Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Clasa: a X-a B
Marcus Titus
Cicero
Om de stat, avocat, jurist, savant şi scriitor roman, care a încercat
fără succes să menţină principiile republicane în timpul ultimelor
războaie civile care au dus la căderea Romei. Scrierile sale includ
lucrări de retorică, oratorie, tratate politice şi filozofice şi scrisori.
În epoca modernă este considerat cel mai mare orator roman, cel
care a inovat ceea ce astăzi se numeşte retorică ciceroniană.
Viaţa:
Cicero făcea parte dintr-o familie înstărită din Arpium. A primit o
educaţie aleasă, la Roma şi în Grecia, a făcut serviciul militar în 89 î.Hr.,
în timpul conducerii lui Pompeius Strabo (tatăl lui Pompei cel Mare), iar
la prima apariţie în justiţie l-a apărat pe Quinctius în 81 î.Hr. Pledoaria
strălucită pe care a făcut-o în favoarea lui Sextus Roscius, în 80 î.Hr. sau
la începutul lui 79 î.Hr., apărându-l de o acuzaţie de patricid, l-a
consacrat pe Cicero ca avocat pledant, începându-şi astfel cariera publică
de chestor (funcţie în administraţia financiară) în vestul Siciliei, în 75
î.Hr.
Ca pretor, magistrat cu înalte funcţii judiciare la acea vreme, în 66 î.Hr. a
ţinut primul său discurs politic important, când, împotriva lui Catulus şi
a optimaţilor (în latină, optimates, facţiunea conservatoare a Senatului),
a pledat să i se acorde lui Pompei comanda campaniei împotriva lui
Mitridate, regele Pontului. Relaţia sa cu Pompei, care îl ura pe Marcus
Licinius Crassus la fel de mult ca şi el, avea să fie cel mai important
element din cariera sa de politician. A fost ales consul în 63 î.Hr.,
deoarece optimaţii se temeau de ideile revoluţionare ale rivalului său,
Catilina.
Elev: Danaila Andreea-Cosmina
Clasa: a X-a B
În primele discursuri în calitate de consul, s-a opus legii agrare, dată de
Servilius Rullus, în interesul lui Pompei, care era absent;însă interesul
său principal era să descopere şi să facă publice intenţiile instigatoare ale
lui Catilina, care, deşi fusese învins în 64 î.Hr., a participat din nou la
alegerile consulare din 63 î.Hr. (prezidate de Cicero, care a purtat o
armură pe sub togă). Catilina a pierdut şi a plănuit să pornească răscoale
armate în Italia şi incendieri în Roma. Cicero a reuşit cu greu să convingă
Senatul de acest pericol, însă pe 22 octombrie a fost luată o „hotărâre
supremă” (Senatus consultum ultimum), care se aseamănă cu impunerea
legii marţiale.
Apogeul carierei
Declinul
Victima
Tactica lui era să se folosească cât mai mult de fiul adoptiv al lui Caesar,
Octavian, a cărui inteligenţă matură o subestimase foarte mult, şi să
întoarcă Senatul împotriva propriei tendinţe de a face compromisuri,
pentru a declara război lui Antonius, care dominase evenimentele de
după moartea lui Caesar şi care îl urmărea pe unul dintre asasini în
Gallia Cisalpină. Nu a ajuns până la noi nicio scriere care să relateze cum
Octavian l-a indus în eroare pe Cicero în perioada dintre înfrângerea lui
Antoniu în Gallia Cisalpină pe 14 aprilie şi marşul lui Octavian spre
Roma, pentru ca în august să elibereze funcţia de consul.