See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/286418862

Un confident al regelui Carol I: scriitorul Paul

Lindenberg

Chapter · January 1994

DOI: 10.13140/RG.2.1.1741.5766

CITATIONS READS
0 195

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Germans in Romania View project

King Carol I and the constitutional monarchy in Romania View project

All content following this page was uploaded by Vasile Docea on 17 December 2015.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 JSTORJA
CA LECTURĂ
A lUMt
 ISTORIA
CA LECTURĂ A LUMII

Profesorului ~arufru zuIJ fa împanirea vîrstei efe 60 efe ani

Volum coordonat de
Gabriel BĂDĂRĂu , Leonid BOICU şi Lucian NASTASĂ

IAŞI,1994
 VasiJeDOCEA
(Institutul d. istorie "A.DJCenopoI", Iqi)

UN CONFIDENT AL REGELUI CAROL 1:

SCRllTORULPAULLINDENBERG

BiografIlor, dar şi istoricilorîn general, contemporani subiecţilor sau evenimen-

telor alese pentru a fi analizate li se reproşează mai întotdeauna lipsa acelei detaşări
pe care numai trecerea timpului o poate oferi, ati't prin stingerea pasiunilor ori
reducerea simpatiilor şi antipatiilor, cit mai ale; prin proiectare't autorilor pe pozipa
privilegiată şi oarecum comodă de observator al proce::ualitătii istorice, de
judecător al faptelor nu doar prin ele însele, ci prin înlăntuirea şi consecintele lor
în timp. Este la fel de adevărat că biografu~ să-i spunem "contemporan", se bucură
de un privilegiu pe care aceeaşi trecere a timpului o ref.1Ză istoricului tîrziu:
posibilitatea de a-şi cunoaşte personal subiectul, de a afla direct informatii care
altfel ar dispărea împreună cu personajele de care sînt legare. Există însă şi o
categorie mai aparte a acestor biografi contemporani, cei cărC'ra le este interzis
tocmai fructul privilegiului de c.are vorbeam, cei care nu pot l'ubliea, Partial sau
integral, lucrurile aflate în mod direct, Din această categorie face parte Paul
Lindenberg, biograful regelui Carol r al României.
A ştiut să cîştige, în cursul multelor întrevederi pe care le-au avut, încrederea
regelui atÎl de rezervat de obicei, cum îl arată alte izvoare conte ·: porane. "Regele
are deplină încredere în Dumneavoastră", avea să-i spună odată regina Elisabeta.
Dar această remarcă, ce putea trece la prima vedere drept un compliment, era mai
degrabă un avertisment Soţia suveranului avea să-IIărnurească în continuare: "EI
(regele Corol) ştie că nu veti publica niciodată dezvălui.'ile sale şi de acea discută
cu Dumneavoastră lucruri pe care nu le-ar împărtăşi nici măcar miniştrilor săiI"1
Aşadar, o interdicţie venită chiar din preajma atit de valoroasei sale surse de
infonnaţii. Cum s-a împăcat Paul Lindenberg cu aceasta, cu s;tuapa dea afla despre
rege foarte multe şi în acelaşi timp de a nu putea scrie tot ce ştia 7
în lucrarea sa despre Carol r, de la prima ediţie din 1906 şi pînă la ultima, apărută
~
un deceniu după moartea regelui", a cedat ideii de cenzură sugerată, aşa cum am
arătat, de un membru al Casei regale. Biografia, acolo unde nu relatează fapte şi
evenimente oficiale, devenite pu~'jce în chiar momentul producerii lor, se înte-
meiază pe surse deja publicate, în special pe Memonile regelui şi pe tomurile de
documente apărute prin griJa lui D.A.Sturdza. Prezentarea pe larg a faptelor se
întrerupe, asemerieaMemoriilor citate, la anul 1881, perioadei care a urmat fiindu-i
dedicat doar un capitol, ultimul, din cele douăsprăzece ale lucrării. Rezultatul
3

acestei limitări a izvoarelor a fus!, căci nu se putea altfel, aspectul de "biografie

oficială" al scrierii. Nu ştim dacă ?utoruJ a fost pe deplin multumit de rezultat A
respectat însă vointa Casei regale multă vreme şi abia tîrziu, cu trei ani înainte de
a niuri, s-a pututhotăd să o încalce şi să facă publice, în parte cel putin, destăinuirile
regelui CarolI. A făcut-o într-un volum memorialistic, apărutîn anul 1941 la Berlin
şi intitulat Es lohn! oich gelebt zu haben. Erinnerungen (A meritat sd trăiesc.
Amintin). Din cele 370 de pagini ale cărţii, 13 sînt dedicate capitolului Conversapi
cu regele Carol al României.
Dezvăluirile lui Lindenberg se adaugă sumei de mărturii ale altor persoane care
l-au cunoscut pe monarh, mărturii st:nnse şi publicate în 1939 de către Alexandru
Tzigara-Samurcaş în volumul Din viaJa regelui Carol 1. Dacă Amintirile lui
Lindenberg ar fi apărut cu doi ani mai devreme, capitolul dedicat monarhului şi-ar
fi găsit probabil un loc în volumul amintit Curios este faptul că relatările din
Amintirile lui Lindenberg au rămas necunoscute nu numai publicului românesc, ci
şi, după cîte se pare, specialiştilor (nu l-am întîlnit citat în nici o lucrare despre
regele Carol 1), deşi informatiile pe care le contin sînt deosebit de interesante. lată
4

de ce socotesc utilă descrierea lor aici, nu înainte însă de a oferi cîteva succinte
date biografice despre autor.
Paul Lindenberg s-a născut în Berlin la 11 noiembrie 1859, ca fiu al unui
consilier superior de justiţie. A studiat ftlologia I~ Universitatea din oraşul natal,
apoi, îndată după încheierea studiilor, în 1882, a devenit redactor al uneia dintre
cele mai citite gazete germane ale timpului, "Deutsche Rundschau··. A activat aici
mai bine de un deceniu, scriind mai cu seamă despre viata cultural-artistică
germană. A călătorit mult, prin întreaga Europă, rămînînd un an la Londra şi Paris,
apoi în jurul lumii, în 1898-1899. A rămas însă, înainte de toate, un berlinez, nu
numai prin naştere şi preferinta de a locui acolo, ci mai ales prin tematica unei bune
părţi a scrierilor sale. Memoria concitadinilor, dar şi istoria literaturii germane l-a
retinut drept un atent şi fm observator al vietii, moravurilor şi personalităţilor din
oraşul devenit la 1871 capitală imperială. 5 A murit la o vîrstă inaintatA, în 1944,
fără a mai fi martor al încheierii rAzboiului (în 1941, aşa cum arată în Amintiri, toti
cei patru fii ai săi se aflau pe front),dar şi fără a-şi vedea oraşul ocupat de trupele
aliate.6
România a vizitat-o pentru prima dată în 1905, pentru a reveni apoi constant,
în mai 1906, în toamna anului 1908 şi vara lui 1909, în iulie î91 1 şi iulie 1912,
apoi pentru ultima oară în februarie-aprilie 1914. Citise mult despre această tară,
mai ales despre trecutul ei şi se simţea îndreptăţit să compare situaţia contempo-
rană, despre care vorbea cu admiraţie, cu cea din vremurile trecute. "Numai cine
a citit relatările despre stările mai vechi de lucruri din principatele dunărene poate
judeca lucruriJe corect", scria Lindenberg arunci cînd, constatînd transformarea
generală în bine, arăta "cît de incredibil de mult s-a dezvoltat tara"?
Punctul central al interesului său pentru Romârtia. dar §i pWlIe.a legăturilor sale
cu tara a fost regele Carol L Îl Ct.IIlO(CU5e • dacă 5C po.tte spune aşa . încă din
copiUrie: "Fostul prinlCarol de Hobenz.ollem, care 5e~a în al doilea regiment al
dragonilor de gard.l din Berlin, locuia primul ~j al Imel case din vechea Jalcob-
straSe, colt cu HollmanstraBe. Pe8 ultima locuiam noi, mica grădină 2 casei noastre
şi cea a printului en>u alăturate. .. Nu ştim dacă şi în ce măsură această împrej urare
faptul că în
a contribuit mai tîrziu la apropie rea celor doi bArbap. Cert este doar
1905, an în care face prima vizită Ia Bucureşti, începe să lucreze la biograf ia
regelui
Carol.
literară ori isto-
Să amintim aici că aceasta nu a fost singura sa preocu pare
riografică în ceea ce-l priveşte pe monarh. 9In 1914 avea să publice un volurn de
povestiri. avîndu-l ca erou pe acelaşi Carol 1 , apoi, un an mai tîrziu, după moarte a
din jurnalu l fostului
regelui, va publica şi prefata un volum cuprinz înd fragme nte
print Carol de Hohen zollern din timpul războiului Prusiei şi Austrie i
cu Danem arca
10
din 1864.
Dar să revenim la Amintirile lui Paul Linden berg. între relatăriJe pe
care regele
se de aceste Aminti ri se nwnără , alături
i le-a făcut fu cursul întrevederilQr rcprodu
bunăoar ă, această
de multe chestiu ni inedite , lucruri deja ştiute. Aşa este, reluare
în care însă, spre
a împrejurărilor legate de venirea lui Carol în Român ia la 1866,
trăirilo r
deosebire de varianta relatată de rege în Memorii, nota personală, redarea
contex tul unei
proprii este mai accentuată. "Vă puteti închipui - povest ea regele, în
- cît de grea mi-a fost
disculi i despre războiul prusian o-austr iac din 1866
luptă meu. Dar nu se putea.
desPărtirea, cit de bucuro s aş fi plecat în cu regime ntul
e, iar români i insistau energic pentru
Tratativele cu Român ia erau deja avansat
repede decît îmi închipu i sem.
venirea mea. Evenim entele s-au precipitat mult mai
atinge şi
La Bucureşti exista temere a că războiul, deveni t imInen t, ar putea
Român ia şi se puneau speranl e Într-o actiune de «mînă forte». Eu nu
aveam pentru
se temea
aceasta nici măcar acordul şefului Casei noastre, regele Wilhelm. Acesta
fată de complicaţiile
că, dacă eu aş fi accepta t domnia românească, pozitia Prusiei
orienta le nu ar mai putea rămine în viitor neutră, ca pînă atunci; nu se putea
legături . Pe deasup ra, se adăuga
preved ea încotro va fi condusă Prusia de aceste
brusc am primit cel mai
aversiu nea Rusiei şi Austriei fată de alegerea mea. Dar
de dureri la
mare sprijin dintr-o directie neaşteptată: de la Bismarck. Cum suferea
rămas
un picior şi nu putea veni la mine, m-a rugat să-i fac eu o vizită. Am la el
ca om de stat,
mai bine de o oră, iar el mi-a vorbit, aşa cum a tinut să precizeze, nu
lui român,
ci ca prieten şi sfătuitor. M-a sfătuit deschis să urmez chemarea poporu
care m-a ales în unanim itate ca principe. Cînd i-am replicat că
aceasta ar fi
imposi bil fără acordul regelui, a spus: «în acest caz nu aveti nevoie de acordul
iu, un conced iu în străinăt ate - regele
direct al regelui. Cereti de la rege un conced
însuşi, ceea ce trebuie să fie
vă va întelege. în felul acesta îl eliberali de a decide el
un lucru foarte binevenit pentru el, căci din punct de vedere politic ale mîinile
on de partea
legate. Nu veti fi lipsit de greutăp, dar îl avep desigur pe Napole
Voastră. Rusia şi Poarta vor ridica cel mai hotărlt protest împotri
va alegerii
tot po~ibiJul
Voastr e, Anglia şi Italia vor sta de partea Voastră. ia!; Austria va face
căcI am
pentru eşuarea candidaturii. Dar nu prea avep a vă teme din această parte,
de gînd să dau de lucru Austriei pentru o vreme. " în aceeaşi duJlllam iazâ am fost
primit de rege, el mi-a expus încă o dată toate greutăti Ie spre care mA lhdrepC am:
607
 la sfuşit mi-a spus: «îp doresc noroc pentru acest început al tău, însă pentru mine
estIl-'oarecum îngrijorător faptul că un Hohenzollern trebuie să se pună sub
SIlZl'r.mitatea semilunii.» Eu l-am rugat pe rege să fie convins că voi aduce fără
încetare onoare numelui- său şi chiar dacă va trebui să recunosc pentru moment
suveranitatea turcească, o voi face sub rezerva tăcută de a mă elibera de aceasta
prin forţa annelor şi de a cuceri pe cîmpul de luptă indepenqenţa deplină a tării
care m-a ales. Regele m -a îmbrăţişat la despărţire: «Du-te cu Dumnezeu, El te va
ocroti!" Şi din acel ceas mi-am făgăduit să nu am odihnă pină ce România nu îşi
va fi dobindit independenţal"U
Asupra acestei probleme, a independentei României, Regele Carol avea să
revină adesea in discuţiile sale cu Paul Lindenberg. în 1905, suveranul i-a făcut un
rezumat al războiului ruso-româno-turc din 1877, dar şi aici, spre deosebire de
Memorii, faptele sînt expuse mai nuanţat, in special in ceea ce priveşte raporturile
cu Rusia şi sentimentele regelui fată de aceasta. Cum aceste mărturisiri nu erau
destinate tiparului, autocenzura pe care regele insuşi şi-o impusese in Memorii este
înlocuită aici de sinceritate. "A fost o perioadă foarte critică - îşi aminteşte
monarhul - in care am vrut să apăr libertatea de mi §Care a annatei mele şi să nu
permit ca aceasta să intre sub comandă rusească. aşa cum cerea Petersburgul. La
obiecpamea, Gorceacov a răspuns că Rusia nu are nevoie de ajutor, forţele annate
ruse sint mai mult decît indestulătoare pentru a-i infrunta pe turci. Cînd apoi situatia
ruşilor în fata Plevnei a devenit foarte critică, marale duce Nicolae m-a rugat prin
mai multe depeşe insistente să traversez Dunărea cu trupele mele. Ru şii fuseseră
respinşi in fata Plevnei şi suferiseră mari pierderi. Osma."1 Paşa s-a dovedit a fi un
maestru al artei războiului. în joc se afla onoarea militară rusească. Eu ii sfătui sem
încă de la început ca imediat după traversarea Dunării să ocupe Plevna şi Lovcea,
dar nu m-a ascultat nimeni. Acum erau fixati locului şi aveau nevoie de noi. O
nouă depeşă urgentă a merelui duce Nicolae, in care îmi transmitea că taml şi cu
el doresc să mă vadăneintîrziat, m-a determinat să plec la Cartierul general imperial
de la Gomia Studena. Un alt fel de vint adia acum. Mi s-a oferit comanda supremă
a tuturor trupelor din faţa Plevnei. Am acceptat numai după ce şeful Statului major
general a declarat că-mi va pune la dispozitie un corp rusesc de 42 000 de oameni.
Dar !Uşii m-au înşelat în mod ruşinos' erau doar 23.000. Ceea ce înseamnă o mare
deosebire. A trebuit să redispun trupele. Generalii ruşi se certau, aruncînd unul
asupra c:lluiIalt vina pentru insuccesele de pînă atunci. Totul se petrecuse fără
judecată. Erau jertfiţi oameni numai pentru a putea raporta un succes şi a fi luat
astfel în seamă. Fără noi, ruşii nu ar fi luat Plevna! Acest lucru nu au vrut să-I
recunoască mai tîrziu şi ne-au răsplătit ajutorul cu o mare nerecunoştinţă. .. 12
Un an mai tîrziu, în 1906, regele avea să reia discutia asupra acestei teme: "După
războiul ruso-turc nu se afla nici un singur român care să aibe pentru Rusia măcar
o scînteie de simpatie. Diplomatii ruşi, în frunte cu GOl'ceacov, s-au purtat faţă de
noi în modul cel mai arogant încă de la izbucnirea războiului, dar mai ales după
încheierea păcii, la care Rusia nu a admis nici un împuternicit român, în ciuda
strădaniilor mele insistente. Luîndu-ne Basarabia, a procedat faţă de noi în mod
608
trădător . Căci în Acordu l încheia t întte noi şi Rusia înainte
a începerii războiului.
indiviz ibilitat ea Român iei-fuse se garantată în mod expres de ~
Rusia. "13
atea clasei
Aceste opinii il plasează pe regele Carol 1 în total acord cu majorit
concor danlă asemăn ătoare relevă şi
politice româneşti <fir.. epoca indepe ndentei . O
regelui fală de chestiu nea evreias că
dezvăluirile lui Linden berg privind pozitia
Iată cum îi rezuma monarh ul această
după Congre sul de pace de la Berlin din 1878.
şi mari proprietari, îşi
problemă în Român ia: "Boierii noştri, care adesea erau
. Existau
risipea u banii, atunci cînd era recoltă bună, mai ales la Paris ori pe Riviera
fireşte excepti i. C'md se întorce au, cu buzuna rele goale, apelau
la ajutoru evreilor
l
şi ipoteca u acestora. în schirr.bul banilor lichizi, părţi mai
mari sau mai mici din
faţa siwatii şi atunci a apărut
proprietătile lor. A ttebuit să ne apărăm în acestei
Legea evreilo r, prin care se interzicea acestor a să deţină terenur i în proprietate.
că t tteptat o
Dacă această Lege era anulată, ttebuia să ne temem
ar fi surveni
tiei rurale, voiam
fărîm.ita.re a marii proprietăti, ceea ce, mai ales În interes ul popula
săi, iar noi a
să împiedicăm. Dar domnu l Disraeli a avut grijă de corelig
ionarii
fi dobîndit
trebuit, cu inima grea, să ne sup,unem Anglie i, căci altfel nu am
independenţa atît de mult dorită." 4
în discuţiile sale cu scriitorul german, regele zabove a adesea asupra unor
dar cărora
evenim ente europe recente sau mai îndepărtate, deveni te deja istorie,
fratelui său Leopold
monarh ul le-a fost martor. Un lIStfel de fapt a fosţ candid awra
1870, a
la tronul Spaniei, candidawră aflată în directă legărură cu izbucni
rea, la
zătoare vine să între-
războiului franco- german . O mMturisire oarecu m surprin
gească inform atiile despre 8C,"~ chestiu ne. La întteba
rea lui Pl ',1 Lindenberg,
dacă este adevărat că i s-a oferit lui însuşi coroan a Spanie i, regele Carol a răspuns :
"Este adevăral Salazar , trimisul special spaniol , a sosit în septembrie 1869 la
tatea tatălui meu. Tatăl meu, fratele meu
Weinb urg, lîngă lacul Consta nz, proprie
să ne plimbă m pe malul Rinului .
Leopol d şi cu mine am plecat împreună cu Salaza r
El a observ at că pe tatăl meu şi pe fratele meu nu-i prea interes a întreaga afacere
rea dacă n-aş fi dispus
spaniolă. Aşa că, dintr-o dată, mi s-a adresat mie cu întteba
să accept coroan a, căci în Spania se auziseră lucruri bune
despre mine şi transfor-
mările din Român ia. Eu însă i-am mulţumit îndată şi i-am
repetat că România îmi
MUnchen, s-a
este de-ajun s. Şi baronu l von Werthem, ambasa dorul Prusiei la
uşor la chestiunea
prezen tat la noi şi l-a rugat pe tatăl meu să nu renunte atît de
spaniolă. Mai tîrziu aveam să aud că a venit trimis de ~ Bismar d:." 15 În
Memorii le 16 sale, regele a amintit acest lucru, însă pe scurt şi destul de vag. Aceasta
candida rurii la tronul
explică probab il de ce istoricii care s-au ocupat de chestiu nea
Spanie i şi de premisele izbucnirii războiului frănco-german nu amintes
c nimic
despre propun erea în cauză. 17
M ai tirziu, regelui Carol aveau să i se ofere alte două tronuri, după
cum ii
cursul unei întteve deri din 1912. "După războiu l
destăinuia lui Paul Linden berg în
te două ori au fostmti nse
turcesc (din 1877-1878 - n.n. V.D.) - îşi aminteş regele - de
să preiau
antene ruseşti, ce-i drept nu tocmai oficial. spre a tatona dacă nu doresc
person ali,
condu cerea nou createi Bulgar ii. Se avea in vedere o uniune
609
 asemănătoare celei a Suediei cu Norvegia. Nu, -easta ar fi fost o treabă
nesănătoasă şi ştiam desigur c1tă incredere se poate avea in promisiunile ruseşti.
De asemenea, li devenit putin CWloscut faptul că, după asasinarea regelui Alexan-
dru (in 1903 - n.n. V.D.), am fost intrebat, pe sub mină, dacă aş fi dispus săguvemez
şi Serbia, urmind ca tratativele să se ducă foarte repede. Aceasta ar mai fi lipsit
atunci! Ace.st mariaj româno-s"ub ar fi fost scurt şi nefericit, cum ar fi fost şi cel
bulgar. în propria-i ţară' are fiecare din plin de lucru pentru a '0 scoate cu bine la
capăt!"18
în conversatiile cu scriitorul gennan, regele şi -a dezvăluit cu destulă parcimonie
opiniile sale referitoare la viata politică interni!. românească. Să retineI. . Wla dintre
ele. referitoare la George Panu, cilei aduce lămuriri &uplimentare in privinta unui
episod controversat al biografiei politice a gazetarului radic&!. Este vorba de eşecul
lui Panu de a obtine o funcţie ministerială in guvernul Gh.Gr.Cantacuzino in aprilie
1899, după intrarea sa in partidul conservator. Biograful lui panu l9 avansează trei
variante explicative, fără insă a opta pentru vreuna din' ele: (l) Panu nu a intrat in
Guvern pentru că Gh.Gr.Cantacuzino nici nu i-ar fi inscris pe lista cu propunerile
de miniştrii inaintati regelui (presupWlerea ii aparţine lui C. Mateescu); (2) în cazui
in care a fost inclus pe listă, regele s-a opus numirii pe motiv că, atunci "cînd a fost
condamnat, trebuia să rămîie să-şi facă osinda, iar nu să fugă în străinătate. Un om
care nu s-a supus legilor nu poate fi ministru" (variaata lui C. Bacalbaşa); (3)
obstructionarea lui Panu de către Tache Ionescu (varianta lui G. Panu insuşi). În
cursul Wlei intîlniri din iulie 1911 intre Carol 1 şi Paul Lindenberg, de fală fUnd şi
Titu Maiorescu, regele a spus: "Unul dintre şefii noştri de partid a fost condamnat
la inchisoare dintr-Wl motiv politic. Era nedrept şi I-aş fi graţiat imediat Dar el
ce-a fileut? A luat-o la fugă. Mai tirziu mi-a fost propus ca ministru şi I-aş fi acceptat
cu plăcere, dar i-am spus preşedintelui guvernului: "Păcat, mi-ar fi fost de mare
folos, dar nu pot numi ca ministru Wl om Cl\fe I!U respectă legile ţării!» Nu ar fi
trebuit să stea decit o zi la inchisoare, iar o asemenea pedeapsă politică desigur că
nu dezonorează, dimPOtrivă, ginditi-vă la Crispi sau la alti oameni mari!,,2 Cele
spuse de rege confirmă deci varianta lansată de C. Bacalbaşa, anume că Panu a fost
propus ca ministru in 1899, dar, din motivele arătate, a fost respins de monarh.
Opiniile regelui Carol 1 despre o serie de evenimente politice internationale
contemporane sint reproduse pe Wl spaţiu larg în Amintirile lui Paul Lindenberg.
Observarea şi analiza a ceea ce se inlîmpla in atari!. şi putea avea o legătură cu
poziţia tarii în fruntea căreia se afla era o preocupare şi un subiect de discutie
preferate pentru rege, fapt constata! şi de alti interlocutori. Evenimentele externe
fierbinti petrecute pe vremea vizitelor la Sinaia şi Bucureşti ale scriitorului gennan
au fost criza bosniacă . din 1908 şi inceputul războiului balcanic din 1912.
în toamna anului 1908, indată dupi!. anexarea BoSl!iei şi Hertegovinei de ciltre
Austro-Ungaria, Lindenberg a filcuto călătorie prin Mostar şi Sarajevo, apoi a SOSIt
la Sinaia. Regele i-a cerut relatii despre situatia materială şi morală din cele două
provincii, apoi a ţinut să-şi eprime propria-i opinie. Considera anexarea - şi sublinia
că se exprimă in termeni precauti - drept inoportună. Îl neliniştea ctezacorduI
610
 .

Rusiei, îndreptat nu numai îlnpatrivaAUŞ1ro-Ungariei, ci fi contra Gennan

.ieL "La
Petersburg - era de păreri:regele - exid opinia că Austria nu ar fi proced
at adt de
de Ocnnan ia. Rusia se simte luată prin
energic dacA nu ar fi fost fncurajati
, in Austria este prezen tata
S1D'pJiildere. Am citit un articol fu Novoe Vremia cale
r,
dreptpionul Germaniei..Rusia l1l1IIAreşte de douâ soc:ole integra rea tuIl1ror slavilo
des
iar A~ roiIl~ acum =alta ftrl jertfele pe are Rusia le-a 2dus atit de
ccau= sfinte». In mod asemăna!or scriu şi celelalte 2iare ruseşti. Es!e explica
bil
de ce în Serbia este sgitatie, iar enervaroa din RtISia este şi ea de înlC'le.ţ, Acele
se
AuSlrie i şi
simt traşi pe sfom, h:rent lnl II ciştigat jocul. Aceast a nu i se va ierta
aIiatei sale. Panslavismul va face din noii valuri, La fel ~i doctrin a Serbiei mari, iar
dacă pe din afari va parea poate linişte, acestea vor scormoni cu adt
mai puternic
enturipericuloase,
peascunS.AmlAsatsllseprevinăIaBelgradsinusea.'IlIlCeînav
~
c:âci. Austria este pregAliti pentru orice; un lllzboi ar avea lInIlAri rele pentru
ă încă
iar în seama Rusiei nu se pot lăsa. c:âci. înzestrarea ei de război prezint
atice
deiicienje considerabile. Franţl şi Angli" ar face desigur demersuri diplom
Mi s-a sfatul la Belgra d. Mă tem însll
pentru a se lăsa lucnuiJe aşa cum sînt. urmat
la rangul de regat, nu
că este doar liniştea dinaintea furtunii. Dacă bulgari i, ridicati
agită acum şi mai mult,
s·ar lă.sa prin aceasta mînap. spre aventură! MaceOOnii se
c:âci. socotesc că 1\uciei i-a sosit ceasul cel din turna Dar ei se înşală, Turcia
nu se
va lă.sa împins i afară din Europa fară luple sîngeroase. Şi dacă aceasta
se va
întimpla, marea lu~ va izbucn i pentru împAqirea prăZii. Mă gindesc cu ingrijo
rare
21
la viitorul apropiatl·
Tonul critic la adresa Austro-Ungariei, prezent in aprecierile citate, relevă,
fală
contrar adt de răspînditei opinii privim! ataşamentul personal total al regelui
a1ian!ă, o
de pute:riJe centrale, de care România e(a legată printr-u n tratat de
xă şi lucidita tea
atitudine nuan\ată. mai apropiată de personalitatea comple de
politică Il regelui, ale cărui interese se identificau cu cele ale
statului român. Scurta
şi
definire pe care monarhul o fau politicii externe româneşti poate fi considerată
o rezumare a propriei sale activităti: 'CAlea ce deosebeşte România fată de ce1e1al!
F
cu multă tiibdare şi p&WlVer entă, dar cu
state balcanice este faptul că ea a studiat
ochi ageri, raporturile europene şi a ştiut intotdeauna să găsească momen
tul
aici necesit atea
favorabil ridicării prin eforturi proprii. De aici ,J!niştea în stat, de
bunelo r relalii cu Germania şi Austro-Ungaria. .22 Un an mai tîrziu, în 1909,
regele
la adrr-..sa
avea să revini asupra crizei bosrjace, nu înainte ~ a-şi fonnula criticile
re
Angliei, dar şi a Gennaniei, a cărei politică de inanm re şi in special de înzestra
ască
a flotei trezea nemulţumirea puterii insulare.•A~ta obligă Anglia să cheItui
la rîndul ei mult pentru flotA". rezultatul fiind nemul\WJlirea şi ura popula
pei
ute 5Î de sus, confor m aprecie rilor
împotriva Gt-.nnaniei. Dar acest'"" ar fi întrejim
l cu
lui Carol. "Politica engluă caurli sa pescuiascA ÎI! ape tulburi. După răWoiu
era în joc, probab il.
Turcia. cînd lIoi am iwt un conflict arul cu Rusia, cînd
îşi
existenp!. statulw nostru, Anglia ne-a transmis' eNOI să atac.ăm şi ea va trimit..!
ales
îndaii flota in Dardme!e!" Miniştrii mei au dai crezare îndemnului, mai
noi un
Rosetti, ca.-e era căsătorit cu o englezoaici. Pe deasupra. Anglia avea la
611
 -
trimis foarte abil, un Mr. Wrighl Eu în$! nu am crezut în această promisiune şi
am şpus-o deschis. Am fi fost părăsiIi în mod lamentabil. Şi la fel s-ar fi întimpla!
acUm. în confli.:tul dintre Serbia şi Austria. Nu Rllsia a ÎIlCUr2.jat Serbia să se opună,
ci Anglia, spunîndu-i: «Nu sînreti singuri! Incepeti numai!,. - Eu am, cred, o bună
influenţă asupra Serbiei şi atunci le-am transmis: «Aveţi grijă, Rusia nu vă va
trimite nici măcar un soldat, ştiu asta din cele mai sigure surse. Şi Gerrnaniasprijină
de-aproape Austria. Veţi ramine singuri şi veţi trage consecmte!e!,. Ştiam că în
toamna anului 1908 Austria era homn""tă să acţioneze energic li că ar fi atacat
imediat .. 23 .
în iulie 1912, cînd izb~ unui conflict în Balcani devenise pe.ltru initiati
o chestiune de zile, Paul Lindenberg s-a aflat din nou în preajma regelui Carol.
Acesta avea să-i prezinte o nouă ana!iză a situaţiei politice, însoţită de comentarii
privind poziţia României în complicaţiiIe balcanice: "Bulgarii vor mai întîi
autonomia Macedoniei, apoi însă o vor lua în întregime. Sînt foarte porniţi în
această direcţie! La fel au procedat şi cu Rumelia orientală. Bulgarii nu sînt lesne
de ţinut în frîII. Se înfierbîntă uşor şi pornesc! [-am spus odată regelui Bulgariei:
«C'md va începe, trebuie să-i pui în prima linie pe cei care astăzi strigă cel mai
tare!» El mi·arăspuns: «Da, dar aceştia ci vor lua frumos la fugă!» [... ] Noi sîntem
considerati întotdeauna o putere balcanică, ceea ce nu sîntem deloc, aşa cum nu
sîntem deloc un popor slav. Fireşte, avem cel mai mare interes în stările de lucruri
din Balcani şi în menţinerea păcii aici. Dar este cu totul greşit să fim prezentaţi,
aşa cum se întîmplă de cele mai multe ori, ca un fel de poliţişti în Balcani, care
trebuie să se ocupe de păstrarea liniştii. CU Exceptia Rusiei, care este orientală
exact, se cunosc în afară prea puţine lucruri despre întreaga situaţie din Balcani,
despre acele imponderabile de care şi Bismarek a vorbit în mod repetat, despre
diferitele curente care ştiu aIi'l de bine să se ascundă pentru a ieşi apoi brusc la
suprafaţă. Aici contribuie, chiar şi în secret, multe pasiuni nationale dar şi
personale, care pot fi cu greu 1Jtăpmite. Poate că este chiar imposibil!·24
în martie 1914, cînd Paul Lindenberg l-a vizitat pentru ultima oară pe rege şi
acesta i-a înmînat în vederea publicării jurnalul său din timpul războiului germane-
danez din 186425 , monarhul ~e arăta ingrijorat de posibilitatea izbucnirii războiului
genera!. Prevăzuse acest lucru, aşa cum am arătat, încă din 1908. Acum, însă,
lucrurile deveniseră mai clare, încît atentul observator politic a putut prevedea şi
scenariul după care se vor desfăşura evenimentele. "Miroase a furtună - i-a spus
regele - şi cine poate şti dacă se va reuşi din nou potolirea spiritelor agitate, aşa
cum, odată, am făcut-o eu cu succes. România face ceea ce poate pentru a menţine
pacea atît de necesară nouă tuturor şi pentru a-i opri pe vecinii noştri neliniştili de
la paşi necugetati. C'md însă va trebui să izbucnească furtuna, care va cuprinde
probabil şi Austria, atunci Germania nu se va putea sustrage obligatiei de aliată şi
astfel războiul general va începe!·26
Fără îndoială, mărturisirile regelui au fost mult mai numeroase decît cele pe
care Paul Lilldenberg, după douăzeci şi şapte de ani de la moartea monarhului şi
cu gîndul la vechiul avertisment a! reginei Elisaheta, le-a incredintat tiparului. El
612
însuşi arată că, în martie 1914, "regele a povestit multe lucruri din viata sa,
iluminînd unele persoa ne ş i explicînd multe evenimente", dar nu scrie ce anume
i-a destăinuit cu acel prilej regalul său interlo cutor.
27
Cît şi ce anume din cele
povestite de rege a dus cu sine În mormînt Paul Lindenberg, nu putem şti. Cu toate
acestea, Amintirile sale rămîn , între mărturiile altor contem porani ,
un docum ent
istoric interesant şi valoro s pentru cunoaşterea personalităţii ş i domnie
i primul ui
monarh constitutional al României.

Paul Lindenberg

613
 NOTE

1 Paul Lindenberg, Es lohnt sich, gelebl zu haben. En'nnerungen, Vorhut-Verlag Ouo Schlegel,
Berlin, ll94IJ, p. 122.1n continuan: se va cita P. Lindenberg, Erinntrungen ...
2 ldem, Konig Karl von Rumănien, Berlin, 1906,369 p. UnniUoan:leeditii in limbagennană: 1908,
480 p.; 1909, 480 p.; 1923, vol.l , 653 p. şi voi U, 348 p. Traducerea in limba franceză. prefatată
de George, de Dubor, a apărut la Pari, in două edilii, in 1910 ii 1913. In limba română a fost
lr.ldu,ă de V. Anestin, probabil după varianta francezii, publicindu-se la Bucureşti in 1915. O
varianlil prescur1alil (108 p.) s-a tipărit in 1909, cind regele tmplinea 70 de ani, in limbile gennană
şÎ română, sub titlul Regele Carol al României. 70 de ani din viOla unui erou.
3 în ediliile gemane din 1906-1909.
4 Datorez întîmplării descoperirea mtr-wt anticariat din Germania a volumului de Amint;r; ale lui
Paul Lindenberg.
5 Mai cunoscute sint: Berlin. Bilder und Skizzen, 1883; Berlin . Oie National-Galerie. 1884; Die
Umgebung Berlins, 1884; Berlin. Stimmungsbilder, 1885.
6 Datele biografice referitoan: la Paul Lindenberg au fost culese din: Franz Neubort (ed.),
Deutschu uitgenossen-Lexikon. 1905. p.428; Hennann Degener (ed.), Wer ;SI' S ? Unsere
Zeitgenossen, 1909, p.339; Heinz Kullnick, Berliner und Wahlberliner, Berlin, 1960, p.429; de
asemenea, din P. Lindenberg, Erinnerungen.
7 P. Lindenberg, op .cit., p. 126.
8 Ibidem, p. 127.
9 Idem, Du Kon;g Karl am Steuer sass. Eint Erzăhlung von Konig Karl von Rumănitn. dem
Hohenzollern, Berlin, 1914,280 p.
10 Tagebuch des K6nigs Karl von Runuinien als Ordonanz-Offiziu des Kronprinzen Friedrich
Wilhelm von Preussen;m Fddzug 1864. Mit Einleitung von Paul Lindenberg. Stuttgart, 1915.
68 p.
11 P. Lindenborg, Erinnerungen, p. 123-124.
12 Ibidem, p. 127.
13 Ibidem, p. 128.
14 Ibidem, p. 127- 128.
15 Ibidem, p. 125.
16 Memoriile Regelui Carol 1 al României. De un mnrlor ocular, edilia Stdian Neagoe, vol.O,
Bucureşti, 1993, p.33.
17 De exemplu, Jochen Dittrich, Bismarck. Frankrtich und die spanische Thronk.andidatur du
Hohenzollern . Die "Kriegsschuld[rage" von 1870, Oldenbourg, MUnchen, 1962.
18 P. Lindenberg, op. cit., p. 133.
19 Corneliu Mateescu, G. Panu 1; radicalismul românesc la sflrlitul secolului al XIX-lea ,
Bucureşti, 1987, p. 158- 159.
20 P. Lindenberg, op. cit., p. 131.
2J Ibidem, p. 129.
22 Ibidem, p. 128.
23 Ibidem, p. \30-131.
24 Ibidem, p. 133-134.
25 Idem, Einleilung la Tagebuch des Konigs Karl von Rumiinien als Ordonanz-OJfizier ...• p. 8.
26 Idem. Erinnerungen, p. 134.
27 Ibidem, loc. ciL

6J4
View publication stats