SPARTA

▪ Sparta (în greacă Σπάρτη, Sparti, în dialectul atic și Σπάρτα, Sparta, în dialectul doric), sau Lacedemonia
(Λακεδαίμων, Lakedaimon) a fost un oraș-stat din Grecia antică, în peninsula Peloponez, situat pe râul
Eurotas.
 INFORMAȚII
Sparta a fost înființată în secolul al VIII-lea î.Hr. de dorieni(en)[traduceți] în regiunea Laconia.[2] Era
organizată ca stat militar, având o armată terestră puternică. Societatea era alcătuită
din: perieci (locuiau în jurul orașului Sparta și se ocupau cu agricultura, meșteșugurile,
negustoria), hiloți (făceau parte din populațiile cucerite de spartani), aristoi („aristocrați”, cei
care dețineau puterea și participau la conducerea statului), spartani (cetățenii originari din
Sparta).
Statul spartan era condus de doi regi (Pământurile din Sparta erau cultivate de sclavi (hiloții) și
perieci, supravegheați intens, dat fiind că erau mai numeroși decât spartanii, ceea ce a dus la
diverse revolte. Spartanii erau caracterizați prin mantia roșie și barba stufoasă.[necesită citare]
Nou-născuții bolnavi sau cu diferite deficiențe erau uciși, fiind acceptați numai copiii capabili de
a face față războiului.[necesită citare]

O problemă a Spartei era lipsa marinei,[necesită citare] motiv pentru care în războiul contra
perșilor a fost nevoită să recurgă la inamicul său, Atena. Prima înfrângere a spartanilor a fost cea
înregistrată în bătăliaconsiderați șefi militari supremi și preoți), de „Sfatul bătrânilor” (Gerusia)
și de „Adunarea poporului” (Apella), formată din spartanii majori. Organul cel mai important al
statului spartan era „Colegiul celor cinci efori”, având drept de control asupra tuturor
activităților.
Sparta era caracterizată de o cultură războinică.
BĂTĂLIA DE LA
TERMOPILE
Bătălia de la Termopile (greacă Θερμοπύλαι, Thermopylae,
„Porțile fierbinți”) a fost o luptă care s-a dat între o alianță a
unor polisuri (orașe-state) din Grecia Antică, condusă de
regele Leonidas al Spartei și Imperiul Persan al lui Xerxes I.
Bătălia a durat trei zile în timpul celei de-a doua invazii
persane în Grecia, în același timp cu Bătălia de la
Artemisium, în august sau septembrie 480 î.Hr., și a avut loc
în trecătoarea Termopile. Invazia persană fusese pornită ca
răspuns întârziat la înfrângerea suferită de perși în prima
invazie, terminată cu victoria atenienilor în Bătălia de la
Maraton din anul 490 î.Hr.. Zece ani mai târziu, Xerxes
ridicase o armată uriașă pe care o trimisese, pe uscat și pe
mare, să cucerească Grecia. Generalul atenian Temistocle