Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
RAZBOIUL PELOPONESIAC
Războiul peloponesiac
431-404 î.Hr.
Spre sfârşitul secolului al V-lea, întreaga Grecie a fost zguduită de războiul
peloponesiac, care a dus la înfrangerea şi decăderea Athenei şi la supremaţia Spartei în
lumea grecească.
Se numeşte astfel pentru că în acest război purtat împotriva Ligii maritime ateniene au
luat parte toate statele din Liga peloponesiacă.
Scurt istoric al perioadei
Perioada de aproximativ 50 de ani, cuprinsă între sfârșitul războaielor medice și
începutul războiului peloponesiac se numește Pentekontaietia.
Este o perioadă în care contradicțiile dintre cetățile grecești grupate în Liga de
la Delos și Liga peloponesiacă s-au acutizat.
În perioada Pentekontaietiei s-au accentuat și diferențele dintre cele două
sisteme politice reprezentate de Atena și Sparta.
Democrația ateniană reprezenta o atracție pentru cetățenii din orașele cu regim
oligarhic, specific Spartei.
Conflictele dintre cetăți s-au acutizat până când singura posibilitate de
rezolvare a rămas calea armelor.
Pentru reconstituirea acestei perioade izvoarele sunt puține, dar de calitate.
Principalele lucrări sunt Istoria Războiul Peloponesiac a istoricului Tucidide și
Hellenika a lui Xenofon, istoric și memorialist.
La acestea se adaugă Viețile paralele ale lui Plutarh și alte câteva inscripții.
Tucidide & Xenofon
Tucidide (460-390 î. Hr.)
Om politic şi istoric atenian, considerat cel mai
mare istoric grec vechi, autorul Istoriei Războiului
Peloponez, care detaliază conflictul sec V î. Hr.
dintre Atena şi Sparta. Opera sa nu este completă
ea relatând evenimentele până în 411 î. Hr.
A ocupat şi postul de stateg al Atenei fiind un
martor ocular al războiului. Opera sa a fost prima
care a înregistrat o istorie folosind
metode ,,moderne,, şi prima analiză morală şi
politică a politicilor de război ale unei tări.
Situaţia din Grecia în a doua jumătate a secolului al V-lea era determinată de relaţiile
dintre cele mai mari uniuni ale polisurilor greceşti – Liga peloponesiacă în fruntea căreia
stătea Sparta şi prima Liga maritimă ateniană, numită şi Liga de la Delos, condusă de
Atena.
Liga peloponesiacă
Spre sfârşitul sec. V î.Hr., întreaga Grecie a fost zguduită de războiul peloponesiac,
care a dus la infrângerea şi decăderea Athenei şi la supremaţia Spartei. Se numeşte
astfel pentru că în acest război împotriva Ligii maritime ateniene au luat parte toate
statele din Liga peloponesiacă
Ridicarea politică a Atenei în urma războaielor greco-persane, precum şi supremaţia
ei in Liga maritima ateniană au sporit în acelaşi timp şi concurenţa economică pe
care o făcea sttelor membre ale Ligii peloponeziace.
La această cauză economică s-au mai adaugat şi altele de natură politică: rivalitatea
dintre Sparta şi Atna pentru supremaţie în Grecia, precum şi faptul că Atena
sprijinea elementele democratice în toate statele greceşti, în timp ce Sparta oferea
azil adversarilor democraţiei.
Astfel, contradicţiile economice şi politice dintre Atena şi Sparta au provocat
dezlanţuirea unui război pentru supremaţie economică şi politică asupra întregii lumi
greceşti.
Ocazia pentru izbucnirea războiului a apărut odată cu cearta dintre Corint şi colonia
ei Corcira , care făcea comerţ înfloritor în Sicilia şi sudul Italiei, aducând mari
prejudicii metropolei sale.
Atena a văzut acest conflict ca pe o oportuitate de a-şi asigura o bază maritimă în
drumul ei spre Sicilia şi sudul Italiei şi a luat apărarea Corcirei unde se instalase intr-
e timp şi un regim democratic.
Corintul a cerut atunci ajutorul Spartei , ceea ce a dus la izbucnirea razboiului.
Desfăşurarea războiului
Războiul a durat 30 de ani între 431-401 î. Hr. şi a fost împărţit în două parţi:
Prima parte: între anii 431-421 î. Hr.
Partea a doua: între anii 421-415 î. Hr.
Între aceste două perioade s-a respectat ,,pacea,, lui Nicias
Prima parte a
războiului
431-421 î. Hr.
În primăvara anului 431 î.Hr. amatele Ligii peloponesiace , sub conducerea Spartei , au intrat
în Attica unde au provocat distrugeri cumplite. Cei mai afectaţi au fost ţăranii care, sfătuiţi de
Pericle, s-au adăpostit între zidurile cetăţii lăsându-şi ogoarele să fie cotropite.
Atena a răspuns invaziei spartane trimiţându-şi flota să pustiască coastele Peloponesului.
Datorită îngrămădirii populaţiei între zidurile cetăţii izbucneşte epidemia de ciumă care face
mii de victime. Învinuit de acest lucru a fost Pericle drept urmare el fiind înlăturat de la
conducerea statului. El a fost reabilitat şi reales conducător anul următor dar nu pentru mult
timp deoarece a căzut victimă ciumei.
După moartea lui Pericle au început în Atena luptele interne între aristocraţi, conduşi de
Nicias, şi democraţi, conduşi de Cleon. Aristocraţii doreau pacea şi împăcarea cu spartanii iar
democraţii războiul până la victorie. Până la urmă democraţii şi-au impus părerea şi războiul
a continuat, flota ateniană atacând coastele Peloponesului şi obţinând victorii strălucite.
Succesele atenienilor au fost întrerupte de atacul spartan iniţiat de generalul Brasidas în
Tracia, unde spartanii au obţinut victoria iar atenienii l-au pierdut în luptă pe Cleon.
Ca urmare a acestei înfrângeri Nicias a preluat puterea şi a început tratativele de pace cu
spartanii. Pacea a fost încheiata în anul 421 î.Hr. pe timp de 50 de ani. Pacea este cunoscută
sub numele de ,,Pacea lui Nicias,,.
Această pace nu a desemnat nici un învingător dar nici nu a diminuat duşmănia dintre cele
două rivale de aceea ea nu avea cum să dureze.
A doua parte a
războiului
415-404 .Hr.
După înceierea păcii lui Nicias, Alcibalde, dorindu-şi gloria, contribuie la aprinderea unui
nou război împotriva Spartei. El , înşelându-i pe atenieni, propune Adunării poporului un
plan de organizare a unei expediţii militare împotriva Siracuzei, aliata Spartei, motivând
că în urma unei victorii, Siclia, sudul Italiei şi nordul Africii ar ajunge sub stăpânirea
Atenei iar acest lucru i-ar ajuta la nimicirea spartanilor.
Alcibalde porneşte spre Sicilia în fruntea unei puternice flote în anul 415 î.Hr. În ajunul
plecării lui, la Atena, lui sunt gasite mutilate toate statuile zeului Hermes. Cei care erau
împotriva războiului l-au acuzat pe Alcibalde acet lucru şi au cerut întoarcerea lui în
patrie. Acesta însă s-a refugiat la spartani şi a dezvăluit panurile de luptă ale atenienilor.
Aflând acest lucru Sparta trimite ajutoare Siracuzei şi, în acelaşi timp, atacă Attica şi
ocupă Deceleea tăind legăturile de aprovizionare ale Atenei.
Expediţia din Sicilia s-a încheiat cu o grea înfângere pentru atenieni. Flota a fost nimicită,
Nicias ucis iar soldaţii au fost luaţi ca sclavi şi puşi la muncă silnică. Regimul democratic
a fost răsturnat iar aristocraţii au ajuns la conducerea Atenei.
Ameninţată, Atena s-a apărat cu înverşunare. În această situaţie, Alcibalde, care între
timp se certase cu spartanii, este iertat de popor şi revine in Atena la preluând comanda
unei noi flote ateniene. Obţine câteva victorii pe mare însă Sparta, cu ajutorul perşilor
întoarce situaţia în favoarea ei. O armată persană condusă de Lisandru surprinde flota
ateniană pe ţărmurile Helespontului dinstrugand-o în întregime în anul 405 î.Hr. Atacată
pe mare şi pe uscat de spartani, Atena a capitulat. A fost nevoită să dărâme fortificaţiile
portului Pireu şi toate zidurile ce înconjurau oraşul, să distrugă flota, să desfiinţeze Liga
de la Delos şi să se supună spartanilor.
Urmările războiului
După capitularea Atenei, la conducerea oraşului au fost aduşi cei ,,30 de tirani,,
aleşi din rândurile aristocraţiei. Ei au condus Atena un an timp în care au luat
măsuri de lichidare a democraţilor.
O parte din aceştia s-au salvat reuşind să se refugieze în Beotia de unde in anul
403 î.Hr., s-au întors sub conducerea lui Trasibul, au rasturnat guvernul tiranilor
aristocraţi şi au restabilit regimul democratic.
Atena a redevenit liberă dar fară să mai fie o mare putere.
Războiul peloponesiac a dus nu numai la căderea Atenei ci şi la ruinarea
statelor greceşti in general. După război economia tarii intră într-o perioadă de
criză care va duce la slăbirea polisurilor greceşti.
În locul dominaţiei ateniene s-a impus în lumea greacă dominaţia aristocratică,
reacţionară a Spartei. Cu mult mai înapoiată din punct de vedere economic
aceasta nu va reuşi să unifice lumea grecească ci doar să instige cetaţile
gerceşti la noi lupte pentru supremaţia politică in Grecia.
Acest lucru duce la slăbirea polisurilor greceşti şi la căderea sub stăpânirea
Macedoniei.
Ştiaţi că?
Din punct de vedere militar și politic, Atena a obținut prin Liga de la Delos o
întâietate necontestată ca putere maritimă și a concurat cu Sparta pentru
statutul de cea mai mare putere militară a lumii grecești?
Supremaţia Atenei prin Liga de la Delos a permis o lărgire fără termen de
comparație a cadrului instituțional și funcționarea, mai bine de un secol, a celei
mai radicale forme de guvernare democratică din istoria lumii antice?
Epidemia de ciumă din anul 429 î. Hr. a contibuit in mod decisiv la diminuarea
forţei ofensive ateniene şi a pus capăt gloriei militare din Attica, fiind ucis de
aceasta boala chiar Pericle, marele susţinător al democraţiei, cel mai important
lider grec şi om de stat din timpul războiului peloponesiac?
Bibliografie:
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/athena-vs-sparta-marea-confruntare-a-lumii-grecesti
https://www.academia.edu/32254151/R%C4%83zboiul_peloponesiac.pptx
http://istorie-edu.ro/istoria-universala/grecia-antica/razboiul-peloponesiac.html
https://www.history.com/topics/ancient-history/peloponnesian-war
https://ro.wikipedia.org/wiki/Liga_de_la_Delos