Gaius Julius Caesar

Simplu și la obiect.
 1. Informații generale

• Gaius Iulius Caesar (cunoscut în România ca și Iulius Cezar) a fost un

conducător politic și general roman.
• A fost și una dintre cele mai controversate și influente personalități din
istorie.
• Rolul său a fost esențial în instaurarea dictaturii la Roma, lichidarea
democrației Republicii și instaurarea Imperiului Roman.
 2.Războaiele galice

• Gaius Iulius Cezar și-a însușit controlul oficial asupra provinciilor Illyria, Galia Cisalpină și Galia
Transalpină în anul 59 î.Hr. Dincolo de provincia Galia Transalpină se găsea un teritoriu vast, echivalând
cu Franța de astăzi, numit Galia Comata, unde existau confederații independente de triburi
galice/celtice, ce mențineau diferite relații cu Roma.
• În total, zeci de triburi au fost forțate să capituleze în fața dominației romane și sute de mii de prizonieri
au fost trimiși la Roma, ca sclavi. Odată cu înfrângerea rezistenței galice, Cezar și-a îndreptat atenția
dincolo de Canalul Mânecii. Totuși, cucerirea nu era atât de completă pe cât părea. Cezar a fost nevoit să
se confrunte mai întâi cu alte incursiuni germanice, înainte de a putea traversa către insulă. Și, în ciuda
încrederii sale, triburile galice nu erau nici pe departe atât de subjugate pe cât credea el. Pentru
moment, însă, Cezar s-a reîntors în Galia Cisalpină pentru a se ocupa de problemele politice din Roma.
 3. Războiul civil

• În anul 50 î.Hr., Senatul condus de Pompei i-a ordonat lui Cezar să se întoarcă la Roma și să-și
demobilizeze armata pentru cǎ termenul său ca proconsul se încheiase. În plus, Senatul îi interzice lui
Cezar să candideze pentru un consulat secund în absența sa. Cezar a crezut că va fi judecat și
marginalizat politic dacă ar fi intrat în Roma fără imunitatea pe care i-o conferea poziția de consul sau
fără puterea armatei sale. Pompei l-a acuzat pe Cezar de insubordonare și trădare.
• Pe 10 ianuarie 49 î.Hr. Cezar traversează cu trupele Rubiconul (granița de atunci a Italiei cu Galia) și
atacă propria patrie, Republica Romană, cu gândul de a se instala dictator. Istoricii se contrazic în
privința spuselor lui Cezar la traversarea Rubiconului.
• În tot acest timp, Cezar a fost ales pentru al treilea și al patrulea său mandat în poziția de consul în
anii 46 î.Hr. (alături de Marcus Aemilius Lepidus) și 45 î.Hr. (fără partener).
 4.Ce s-a întamplat după război

• Cezar se întoarce în Italia în luna septembrie a anului 45 î.Hr.. și completează testamentul printre primele
sale sarcini, numindu-l pe Octavian ca unic succesor. Senatul deja începuse să-i ofere onoruri chiar și în
absența sa. Deși Cezar nu și-a proscris inamicii, ci iertându-i aproape pe fiecare dintre aceștia, părea a fi o
rezistență deschisă extrem de redusă.
• Cezar a cerut și alte onoruri, care eliminau definitiv democrația și instaurau dictatura. A cerut inclusiv
dreptul de a desemna jumătate dintre toți magistrații, poziții care până atunci se completau prin vot. De
asemenea, el a numit magistrați pentru toate îndatoririle provinciale, un proces până atunci făcut prin
alegerea aleatorie sau prin acordul Senatului. Luna nașterii sale, Quintilis, a fost numită iulie (după
latinul Iulius) în onoarea sa și ziua în care s-a născut, 13 iulie, a fost recunoscută ca sărbătoare națională.
Chiar și un clan din adunarea poporului avea să-i poarte numele. Un templu și clasa religioasă a
acestuia, Flamen maior, avea să fie ridicat și dedicat în onoarea familiei sale.
 5.Assasinarea faimosului domnitor Iulius
Caesar
• Faptele lui Cezar, lichidarea democrației și posibila proclamare a lui Cezar ca rege au
amplificat spiritele antidictatoriale mai ales după depunerea unei diademe pe
statuia lui Cezar de pe Rostra. Nu la mult timp după acest incident, aceeași doi
tribuni au arestat cetățenii care au pronunțat titlul de Rex către Cezar, în timp ce
acesta trecea pe străzile Romei. Văzându-și susținătorii amenințați, Cezar a acționat
sever. A ordonat eliberarea celor arestați și, în schimb, a adus tribunii în fața
Senatului, înlăturându-le pozițiile. Cezar folosise inițial sanctificarea tribunilor ca
unul dintre motivele pentru care pornise războiul civil, însă acum le-a revocat
puterea în propriul câștig.
 5.1 Planul

• Conspiratorii nu s-au întâlnit niciodată în public, dar se regăseau ocazional acasă la fiecare dintre ei. Au
fost multe discuții și propuneri, așa cum era de așteptat, în timp ce investigau cum și unde să-și
execute planul. Unii au sugerat să încerce în timp ce acesta mergea pe Calea Sacră, care era una dintre
plimbările sale favorite. O altă idee era să fie ucis la alegeri, în timp ce traversa un pod pentru a numi
magistrații din cadrul Campus Martius; urmau să vadă care este cel mai puțin norocos dintre ei, pentru
ca acela să îl împingă pe Cezar de pe pod, iar ceilalți să alerge și să îl ucidă. Un al treilea plan era acela
de a aștepta următorul spectacol cu gladiatori. Avantajul era că, din pricina spectacolului, nu s-ar fi
născut nici o suspiciune dacă se zăreau armele ce urmau să fie pregătite pentru asasinat. Însă
majoritatea a decis să fie omorât în timp ce stătea în Senat, unde nu era însoțit de nimeni, din moment
ce non-senatorii nu erau admiși, și unde cei mulți conspiratori își puteau ascunde pumnalele în togi.
Acest plan a fost câștigătorul zilei
 5.2 Semne rele

• Înainte de a intra în altar, preoții au adus în față victimele, pentru ca el să poată executa ceea ce avea să fie
ultimul său sacrificiu. Semnele erau foarte clar nefavorabile. După acest sacrificiu nereușit, preoții au făcut
altele, în mod repetat, pentru a vedea dacă ar putea apărea altceva, mai favorabil decât cele deja
dezvăluite. În final, preoții au concis că nu au putut vedea cu claritate intenția divină, pentru că exista un
spirit transparent și malefic, ascuns printre victime. Cezar s-a simțit iritat și a abandonat divinația până la
lăsarea soarelui, deși preoții și-au continuat tot mai mult eforturile.
• Asasinii prezenți atunci au fost încântați să vadă acestea, deși prietenii lui Cezar l-au sfătuit să anuleze
adunarea Senatului din acea zi, din pricina spuselor preoților. El a fost de acord, însă unii participanți s-au
ridicat, l-au strigat și i-au spus că Senatul era deja plin. Și-a privit amicii, dar Brutus l-a abordat din nou, iar
acesta l-a convins pe Cezar; ținându-l de mâna dreaptă, l-a condus către Senat, care se afla chiar în
apropiere. Cezar l-a urmat în tăcere.
 5.3Atacul final

• Senatul s-a ridicat în semn de respect pentru poziția sa când l-a văzut intrând. Cei care aveau să facă parte din
complot stăteau în apropierea sa. Chiar lângă el se afla Tillius Cimber, al cărui frate fusese exilat de către Cezar.
Sub pretextul unei umile doleanțe din partea acestui frate, Cimber s-a apropiat de Cezar și a strâns mantaua togii
sale, părând că vrea să facă o mișcare și mai amplă cu mâinile sale asupra lui Cezar. Cezar a vrut să se ridice și să-și
folosească mâinile, dar a fost împiedicat de către Cimber, devenind astfel excesiv de iritat.
Acela a fost semnalul pentru conspiratori să acționeze. Toți și-au scos în grabă pumnalele și s-au năpustit asupra
sa. Întâi Servilius Casca l-a lovit cu vârful lamei pe umărul stâng, puțin deasupra osului gâtului. La acela țintise,
însă din pricina entuziasmului ratase. Cezar s-a ridicat pentru a se apăra și, în acel vacarm, Casca a țipat în greacă
la fratele său. Cel din urmă l-a auzit și i-a înfipt pumnalul în coaste. După un moment, Cassius i-a făcut o rană
asupra feței și Decimus Brutus l-a străpuns într-o parte. În timp ce Cassius Longinus încerca să-l lovească din nou,
a ratat și a lovit mâna lui Marcus Brutus. Minucius l-a lovit de asemenea pe Cezar și Rubrius în coapsă. Era pur și
simplu o mulțime aflată în bătălie cu un singur oponent.
 5.4 Caderea cortinei

• Sub masa rănilor, a căzut la piciorul statuii lui Pompei. Toată lumea părea să fi vrut a avea un rol în omor, nefiind niciun
participant care să nu-i lovească corpul în timp ce el zăcea, până când, înjunghiat de douăzeci și trei de ori, și-a dat ultima
suflare.
• Apoi i-au abandonat trupul înjunghiat și însângerat acolo. După trei zile, sclavii i-au descoperit trupul. Corpul lui Iulius Cesar
a fost expus în forum și a fost examinat de către Antistius, care a demonstrat că numai una dintre cele 23 de plăgi a fost
letală. Ea a penetrat toracele printre coastele 1 și 2. Apoi, soldații romani i-au înfășurat trupul și l-au așezat pe altar, unde a
fost incinerat, potrivit tradiției romane. Femeile au aruncat în flăcările ce mistuiau trupul lui Cezar bijuterii și hainele
copiilor lor, precum și mobila din casă.

• La funeralii a participat și însusi Marc Antoniu, îndurerat de pierderea fostului său superior militar, pe care l-a însoțit în
campania militară din Galia.
• A fost o zi de cumpănă pentru Roma; odată cu dispariția dictatorului, începea o nouă epocă romană.