PLANUL DEZVOLTAT DE IDEI

Căprioara, de Emil Gârleanu

TEMA: este reprezentată de dragostea căprioarei pentru puiul ei .

1. Ideile secundare

Folosiți-vă cunoștințele!

- amănunte ale ideii principale

Căprioara se îmbărbătează și pleacă spre țarcurile din zare pentru a-l lăsa pe pui.
La țancuri puiul va fi ferit de lupi și vânători, fiind un loc greu accesibil.
Pentru a ajunge la țancuri puiul și căprioara trebuie să treacă prin locuri periculoase.
Căprioara aleargă fulgerător, supunând la încercări iedul
Iedul o urmează voinicește. Behăie vesel și zburdă pe piciorușele subțiri. 

2. Planul dezvoltat de idei

Folosiți-vă cunoștințele!

Planul dezvoltat de idei pentru narațiunea Căprioara: idei principale, idei secundare

1.Căprioara își dezmiardă iedul cu dragoste .

Căprioara stă lângă iedul ei.

Iedul își așează capul pe spatele mamei.
Căprioara își linge puiul.

2.Fiindcă a venit vremea înțărcatului, căprioara trebuie să se despartă de puiul ei.

Căprioara își privește puiul.

Un sentiment adânc de milă încolțește în sufletul căprioarei, deoarece trebuie să se despartă de
ied.
Căprioara scapă un muget înăbușit de durere.
Iedul deschide ochii.
    

3.Căprioara se îmbărbătează și pornește împreună cu iedul spre țancuri. .

Căprioara hotăraște să-l abandoneze pe ied la țancuri. Căprioara sare în picioare și aleargă
repede, punând la încercare puterile iedului. Cu toate că e speriat, iedul se ține voinicește în
urma mamei.

4. Căprioara și iedul ajung în pădurea întunecată. 

Căprioara și iedul intră în pădurea pe care o aveau de străbătut pentru a ajunge la țancuri.
Căprioara întrerupe alergarea și pășește cu precauție. Apoi, ajung în inima întunecată a
pădurii.  

5. Când pătrund în luminiș, apare lupul

Cei doi ajung în luminiș. Căprioara, în primă fază adulmecă, iar mai apoi observă lupul.
Acesta îi pândea, privindu-l lacom pe ied.

6.Căprioara se jertfește pentru puiul ei.

Căprioara zbiară sfâșietor și sare disperată în mijlocul luminișului, între lup și ied. Lupul se
repede asupra căprioarei, fiind o pradă mai mare.

7. Iedul își continuă drumul, iar viața căprioarei se stinge.

Sub colții lupului, căprioara plină de sânge se prăbușește la pământ. Iedul, speriat, se topește
în adâncul pădurii.  Mama își privește puiul cum dispare în pădure, după care se sfârșește.

Planul simplu și planul dezvoltat al narațiunii "Fram, ursul polar"

 Plan simplu de idei "Fram, ursul polar"

1. Tăcerea din arenă.

2. Fram intră în arenă.
3. Fram salută spectatorii.
4. Spectatorii sunt nerăbdători să înceapă spectacolul.
5.Fram este afectat  şi nu poate începe numărul.
6.Fram este încurajat de public, dar fără folos. Nu reușește să înceapă spectacolul.
8.În public, o fetiță discută cu bunicul ei despre Fram.
9.Fram își ia la revedere de la public.
10.Fram se întoarce în cuşcă.

 Plan dezvoltat de idei "Fram, ursul polar"

1. Tăcerea din arenă.
Se face liniște înainte de a intra în arenă Fram. Tăcerea înaintea de începerea spectacolului
este neobișnuită.
2. Fram intră în arenă.
De după perdeaua vişinie de catifea, Fram își face apariția. Înaintează până în mijlocul arenei
și se opreşte.
3. Fram salută spectatorii.
Fram salută spectatorii ca de obicei, apoi rămâne nemișcat și privea în gol.
4. Spectatorii sunt nerăbdători să înceapă spectacolul.
Publicul încetează să mai aplaude şi aşteaptă începerea spectacolului.
5.Fram este afectat  şi nu poate începe numărul.
Trist şi dezorientat, Fram se aşază pe marginea platformei pe care își făcea spectacolul. Căzut
pe gânduri îşi prinde capul între labe.
6.Fram este încurajat de public, dar fără folos. Nu reușește să înceapă spectacolul.
Printre spectatori există și nemultumiți de atitudinea lui Fram și de neînceperea spectacolului.
Alţii îl strigă pe nume și-l încurajează. Fram privește spectatorii și face cu labele un semn de
neputinţă, dându-le de înțeles că nu poate să înceapă spectacolul.
8.În public, o fetiță discută cu bunicul ei despre Fram.
O fetiţă din arenă vorbește cu bunicului ei și afirmă că Fram este bolnav și că poate ar trebui
lăsat să se odihnească. Bunicul îi explică fetiței că ceea ce i se întâmplă lui Fram este o
obișnuință printre urşii albi. Motivele invocate de bunic sunt că pe urși îi apucă dorul de
gheaţă, de locurile natale, urmarea fiind că nu mai pot face nimic.
9.Fram își ia la revedere de la public.
Fram îşi astupă urechile cu labele, ca un om care plânge, se ridică și îşi salută publicul. Apoi
pleacă înspre perdeaua roşie și părăsește arenă. Perdeaua roșie cade în urma lui Fram.
10.Fram se întoarce în cuşcă.
Pe drumul spre cuşcă, Fram trece prin sălile înguste din dosul circului. Nimeni nu îndrăznește
să i se adreseze.  Fram intră în cuşcă şi se așează în colțul cel mai întunecat cu botul pe labe.