Caius Iulius Caesar

Viața timpurie.

 Cezar s-a născut la Roma, într-o binecunoscută familie

de patricieni (ginta Iulia), prezumtiv descinsă din Iulus,
fiul prințului troian Eneas, care, conform legendei, era
fiul zeiței Venus.
 Potrivit unei legende, nașterea lui Cezar a fost posibilă
prin cezariană, însă este foarte puțin probabil, deoarece
în acea epocă o astfel de incizie se executa doar asupra
femeilor decedate.
 Cezar a crescut într-o locuință modestă dintr-o
construcție antică (insula) în Suburba, cartier al clasei
mijlocii din Roma. Familia lui Cezar, deși cu descendență
patriciană, deci aristocrată, nu era înstărită, după
standardele nobilimii romane. Astfel, niciun membru al
familiei nu s-a făcut remarcat în societate în timpul
copilăriei lui Cezar, deși, în generația tatălui său, avusese
loc o reînnoire a averilor familiei.
 Mătușa paternă, Iulia, s-a căsătorit cu Gaius Marius, un
general talentat și reformator al armatei romane.
Marius a devenit unul dintre cei mai bogați locuitori ai
Romei, influența sa politică contribuind și la
îmbunătățirea situației materiale a familiei lui Cezar.
 În anul 85 î.Hr., când Cezar împlinise 15 ani, tatăl său s-a
îmbolnăvit și a murit. Cezar a devenit moștenitorul
 majorității proprietăților și averilor deținute de tată și de
Marius.
 În anul 69 î.Hr., Cezar a rămas văduv, după moartea
Corneliei(sotia lui) în încercarea de a aduce pe lume un
copil, mort și el. În același an o pierde și pe mătușa sa,
Iulia, de care era foarte atașat. Aceste două decese l-au
lăsat pe Cezar în postura de a crește singur o fiică încă
minoră, Iulia Cezaris. Nu exista tradiția ca femeile
romane să aibă parte de funeralii publice fastuoase, însă
Cezar s-a abătut de la tradiție în această privință. În
timpul funeraliilor, Cezar a trimis elogii din Rostra.
Funeraliile mătușii Iulia au fost încărcate de conotații
politice, Cezar insistând ca masca mortuară să aibă
fizionomia lui Marius. Cezar era foarte apropiat de
ambele femei (potrivit scrierilor lui Suetonius), aceste
cuvântări au fost interpretate de oponenții săi politici ca
propagandă vizând alegerea sa în postul de chestor.