Dictatura lui Caesar

După moartea lui Cato, Caesar se intoarce la Roma și celebrează 4 triumfuri unul
împotriva galilor, unul egiptean, un triumf pontic pentru victoria împotriva lui Pharnaces și unul
pentru victoriile din Africa. Triumful african a fost însă o mișcare politică necugetată, întrucât
celebrează victorii împotriva altor romani, prezentând in ipostaze de învinși, în tablouri și
inscripții, personaje încă simpatizate precum Lucius Scipio, Petreius și Cato. El organiză apoi
jocuri fastuoase, concursuri, ridică un templu lui Venus.
În 48 Caesar este ales dictator pe o perioadă indefinită, iar în 46 este ales dictator pe o
perioadă de 10 ani I se acordă puteri de tribun al plebei avand astfel drept de veto împotriva
Senatului . În 47 întors la Roma Caesar înlocuiește senatorii morți în timpul bataliilor marind
totodata numarul senaturilor de la 600 la 900, toti senatorii alesi fiind partizani ai sai. Tot în acest
scop, el va oferi cetatenie persoanelor din afara Italiei crescandu-si astfel numarul partizanilor.
Întors la Roma după ce-l înfrânge pe fiul lui Pompei în Spania, Caesar obține aprobarea
Senatului pentru a organiza un al cincilea triumf. Acest triumf însă celebrează victorii împotriva
altor roman și nu este bine văzut de populație. Sunt organizate jocuri în cinstea lui, i se realizează
statui, este numit pater patriae. Este ridicat la rangul de dictator pe viață și ales consul pe 10 ani,
onoare pe care o refuză, numindu-se consul doar pentru anul următor. Persoana lui este
considerată sacrosanctă, i se aduc onoruri ca unui zeu, are dreptul sa guverneze de pe un tron de
fildeș, în cinstea sa numele lunii în care s-a născut este schimbat din Quintilis în Iulie. De
asemenea, cei ce intră in magistratură, trebuie să depună jurământ că nu se vor împotrivi
deciziilor lui Caesar. Mai mult decât atât, el primește titlul de prefect al moralității, ce îi permite
să dea afară din adunările Senatului pe oricine nu se ridica la un anumit standard moral, deci
practic din orice mtiv considera de cuviință. Aceste onoruri Caesar le-a primit din partea
senatorilor de pe tronul său instalat pe rostre, nedorind nici măcar să se ridic în întâmpinarea
acestora și arătând astfel o mare lipsă de respect. Pentru a arăta că este sigur pe poziția sa și pe
dragostea pe care poporul o are pentru el, Caesar își desființează garda personală.Toată această
putere adunată în mâinile lui Caesar, precum și faptul că și-a numit prietenii apropiați în
magistraturi importante le-a dat multora impresia că Caesar ar urmări să-și aloce titlul de rege.
Aceste zvonuri se întețesc atunci când cineva pune o cunună de lauri pe o statuie a lui Caesar.
Tribunii plebei Marullus și Caesetius îl găsesc pe făptaș și îl pedepsesc, Caesar neintervenind.
Mai apoi când Caesar e întâmpinat la porțile orașului cu strigăte de rege. Aceeași tribuni ai
plebei îi închid pe liderii acestei mulțimi, însă de data aceasta Caesar îi destituie pe aceștia din
funcții, neașteptând să-ți termine mandatul și violându-le astfel sacrosanctitatea, ceea ce stârnește
indignarea populației.
Caesar își iartă majoritatea foștilor inamici din războiul civil, permițându-le chiar unora
dintre aceștia să ocupe magistraturi. După ce-și termină mandatul de consul, Ceza îi numește
drept consuli pe 2 susținători ai săi. Unul dintre aceștia moare în ultima zi a mandatului, iar
Caesar ține alegeri de urgență pentru a alege un înlocuitor, Caninus, care va deține magistratura
pentru mai puțin de o zi. Această fățisă lipsă de respect pentru Senat și pentru demnitatea
consulară îl face pe Cicero să glumească amar spunând că atât de vigilent a fost Caninus că n-a
închis un ochi pe toată durata mandatului. Ambițiile regale ale lui Caesar sunt trădate de un alt
incident. În timpul festivității Lupercaniilor, Antonius încearcă să îi pună lui Caesar pe cap o
diademă de 3 ori, însă Caesar, observând reacția nefavorabilă a mulțimii, o refuză de 3 ori.
Mai apoi, dictatorul plănuiește o campanie militară împotriva dacilor și a parților pentru a
răzbuna înfrângerea rușinoasă a lui Crassus. Conform unui oracol, romanii nu ar fi putut să-i
supună pe parți decât conduși de un rege. Au apărut propuneri ca lui Caesar să-i fie permis să se
numească rege în afara Romei, dar acesta refuză. Alții, precum Cicerp, afirmă că un astfel de
oracol nu ar fi existat și că ar fi doar un zvon răspândit de tabăra lui Caesar. Se formează o
conspirație în frunte cu Brutus și Cassius care urmărește să îl asasineze pe Caesar înainte ca
acesta să plece în campania militară. Atât Brutus cât și Cassius au luptat împotriva lui Caesar în
războiul civil și au fost iertați de către acesta. Mai mult decât atât, Caesar a arătat dintotdeauna
favoritism față de Brutus și se zvonea chiar că Brutus ar fi fiul ilegitim al acestuia, întrucât mama
lui Brutus era amanta lui Caesar în perioada când s-a născut Brutus. Asasinarea urma să aibă loc
în cadrul unei adunări a Senatului, de Idele lui Marte. Caesar s-a simțit extrem de rău în noaptea
de dinainte și ar fi dorit să amâne întâlnirea, însă a fost convins de unul dintre conspiratori ca ar
fi mai potrivit să se prezinte personal pentru a amâna adunarea pentru a nu permite să apară noi
zvonuri cu privire la ambițiile sale. Pe drumul său cu lectica până la Teatrul lui Pompei unde se
ținea adunarea Caesar a văzut ai multe semne care îi prevesteau moartea dar le-a ignorat.
Antonius este ținut de vorbă la intrare, iar odată intrat în sală unul dintre conspiratori îl apucă de
togă pe Caesar, încercând să-l imobilizeze iar ceilalți îl înjunghie cu pumnalele.
Appian refuză să se pronunțe cu privire la motivele asasinării, aceasta putând fi realizată
din invidie sau din dorința sinceră de a restaura republica. Oricare ar fi fost motivul, conider că
asasinarea a survenit ca urmare a acțiunilor lui Caesar din timpul dictaturii sale. Îmbătat cu
propriul success, acesta a adunat fățiș toată puterea în mâinile sale, neconsiderând nesesar să
ofere mșcar o iluzie de legalitate, așa cum o va face Augustus. El a arătat prin acțiunile sale o
profundă lipsă de respect față de vechile instituții și de vechile tradiții. Se poate spune că prin
acțiunile sale a încercat să distrugă în mod voit sistemul de guvernare republican. Deși nu și-a
putut asuma titlul de rege din cauza dezaprobării generale Caesar a acționat ca un rege de facto,
stârnind astfel invidia unora, precum și ura și antipatia celor care încă prețuiau valorile
republicane.