Călăul credincios

Joel F. Harrington

Această carte a fost scrisă deoarece autorul a găsit în orașul Nurnberg o copie mult mai
timpurie a jurnalului lui Frantz Schmidt, care a fost călău în Nurnberg vreme de 45 de ani, la sf
sec al XVI, începutul sec al XVII-lea. Ceea ce l-a făcut pe autor să scrie lucrarea a fost o petiție a
lui Franz Schmidt către împăratul Imperiului Romano-german, prin care îl ruga pe acesta să îi
absoalve pe fii săi de la dezonoarea de a se fi născut într-o familie de călău. Autorul connsideră
că acest document recontextualizează întreaga carieră a lui Schmidt. Încercând să reconstituie
cariera lui Schmidt, Harrington prezintă contextul social și politic al Imperiului Romano-german
în perioada vieții lui Schmidt, precum și ce presupunea meseria de călău.

De-a lungul vieții sale, misiunea lui Frantz, moștenită de la tatăl său, a fost aceea de a
restabili onoarea familiei sale. Bărbații familiei Schmidt nu au deținut tradițional meseria de
călău. Cu puțin timp înainte de nașterea lui Frantz, tatăl său, Heinrich, a fost ales la întâmplare
pentru a duce la îndeplinire execuțiile a trei indivizi, posibil și din cauza faptului că cumnatul său
era călău. Fiind dezonorat, acesta a fost nevoit sa practice în continuare meseria de călău, la
început în Hof, iar apoi în Bamberg. Fiul său, Frantz moștenește dezonoarea tatălui și va fi nevoit
să practice aceeași meserie, învățând de la tatăl său, ajutându-l pe acesta.

Meseria de călău era una dintre meseriile dezonorante ale vremii, alături de alte meserii
precum cea de măcelar sau tăbăcar. Călăii trăiau la periferia sau chiar în afara orașului, cetățenii
onorabili nu se asociau cu ei, nu le pășeau pragul, aceștia nu erau invitați la baluri sau serbpri
publice, nu puteau intra în biserică etc. Ei practic se puteau asocia doar cu alți călăi, sau cu alte
persoane stigmatizate social. Întrucât dezonoarea unui călău se răspândea asupra întregii familii,
iar fiii săi erau nevoiți să practice acceași meserie. Pe lângă pregătirea de a fi călău, tatăl lui
Frantz s-a ocupat și de educarea acestuia, întrucât Frantz știa să citească și să scrie destul de bine.
El a fost educatt probabil acasă de un învățător privat, infamia tatălui împiedicându-l să fie primit
la o școală. Frantz a început să-l ajute pe tatăl său de la vârsta de 13 ani și, la 19 ani, în 1573, a
realizat prima sa execuție, sub supravegherea tatălui, și a fost recunoscut drept calfă. În următorii
5 ani, Frantz Schmidt va accepta comisioane în diferite localități, construindu-și o reputație bună,
pentru a putea astfel obține o poziție permanentă. Se poate observa încă de timpuriu efortul
acestuia de a avea o reputație cât mai bună, în contextul în care călăii erau în general oameni
violenți și recalcitranți. Tânăra calfă face efortul de a nu se asocia cu oameni stigmatizați social,
se abține de la băutură și de la jocurile de noroc, comportament ciudat în afara vieții monahale.
Reușește acolo unde tatăl său a eșuat și anume reușește să obțină un contract de călău în
Nurnberg, poate cel mai râvnit post de călău din imperiu. Nurnberg era la acea dată un fel de
oraș-stat extrem de prosper, datorită exportului de produse meșteșugărești și al băncilor din oraș.
El a obținut acest post datorită reputației sale foarte bune și a recomandării unei rude, care a fost
călău în Nurnbern înaintea sa.

Cariera lui Frantz Schmidt s-a suprapus în mare parte cu epoca de aur a călăilor din
Germania. Aceasta se datorează mai multor circumstanțe. În primul rând, punerea în aplicare în
prima jumătate a sec al XVI-lea a codului de legi Carolina, care a înăsprit semnificativ pedepsele
penale, aplicându-se de acum pedeapsa cu moartea și pentru furturi, în caz de recidivă. În al
doilea rând, în cadrul unui proces de centralizare, instituțiile statului încearcă să își impună
autoritatea în domeniul penal. Una dintre modalitățile prin care reușesc acest lucru este
recrutarea călăului ca funcționar de stat. Ca rezultat stigmatizarea călăilor se ameliorează, dar, în
același timp, aceștia trebuie să facă față unor așteptări mai ridicate, atât în ce privește
performanța lor, precum și felul în care se prezintă în public, fiind acum reprezentanți ai statului.

Odată ajuns în post, Frantz s-a bucurat de o viață confortabilă. Deși încă stigmatizat
social el are un salariu foarte bun și o casă extrem de spațioasă acordată de către consiliul
orașului. Mai mult decât atât, în procesul de a face din călău un funcționar de stat, consiliul
Nurnbergului apus pe seama asistentului călăului, numit și leu, majoritatea sarcinilor
dezonorante ale călăului, cum ar fi păzirea deținuților din închisori.

Activitatea unui călău consta din în 2 părți tortura și aplicarea pedepsei. Tortura avea loc
doar în cazul în care existau dovezi care să îl incrimineze pe acuzat, cum ar fi mărturiile a două
persoane de încredere, obiecte ale victimei aflate în posesia suspectului etc.