Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creangă (1877)

1) Introducere
- este publicat pentru prima dată în 1877 în revista „Convorbiri literare”
- este un basm cult
- Ion Creangă este unul dintre cei 4 mari clasici alături de Caragiale, Eminescu, Slavici
2) Specie literară = basm cult
Definiție: Basmul este o specie a genului epic în care realul se îmbină cu fantasticul, binele se
luptă cu răul, iar victoria finală aparține binelui.

LITERATURA POPULARĂ LITERATURĂ CULTĂ

● autor necunoscut ● autor cunoscut

● autor colectiv ● un singur autor

● transmisă oral ● transmisă în scris

Trăsături de basm:
- are elemente fantastice (furnici, albine, cal etc);
- tema este lupta dintre bine și rău, iar binele câștigă;
- personajul principal este un erou demn de urmat;
- Motive literare tipice basmului:
● cifre magice (3, 5, 7);
● mezinul, personaje ajutătoare;
● probele;
● drumul;
● obiectele magice;
● călătoria;
● căsătoria.
Trăsături specifice literaturii culte:
- personajul principal nu are puteri supranaturale;
- eroul se maturizează, nu este idealizat, face greșeli și învață;
 - temă atipică = maturizarea.
3) Titlul
- este un oximoron (2 cuvinte opuse), pentru că:
● ”Harap” = vine de la „arab” și înseamnă servitor de culoare neagră;
● ”Alb” = se referă la pielea feciorului; tenul palid sugerează originea nobilă.
Obs! : În titlu apare numele protagonistului, care este un personaj eponim.
4) Tema:
a) lupta dintre bine și rău, în care binele învinge:
- Reprezentanții binelui: Harap-Alb, Sfânta Duminică, cei cinci tovarăși, calul, albinele,
furnicile, fata împăratului Roș;
- Reprezentanții răului: Spânul, Împăratul Roș, ursul, cerbul.
b) maturizarea prin care trece Harap-Alb, pentru a depăși statutul de neinițiat și ajunge
împărat.
- Este un basm despre trecerea de la adolescență la maturitate, așa că poate fi considerat
un Bildungsroman.
5) Perspectiva narativă
- obiectivă, persoana a III-a
Obs! : Uneori naratorul i se adresează în mod direct cititorului, ceea ce oferă oralitate
basmului (”și iată, din poveste înainte mult mai este”).
6) Structură și compoziție
- Întâlnim formule de început atipice (”Amu, cică era o dată”);
- Textul este structurat pe momentele subiectului și respectă etapele basmului.
I) Situație inițială (Expozițiunea):
- Fiul de crai pleacă la curtea lui Verde Împărat pentru a prelua tronul.
II) Tulburarea echilibrului (Intriga):
- Spânul îl manipulează pe mezin și are loc schimbul de identitate.
III) Acțiuni de recuperare a echilibrului (Desfășurarea acțiunii):
- Harap-Alb trece printr-o serie de provocări, pe care le depășește cu succes.
IV) Acțiunea reparatorie (Punctul culminant):
- Spânul îi taie capul lui Harap-Alb, iar calul îl omoară pe Spân. Fata împăratului Roș îl
învie pe tânăr.
V) Refacerea echilibrului (Deznodământul):
- Cei 2 se căsătoresc și moștenesc tronul.
7) Comentariul:
a) Încadrarea personajului
- Harap-Alb = personajul principal, reprezentantul binelui, tipologia eroului lipsit de
însușiri supranaturale, personaj în evoluție.
b) Statut social, moral, psihologic

Harap Alb Spânul

Statut social se schimbă: se schimbă

fiu de crai → servitorul spânului servitorul fiului de crai → falsul
→împărat moștenitor al tronului

Statut moral bunătatea = trăsătura lui personaj negativ, viclean, înșelător,

definitorie (o ajută pe bătrână, etc) reprezentant al răului

Statut trece printr-o maturizare fură identitatea fiului de împărat, dar

psihologic este un pedagog deghizat

b) Caracterizare directă
- de către narator: ”Cel mai vrednic dintre nepoți”.
c) Caracterizare indirectă
- din fapte și vorbe reiese că eroul trece printr-o maturizare, de la naivitate la
înțelepciune.
Statutul inițial al eroului:
- naiv, neinițiat, sensibil (plânge când tatăl lui nu îl lasă să plece), face greșeli (se
întovărășește cu Spânul).
Pe parcurs:
- iese în evidență trăsătura lui fundamentală, care este bunătatea (este milostiv cu
bătrâna, ajută furnicile și albinele);
- învață curajul prin probe pe care le dă și dobândește cultul prieteniei, datorită celor 5
tovarăși (Gerilă, Fomilă, Setilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă);
- învață să iubească din timpul petrecut cu fata împăratului Roș.
Situația finală
- dobândește înțelepciunea necesară pentru a deveni un împărat luminat și se
căsătorește.
d) Relația cu Spânul = personaj negativ, reprezentantul răului, pedagog deghizat, este un rău
necesar.
Relația lor se dezvoltă pe etape
- Situația inițială: cei doi se cunosc în pădure, iar Spânul se oferă să îi fie slugă, deși
tatăl său îl sfătuise pe tânăr să evite omul spân (fără păr).
- Pe parcurs: identitatea celor 2 se inversează în scena fântânii. Acolo, primește un
nume nou și își asumă rolul de slugă până la moarte. Ajunși la curtea împăratului
Verde, Spânul îl trimite pe Harap-Alb în diverse misiuni pentru a-i pune viața în
pericol, dar tânărul ajunge să învețe multe din ele.
- Situația finală: Spânul crede că Harap-Alb și-a demascat identitatea, așa că îi taie
capul. Calul îl omoară pe Spân, pentru ca Harap-Alb să nu intre în noua viață cu
păcat.
8) Concluzie:
- ”Povestea lui Harap-Alb” este un punct de reper în literatura română, atât pentru
inovațiile aduse unei specii populare, cât și pentru valorile transmise.