Introducere

Bustul filozofului Tucidide

Despre istoricul Tucidide

Tucidide (460-400) Î Hr. a fost unul dintre cei mai importanți și

renumiți istorici, având calitățile unui cult om politic și filozof, acesta
luând parte in desfășurarea razboiului peloponeziac, ca strateg al Atenei.

Tucidide, fiul lui Oloros, un aristocrat atenian. se remarcă prin

crearea operei sale “Istoria Războiului Peloponeziac”, el descriind etapele,
cauzele și urmările unuia dintre cele mai sângeroase conflicte din Grecia
Antică.Acesta a planificat sa menționeze dezvoltarea razboiului și
deznodământul său. A fost numit unul dintre comandanții flotei, dar nu a
strălucit ca strateg, nereușind cucerirea marelui oraș Amfipolis. Din acest
motiv, filozoful a fost exilat pe o perioada de 20 de ani, timp în care s-a
dedicat creației sale, ce a devenit una dintre cele mai importante și
prețioase opere din antichitate.
 Cauzele și desfășurarea razboiului. Harta razboiului peloponeziac.
Binecunoscutul război s-a desfășurat între anii 431-404 Î Hr., iar
principala cauză a constituit-o lupta pentru hegemonie in Grecia
Antică, dintre Atena(care se afla în fruntea Ligii de la Delos) și
Sparta,(conducătoarea Ligii Peloponeziace), principalele polisuri
grecești.

Atât Atena, cât și Sparta și-au pregătit toate rezervele materiale și

umane de care dispuneau, ceea ce, în timp, va duce la slăbirea
drastică a armatei și implicit a economiei.
Principalul pretext îl indică asedierea coloniei Corintului, Potideea, de
către Atena. Corintul apelează la Sparta, iar Atena ia masuri dure
împotriva Megarei, aliată a Corintului,careia ii interzice comerțul cu
orașele Ligii de la Delos.
Operatiunile militare se desfășoară în special sub forma invaziilor
pustiitoare ale spartanilor și ale invaziilor acestora împotriva Atenei și
a zonelor care îi rămân fidele.
 Distrugerile au fost amplificate de marea epidemie de ciumă, care afectează grav Atena (429 Î Hr.),
liderul atenian Pericle fiind răpus de aceasta boală. Conflictele interne din Atena, dar și gravele
neînțelegeri ale acesteia cu cu aliatele sale din Liga de la Delos au amplificat dezastrul.

Una dintre cele mai teribile înfrângeri suportate de Atena in timpul războiului peloponeziac a fost
bătălia de la Asinaros, lângă Siracuza, din anul 413 Î Hr., în urma căreia generalii atenieni sun executați
împreună cu 12000 de cetățeni soldați ai Atenei.. După o ultima înfrângere, la Aigos Potamos (in 405 Î
Hr), Atena este obligata să-și predea flota spartanilor și să-și dărâme fortificațiile în anul următor.

Imperiul atenian format în secolul al V-lea Î Hr. era definit distrus, toate posesiunile maritime ale
atenienilor , cu excepția insulei Salamina, fiind pierdute.
 După capitularea Atenei, la conducerea orașului au fost aduși cei
“30 de tirani”, aleși din rândul oligarhiei. Ei au condus Atena aproape un
an, în care în timp au luat o serie de masuri împotriva democraților,
lichidându- i.. Cei mai mulți dintre democrați au reușit însă, sa se salveze,
refugiindu-se in Beotția, de unde în anul 403 Î Hr. s-au întors sub
conducerea lui Trasibul și au răsturnat guvernul tiranilor aristocrați,
restabilind regimul democratic fără ca Sparta sa intervină.

Atena a redevenit libera, dar ea a încetat de a mai juca rolul de mare

putere. Războiul Peloponeziac a dus nu numai la decăderea Atenei, ci și la
urinarea statelor grecești în general. După război, economia întra într-o
perioada de criza care va duce la slăbirea polisurilor grecești.