Semne și simboluri  
Oralitatea limbajului
 

  “Creangă  e altceva, nici narator

ţăran,  nici folclorist, culegător, 
prelucrător,  basmele lui nu sunt
rescrise, împodobite, alterate în structura lor. Fără  a
ieşi  din schemele basmului popular, fără  a inventa
nimic esenţial,  Creangă  retrăieşte  cu ingenuitate
 întâmplările  povestite. Geniul humuleşteanului   este
această  capacitate excepţională  de a-şi  lua în serios
eroii, de a retrăi aventurile, de a pune cu voluptate în
fiecare propriile lui aspiraţii  nerostite,slăbiciuni, vicii,
tulburări şi uimiri, adică de a crea viaţă.
 (N. Manolescu)
 

 Drum inițiatic  – cale parcursă de personaj care presupune

dobîndirea unor calități,  care lipsesc inițial  acestuia,
inițierea  în unele experiențe  de  viață  necunoscute, astfel
 încît ajunge la sfîrșitul drumului deja format
 Oralitate  –  imitare a comunicării  orale cotidiene prin
diverse modalități: dialog, exclamații,  interogații, 
interjecții,  imprecații,  adresare directă,  diminutive,
 proverbe, zicători, cuvinte și expresii populare.
 Umor  –  înclinare spre glume și  ironii ascunse sub o
aparență  de seriozitate, veselie, haz. Mijloace: exprimări 
poznașe,  ironia, vorbe cu duh, numele, poreclele
personajelor, situații și întîmplări.
 

Momentele subiectului
Expoziţiunea: 
 Locul şi timpul: “Odată”, “Într-o ţară” 
Personajele: Craiul, cei trei feciori, Verde Împărat, fetele sale

Intriga: - două momente: 

 Înstrăinarea celor doi fraţi (craiul şi VerdeÎmpărat), încât niciunul nu-şi cunoştea
nepoţii; 
 Încălcarea sfatului părintesc. 

esfăşurarea acţiunii ni l prezintă pe crăişor în drumul maturizării

sale,
 Întâlnirea cu Spânul;
Schimbarea identităţii; 
 Probele depăşite; 

Punctul culminant:
Fata de împărat dezvăluie identitatea lui Harap Alb, motiv pentru care Spânul îi retează
capul
Spânul este omorât de calul fiului de crai, ;Harap Alb este înviat cu leacurile
miraculoase
Deznodământul:nunta fiului de crai cu fata de împărat 
 

PERSONAJELE
Personajele sunt “fiinţe de hârtie”, trăiesc numai în lumea ficţiunii, nu au consistenţă, dar
mimează realitatea.
Eroul- Harap- Alb
Răufăcătorul 
Trimiţătorul 
Spânul
 Ajutorul- calul, cei cinci nazdrăvani 

Povestea lui Harap - Donatorul- Sfânta Duminică 

 Alb
Falşii eroi- fraţii 

 Împăratul Roş , fata lui 

 

Lucrul în grup
a. Defineşte relaţia dintre personaje:
Harap-Alb - Spân, subliniind caracteristicile ei.
b. Defineşte relaţia dintre personaje:
Harap-Alb – Sfânta Duminică  , subliniind caracteristicile ei.
c. Defineşte relaţia dintre personaje:
Harap-Alb – cele cinci apariţii ciudate ( Setilă  , Flămânzilă  ,
Gerilă  , Ochilă  , Păsări-Lăţi-Lungilă  ), subliniind
caracteristicile ei.
d. Defineşte relaţia dintre personaje:
Harap-Alb – Împăratul Roşu , subliniind
caracteristicile ei.
e. Defineşte relaţia dintre personaje:
Harap-Alb – fata Împăratului Roşu , subliniind
caracteristicile ei.
 

 Că Spînul reprezintă Răul necesar

formării lui Harap-Alb, care îl
cunoaște pe bătrînul crai-tatăl
 Că Sf. Duminică și Calul știu tot
despre încercările lui Harap-Alb
 Că ajutoarele protagonistului
simbolizează binele necesar 
 

…nu este doar întruchipare a răului,

ci are şi rolul iniţiatorului, este un „rău
necesar”. De aceea calul năzdrăvan
nu- l ucide înainte ca iniţierea eroului

să se fi încheiat: „Şi unii ca aceştia

sunt trebuitori pe lume câteodată,
 pentru că fac pe oameni să prindă la
minte. . .”  
 Numele personajului reflectă
condiţia duală: rob, slugă (Harap)
de origine nobilă (Alb), iar sugestia
cromatică alb -negru, traversarea
unei strări intermediare (iniţierea),
între starea de inocenţă / naivitate
(negru) şi „învierea” spirituală a
celui ce va deveni împărat (alb).  
 

  Nămilele Ochilă, Setilă, Flămânzilă, Păsări-Lăţi-Lungilă)

sunt simboluri ce reprezintă idealurile umanităţii, dorinţa de a
depăşi limitele. Ele pot reprezenta şi principiul „lumii pe
dos” dincolo de fizicul înspăimântător se află o bunătate
uimitoare) sau renunţarea la convenţii. Portretele acestor
prieteni sunt realizate grotesc, caricatural, trăsătura dominantă
fiind îngroşată pâna la limita absurdului şi capătă dimensiuni
fantastice.
Gerilă este ,,o dihanie de om”,
Flamânzilă o ,,namilă de om”, 
Setilă o ,,arătanie de om”,
Ochilă o ,,schimonositură de om”,
Păsări-Lăţi-Lungilă este o ,,pocitanie de om”. 
 

Calități  Defecte
 …   …. 

Demonstrați că Harap- Alb este un personaj real și nu fabulos 

 

 
o Personaj eponim; numele este un oximoron, combină contrariile ;harap=rob
negru,alb=stăpân; 
o Personaj atipic deoarece reuneşte atât calităţi cât şi defecte; 

• Inteligenţă 
• Înţelepciune  Neascultare
• Bunătate  DEFECTE Nesupunere
CALITĂŢI  Sociabilitate
•
Naivitate
• Fire veselă  Slăbiciune 
• Rasă nobilă  Nerăbdător  
• Loialitate
• Onestitate
• Generozitate
• R ăbdător
 Harap –Alb este un personaj real şi nu fabulos, căci nu săvârşeşte nimisc spectaculos,
nu prezintă trăsăturile supranaturale specifice unui Făt-Frumos tipic
Poartă mască ,este personna: Spânul îi schimbă identitatea, el nu este ce pare a fi,
deţine o adevărată artă a disimulaţiei aspect vizibil în conversaţiile cu cei care-l
 înconjoară 
 

RĂBDAREA: pînda cerbului, FURNICILE CARE ALEG MAC  

ÎNŢELEPCIUNEA : SALATELE DIN GRĂDINA URSULUI 

BLÂNDEŢEA : ARE GRIJĂ DE FURNICĂ ,

DE ALBINĂ 

CUMPĂTAREA : ECHILIBRUL CU CARE TRECE PRIN ÎNCERCĂRI 

MILOSTENIA : POMANA FĂCUTĂ UNEI BĂTRÂNE: SF. DUMINICĂ 

HĂRNICIA , CURAJUL, ASCULTAREA SF. DUMINICI  

 

 Plasaţi personajul Harap-Alb

în zodia care-l caracterizează. 
BERBEC  TAUR   GEMENI  RAC 
(21.03 –  20.04) (21.04 –  21.05) (22.05 –  20.06) (21.06 –  20.07)
Tr ăsături: Tr ăsături: Tr ăsături: Tr ăsături: 
Plin de iniţiativă Dinamic   Tenace Stoic Multilateral Altruist Intuitiv Analitic
Hotărât Egoist  Prudent Inflexibil Magnetic Perspicace Sociabil Hipersensibil
Extremist Neortodox Convenţional Încăpăţânat  Capricios Ambiguu Ostentativ Susceptibil
Capricios Rigid VALOARE- deştept  VALOARE-sensibilitate
VALOARE- idealism VALOARE- hotărâre  PERICOL- împrăştiat  PERICOL- nesiguranţă 
PERICOL-egoism   PERICOL-posesiv 
LEU  FECIOARA  BALANŢĂ SCORPION 
(21.07 –  21.08) (22.08 –  21.09) (22.09 –  22.10) (23.10 –  22.11)
Tr ăsături:  Tr ăsături:  Tr ăsături:  Tr ăsături: 
Optimist Vivace Perfecţionist Obiectiv  Intuitiv Logic Tenace Întreprinzător  
Ambidextru Arogant Analitic Încăpăţânat  Estetic Temperat Pasionat Ager
Opulent Ostentativ Precaut Indecis Autocompătimitor   Arogant Senzual
Impetuos modest Indolent Indecis  Nemilos Sarcastic
VALOARE-magnetism VALOARE-capacitate analitică  VALOARE-diplomaţie  VALOARE-scop
PERICOL-egoism PERICOL-hipercriticism  PERICOL- autocompătimire  PERICOL-nemilos  
SĂGETĂTOR   CAPRICORN  VĂRSĂTOR   PEŞTI 
(23.11 –  2O.12) (21.12 –  19.01) 20.01 –  18.02) (19.02 –  20.03)
Tr ăsături:  Tr ăsături:  Tr ăsături: Tr ăsături: 
 Neinteresat Idealist Diplomatic Pragmatic Omenos Meditativ Filantropic Compătimitor  
Profetic Compătimitor   Profund Întreprinzător   Onorabil Altruist Adaptabil Supersensibil
Risipitor Încăpăţânat  Avar Egoist Excentric Lipsit de simţ practic  Credul Risipitor
Lipsit de tact De neîncredere Materialist Carierist De neînduplecat Capricios
VALOARE-viziune VALOARE-ambiţie  VALOARE-zelos VALOARE-flexibilitate
PERICOL- împrăştiat  PERICOL-rigiditate  PERICOL-fanatism  PERICOL-autocompătimire 
 

Caracterizarea directă  Caracterizarea indirectă, care

comunică direct trăsăturile reiese, se deduce din:
definitorii ale personajului prin
următoarele procedee: 

autocaracterizare: mărturisiri, acțiuni, fapte

autoanalize, introspecții, monolog modul de a gîndi, modul cum
 aprecierea personajului de către apreciază circumstanțele 
alte personaje din operă  limbaj (popular, literar, argotic,
de către autor/narator (portret ticuri verbale)
fizic, moral, semne particulare)  mediul , ambianța în care
personajul activează 
 

OPTIMISTUL
• Vede părțile pozitive ale personajului

REALISTUL

Cu spirit practic, are simțul realității 

EXUBERANTUL. Își manifestă sentimentele prin demonstrații exterioare, e

foarte vioi, expansiv
Ce imprevizibil e …! Cît de calm reacționează la …! Ce om echilibrat ! N-
am mai întîlnit un asemenea personaj! 

PESIMISTUL. Vede partea negativă 

SCEPTICUL. Este rezervat în apreciere, nu are încredere în nimic, se

îndoiește de toate 
 Nu cred că... E prea târziu să …Nu știu dacă… 
 

Demonstrați că Harap-Alb este un personaj în devenire

Personajul principal al basmului, Harap-  Alb, şi evoluţia sa, de la
naivitatea adolescentină şi până la dobândirea calităţilor necesare
unui împărat, asigură coerenţa naraţiunii. Fiul de crai este un erou
în formare, ceea ce dă poveştii şi aspectul unui bildungsroman în
care este urmărită, gradat, întregirea portretului moral al
 protagonistului, până ajunge să reprezinte un ideal de frumuseţe
sufletească. Provenienţa sa(„fiul craiului”) îl propune ca personaj
 fantastic, însă inocenţa („boboc”) îl păstrează în zona realităţii.
 Asemănător cu orice adolescent, Harap -Alb ar putea fi prototipul
neexperimentatului, a cărui evoluţie nu -i  va afecta fondul iniţial
sufletesc. Trecând probele, protagonistul, „un fel de Făt - Frumos
 juvenil şi inexperimentat, mai mult ajutat de alţii decât viteaz”
(Nicolae Manolescu), învaţă să preţuiască, i se relevează ca date
native sentimentul prieteniei, omenia, respectul cuvântului dat şi
 puterea de a iubi.
 

 Fîntîna
 Podul
 Drumul
 Pădurea 
  Apa
 

…simbolizează tranziţia între două stări

interioare, între două dorinţe în conflict: el
 poate indica ieşirea dintr -o  stare conflictuală.
Podul trebuie traversat, ocolirea trecerii nu
rezolvă nimic. Partea cea mai apropiată
 podului reprezintă trecutul, partea opusă un
viitor misterios, în timp ce apele care curg pe
sub ele semnifică haosul minţii inconştiente. 
 

 
Coborârea în fântână este asemănată în concepţia
unora cu mitul catabasei, făcând trimitere la
întoarcerea la origini. Astfel Spânul l-a adus pe fiul
de crai la o fântână al cărui păzitor se pare că este, o
 fântână cu apă limpede, apă vie, dar nu în
totalitatea sensului ei.
Harap-  Alb trăieşte aici, de fapt, prima sa moarte
simbolică şi înviere căci, îşi pierde rangul, statutul,
devine sluga celui care îl va salva.
În acest caz , în fîntînă intră fiul împăratului
şi iese un harap -alb.
 

  ...nu este numai un drum geografic, fizic, ci şi un

drum spiritual, de perfecţionare şi purificare,
 presupunând o trecere a neofitului de la un mod de
viaţă la altul. 
De fapt drumul este o purcedere a lui Harap-Alb
în spaţiul microcosmic interior, în care oamenii,
animalele şi obiectele sunt reprezentate simbolic,
cu scopul de a învinge întunericul cu ajutorul
luminii.
 

 ...simbol ambivalent, loc al morţii şi al regenerării, căci

 pentru tânăr se va încheia o etapă şi alta va începe: „de la
un loc i se închide calea şi încep a i se încurca cărările”.  
Traversarea labirintului devine deci o călătorie
iniţiatică, ce cu cât este mai grea, cu cât obstacolele sunt
mai numeroase şi mai grele, cu atât mai mult adeptul se
transformă şi, în cursul acestei iniţieri itinerare,
dobândeşte un nou sine.  traversarea pădurii -labirint este
aşadar o probă prin care eroul şi -ar putea dovedi
maturitatea.
 

  Apa vie şi apa moartă, aduse din „tărâmul de dincolo”, reprezintă puterea
eroului (neofitului) asupra vieţii şi a morţii, încheierea unui ciclu prin moarte şi
inceperea unei noi etape ca iniţiat. Apa moartă dăruieşte defunctului moartea
definitivă şi sufletului acestuia dreptul de a intra în împărăţia umbrelor. „Apa
moartă -spune Propp- (...) îl ucide [pe erou] până la capăt, îl transformă într -un
mort definitiv. Avem de a face cu un rit de îngropăciune, corespunzător cu
acoperirea trupului cu pământ.” Eroului îi este anulată existenţa în planul
 prezentului, ciclul vieţii lui fiind încheiat. 
 Astfel, stropindu- l cu apă moartă pe Harap - Alb,
  fata Impăratului Roş îl trimite
deplin pe acesta în lumea strămoşilor, ritual similar catabasei (coborâre iniţiatică
în Infern), îndeplinind astfel prima etapă întru eliberarea de sub jurământul faţă
de Spân.
Harap-Alb este stropit apoi cu apă vie, „apa vieţii, apa destinată morţilor care
nu pătrund definitiv în Infern, ci se întorc din el.”  
 

Oralitate  –   imitare a comunicării orale cotidiene prin diverse

modalități: dialog, exclamații, interogații, interjecții,
imprecații, adresare directă, diminutive, proverbe, zicători,
cuvinte și expresii populare. 
 

Arta narativă în basmul 

 Povestea lui Harap-Alb 
Oralitatea
-onomatopee Erudi ţia paremiologica 
-interjecţii (hei, hei)  Participarea autorului rezultă din presararea
-verbele imitative la cele povestite-  limbajului cu zicători şi
-versuri populare, fraze -dativul etic („si odata proverbe, care dau ritm
ritmate mi ţi-l înşfacă”)  povestirii, conferă 
-sintaxa frazei e sintaxa umor.
limbii vorbite

Placerea de a vorbi Personaje Comicul

-exprimarea poznasa -supradimensionate -de personaj (Setil ă,
-folosirea diminutivelor/ -mitologice(ursul) Flămanzilă)
augmentativelor -deghizate  -de situatie(osp ăţul)
-folosirea unor apelative -de nume (Păsări-Lăţi-
caricaturale(Buzila) Lungilă)
-cuvinte populare, -de limbaj(“urechi
regionalisme clapauge”) 
 

 1. Umorul
 2. Plăcerea spunerii 
 3. Proverbe și zicători 
  
 

FII CEI MARI AI CRAIULUI

Umblă numai asa, frunza
frăsinelului. 
 Asta nu miroase a nas de om. 
Se pot culca pe-o ureche. 
La plăcinte înainte si la război înapoi. 
Nu au inimă într-însii. 
Rusinea unde o pun? 
 

Nu vorbeste în dodii. 

Cel -de -sus varsă darul său si peste cei

neputinciosi. 

Deal cu deal se-ajunge, dar încă om cu om. 

 

Din partea lor si-a luat toată nădejdea. 

Spune curat. 

Nu i-a prea venit la socoteală. 

 Încreteste din sprîncene. 

 

Se face ros cum îi gotca. 

Norocul îi rîde din toate părtile. 
Nu-si vede lumea înaintea ochilor de necaz. 
 Vîntură tările si mările. 
Pămîntul îl dă de-a dura. 
 Îsi încearcă norocul. 
Se întîlneste cu scîrba-n drum. 
Porneste si el într-un noroc. 
Stă în cumpene. 
S-a băgat în toate grozile mortii. 
Boboc în felul său, la trebi de aieste. 
De ceea ce s-a păzit, n-a scăpat. 
 Vrea să mai vadă soarele cu ochii si să mai calce pe iarbă verde. 
Spune verde-n ochi. 
Se vede prins în cleste. 
 

I s-au prins minciunile de bune  

 Îsi arată arama 
Nu-l puteau mistui. 
Nu-si pierde cumpătul. 
 Îi merge gura ca pupăza. 
Drag ca sarea-n ochi. 
Găsise un sat fără cîini si se plimba fără băt. 
 

Nu avea milă de om nici cît de un cîine. 

La unul fără de suflet trebuie unul fără de lege.  

Să trăiască trei zile cu cea de-alaltăieri. 

Si-a pus boii în cîrd cu dracul, dar are să-i scoată fără
coarne. 
Se uită cam acru. 

 Îi scînteiau ochii în cap de ciudă. 

 

La sfîntul Asteaptă s-a împlini dorinta lui. 

Sare de bucurie. 

L-a lăsat D-zeu a fi mai mare peste altii. 

 

 Îi ghiorăiesc matele de foame. 

 Îl roade la inimă de foame ce-i este. 

Moare de foame. 

 Îi sfîrîie gîtlejul de sete. 

Crapă de sete. 
 

Fata nu-i de cele de pe drumuri.  

Purta lumea pe degete. 

Boboc de trandafir din luna lui mai.  

Frumoasă de mama focului, la soare te puteai uita,

iar la dînsa ba. 
 

Umorul
Plăcerea zicerii, verva, jovialitatea se reflectă în mijloace
lingvistice de realizare a umorului
exprimarea mucalită: „să trăiască trei zile cu cea de -a
  laltăieri;
ironia: „Doar unu -i  Împăraul Roş, vestit prin meleagurile
aceste pentru bunătatea lui cea nepomenită şi milistivirea lui cea
neauzită”;
 porecle şi apelative caricaturale: Buzilă, mangosiţi, farfasiţi;

diminutive cu valoare augumentativă: buzişoare, băuturică;

caracterizări pitoreşti (portretul lui Gerilă, Ochilă, etc.);
scene comice: cearta dintre Gerilă şi ceilalţi, în căsuţa de
aramă;
expresii: „Dă -i  cu cinstea să peară ruşinea”.
 

 Oralitatea stilului
Oraliatatea stilului (impresia de zicere a textului scris)
se realizează prin: 
expresii onomatopeice („Si odată pornesc ei, teleap, teleap, teleap!”), verbe
imitative şi interjecţii („Măi Păsărilă, iacătă -o  , ia! colo după lună, zise Ochilă. . .”);
expresii narative tipice (şi atunci, şi apoi, în sfârşit, după aceea);şi narativ;
exprimarea afectivă (implicarea subiectivă a naratorului): propoziţii interogative
(„Că altă, ce pot să zic?”) şi exclamative ( „Mă rog, foc de ger era: ce să vă spun mai
mult!”), dativul etic („Şi odată mi ţi -l  înfaşcă cu dinţii de cap”);
inserarea de fraze rimate (portretul lui Ochilă), versuri populare („De -a   r şti omul
ce- ar păţi,/ Dinainte s -a  r păzi!) sau versuri construite după modelul popular („Lume
a de pe lume s- a strâns de privea,/ Soarele li luna din cer le râdea”);
exprimarea locuţională: locuţiuni şi proverbe / expresii idiomatice („Până l   -am dat
în brazdă, mi -am stupit sufletul cu dânsul. Numai eu îi vin de hac. Vorba ceea
<< Frica păzeşte bostănăria>>.”)  
 

Concluzii
 

 Redactați o compunere de caracterizare în paralel a

personajelor din cele 2 basme studiate (Tinerețe… și
Basmul lui Arap-Alb), urmărind momentele principale
ale destinelor acestora