BÂRSAN PETRE-VLĂDUȚ, ANUL III

SECȚIA ISTORIE
RĂZBOAIELE NAPOLEONIENE

Memoriile soldatului Walter Jakob

Această analiză vizează o parte a memoriilor lui Walter Jakob, în care acesta povestește despre
campania din Rusia din 1812.
Walter Jakob s-a născut în 1788 în Rosenberg, în statul german Wuttemberg. Era de meserie
pietrar. A fost înregimentat în armata franceză în 1806 și a participat la campaniile din Polonia în
1806-1807, Austria în 1809 și Rusia în 1812. După campania din Rusia a revenit la viața de civil.
Spre sfârșitul vieții a scris pentru familia sa o lucrare despre viața sa de soldat. În 1856, acesta i-a
trimis manuscrisul fiului său Albert care se afla în Statele Unite. Manuscrisul a fost descoperit de
cercetători de la Universitatea din Kansas. Lucrarea a fost tradusă în engleză și publicată.

Autorul povestește cum în ianuarie 1812 a fost chemat la garnizoana din Schorndorf. Soldații
mărșăluiau, neștiind unde vor ajunge. S-a răspândit la un moment dat un zvon că vor ajunge în
Spania și vor naviga spre Marea Baltică. El descrie viața în armată a unui soldat de rând. În
ciuda incertitudinilor care planau asupra lor, Jakob și ceilalți soldați erau fericiți, întrucât aveau
mâncare, băutură și priveliști frumoase pe care să le admire. În general, autorul se concentrează
pe descrierea naturii înconjurătoare, nu pe descrierea orașelor prin care trece. Limbajul folosit
este unul simplu. La un moment dat, autorul afirmă că în timpul marșului au fost nevoiți să urce
pe o pantă “as if up a roof”.1 Această comparație arată simplă arată nivelul de educație al
autorului și al audienței pentru care scrie.

Ajuns în orașul Leispic, acesta se referă la francezi cu apelativul “Frenchies”, ce denotă un nivel
de antipatie. Când Jakob ajunge în orașul Torgau, în care mai fusese în 1807, acesta descrie în
detaliu noile ziduri și fortificații, acestea stârnindu-i interesul, el fiind zidar. Ne prezintă apoi un
alt episod al vieții de soldat. Ajunși în orașul Furtenwalde, în care mai fuseseră încartiruiți
înainte. Soldații vor să se revadă cu cei care i-au găzduit înainte, unii cu iubitele, iar alții se
ascund de teamă să nu afle că au lăsat în urmă un copil. Faptul că soldații au fost atât de bine
primiți de soldați se datorează faptului că sunt germani, aceștia aflându-se încă pe un teritoriu
locuit de germani. De asemenea, soldații aveau la dispoziție mâncare și băutură, prin urmare, nu
au furat de la localnici.

1
The diary of a napoleonic foot soldier, Double Day Publishing Group,1991, p. 38
BÂRSAN PETRE-VLĂDUȚ, ANUL III
SECȚIA ISTORIE
RĂZBOAIELE NAPOLEONIENE

Autorul menționează că trecerea din teritoriu german în Polonia le-a provocat soldaților
un șoc cultural. Jakob pare să fie un catolic convins, întrucât menționează că s-a împărtășit, și că
a mers la biserică în ziua sărbătorii Trupului lui Hristos, care este celebrată doar de catolici. Când
se referă la Napoleon, autorul îl numește Bonaparte, de unde reiese că nu are vreo simpatie
pentru acesta.

În continuare situația se înrăutățește soldații sunt atacați de gândaci și mâncarea începe să

se termine. Atât timp cât au mâncare și băutură, soldații sunt capabili să se concentreze pe
prezent și să spere, în ciuda pericolelor ce îi așteaptă. Din momentul în care mâncarea și băutura
se termină, scade și moralul soldaților. Nevoia de mâncare e atât de mare încât soldații jefuiesc
un oraș polonez, deși polonezii le sunt aliați.

În continuare observăm cum autorul nu menționează nimic cu privire la strategie sau

tactici militare. Acesta descrie locurile prin care trece în termeni simpli și își concentrează atenția
asupra problemelor punctuale, cum ar fi lipsa hranei, apei, condițiile meteo, oboseala provocată
de marșul prin noroi.

Un episod semnificativ e acela când Jakob împreună cu mai mulți soldați merg să caute de
mâncare într-un sat ce părea abandonat. Atunci soldații începuseră deja să moară, mai ales din
cauza lipsei de apă potabilă. Jakob menționează că în unele zile căuta ore întregi apă fără
rezultat, satele prin care treceau fiind în mare parte părăsite și incendiate. Soldații găsesc
mâncare în sat, precum și un cal care îi ajută să o care. Pe drumul de întoarcere, aceștia sunt
atacați de o ceată de 50 de țărani ruși. Jakob spune că aceștia au alergat spre ei, și au fost nevoiți
să îi împuște. Acesta pare să își justifice fapta. Din exprimarea sa reiese că țăranii doareau mai
degrabă să le ia mâncarea, decât să lupte cu ie, ceea ce arată cât de gravă era situația pentru
ambele tabere. Ulterior, Jakob își riscă viața oentru a reuși să treacă sacii cu pradă deasupra unui
râu adânc. Acesta este un moment de care foarte mândru, și pe care dorește să îl părăsească.
Observăm că în situații de criză soldații reușesc să găsească motive de fericire din orice. Acest
mic moment de curaj îl umple de mândrie pe Jakob, iar momentul în care ajunge de bivuac și se
poate bucura de prada adunată îi provoacă o mare bucurie, menționând că mâncarea i-a ajuns
pentru o săptămână.
BÂRSAN PETRE-VLĂDUȚ, ANUL III
SECȚIA ISTORIE
RĂZBOAIELE NAPOLEONIENE

Consider importantă analiza modului în care Jakob privește o bătălie. Acesta este un german
înregimentat în armata franceză, neavând nicio simpatie pentru aceștia. Prin urmare, în
descrierile sale nu vorbește deloc despre glorie. Descrierea câmpului de luptă făcută de către
autor este una brutală, viscerală. Pe 17-18 decembrie are loc Bătălia de la Polotsk, la care
participă și autorul. În prima zi, regimentele bavareze iau cu asalt orașul în care se aflau trupele
rusești, dar sunt respinse de către acestea, întrucât rușii aveau artileria la înălțime și trăgeau în ei.
Bavarezii se retrag, urmând să reia lupta a doua zi. Autorul povestește cum nu poate să doarmă
noaptea de teamă, se roagă la Dumnezeu să îl țină în viață și copleșeștedorul de casă și familie.

A doua zi, bavarezii și francezii atacă iar. În toiul luptei, fiecare soldat atacă nebunește fără să
știe unde este și ce se petrece în jurul său. Orașul este cucerit, iar soldații ruși sunt alungați.
Jakob descrie și urmarea luptei. Menționează că multor soldați li s-au amputat mâinile și
picioarele și că zona în care se opera arăta ca un abator. Pe 19 august, francezii și bavarezii îi
urmăresc pe ruși Are loc o a doua confruntare. Autorul descrie câmpul de bătălie ca fiind the
“complete ruin of all that lived”. 2 Urmează o descriere a marșului spre orașele din apropiere. Un
marș realizat într-o căldură toropitoare, praf și ceață, trecând pe lângă gropi pline cu cadavrele
soldaților ruși. Aceste experiente traumatizante îi fac pe unii soldați să își dorească să nu se fi
născut. Aceste experiențe îl fac pe autor să ducă lipsa celor mai simple produse de care se bucura
acasa, cum ar fi pâinea și berea. Autorul pare să își păstreze speranța doar prin ajutorul religiei.

Un alt moment care arată condiția soldatului de rând este acela al cuceririi Moscovei. Pe Jakob și
pe ceilalți soldați nu îi interesează valoarea strategică a poziției aceste, ci sunt bucuroși că acum
au ce sa mănănce și cu ce să se îmbrace. De asemenea, în momentul în care sunt nevoiți să plece
existe resentimente față de Napoleon, convingerea în rândul soldaților fiind aceea că Napoleon e
cel care a refuzat o ofertă de pace, adevărul fiind că Alexandru I a refuzat oferta de pacevenită
din partea împăratului.

Memoriile lui Jakob Walter sunt o sursă foarte importantă pentru istorici, deoarece este una
dintre puținele lucrări care prezintă viața în armată în epoca napoleoniană, din perspectiva unui
soldat de rând. Memoriile sunt scrise pentru familia sa, și se concentrează pe experiențele
personale ale autorului. Acesta nu încearcă să facă o analiză a campaniei, povestind doar

2
The diary of a napoleonic foot soldier, Double Day Publishing Group,1991, p. 49
BÂRSAN PETRE-VLĂDUȚ, ANUL III
SECȚIA ISTORIE
RĂZBOAIELE NAPOLEONIENE

activitățile sale de zi cu zi. Prin urmare, această sursă prezintă evenimentele dintr-o cu totul alta
perspectivă față de majoritatea celorlalte memoriilor care au fost scrise în această perioadă.
Diferență devine clară în cazul descrierii bătăliilor. Limbajul autorului, de obicei unul direct, este
înlocuit de exprimări plastice, prin care acesta încearcă să descrie ororile câmpului de luptă,
durerea și teroarea la care sunt supuși soldații. Este o prezentare total diferită de aceea rece,
indiferentă pe care o regăsim în memoriile persoanelor aflate în poziții de conducere.