CONSTITUȚIA SPARTANĂ

SPARTA

• Sparta a fost un oraș-stat din Grecia antică, în peninsula Peloponez, situat pe râul Eurotas.
• Sparta a fost înființată în secolul al VIII-lea î.Hr de dorieni în regiunea Laconia. Era organizată ca stat
militar, având o armată terestră puternică. Societatea era alcătuită din: perieci(locuiau în jurul orașului
Sparta și se ocupau cu agricultura, meșteșugurile, negustoria), hiloți(făceau parte din populațiile cucerite
de spartani), aristoi(aristocrați, cei care dețineau puterea și participau la conducerea statului),
spartani(cetățenii originari din Sparta)
• Statul spartan era condus de doi regi (considerați șefi militari supremi și preoți), de „Sfatul bătrânilor”
(Gerusia) și de „Adunarea poporului” (Apella), formată din spartanii majori. Organul cel mai important
al statului spartan era „Colegiul celor cinci efori”, având drept de control asupra tuturor activităților.
CONSTITUȚIA SPARTANĂ

• Legile după care era organizată conducerea politică în Sparta, precum şi cele privind educaţia
spartană, au fost atribuite legislatorului Licurg, care ar fi trăit pe la sfârşitul secolului al IX-lea î.Hr.
• Constituţia nu a fost creată în totalitatea ei de către Licurg, oraşul s-a organizat în mod progresiv.
Primul document care se poate invoca este Marea Rhetra (lege), care reprezintă, fără îndoială, în
prima jumătate a secolului al VIII-lea î.Hr, legea organică a polisului. Această lege îi menţiona pe
cei doi regi, Consiliul și Adunarea poporului care părea să fie suverană.
REGII

• Constituţia spartană încredinţa puterea supremă celor doi regi, aleşi din rândurile a două familii
aristocrate dintre cele mai vechi din Sparta (din dinastia Agiazilor şi din cea a Euripontizilor, prima
fiind fără îndoială aheeană, iar a doua doriană). Aceste familii erau sub stricta interdicţie impusă
membrilor lor de a se căsători între ei. Regii trebuiau să se supravegheze reciproc.
• Regii, erau posesori ai unor mari bogăţii şi se bucurau de importante onoruri, exercitau o putere
absolută asupra armatei, pe care o puteau duce acolo unde vor şi în orice condiţii vor. Pe langă toate
acestea, aceștia aveau și atribuții religioase. Aceștia, erau supravegheaţi îndeaproape de către efori, în
faţa cărora depun în fiecare lună jurământul de a domni potrivit legilor existente. În timp de război, cei
doi regi spartani aveau puteri nelimitate; astfel ei conduceau oştile şi aveau dreptul de viaţă şi de moarte
asupra supuşilor.
CONSILIUL

• În conducerea statului, regii erau ajutaţi de un Consiliu (numit Gerusia = Senat, dar susţinătorii
aristocraţiei spartane preferă denumirea de gererohia = adunarea celor privilegiaţi). Gerusia era format
din 28 de bătrâni (geronţi), în vârsta de peste 60 de ani şi din cei 2 regi. Membrii Gerusiei erau aleşi
pe viaţă, prin aclamaţie, de Adunarea poporului (Apella) şi numai dintre aristocraţii cei mai influenţi.
Când unul deceda candidaţii pentru postul acestuia defilau în şir prin aulă. Cel care primea cele mai
multe aplauze era ales. Gerusia propunea legile, împărţea spartanilor loturi de pământ, declara război
sau încheia pace şi controla activitatea regilor.
• Gerusia se reunea la date fixe, având, în acelaşi timp, funcţia de înaltă curte însărcinată cu judecarea
proceselor importante şi de consiliu care elaborează hotărârile adunării. Rolul său era predominant
mai cu seamă când venea vorba de dirijarea politicii externe.
ADUNAREA POPORULUI

• Adunarea poporului (Apella) în care intră toţi Egalii (homoioi) – spartanii, în vârstă de cel
puţin 30 de ani, care se bucurau de toate drepturile cetăţeneşti. Ea era convocată şi prezidată de
cei doi regi şi putea primi sau respinge propunerile prezentate ei, alegea membrii gerusiei,
precum şi pe efori.
• Această adunare avea atribuţii limitate; ea aproba hotărârile luate de sfatul bătrânilor.
Dezbaterile din sânul adunării erau sumare şi votul era dat cel mai adesea prin aclamaţii:
cetăţenii sunt, aşadar, consultaţi, dar nu pot decât să ratifice măsurile care le sunt propuse. În
Sparta, Adunarea poporului nu avea un rol important, deoarece regii şi gerusia nu ţineau
întotdeauna seama de hotărârile ei, atunci când socoteau că ele nu corespundeau intereselor lor.
EFORATUL

• Constituţia este amendată prin înfiinţarea eforatului, care limitează puterea regală la
controlul asupra armatei. La sfârşitul secolului al VI-lea î.Hr., în urma uneltirilor puse la
cale de regele Cleomene, eforii obţin controlul politicii interne şi externe.
• Cei 5 efori sunt aleşi pentru un an de Gerusia(Consiliul) după ciudatul sistem al votului
prin aclamaţii, propice numeroaselor fraude. Eforii sunt aleşi la început din rândurile
poporului, treptat însă aristocraţia şi-a impus oamenii ei. La origine simpli observatori ai
astrelor (de unde şi numele unuia dintre ei, figură în parte mitică a unui duşman declarat
al puterii regale, Asteropos [Văzătorul de astre]), ei devin (începând cu anul 754? î.Hr.)
magistraţi care supraveghează respectarea legilor şi educaţia copiilor, controlează viaţa
publică a cetăţenilor şi conduita regilor, judecând în acelaşi timp şi cazurile civile. La
expirarea mandatului aceștia nu erau obligaţi să dea nici un fel de socoteală succesorilor.
• În secolele VII şi VI î.Hr., constituţia, în forma ei definitivă, ne apare, de asemenea, cu
mult mai clară, cu mecanismele ei esenţiale: regi, efori, consiliu, adunare. Printre oraşele
importante ale lumii greceşti, numai Sparta păstrează regimul monarhic.
• Constituţie cu precădere oligarhică, deoarece numai o foarte mică minoritate, cea
alcătuită din homoioi, ia parte la conducere, dar în sânul acestei oligarhii toţi cetăţenii se
bucură de drepturi egale. Evoluţia socială tinde chiar, spre sfârşitul secolului al VI-lea
î.Hr., să întărească egalitarismul, limitând puterea regilor în favoarea celei deţinute de
efori, reprezentanţii comunităţii.
BIBLIOGRAFIE

• 1. https://istorie-edu.ro/istoria-universala/grecia-antica/constitutiile.html
• 2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Sparta
• 3. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/lycurg-intemeietorul-spartei