acestea, tendințele imperialiste ale Atenei sunt
evidente cu mult timp dinaintea acestei mutări fiind concretizate prin acțiunile Atenei de
coerciție împotriva unor membri care doreau să părăsească alianța sau a celor care nu doreau să
se alăture.3

În timpul stăpânirii lui Pericle crește rolul demos-ului în conducerea Atenei. Aceștia sunt
cei care i-au oferit puterea politică lui Pericle, funcția de strateg neoferind o bază legală pentru
autoritatea sa. Este instituită o retribuție pentru funcțiile publice care are rolul de a compensa
pierderea unei zile de lucru, ceea ce încurajează participarea cetățenilor la conducerea cetății. Cu
toate acestea puterea va rămâne, în general, în mâinile aristocraților. Astfel de măsuri sunt
contrabalansate de o restringere, în 451 î.Hr. a cetățeniei ateniene, aceasta nefiind oferită decât
celor cu ambii părinți atenieni. Candidații la magistraturi sunt supuși unui control strict. În timpul
lui Pericle dominația ateniană asupra statelor grecești se intensifică, extinzându-se în mai multe
domenii. Dominația asupra Mării Egee asigură Atenei rutele navale necesare aprovizionării cu
grâne din Eubeea, Tracia, Egipt și Bosfor. Din 454 î,Hr. apar listele ce consemnează plata
tributului, phoros, pentru zeița Atena. În același an este mutată trezoreria de la Delos la Atena,
semn clar a dominației ateniene. Această practică presupune, de facto, întărirea puterii navale

2
P.D.A., Garnsey, C.R., Whittaker, Imperialism in the Ancient World THE CAMBRIDGE UNIVERSITY RESEARCH
SEMINAR IN ANCIENT HISTORY, Cambridge University Press, p.105
3
Ibidem, p. 104
ateniene în detrimentul celorlalți membri. Motivul dat pentru această mutare este apărarea
trezoreriei de un posibil atac persan, aceasta fiind mult mai în siguranță în Atena. În curând va
dispărea orice val de legalitate, Atena folosind banii în scopuri personale, cum ar fi construcția
Partenonului. Membrii erau scutiți de la plata tributului doar în cazuri excepționale, iar în
următorul an erau obligați la plata unui tribut dublu. La nivel legal, se instituie primatul legii
ateniene, diferendele membrilor fiind aduse în fața judecătorilor atenieni. La nivel economic,
aliații au fost obligați să adopte măsurile și greutățile ateniene și obligați să folosească moneda
ateniană. O dovadă a controlului atenian este aceea că în două documente de dinaninte de 445
î.Hr. este folosită, cu privire la celelalte cetăți membre ale ligii, expresia de cetăți aflate sub
control atenian.4 La nivel politic, democrația ca sistem de conducere este susținută, respectiv
impusă acolo unde este cazul. Este impus sistemul de alegere a funcționarilor prin vot, ce în
teorie promovează avegerea cetățenilor săraci, însă în practică puterea va rămâne tot în mâinile
celor bogați.

În al doilea rând, Atena își instaurează dominația prin intermediul victoriilor militare
asupra cetăți grecești care i se opun. Un rival importan al Atenei era cetatea Egina. Această
cetate dispunea de o flotă importantă și realiza o activitate importantă de comerț. Proximitatea
insulei Eginei față de Atena a reprezentat și ea un motiv de îngrijorare pentru atenieni, aceasta
fiind vizibilă din portul Pireu. După o înfrângere navală zdrobitoare și un asediu prelungit, Egina
a fost forțată să se alăture Ligii de la Delos din 454/53 î.Hr., impunându-i-se un tribut de 30 de
talanți, cel mai mare tribut din ligă la acea vreme. 5 Egina este prima cetate grecească ce a luptat
împotriva perșilor în războaiele medice, care a fost forțată să se alăture Ligii de la Delos. De
asemenea, inscripțiile ce consemnau plata tributului, care apar tot în această perioadă par să
sugereze conflicte în cadrul cetăților cu privire la rămânerea în cadrul ligii. Sunt consemnate
plăți de la milețienii din Letos, ceea ce sugerează existența mai multor facțiuni politice în Milet,
una dintre ele aflându-se în exil temporar, practica exilului fiind des utilizată în astfel de cazuri
de disensiuni politice.6 În astfel de situații este posibil ca Atena să fi intervenit și militar pentru a
restaura ordinea. Un alt conflict militar militar a fost acela cu cetatea Samosului, care s-a revoltat
în 440 î.Hr. Samos intră în război împotriva Miletului pe motivul controlului Prienei, orașul

4
Anton Powel, Athens and Sparta Constructing Greek Political and Social History from 478 BC, second edition,
Taylor & Francis e-Library, 2003, p. 45
5
Ibidem, pp. 42-43
6
Anton Powell, op. cit. p. 63
antic din Ionia de la poalele Mycalei. Învinși, milețienii trimit o delegație la Atena pentru a le
cere ajutorul. Atenienii au ordonat celor două părți să oprească lupta și să prezinte cazul spre
arbitrare la Atena, însa Samos a refuzat, determinându-l pe Pericle să pornească o expediție
militară. Într-o luptă navală, forțele Samosului sunt înfrânte și este instaurată în insulă
administrarea ateniană. Cetățenii Samosului se vor revolta, fiind nevoie de un asediu de 8 luni
pentru a-i face să capituleze. Atena a mai fost nevoită să asedeze Potidaia în 432 î.Hr. după
încercarea acesteia de a părăsi Liga de la Delos. Deși Atena era capabilă de a-și înfrânge rivalii
în bătălie sau prin asediu această modalitate era foarte costisitoare. Se estimează că războiul
contra Samosului a costat 1200 de talanți, iar asediul Potidaiei cel puțin 2000 e talanți, în
condițiile în care în acea perioadă venitul Atenei obținut din imperiu ajungea la 600 de talanți pe
an.7 Prin umare Atena îi va menține sub control pe menbrii imperiului prin politicienii pro-
atenieni din cetăți precum și prin intermediul garzoanelor plasate pe teritoriul acestora. De
asemenea, un alt eveniment care arată puterea ateniană ete Pacea lui Callias dintre Liga de la
Delos și Imperiul Persan, un armistițiu încheiat probabil în jurul anului 450 î.Hr. Acesta
presupunea o delimitare clară a zonelor de influență între cele două puteri, Atena cedând perșilor
orașele de pe coasta Asiei Mici și promițând să nu atace provinciile Imperiului Persan iar
satrapilor persani li se intezicea să vină cu corăbii la mai puțin de trei zile distanță de coasta
grecească și nu le era permis să intre cu nave de război în anumite zone. Acest tratat a ajutat la
sporirea gloriei Atenei, fiind considerată în secolul viitor ca fiind una dintre marile realizări ale
acesteia.

Nu în ultimul rând, un element al strălucirii ateniene îl reprezintă cultura ateniană din

secolul al V-lea. Se poate spune că deși realizările militară ale Atenei din acea perioadă au fost
uitate, cultura ateniană a reprezentat și continuă să reprezinte un model pentru civilizațiile
europene. Poate cel mai important simbol al Atenei este din punct de vedere arhitectural este
complexul de temple de pe Acropole, în frunte cu Panthenonul, care a fost construit în perioada
imperiului începând cu anul 447 î.Hr. Monumentul a fost construit din banii colectați de Atena
de la tributurile plătite de membrii ligii 8 și a avut de la început rolul de a fi un simbol al
prestigiului atenian. Cel care a susținul cel mai mult acest proiect a fost Pericle. El susținea că
construcția de monumente pe Acropole ar fi o modalitate a grecilor de a le mulțumi zeilor care
7
Anton Powel, Athens and Sparta Constructing Greek Political and Social History from 478 BC, second edition,
Taylor & Francis e-Library, 2003 p. 48
8
Ibidem, p. 60
au ales să înalțe Atena deasupra celorlalte cetăți. De asemenea, spunea el 9, mărețele temple astfel
construite vor simboliza și demonstra măreția Atenei și le vor demonstra tuturor că Atena e
cetatea ce merită să-i conducă pe toți grecii. S-a format o comisie, în frunte cu Pericle, și care-i
mai includea printre alții și pe arhitectul Ictinus și sculptorul Phidias. Această comisie urma să
decidă monumentele care se vor construi precum tematica întregului complex. Prima mate temă
este promovarea zeiței patroane a orașului, și anume Atena. Astfel, oricine realiza, uitându-se la
Erecteum și la Panthenon că deși toți zeii erau onorați, Atena avea întâietate. O a doua temă este
cea a triumfului grecesc împotriva barbarilor. Acestă tema va fi reprezentată prin triumful
cetăților grecești împotriva perșilor, cu Atena apărând drept conducătoare a grecilor. Tema este
reprezentată însă prin simboluri.

Un alt element important al culturii grecești care a avut parte de o înflorire în această
perioadă a fost teatrul. Reprezentanții principali ai teatrului grecesc în această perioadă au fost
Sofocle și Euripide. Popularitatea teatrului a crescut datorită intervenției lui Pericle, care a
obținut aprobarea unei legi prin care participarea la teatru a cetățenilor săraci era subvenționată
de stat. Un efect crucial asupra istoriei l-a avut și lucrarea “Istorii” a lui Herodot, scrisă în Atena
în această perioadă.

În concluzie, civizația ateniană din Epoca de Aur a avut un efect profund asupra
civilizațiilor europene ce i-au urmat. Această influenșă profundă a fost exercitată îndeosibi la
nivel politic și cultural. Democrația, ca sistem e guvernare politică s-a născut Atena la sfârșitul
secolului al VI-lea și a suferit modificări în urma reformelor lui Pericle. Acest sistem a dispărut
în Evul Mediu, revenind în epoca modernă. Deși democrația ateniană este extrem de diferită de
sistemul modern, fiind mult mai restrictivă, este de netăgăduit că sistemul atenian stă la baza
celui modern. Cu toate defectele sale democrația este considerată cel mai bun sistem de
guvernare, și trebuie să le mulțumim grecilor pentru acest sistem, sub care avem norocul să
trăim. De asemenea, la nivel arhitectural, prin intermediul Parthenonului atenienii lui Pericle
continuă să-și exercite influența. Multe clădiri moderne de stat imită Panthenonul arătând nu
doar abilitatea arhitecturală cu care a fost construit, ce continuă să fascineze oamenii până în ziua
de azi, ci și prestigiul pe care acest monument îl are, fiind un simbol recunoscut universal al
civilizației europene. De asemenea teatrul atenian, stă la baza teatrului de astăzi, oferind teme

9
Don Nardo, The Panthenon of Ancient Greece, ReferencePoint Press, 2014, p 30
majore care sunt încă utilizate în literatură. Prin urmare, Pericles al lui Tucidide a avut dreptate,
ba chiar a subestimat cu mult influența pe care Atena din perioada sa o va avea asupra
posterității. Atena s-a afirmat ca principală putere în regiune prin forța sa militară, însă sistemul
conducerii democratice promovat de Pericle, precum și marea fecunditate culturală și artistică
sunt elementele care își lasă amprenta asupra civilizației europene.

Bibliografie
1. Tucidide, Războiul Peloponesiac, Editura Științifică, București, 1966, p.
159
2. Anton Powel,Athens and Sparta Constructing Greek Political and Social
History from 478 BC, second edition, Taylor & Francis e-Library, 2003, pp.
35-50, 60-63
3. P.D.A., Garnsey, C.R., Whittaker, Imperialism in the Ancient World THE
CAMBRIDGE UNIVERSITY RESEARCH SEMINAR IN ANCIENT
HISTORY, Cambridge University Press, pp. 103-112
4. Don Nardo, The Panthenon of Ancient Greece, ReferencePoint Press, 2014,
pp 30-33