Universitatea „ Ștefan cel Mare “ din Suceava

Monarhia constituțională:
Imaginea lui Carol I în memorialistic românească a epocii

Profesor : Lector univ. dr. Dinu Bălan

Student : Velniciuc Andreea

Introducere în istoria modernă a României

Istorie anul 2

0
 Universitatea „ Ștefan cel Mare “ din Suceava

Am ales această lucrare cu scopul de a reaminti ceea ce a însemnat pentru țara noastră,
regele Carol I.
În lunga domnie a lui Carol I , România a cunoscut o treaptă ascendentă în ceea ce privește
dezvoltarea sa. Deși la început venirea unui prinț străin, la cârma țării, nu era văzută cu ochi buni,
instaurarea dinastie străine era dorită din următoarele motive: menținerea și consolidarea statului
național, creșterea prestigiului european, întărirea autonomiei și nu în ultimul rând încetarea
luptelor pentru domnie.
Primii ani ai domniei nu au fost prea ușori pentru Carol I, domnitorul adaptându-se foarte
greu la viața politică pe care o găsise în Principate , fiind chiar la un pas de abdicare , în jurul
anului 1870.
Necesitatea conturării imaginii lui Carol I este evidentă deoarece astăzi beneficiem de un
portret trasat în linii mari de către istorici, aceștia recunoscând unele merite ale domnitorului, însă
nivelul de aprofundare a rămas încă destul de scăzut. În această temă am urmărit să conturez
imaginea pe care și-au format -o contemporanii asupra poporului român.
Astfel m-am axat mai mult pe literatură și reviste care m-au ajutat să conturez imaginea lui
Carol I pe care și-au format -o persoanele apropiate domnitorului cât și societatea română din
perioada 1866-1914. Scopul acestei teme este de a explica modul în care imaginea regelui era
văzută din două părți diferite: pe de o parte se afla imaginea idealizată, aproape divinizată
a ,,bunului împărat " , însă în cealaltă parte cea a regelui avar, profitor,malefic conturată și
propagată de presa de orientare socialistă.
Carol I a fost unul dintre cei 6 copii ai principelui Karl Anton de Hohenzollern –
Singmaringen și al Josephinei, fiica prințului elector Karl Ludwing Friedrich von Baden. 1
Cel care avea să fie ales drept domnitor al României (1866-1881), iar apoi rege (1881-1914)
, prințul C arol s-a născut la 20 aprilie 1839 la Sigmaringen. Acesta a primit numele bunicului său,
principele domnitor Karl, nume pe care l-au purtat cei mai însemnați reprezentați ai acestei case
regale. În cadrul familiei și apoi în anii de școală , acesta s-a bucurat de o educație exemplară care
i-au asigurat drumul luminos pe care avea să-l parcurgă. Absolvent al unor școli militare Carol a
reușit,din punct de vedere militar, să se remarce și să fie apreciat de către soldați pentru calitățile
sale militare și de conducător. Trebuie remarcat însă faptul că Berlinul nu-i oferea tânărului prinț
nimic pentru satisfacerea dorinței sale arzătoare și anume, cea de a săvârși fapte mari pentru a
atinge o țintă cât mai înaltă . Începutul atingerii acestei ținte avea să vină la vârsta de 27 de ani
odată cu luarea celei mai importante decizii pe care o luase și anume propunerea de a-și așeza pe
creștet coroana României.2 Cel care l-a recomandat și apoi l-a susținut pe plan extern,a fost însuși
împăratul Napoleon al III -lea al Franței.3
Călătoria spre România a lui Carol I a fost una incognito, acesta având asupra sa un
pașaport de om de afaceri deoarece în acea perioadă exista o stare de conflict între Germania și
Austria. Pe data de 10 mai, după calendarul românesc, a intrat în București, capitala României,
unde a fost întâmpinat la Băneasa de aproximativ 30000 de români. Tot în acea zi depune

1
Paul Lindenberg , REGELE CAROL I AL ROMÂNIEI traducere din limba germană de Ion Hstana,ediția a II-a
revizuită, ed. Humanitas, pag. 9-10
2
Ibidem, pag. 9-33
3
General de brigadă(r)prof. univ. dr. Florian Tucă ;colonel (r) univ. dr. Eugen Siteanu, Revista de științe
militare , Regele Carol I . O viață dedicată României , 2/2014, pag.39
1
 Universitatea „ Ștefan cel Mare “ din Suceava

jurământul de credință în calitate de domnitor, în limba franceză, pronunțând în română

cuvântul,,Jur!".4
Deși ,, poate nu avea inteligența lui Ferdinand" după spusele bibliografului Ion C.
Rogojinu , Carol I a știut să imprime direcțiile importante în formarea statului român,cu toate că
primii ani de domnie au fost grei pentru tânărul domnitor.5 Acesta nu se putea adapta la viața
politică pe care o întâlnise in Principalele Unite. Carol venea dintr-o țară unde ordinea și disciplina
făceau parte din cultura țării ori acest lucru se afla în contradictoriu cu ceea ce găsise în România -
o Românie care fusese condusă de domnii fanarioți mai bine de 1000 de ani , în general corupți. 6
Între anii 1866-1871 la cârma țării s-au perindat 10 guverne fapt care l-a făcut pe Carol să se
întrebe dacă va putea vreodată să-i facă pe oamenii politici să ajungă la aceleași principii și
concepții în ceea ce privește guvernarea și relația guvern- opoziție.7 În anul 1871 Carol a fost la un
pas de a abdica fapt care a făcut ca clasa politică, în fața acestei amenințări, să accepte ca
domnitorul să joace rolul unui arbitru de care să asculte toți.8 Prin această decizie a luat naștere cea
mai bună perioadă din epoca modernă a statului român.9
Anul 1869 a fost un an tensionat pentru prințul Carol din punct de vedere politic ,dar nu și
pe plan personal. Evenimentul important din viața sa a fost căsătoria cu Elisabeth Pauline Ottilie
Luise zu Wied, viitoarea regină Elisabeta devenită ulterior în anul 1881 prima regină a României în
urma recunoașterii statului de regat a țării noastre de către Poartă și Puterile Centrale, după
Războiul de Independență din anul 1877. După un an ,în 1870 , avea să se nască Principesa Maria ,
unicul copil al familiei regale. Moartea Principesei Maria survenită la 28 martie 1874 , bolnavă de
scarlatină, a produs o ruptură între cei doi soți . Regina Elisabeta nu a putut să treacă de pierderea
unicului copil și s-a afundat în scris. De moartea Mariei a fost marcat și regele care și-a exprimat
durerea printr-o serie de scrisori adresate prietenului său prințul german cât și părinților săi: ,, Vouă
pot să-mi plâng adânca durere , căci nimeni altcineva decât voi n-o poate cuprinde și înțelege pe
deplin. Da scumpi părinți,voi știți că nu există pe lumea asta o suferință mai mare decât să duci
la mormânt propriul copil . Adâncă este rana cu care am fost loviți ,nu se va vindeca vreodată,
căci pe copilul tău întreaga viață îl plângi ". 10
Pe plan intern, în timpul lui Carol I , România s-a dezvoltat într-un ritm mai intens. La
începutul anului 1872 s-a adoptat de către Camere, noua lege a căilor ferate, lege care deși a stârnit
unele obiecții a reprezentat un pas înainte pentru extinderea acestora. România a continuat să se
dezvolte și-n anul următor făcând progrese și pe plan cultural. Învățământul scolar a cunoscut o
îmbunătățire considerabilă; s-a introdus iluminatul cu gaz aerian iar acest lucru a făcut ca străzile
principale să capete o altă înfățișare; de asemenea căile ferate s-au extins către granița cu Rusia cât
și cu cea a Austriei. Orașele de la Dunăre și anume Giurgiu, Galați, Brăila s-au dezvoltat într-un
ritm avansat construindu-se instalații portuare care deserveau la încărcarea și descărcarea mai
rapidă a vaselor. Comerțul s-a dezvoltat și el într-un ritm accelerat.11

4
Banu Rădulescu ,,Memoria ,revista gândirii arestate”,nr 102-103(1-2/2018) ,pag. 11
5
Revista ,,Casa regală a României”, Semne ale regalității într-o arhivă particulară din România – dialog cu
bibliograful Ion C. Rogojsnu, an XII –Nr. 1/2006, pag. 31
6
Banu Rădulescu ,op. cit., pag. 11
7
Enciclopedia României , Instabilitatea politică din primii 5 ani de domnie , ed. Patrion , pag. 107
8
Banu Rădulescu, op. cit., pag. 11
9
Paul Lindenberg, op.cit., pag 115-154
10
Ibidem, pag 170
11
Paul Lindenberg, op. cit.,163-166
2
 Universitatea „ Ștefan cel Mare “ din Suceava

Anul 1875 a fost unul al continuității dezvoltării României. Carol I a reușit, în ciuda
opoziției părții germane, să continue cu extinderea căilor ferate și conectarea într-un ritm alert cu
statele vecine și asta s-a datorat situației financiare. Totodată dezvoltarea economică a țării a
cunoscut și ea un avânt și asta s-a datorat unor serii de acorduri comerciale, încheiate cu cele mai
importante state , în primul rând cu Austro -Ungaria , acord care nu a mai ținut seama de opinia
Porții.
O altă chestiune pe care Carol a ținut să o rezolve a fost reconstrucția monumentelor
arhitectonice rămase în picioare,iar prima constituție care s-a bucurat de acest privilegiu a fost
biserica de la Curtea de Argeș.12
În anul 1876 s-a intensificat mișcarea de eliberare națională a popoarelor din Balcani,au
izbucnit puternice răscoale în Bosnia, Herțegovina și Bulgaria. Flacăra răscoalei bulgărești a fost
înăbușită într-un mod nemilos, ajungându-se chiar și la atrocități revoltătoare. Serbia și Muntenegru
, încurajate de Rusia, încep războiul contra Porții otomane. Acțiunile imperiului țarist, care urmărea
să înlăture cu forță dominația otomană din Balcani, pentru a-și întări propriile poziții,serveau în
mod obiectiv popoarelor balcanice,ale căror forțe erau insuficiente pentru a susține un război
victorios.
Aceste evenimente nu puteau să nu aibă efecte asupra țării noastre. Rușii alături de austrieci
și turci căutau să afle care era atitudinea României și la ce trebuiau să se aștepte de la ea într-un
asemenea caz. În această situație, precaut și înțelept, principele Carol evitând orice decizie
angajată, a invocat hotărârile Conferinței de la Paris. Fără nici o îndoială, țara se afla într-o poziție
dificilă: pe de o parte Rusia își dorea ca România să-i acorde libera trecere a voluntarilor ruși spre
teatrul de război sârbo -turc ; pe de altă parte Turcia se plângea că România i-ar fi sprijinit pe
sârbi.13
Primul act istoric în calitate de domnitor al României în care și-a exprimat atașamentul față
de țară, l-a reprezentat pozitia pe care s-a situat o dată cu proclamarea independenței țării la data de
9 mai1877 , apoi în timpul participării armatei române la războiul de independență din anii 1877-
1878 . Pe acest plan , suveranul României a fost alături de oștirea română, așa cum și jurase de
altfel.El a găsit mereu cuvintele calde, înflăcărate și mobilizatoare față de militari, considerându-se
a fi și el ,,soldat al datoriei " și gata să împartă cu militarii români și ,, soarta cea bună a Țării".
Momentul care exemplifică acest lucru a fost atunci când el s-a adresat tuturor ostașilor, indiferent
de gradul pe care îl aveau , înaintea angajării trupelor în bătăliile pentru consfințirea victoriei pe
câmpul de luptă: ,, În momentele grele prin care trece țara noastră, România întreagă are ochii
ațintiți asupra voastră, ea pune în voi toate speranțele sale. În ora luptei aveți înaintea voastră
faptele bătrânilor oștirii române amintiți-vă că sunteți urmașii eroilor de la Racova și de la
Călugăreni. Drapelul sub care luptați este în mijlocul vostru imaginea Patriei. Urmați -l dar
vitejește și când odată laurii păcii vor reânverzi pe munții și câmpiile României, Patria,cu
recunoștință, va înscrie numele bravilor ei apărători pe frontispiciul edificiului independenței
române . Ofițeri, subofițeri , caporali și soldați, drumul vostru vă urmărește cu mândrie. El în
curând va fi în mijlocul vostru, în fruntea voastră. Cauza ce vă este încredințată, este o sfântă
cauză. Cu noi dar va fi Dumnezeu și cu voi va fi victoria ".14

12
Ibidem, pag. 175
13
Ibidem, pag. 182-183
14
General de brigadă(r)prof. univ. dr. Florian Tucă ;colonel (r) univ. dr. Eugen Siteanu, op. cit.
3
 Universitatea „ Ștefan cel Mare “ din Suceava

Calitățile sale organizatorii au fost puse în valoare atât înaintea începerii luptelor propriu
zise , cât și pe timpul desfășurării acestora. Se spune că ,la prima salvă de tun trasă de către turci de
dincolo de Dunăre, înspre pământul românesc, Carol a certificat începutul războiului prin celebrele
cuvinte: ,, Asta-i muzica ce-mi place mie acum!". În perioada următoare, suveranul României s-a
aflat tot timpul pe frontul de la Grivița, Plevna, Vidin și Smârdan și din alte locuri, în mijlocul
trupelor sale.15
După patru ani de la proclamarea independenței de stat a României, Carol I avea să fie
proclamat în anul 1881 Rege al României, acesta devenind astfel primul suveran român care va
deține acest titlu după regii geto -daci Dromichete, Burebista, Deceneu, Scorilo, Decebal și alții.
Atât de mult a prețuit dobândirea independenței prin luptă, încât pe frunte i-a fost pusă o coroană
de oțel turnată din metalul unui tun turcesc capturat la Grivița în anul 1877. 16
Ca țară independentă, România începe o dezvoltare fără precedent. S-au construit fabrici și
uzine de interes național, căi ferate și artere de circulație, palate administrative și de interes cultural
- științific ( Ateneul Român, Biblioteca Centrală din București, Palatul Culturii și Teatrul Național
din Iași, scoli liceale). Cu privire la politica externă a țării, aceasta va fi orientaă, cu precădere,spre
pace și liniște în Balcani și pe continent ,spre înțelegere cu toate statele europene și ale lumii.
Domnia lui Carol a fost marcată însă și de neîmpliniri care au nemulțumit masele populare
de la sate și orașe. Aceste nemulțumiți s-au manifestat luând forma unor răscoale în Moldova și
Țara Românească în anul 1888 ,dar și prin greva cărbunarilor din portul Brăila, culminând cu
marea răscoală din anul 1907 . Reprimarea răsculaților a fost cruntă când în loc de pâine și pământ
lucrătorii de la sate au primit gloanțe și obuze, fără ca regele să fi intervenit favorabil în sprijinul
mulțimii ridicată la luptă în mod îndreptățit.17
Izbucnirea primului război mondial, în anul1914 , îl pune pe Carol I în fața unei grele
alegeri și anume cea de a lupta împotriva țării sale de origine sau de a alinia România, împotriva
voinței acesteia, într-un război alături de Germania. Regele nu s-a opus hotărârii Consiliului de
Coroană de a nu intra în război de partea Germaniei, însă acest moment a însemnat pentru el o mare
lovitură. Se spune că tocmai durerea primită de această alegere a fost cea care i-a grăbit sfârșitul la
27 septembrie/1octombrie 1914 , în palatul regal de la Sinaia, după o domnie de 48 de ani . A fost
înmormântat, după dorința familiei sale , în incinta Mănăstirii din Curtea de Argeș. Pe piatra sa de
mormânt realizată din piatră de marmură de Carra , se află săpată următoarea inscripție
evocativă: ,, Aici se odihnește pe veci robul lui Dumnezeu, Carol I de Hohenzollern, cel dintâi
rege al României, adormit într-un Domnul în al 76 lea an de viață închinată țării, după o
binecuvântată domnie de peste 48 de ani.".18
Personalitatea regelui Carol I a dominat aproape întreaga istorie modernă a României.
Imaginea sa în mentalitatea colectivă a cunoscut schimbări radicale de la o epocă la alta: de la omul
care a adus europenizarea țării, la monarhul exponent al unui regim reacționar,a regelui străin care
i-a exploatat pe români.
Carol I poate fi considerat fondatorul României deoarece ca entitate juridică, țara noastră a
apărut de abia în momentul dobândirii independenței. Deși independența de stat a României a fost

15
passim
16
Banu Rădulescu, op. cit., pag 12
17
General de brigadă(r)prof. univ. dr. Florian Tucă ;colonel (r) univ. dr. Eugen Siteanu, op. cit. , pag. 41
18
Banu Rădulescu , op. cit. , pag 13
4
 Universitatea „ Ștefan cel Mare “ din Suceava

una dintre marile sale realizări, practic nu există domenii, fie că este vorba de viața politică,
economie , cultură sau știință în care principele să nu-și fi pus amprenta.
Imaginea lui Carol a evoluat în decursul întregii sale domnii, suferind mai multe
transformări. Dacă la început era văzut drept un rege străin care nu va aduce nimic bun pentru
români, treptat imaginea domnitorului va fi văzută prin prisma tradiției familiei Hohenzollern,
relațiile acesteia, în speranța că vor avea un efect deosebit asupra României. Întreaga sa domnie s-a
caracterizat printr-o remarcabilă stabilitate politică. Carol I a fost un suveran sever, disciplinat , cu
o moralitate impecabilă, un lider puternic care a avut permanent grijă de imaginea și de influența
României pe scena europeană.
,, Carol I a constituit statul român pe principiul profesionalismului ,al perfecționării.
Instituțiile moderne ale statului s-au făcut,din anul 1866 până în 1947 , pe temeiul calității
profesionale și al ierarhiei meritului. A fost timpul unei aspirații instituționale către mai bine, în
care cuvintele,, întru care neamul nostru s-a manifestat în Europa au fost cuvintele ,, solidaritate
" , ,, unire" , ,, împreună " , ,, prin noi înșine" " a scris principele Radu al României într-un editorial
publicat de România liberă.