ISTORIA POLITIC A GRECIEI ANTICE PN LA MOARTEA LUI ALEXANDRU

CEL MARE
n epoca helladica timpurie (2500-1600 a. Chr.), s-a dezvoltat n Grecia Continentala o
cultura a unor populatii mediteraneene. Principalele centre unde sunt atestate dovezi ale
prezentei acestor p 646c24g opulatii preindoeuropene sunt: Tracia, Focida, Beotia, Attica,
Argolida, Corint. Principalele centre ca a acestei culturi este prezenta ceramicii de tip urfirnis.
De asemenea, aceste populatii au lasat si urme lingvistice, precum termenul prin care e
desemnata marea, thalassa, neindoeuropean, sau terminatiile -ssos, -nthos, prezente n unele
nume de asezari ca Halicarnassos, Corinthos[1].
n epoca helladica mijlocie (1850-1600 a. Chr.) are loc patrunderea triburilor
indoeuropene, denumite protogrecesti, ale aheenilor si ionienilor. Se produce fuziunea treptata a
celor doua populatii, alternnd momentele de colaborare cu lupte violente.
n epoca helladica trzie (1600-1150 a.Chr.) este documentata dezvoltarea unor cetati
puternice, precum Micene, Pylos, Tirint, Atena. Cetatea Micene din Argolida este cea mai
puternica si cel mai bine cunoscuta n epoca, ea dnd si denumirea perioadei. Poemele homerice,
Iliada si Odiseea reprezinta o fresca a acestei societati a nobililor (aristoi), care se ocupau cu
activitati razboinice sau participau la vnatoare, ospete, procesiuni cu caracter religios.
n secolul al XV-lea a. Chr., Micene domina regiuni din Asia Mica, insule ca Rhodos,
Melos, Cipru. Apogeul acestei cetati si al perioadei pe care o denumeste este reprezentat de
perioada 1400-1150 a. Chr., din care dateaza mormntul cu cupola numit Tezaurul lui Atreu,
zidurile de mari dimensiuni, numite ciclopice[2].
n jurul anului 1250 a. Chr., este documentata distrugerea cetatii Troia VII B, identificata
cu Troia homerica.
De la Micene, dateaza si scrierea Liniar B, descifrata de M. Ventris si J. Chadwick, ca
fiind o scriere protogreaca.
Perioada 1200-1100 a. Chr., cunoscuta ca perioada migratiei doriene este cea care
marcheaza sfrsitul civilizatiei miceniene. Noii veniti, dorienii se vor stabili, sub presiunea
illyrilor, n Epir, Etolia, Acarnania, Creta, sud-vestul Asiei Mici, Pelopones. Aheii sunt mpinsi
spre insulele ioniene, Attica, Eubeea, attica continund sa ramna n stapnirea ionienilor.
Ionienii, eolienii (aheii) si dorienii se vor aseza pe coasta de vest a Asiei Mici.
n epoca arhaica se vor petrece schimbari esentiale n organizarea institutionala a lumii
grecesti. Astfel, asezarile fortificate miceniene vor exercita o influenta asupra satelor din
mprejurimi, locuite de supusii regilor, ceea ce va avea drept consecinta apropierea si, n cele din
urma contopirea lor n ceea ce se va numi oras-stat, polis, forma clasica de organizare a lumii
grecesti. Acest proces este cunoscut sub denumirea de synoikismos.
Cetatea stat era independenta politic si economic, avnd un teritoriu rural care furniza
produsele agricole necesare. Fiecare cetate va avea propriul sau sistem de conducere politica,
propriul calendar, propria moneda si si reglementa raporturile cu celelalte cetati prin tratate
politice[3].
Forma de guvernare a cetatii stat a avriat de le regalitatea la guvernare aristocratica,
oligarhica, tiranica, democratica, aceasta din urma fiind cea mai evoluata.

Ct priveste ntinderea cetatii stat, se stie ca Atena acoperea cu autoritatea sa Attica,

organizata n districtele rurale, pe o ntinedre de 2500 km2 , Corint, 880 km2, Argos, 1400 km2, n
timp ce 22 de orase din Phocida aveau mpreuna 1650 km2 .
Este cert ca monarhia (puterea unui rege) s-a pastrat n Arcadia, Epir, Laconia,
Macedonia, n timp ce la Atena n 683 a. Chr. Regele a fost alungat, un simplu magistrat purtnd
titlul de basileus-rege, avnd doar atributiile cultului[4].
n regiunile unde regii au fost alungati, n locul lor au fost instalati magistrati alesi prin
vot de adunarea poporului, din rndul marilor familii aristocratice. Uneori doar o familie sau
doua aveau privilegiul de a-i da pe magistratii cetatii, caz n care avem de a face cu o guvernare
oligarhica.
Alungarea tiranilor era urmata, de obicei de instaurarea unei conduceri aristocratice sau
oligarhice, fie de instalarea unei conduceri democratice asa cum se va ntmpla la Atena.
Epoca arhaica este perioada n care se va constitui panteonul grec. El reprezinta o sinteza
a vechilor culte mediteraneene, miceniene, la care se adauga influente ulterioare venite pe filiera
tracica si egipteana. Se considera ca aristocratii micenieni sunt cei care au instituit un cult oficial,
care sta la baza crearii conceptiei despre marii zei din Olimp. Zeii cei mai importanti pentru greci
au fost: Zeus, zeul cerului si stapnul zeilor, urmat de Hera, sotia sa, zeita casniciei, Afrodita,
zeita dragostei si a iubirii, Hermes, vestitorul zeilor, protectorul calatoriilor, negustorilor, Ares,
zeul razboiului, Poseidon, zeul marii, Atena, zeita ntelepciunii, Apollo, zeul luminii, Hades, zeul
infernului, Hephaistos, zeul mestesugarilor, Demeter, zeita fertilitatii. Pe filiera tracica a fost
adorat zeul Dionysios, zeul vinului, pe filiera egipteana, zeul Sarapis, zeu al oracolelor.
Trei dintre cele mai puternice cetati-state erau Atena, Sparta si Corintul. Cea mai
importanta dintre acestea era Atena, locul de nastere al culturii si democratiei, o cetate
celebra n toata lumea antica pentru frumusetea sa[5].
Atena va deveni cea mai importanta cetate a lumii grecesti, condstruind doua ligi
politice n 478 a.Chr. si 378 a.Chr.
Sparta, situata n Pelopones, n sudul Greciei, era marea rivala a Atenei. Sparta era o
putere militara de temut, avnd cea mai buna infanterie din lumea greceasca. Acest lucru nu este
deloc surprinzator, avnd n vedere ca toti baietii spartani erau luati de lnga mamele lor la vrsta
de numai sapte ani, pentru a face timp de 13 ani o instructie militara extrem de dura. Spartanii nu
puneau pret pe cultura sau frumusete, ducnd n schimb o existenta "spartana", bazata pe
simplitate si rabdare. Ea a constituit n Pelopones o liga, Liga Peloponesiaca, pe care a dominato autoritar pna n anul 222 a.Chr.
Corintul si-a cladit prosperitatea datorita mestesugarilor sai si comertului pe mare. Era
cunoscut n ntreaga lume antica drept un centru al luxului, un loc de recreere pentru cei bogati,
care se nghesuiau sa le viziteze pe prostituatele-preotese de la Templul Afroditei.
nainte de nasterea democratiei, cele mai multe cetati-state erau conduse ca aristocratii cuvnt care n greaca veche nsemna "domnia celor mai buni". Puterea era mpartita de un cerc
restrns de barbati din familiile nobile[6].
Spre anul 600 a. Chr nsa, a aparut clasa de mijloc. Comertul le adusese mai multa
prosperitate celor din aceasta clasa, iar progresele militare le confereau mai multa putere,
facndu-i sa doreasca sa participe la guvernare. n anumite orase, inclusiv n Corint, clasa de

mijloc s-a revoltat si i-a nlaturat pe aristocrati, n favoarea unor dictatori care au devenit
cunoscuti sub numele de "tirani". n alte orase, schimbarile s-au produs n moduri mai pasnice,
caci aristocratii au permis clasei de mijloc sa faca parte din consiliile cetatilor. Aceste regimuri
au devenit cunoscute sub numele de "oligarhii", adica "domnia celor putini". Cea mai ferventa
oligarhie de acest tip era Sparta.
La sfrsitul anilor 500 a.Chr., la Atena s-a nascut prima democratie - "domnia poporului".
Influentele acestei revolutii s-au facut simtite n toata lumea antica, ajungnd sa dainuie pna n
zilele noastre. Nu exista un conducator unic, ci o adunare cetateneasca alcatuita din cetateni de
sex masculin, care se ntruneau de 40 de ori pe an pentru a vota deciziile de stat. Cei care
stabileau programul ntrunirilor si puneau n aplicare decretele erau membrii unui consiliu
alcatuit din 500 de oameni, alesi prin tragere la sorti sa ndeplineasca aceasta functie timp de un
an[7].
n toata perioada antichitatii, cea mai mare amenintare pentru lumea greceasca a
reprezentat-o Imperiul Persan, un imperiu puternic, mereu dornic sa cucereasca noi teritorii. n
timpul razboaielor cu persii din perioada 490 - 449 a. Chr, echilibrul puterii s-a schimbat pe
neasteptate. Dupa o serie de campanii ndraznete derulate la Maraton, Thermopile si Salamis,
grecii au reusit sa apere zona centrala a continentului mpotriva navalitorilor, pe care i-au nfrnt.
Semnificatia acestei victorii este uriasa. nainte de acest moment, grecii erau organizati
ntr-o serie de cetati-state independente, aflate adesea n relatii de rivalitate. Dupa acest moment,
ei au nceput sa realizeze similitudinile culturale care i uneau, s-au identificat cu mndrie drept
"greci" si si-au dezvoltat acel spirit care avea sa creeze marile realizari culturale ale secolelor 3 si
4 a. Chr, n special n Atena. Daca victoria ar fi fost a persilor, poate ca istoria nu ar mai fi
cunoscut niciodata mostenirea lasata de vechii greci - democratia si realizarile artistice care au
influentat att de profund lumea moderna[8].
Razboaiele peloponeziene au fost, efectiv, echivalentul unui razboi mondial n lumea
Greciei Antice. Luptele au durat timp de 27 de ani, n perioada 431-404 a. Chr, au implicat
natiuni din ntreaga lume greaca si nu s-au derulat numai n zona Greciei, ci au ajuns pna n
Sicilia si Byzantion.
Politica a fost originea tuturor problemelor. Atena devenise cea mai puternica si mai
bogata cetate din Grecia, iar sistemul sau democratic de guvernamnt era copiat pe scara larga,
ceea ce alarma oligarhiile rezistente precum Sparta. Adunndu-si aliati din toata zona dorica a
Greciei, Sparta a format Liga Peloponeziana si a pornit la razboi. Ca raspuns, Atena s-a aliat cu
alte regiuni ionice ale Greciei din zona Marii Egee si din vestul Asiei Minor, pentru a opune
rezistenta, formnd Liga Deliana.
A fost un razboi de uzura, n care tehnologia militara a facut progrese lente si dificile.
Ambele tabere au obtinut anumite victorii, dar n final Sparta a nfrnt Atena, constatnd nsa ca
a ajuns sa detina controlul asupra unei Grecii absolut epuizate[9].
Perioada 404-362 a. Chr. a fost dominata de ncercarile lui Iason din Pherrai,
conducatorul Ligii Thessaliene, ale Ligii Beotiene, conduse de Theba, de a domina lumea greaca.
Sparta a fost nvinsa de Atena la Cnidos, n 394 a.Chr., apoi de Theba la Leuctra (371 a.Chr.) si
Mantineea (362 a.Chr.). Persii, prin "pacea lui Antalcidas", din 387 a.Chr. au dat un avertisment
grecilor cerndu-le sa opreasca luptele interne, pentru a descuraja o regrupare a grecilor sub
conducerea unei cetati.

Ideologul Isokrates din Atena, autor de discursuri considera ca daca Iason nu reusise sa
asigure unirea lumii grecesti, aceasta va fi facuta de catre Filip II, regele Macedoniei, un stat
barbar elenizat. Acesta cucerise ntreaga Grecie Continentala, ntre 360-338 a.Chr., impunnduse ca hegemon al lumii grecesti, protector al Sanctuarului panhellenic de la Delphi, "tagos"(titlu
purtat de Iason din Pherrai) al Thessaliei, la Congresul Panhellenic de la Corint (337 a.Chr.).
Imediat dupa lupta de la Cheroneea (338 a.Chr.), Isokrates i-*a trimis o scrisoare de felicitare,
cerndu-i sa accepte ajutorul Atenei n opera sa unificatoare. Asasinarea lui Filip II a lasat
aceasta misiune fiului sau Alexandru al III-lea[10].
Alexandru cel Mare sau Alexandru al III-lea s-a nascut la Pella, capitala Macedoniei n
anul 356 a.Chr. n data de 21 iulie, fiind fiul lui Filip al II-lea si al unei bacante tebane numita
Olimpia. Filip al II-lea este persoana ce a pus bazele imperiului construit de fiul sau. El a facut
ca armata sa, organizata n falanga, formatia de lupta a macedonenilor sa ajunga sa dea un
randament superior oricarei armate a epocii. n august 338 a.Chr. el reuseste sa cstige o lupta
mpotriva unei aliante a statelor grecesti, cu ajutorul fiului sau care n fruntea cavaleriei a reusit
sa distruga batalionul sacru teban. Astfel Filip a reusit sa aduca Grecia unita n fata amenintarii
persane.
Filip a urmarit sa-i deschida mintea tnarului Alexandru, astfel nct sa-i deschida
interesul pentru stiinta. Alexandru a deprins n timpul petrecut cu Aristotel (343-340 a.Chr.)
gramatica, muzica, geometria, retorica si filozofia. n urma educatiei sale a ajuns un mare iubitor
al Iliadei
A fost un personaj ce a marcat clar epoca sa fiind un geniu militar, marea lui realizare
fiind construirea celui mai mare imperiu din acea vreme n numai 13 ani. Alexandru a avut o
personalitate nu foarte diferita de cea a tatalui sau, devenind un grec cultivat, dar cu virtutiel
razboinice macedonene[11].
n anul 340 a.Chr. Alexandru se va ntoarce la Pella unde si va lua atributiuni militare.
n 338 a.Chr. dupa victoria obtinuta mpotriva grecilor la Cheroneea, se va convoca un congres
al oraselor grecesti ce decid sa-si uneasca fortele mpotriva persilor, acest congres marcnd
acceptarea hegemoniei macedonene asupra Greciei. Filip al II-lea este asasinat la nunta fiicei
sale (Alexandru nu a avut nici un amestec in complot). Grecii vad n moartea lui Filip un sfrsit
al hegemoniei macedonene, iar n urma decesului regelui Alexandru preia puterea la numai 20
ani, fiind proclamat rege de catre generalii lui Filip. n primavara celui de-al doilea an de domnie
Alexandru va porni n prima sa expeditie mpotriva ilirilor si getilor pe care-i si supune
asigurndu-si apararea la nordul lumii grecesti. n vara lui 335 a.Chr. n Teba se produce o
revolta n urma careia generalii macedoneni sunt ucisi, iar garnizoana macedoneana asediata.
Alexandru i va pedepsi crunt pe tebani imediat (parcurgand in 14 zile un drum parcurs de alte
armate in luni de zile) asediind cetatea si cucerind-o, dupa care a distrus-o pna la temelii lasnd
n picioare doar casa lui Pindar. Dupa aceasta demonstratie de forta nici un stat nu s-a mai opus
hegemoniei Macedoniei[12].
Apoi Alexandru a plecat n campania anti-persana. n primavara lui 334 a. Chr.,
Alexandru, anticipnd o criza interna a Imperiului Persan, porneste la lupta cu 30.000 de oameni
din care 9000 n falanga si 5000 calareti. Antipatros a fost nsarcinat cu apararea Macedoniei,
dndui-se un rol defensiv. Alexandru va traversa Helespontul si trecnd n Asia si-a pus n
aplicare planul de campanie. El va obtine o victorie la Granicos, n 334, a.Chr., mpotriva
persilor si mercenarilor greci condusi de generalul Memnon. Alexandru a ocupat n continuare
Mysia, Lidia, Licia, Pisidia, Frigia si orasele grecesti Efes, Milet, Halicarnas. Marsul sau a fost
nsa oprit de venirea iernii, fiind reluat imediat ce conditiile au fost prielnice[13].

Apoi a traversat Cappadocia, Muntii Taurus si a patruns n Cilicia unde n toamna

anului 333 a.Chr. a avut loc prima confruntare militara directa ntre Darius al III-lea si Alexandru
Macedon lnga Issos, unde prin implicarea ca general si ca soldat tnarul macedonean a facut
proba virtutilor razboinice ale tatalui sau. n urma acestei victorii, n mna macedonenilor a cazut
familia lui Darius si a devenit posibila continuarea expeditiei spre sud trecnd Eufratul. Daruis al
III-lea i propune lui Alexandru sa faca pace nsa propunerea sa e refuzata ferm. Orasele Arados,
Byblos, Sidon i s-au supus fara lupta astfel obtinnd o flota ce depasea flota persana, prin aceasta
consolidare a flotei Alexandru urmarind sa distruga Imperiul Persan. Apoi Alexandru va cuceri
Tyrul n iulie 332 a.Chr. n iulie, dupa un asediu de 6-7 luni, iar populatia orasului va fi ucisa sau
vnduta ca sclavi. n noiembrie 332 a.Chr. va patrunde n Egipt unde toate cetatile nu au
indraznit sa-i opuna rezistenta. A reusit prin ofrande aduse lui Amon sa se declare fiu al zeului
ceea ce-i dadea dreptul de a mosteni tronul Egiptului. El a mai ntemeiat n Egipt si un oras pe
care l-a numit Alexandria (332/331 a.Chr.) aici construindu-se mai trziu una dintre cele 7
minuni ale lumii antice, farul din Alexandria. Odata cu parasirea Egiptului ncepe o noua etapa a
expeditiei[14].
Alexandru a strabatut Siria, Palestina si a patruns n Mesopotamia unde a avut loc ultima
batalie cu Darius n octombrie 331 IHr. la Gaugamela, unde, desi a opus o rezitenta eroica,
Darius a fost nvins. Aceasta batalie a fost una dintre cele mai mari ale antichitatii Darius
dispunnd de 6 00.000 soldati. Patrunderea n flancul stng macedonean a cavaleriei persane, nu
a reusit sa-l descurajeze pe Alexandru, care a reusit sa spulbere centrul frontului persan. n urma
acestei victorii, grecii reusesc sa transeze n favoarea lor conflictul, Darius al III-lea fiind ucis de
satrapul Bessos al Bactriei, n iulie 330 a.Chr. Acest satrap se va proclama ulterior urmas al
dinastiei Ahemenide sub numele de Artaxerxes al IV-lea. Alexandru are grija ca funerariile lui
Darius sa fie unele demne de un rege si dupa cucerirea Bactriei, ucigasul este pedepsit fiind
condamnat la o moarte n chinuri groaznice.
n anul 331 a.Chr., are loc n Grecia o rascoala a spartanilor condusi de Agis, aceasta fiind
nfrnta de catre Antipatros. ntre 329 si 327 a.Chr., Alexandru se chinuie sa cucereasca
Sogdiana si Maracanda[15].
Aceste victorii n Iranul estic si n Asia Centrala au fost pastrate prin lasarea de
garnizoane n fiecare cetate cucerita, ceea ce i permitea sa deschida rute comerciale si militare.
n 328 a.Chr. a introdus proskynezia, o practica a mezilor si ia n casatorie pe Roxana, n 327
a.Chr., fiica unui satrap ceea ce-l fac pe Alexandru popular datorita adoptarii acestor obiceiuri
orientale. n armata sa a aceptat tineri generali persani si a lasat 30.000 oameni sa i-se alature n
lupta sa. A reformat armata, masura ce a creat comploturi n rndul soldatilor sai , unul dintre
acestea avnd loc n 328-327 a.Chr., toti cei banuiti ca au participat la complot fiind ucisi. n
primavara lui 327 a.Chr. ncepe cucerirea Asiei Centrale si a Indiei, iar n mai 326 a.Chr. a dat
ultima sa mare batalie, pe rul Hyphasis nvingndu-l pe suveranul indian Poros. Aici s-a oprit
Alexandru, deoarece un fugar din Magadha, l avertiza ca Dhana Nanda, suveranul provinciei, l
asteapta dincolo de ru cu o armata de 200.000 pedestrasi, 20.000 de calareti, 2000 care de lupta,
3.000 de elefanti.
n iulie 326 a.Chr. Alexandru a ordonat retragerea, profitnd de oboseala si de
nemultumirile ostenilor. Armata lui Alexandru s-a mpartit n 3, o parte din armata a fost pusa
sub comanda lui Nearchos si a cobort cu flota pe Hydaspes si apoi pe Indus pna n Ocean, iar
de aici de-a lungul coastei pna n Golful Persic si n sus pe Eufrat, al doilea corp de armata l
avea drept comandant pe Crateros, a plecat spre vest, prin Arachosia, urmnd sa faca jonctiunea
cu al treilea corp, n Carmania, ce dubla traseul primului corp[16]. n Carmania Alexandru si-a
reorganizat ostirea, apoi s-a dus la Susa prin Persepolis. n anul 324 a.Chr., dupa 10 ani de la
pornirea campaniei, realizarile lui Alexandru erau fabuloase: a reusit sa conduca ostile sale

26.000 km fara sa fie nfrnt, a creat cel mai mare imperiu de pna atunci. Acest imperiu
ajunsese sa se ntinda de la Marea Adriatica n vest la Oceanul Indian si Indus spre Est, de la
Dunare n Nord pna n Sudan n sud. n incercarea de omogenizare a populatiilor din imperiu,
Alexandru, a decis ca n februarie 324 a.Chr., sa se organizeze celebrele "Nopti Susiene" n care
Alexandru se casatoreste cu Sateira, fiica a lui Darius, instituind poligamia (obicei persan), si alti
10.000 macedoneni se vor casatori cu femei persane. O alta ncercare pentru Alexandru a fost
organizarea imperiului vast, aici inspirndu-se din oranizarea imperiului persan la apogeu n
timpul lui Darius si al lui Xerses. Alexandru a decis sa-si mute capitala la Babilon, megalopolisul
antic mesopotamian[17].
Alexandru a ntrerupt consolidarea imperiului n 3 iunie 323 a.Chr. datorita sanatatii sale
avnd sa se stinga din viata la 13 iunie 323 a.Chr. la vrsta de numai 33 de ani, murind fara a-si
desemna un succesor. Cauza mortii pare sa fi fost malaria. Imperiul sau a fost cladit rapid dar tot
asa de repede s-a si destramat, facnd din imperiul macedonean cel mai efemer imperiu din
istorie. Imediat dupa moartea lui Alexandru generalii sai au nceput sa se certe pentru a fi urmasii
lui la tronul vastului imperiu.
Imperiul a ajuns sa fie condus de diadohi, care-l proclama rege, sub numele de Filip, fratele debil
al lui Alexandru, Archidaios.
Ideea de mentinere a imperiului a pierit, dupa ce urmasii legitimi ai lui Alexandru al IIIlea (Roxana, Alexandru al IV-lea, Argos) au fost ucisi, iar speranta s-a stins total n 301 dupa
batalia de la Ipsos cnd cel mai valoaros general al lui Alexandru, si singurul care era capabil sa
mentina imperiul, Antigonos, a murit.
O consecinta directa a cuceririlor facute de macedoneni n sec. IV a.Chr. a fost formarea
civilizatiei elenistice, denumita astfel datorita faptului ca orientalii elenizati erau numiti elenisti.
Perioada elenistica este situata ntre anii 323 a.Chr. (anul mortii lui Alexandru) si anul 30 a.Chr.
(anul mortii reginei Cleopatra a Egiptului). Aceasta civilizatie nu a fost originala deoarece a fost
doar un creuzet, amestecnd celelalte civilizatii cucerite.