Textul „Balada unui greier mic” de G. Topîrceanu este o
poveste în versuri. La întâmplare participă personaje, textul are un subiect al întâmplării, are momente ale întâmplării, deci este un text narativ. Textul este împărțit în strofe cu versuri inegale, dar accentul cuvintelor dă textului o muzicalitate aparte. Versurile rimează unele cu celelalte: „zgribulite”- „zdrențuite”, „deodată”- „întunecată”, „zălud㔄-udă”, etc. Autorul îi atribuie toamnei însușiri omenești (o personifică- personificarea este un procedeu literar) Însușirile toamnei: „întunecată”, „lungă, slabă și zăludă”, „botezând natura udă”, „se scutură”, „risipește”, „blestemând”, „lăcrimând”. Însușirile greierelui: Însușirile furnicii: -negru; -zgârcită; -mic; -răutăcioasă; -muiat în tuș; -clevetitoare; -naiv; -intrigantă; -leneș; -harnică; -delăsător; -nechibzuit;