Basmul cult

Definiția basmului:
Basmul este specia genului epic în proză, de dimensiuni medii în care realul se împletește
cu fantasticul și cu fabulosul, personajele sunt simbolice sau alegorice, iar tema este lupta dintre
bine și rău.
„Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă este un basm cult, în primul rând pentru că are
autor cunoscut, și anume scriitorul clasic care se remarcă drept cel mai important povestitor al
literaturii române, Ion Creangă. Cu toate acestea, are aproape toate caracteristicile unui basm
popular:
- Formulele inițiale de început și de încheiere: „A fost o dată ca niciodată...”
- acțiunea plasată într-un timp și spațiu nedeterminate;
- motivul împăratului fără urmași prezent în incpit;
- motivul călătoriei inițiatice sau al labirintului, pe care eroul trebuie să-l străbată pentru a-
și desăvârși personalitatea;
- motivul probelor la care este supus eroul;
- prezența ființelor cu puteri miraculoase, cum este calul năzdrăvan care mănâcă jăratec,
regina albinelor și regina furnicilor, acestea fiind ajutoarele lui Harap-Alb în probele
întâlnite;
- personaje fantastice, alegorice, ce reprezintă simboluri: sfânta Duminică, Spânul, cei
cinci tovarăși ai lui Harap-Alb care îl ajută în probele impuse de fata împăratului Roș
(Setilă, Gerilă, Ochilă, Flămânzilă și Păsări-lăți-lungilă);
- motivul cifrelor magice (trei);

- tema luptei dintre Bine și Rău, din care în final învinge Binele;
- deznodământul fericit, prin care personajele pozitive sunt răsplătite, iar cele negative sunt
pedepsite;
- obiectele magice, cu puteri miraculoase (cele trei smicele de măr dulce).

După cum am spus, „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă este un basm cult, apărut în
1877. Iată care sunt trăsăturile basmului cult regăsite în această operă, care o deosebesc de
schema clasică a speciei populare:
- autor cunoscut
- stilul individual al autorului pe care îl recunoaștem din alte opere literare, de exemplu din
„Amintiri din copilărie”, opera lui Ion Creangă, recunoaștem umorul și oralitatea care
apar și în basmul studiat;
- Profilul personajului principal, care este tipul de „antierou”, diferit de prototipul eroului
din basmele populare: Harap Alb este naiv, neascultător, neștiutor, este un erou în
formare;
- Prezența unor personaje deghizate, cum ar fi Spânul, care poate fi privit ca un maestru
deghizat, acesta ajutându-l pe Harap Alb să dobândească însușiri și calități necesare unui
adevărat împărat;
- Existența unor mituri din literatura universală (apa din care bea cerbul învins de Harap
Alb poate aminti de râul mitologic Laete al uitării);
- Caracterul de buildungsroman, adică roman al formării personalității eroului principal.