Eleva: Niculae Ioana- Adelina

Clasa: a X- a G
Liceul Teoretic “Traian”
Anul școlar 2021- 2022

Proiect- Limba Latina

Cesar. Viața. Momente biografice
Definitorii

Profesor coordonator: Gabriela Elena Savu

 Cuprins
• Cine este Caesar?
• Viata lui Caesar
•Momente Biografice Definitorii
• Familia lui Caesar
• Onorurile lui Caesar
 Cine este Caesar?
• Gaius Iulius Cesar ( în limba latina
IMP•C•IVLIVS•CESAR•DIVVS, in limba română cunoscut și ca
Iulius Cezar; n. iulie 100 î.Hr., Teatro di Pompeo, Republica
Romană, Roma Antică) a fost un conducător politic și general
roman și una dintre cele mai influente și mai controversate
personalități din istorie. Rolul său a fost esențial în instaurarea
dictaturii la Roma, lichidarea democrației Republicii și instaurarea
Imperiului Roman. A provocat războaie de cucerire fără acordul
senatului roman. Cucerirea Galiei, plănuită de Cezar, a inclus sub
dominația romană teritorii până la Oceanul Atlantic. În anul 55
î.Hr. Cezar a lansat prima invazie romană in Marea Britanie.
 Viața lui Caesar
• Data naşterii lui Cezar a fost timp îndelungat subiect de dispută. Ziua era 12
sau 13 iulie; anul tradiţional acceptat (şi cel mai probabil) este 100 î.Hr.; însă
dacă această dată este corectă, atunci Cezar şi-a obţinut toate funcţiile cu doi
ani înainte de vârsta legală. Tatăl său, Caius Caesar, a murit când Cezar avea
16 ani; mama sa, Aurelia, era o femeie deosebită şi se pare că fiul îi datora
mult.În ciuda resurselor insuficiente, se pare că tânărul Iulius şi-a ales cariera
politică. Încă de la început, se gândea probabil să ocupe o funcţie înaltă, nu
doar de dragul onorurilor, ci şi pentru a obţine puterea de a readuce ordinea
în statul roman şi în lumea greco-romană, guvernate greşit, şi de a le orândui
după propriile idei. Este puţin probabil că a urmărit obţinerea puterii
monarhice înainte de traversarea Rubiconului în 49 î.Hr., dar acest fapt s-a
dovedit suficient pentru a-şi impune stăpânirea, aşa cum dorea.
• În 84 î.Hr., Cezar s-a alăturat public facţiunii populare radicale, căsătorindu-se cu
Cornelia, fiica lui Lucius Cornelius Cinna, un nobil care fusese de partea lui Marius în
război. În 83 î.Hr., Lucius Cornelius Sylla s-a întors în Italia din Orient şi a condus
contrarevoluţia victorioasă din 83-82 î.Hr.; apoi, Sylla i-a ordonat lui Caesar să divorţeze
de Cornelia. Cezar a refuzat şi a fost cât pe ce să-şi piardă nu doar proprietăţile (atâtea
câte avea), ci şi viaţa. A considerat că era mai prudent să plece din Italia şi să se dedice
carierei militare, mai întâi în provincia Asia, apoi în Cilicia. În 78 î.Hr., după moartea lui
Sylla, s-a întors la Roma şi a început cariera politică prin metoda convenţională, lucrând
ca avocat al acuzării – desigur, în acest caz, împotriva comilitonilor celor mai importanţi
ai lui Sylla.Ulterior, Cezar a plecat în Rodos pentru a studia oratoria cu un profesor
faimos, Molon. Pe drum a fost prins de piraţi (unul dintre semnele anarhiei în care căzuse
lumea mediteraneeană din cauza nobilimii romane). Cezar şi-a strâns răscumpărarea, a
pus pe picioare o mică flotă, i- a prins pe cei care îl luaseră prizonier şi i-a răstignit – toate
acestea ca persoană particulară, fără funcţie.În 74 î.Hr., când Mithridate VI Eupator, regele
Pontului, a reînceput războiul împotriva romanilor, Cezar a alcătuit o armată privată
pentru a-i ţine piept. În absenţa sa din Roma, Cezar a fost ales membru în colegiul
politico-ecleziastic al pontifilor, iar la întoarcere a câştigat prin alegeri funcţia de tribun
militar. Cezar lucra la anularea constituţiei lui Sylla, în colaborare cu Pompei (Cnaeus
Pompeius), care îşi începuse cariera ca locotenent al lui Sylla, însă trecuse în tabăra
• În 69 sau 68 î.Hr., Cezar a fost ales chestor (prima treaptă pe scara politicii romane). În acelaşi an,
soţia sa, Cornelia, şi mătuşa sa, Iulia, văduva lui Marius, au murit; la funeraliile publice organizate
în cinstea lor, Cezar a profitat de ocazie pentru a-i lăuda pe Cinna şi pe Marius. Cezar s-a căsătorit
ulterior cu Pompeia, o rudă îndepărtată a lui Pompei.Cezar a fost ales edil curul în 65 î.Hr. şi şi-a
sărbătorit noua funcţie prin cheltuieli neobişnuit de extravagante, cu bani împrumutaţi. A devenit
pontifex maximus în 63 î.Hr., în urma unor jocuri politice. Devenise deja un personaj politic
controversat. După înăbuşirea conspiraţiei lui Catilina, în 63 î.Hr., Cezar, împreună cu milionarul
Marcus Licinius Crassus, a fost acuzat de complicitate. Pare puţin probabil ca vreunul dintre ei să fi
fost acolit al lui Catilina; însă Cezar a propus în Senat o alternativă mai blândă decât pedeapsa cu
moartea, pe care consulul Cicero o cerea pentru conspiratorii arestaţi. În agitaţia din Senat, moţiunea
lui Cezar a fost respinsă.Cezar a fost ales pretor în 62 î.Hr. Către sfârşitul anului său de pretorat,
Publius Clodius a declanşat un scandal în casa lui Cezar, unde aveau loc rituri adresate exclusiv
femeilor, cu ocazia sărbătoririi zeiţei Bona Dea (o zeiţă romană a fertilităţii, atât a pământului, cât şi
a femeilor). După acesta, Caesar a divorţat de Pompeia. A devenit guvernator al provinciei Hispania
în 61-60 î.Hr. Creditorii nu l-au lăsat să părăsească Roma până când Crassus nu a garantat pentru
datoriile sale; însă o expediţie militară dincolo de frontiera de nord-vest a provinciei i-a permis lui
Cezar să facă rost de pradă atât pentru el, cât şi pentru armatele sale, lăsând o parte şi pentru
trezorerie. Această recuperare financiară parţială i-a permis, după întoarcerea la Roma în 60 î.Hr., să
devină consul în 59 î.Hr.
 Familia lui Caesar
• Ginta lui Cezar, Iulia, era formată din patricieni, membri ai aristocraţiei
iniţiale a Romei, care s-a unit în sec. IV î.Hr. cu mai multe familii
plebee (oameni din popor) şi au format nobilitas care conducea de
atunci Roma. În vremea lui Cezar, numărul ginţilor de patricieni care
supravieţuiseră era foarte mic; iar familia lui Cezar rămăsese singura
familie din ginta Iulia. Cu toate că unele dintre cele mai puternice
familii de nobili erau patricieni, sângele patrician nu mai constituia un
avantaj politic; era chiar un handicap, deoarece patricienii nu aveau
voie să deţină funcţia de tribun al plebeilor, paraconstituţională, însă
puternică. Familia Cezar din ginta Iulia considera că se trage din zeiţa
Venus, însă nu erau snobi sau conservatori. De asemenea, nu erau
bogaţi sau importanţi, nici măcar distinşi.
• Un nobil roman obţinea distincţia pentru el şi familia lui după ce-şi asigura alegerea într-o serie de
funcţii publice, care culminau cu cea de consul, după care putea urma cea de cenzor. Era o misiune
foarte dificilă chiar şi pentru nobilul cel mai talentat şi mai capabil, dacă nu avea sprijinul unei
familii bogate şi puternice.Victoria asupra Cartaginei din al doilea război punic (218-201 î.Hr.)
transformase Roma în cea mai mare putere din bazinul mediteraneean; printre clienţii (protejaţi
care, la rândul lor, le ofereau patronilor sprijin politic) unei familii nobile romane importante se
numărau regi, chiar naţiuni întregi, în afară de numeroase persoane particulare.În vremea lui
Cezar, cerinţele şi costurile unei cariere politice romane erau foarte ridicate, iar competiţia era
strânsă; însă profitul potenţial era enorm. Unul dintre câştigurile pe care le aduceau funcţiile de
pretor şi consul era guvernarea unei provincii, ceea ce oferea o ocazie excelentă de îmbogăţire.
Întregul bazin mediteraneean era atunci la mila nobilimii romane şi a unei noi clase de oameni de
afaceri romani, equites (în latină, cavaleri), care se îmbogăţiseră în urma contractelor militare şi a
taxelor impuse fermierilor. Puterea militară era furnizată de ţărănimea romană. Această clasă
fusese parţial deposedată după o revoluţie economică ce a urmat distrugerilor provocate de al
doilea război punic. Clasa conducătoare romană devenise tot mai detestată şi discreditată acasă şi
în străinătate. Începând cu 133 î.Hr., au avut loc o serie de mişcări revoluţionare, alternând cu cele
contrarevoluţionare. Era clar că modul greşit de guvernare a statului roman şi a lumii greco-
romane de către nobilimea romană nu putea continua la nesfârşit şi că alternativa cea mai
probabilă era o formă de dictatură militară susţinută de ţăranii italici deposedaţi, care ajunseseră în
serviciul militar pe termen lung. Competiţia tradiţională dintre membrii nobilimii romane pentru
funcţii şi prăzi ameninţa să se transforme într-o cursă disperată pentru acapararea puterii autocrate.
• Familia Cezar din ginta Iulia nu părea să participe la această luptă. Ce-i drept însă,
Sextus Caesar, probabil unchiul dictatorului, fusese consul în 91 î.Hr., iar Lucius
Caesar, unul dintre consulii din 90 î.Hr., era un văr îndepărtat, al cărui fiu cu acelaşi
nume a fost consul în 64 î.Hr. În 90 î.Hr., aliaţii italici ai Romei s-au separat de
aceasta din cauza refuzului persistent al guvernului roman de a le acorda cetăţenie
romană; în calitate de consul, Lucius Caesar a introdus o legislaţie de urgenţă pentru
a acorda cetăţenie tuturor populaţiilor italice aliate care nu s-au răzvrătit sau care au
revenit la jurământul de alianţă.Oricine ar fi fost consul în acel an critic ar fost
nevoit să iniţieze o astfel de legislaţie, indiferent de orientările politice personale,
însă există dovezi că Caesarii din ginta Iulia, deşi patricieni, erau deja de partea celor
care luptau împotriva nobilimii. O mătuşă a viitorului dictator se căsătorise cu Caius
Marius, un om care se ridicase prin propriile puteri, ajunsese în vârf datorită
capacităţilor sale militare şi făcuse marea inovaţie de a-şi recruta armatele din rândul
ţăranilor deposedaţi de pământ.
 Momente Biografice Definitorii
• Repere biografice. Potrivit legendei vehiculate încă din epocă, Cezar s-a născut la Roma, într-o
familie de patricieni aparţinând gintei Iulia, despre care se spunea că descindea din Iulius, fiul
prinţului troian Eneas, fiul zeiţei Venus. Politician din tabăra „popularilor” (rivală „optimaţilor”
conduşi de Sylla) şi comandant militar carismatic, înzestrat cu remarcabile calităţi de lider, Cezar a
avut un rol determinant în transformarea Romei din republică în imperiu. Personalitate
proeminentă a Romei antice, Cezar a deţinut succesiv funcţii şi titluri din ce în ce mai importante
în ierarhia romană: chestor, pontifex maximus, consul, tribun şi apoi dictator pe viaţă, imperator,
părinte al patriei, formând în 60 î.Hr. un triumvirat alături de Marcus Crassus şi Pompeius
Magnus.După ce a fost guvernator al Hispaniei (61 î.Hr.), Cezar a condus campania de cucerire şi
pacificare a Galiei, încheiată cu asediul victorios al Alesiei şi capturarea lui Vercingetorix (51
î.Hr.), pentru a întreprinde apoi prima invazie romană a Britaniei (Dumitrescu, 2009, Personaje şi
personalităţi ale istoriei, Editura didactică şi pedagogică, pp. 147-148). După moartea triumvirului
Crassus, Cezar l-a învins pe rivalul Pompei, punând capăt războiului civil. Cezar s-a implicat activ
în luptele interne din dinastia egipteană a Ptolemeilor, luând partea reginei Cleopatra cu care a avut
apoi un băiat, Cezarion.
 Onorurile lui Caesar
• Cezar a fost ales numărul 67 în lista celor mai influente figuri din istorie,
scrisăde Michael H. Hart.A primit titlul Divus, sau zeu, după moartea
sa.În timpul vieții, a primit multe distincții, inclusiv titluri precum Pater
Patriae (Părintele Patriei), Pontifex Maximus (Cel mai Înalt Preot) și
Dictator. De fapt, multe dintre titlurile pentru care Senatul a votat sunt
considerate o cauză a asasinării sale, din prisma faptului că părea
nepotrivit pentru mulți dintre contemporanii săi ca un muritor să
primească atât de multe onoruri.Poate că cel mai semnificativ titlu pe care
l-a purtat a fost numele pe care l-a primit la naștere: Cezar. Numele avea
să fie acordat fiecărui împărat roman și a devenit un semnal de mare
putere și autoritate departe de granițele imperiului (precum germanul
Kaiser și rusul țar).
 Bibliografia
• https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Iulius_Cezar
• https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/
biografii-comentate-ix-iulius-gaius-
cezar-sau-arhetipul-despotului-luminat-10764001
• https://delphipages.live/ro/istoria-lumii/lideri-militari/
julius-caesar-roman-ruler
Anexe
Citate Caesar:
“Iubesc trădarea, dar urăsc pe
trădător.”
“Fiecare vede ceea ce vrea.”

Maxime Caesar:
“Alea iacta est! ”
“Veni, vidi, vici.”