Povestea Lui Harap-ALb-basmul cult-De lon Creanga

„Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga este un basm cult,publicat in revista „Convorbiri
literare”,in anul 1877.Basmul este o specie a genului epic in proza ,care are la baza prezenta
fantasticului si a formulelor specifice.

Opera este un basm cult deoarece întâlnim toate modurile de expunere(narațiunea se

îmbină cu dialogul și descrierea),personajele îndeplinesc mai multe funcții prin raportare la
erou: antagonistul – Spânul,”un rău necesar,,(Tudor Vianu) ,ajutoarele - Sf. Duminică, cei 5
tovarăși fabuloși ,calul si donatorii- crăiasa furnicilor și a albinelor.

O altă trăsătură a basmului cult vizeazǎ elementele compozitionale,formulele tipice,

abordate original,cu elemente realiste : formula inițială „Amu cică era odată...” plasează
evenimentele în sfera realului ,într-un timp mitic. Formulele mediane conferă dinamism prin
inserarea „și-ului” narativ: „și merse și merse...”, iar formula finală sugerează atitudinea
moralizatoare a autorului față de discrepanțele sociale: ,,iară pe la noi cine are bani bea și
mănâncă, cine nu , se uită și rabdă...”

În basmul cult, există motive ce conferă originalitate creației: motivul superiorității

mezinului ,motivul călǎtoriei inițiatice , motivul pădurii-labirint ,motivul fântânii- simbol al
renașterii,motivul ospățului pantagruelic,motivul dublului existențial,motivul căsătoriei,
motivul probelor. De asemenea , întâlnim cifre și obiecte magice:3,12, apa vie, apa
moartă,”3 smicele de măr dulce”.

O altă trăsătură ce particularizează basmul lui Creangă este dramatizarea acțiunii prin
intermediul dialogului. Prin dialog se dezvoltă acțiunea ,relatarea capătă dinamism și sunt
caracterizate personajele(„De-acum înainte spuneți ce va place,că nu mi-a fi ciudă,zise
Gerilă. În plus,oralitatea stilului este oferită și de intervenția naratorului în text: ,,Ce-mi pasă
mie? Eu sunt dator să vă spun povestea și vă rog să m-ascultați !”

Tema basmului are sursă folclorica, prezentând confruntarea binelui cu răul. Pe parcursul
acestei confruntări finalizate cu victoria binelui, ca în majoritatea basmelor ,eroul îşi
formează personalitatea ,ceea ce îi conferă operei caracterul de bildungsroman. În operă nu
are loc o confruntare directă între cele două forțe, ci una simbolică, întrucat Harap-Alb este
ajutat de Sf.Duminică să fure salatele din grădina ursului și să ucidă cerbul fermecat în
somn.În plan simbolic, însuși Spânul are rolul de formator, fiind un ,,rău necesar”,pentru că îl
ajută pe Harap-Alb să se maturizeze prin probele la care îl supune.

O scenă relevantă pentru tema basmului este cea în care Harap-Alb coboară în fântână la
îndemnul Spânului. Pentru protagonist, coborârea în fântână reprezintă o etapă de inițiere o
moarte și o înviere rituală: „moare” mezinul protejat de familie și „învie” sluga,ucenicul, cel
care va trebui să-și croiască propriul destin. Spânul îl obligă pe tânăr să jure pe ascuțișul
paloșului că va accepta schimbul de identități, jurământ care face trimitere la codul onoarei
cavalereşti despre care amintesc operele medievale.Harap-Alb nu-şi va dezvălui adevărata
identitate în ciuda tuturor încercărilor la care va fi supus. Efectele jurământului vor înceta la
îndeplinirea condiției aparent imposibile:”Și atâta ai a mă sluji,până când îi muri,şi iar îi
învie”.Totodată, Spânul îi oferă o nouă identitate mezinului, numele Harap-Alb fiind un
oximoron ce sugerează atât originea sa nobilă, cât și noul statut, cel de servitor.(Negru-Alb)
 O altă scenă relevantă pentru confruntarea dintre bine și rău este cea a
demascării Spânului de către fata împăratului Roș. Confruntarea nu este una
directă prin luptă, deoarece Spânul îi taie capul eroului, îndeplinind condițiile
jurământului şi punând capăt perioadei de inițiere.Moare Harap-Alb,ucenicul, şi învie
bărbatul matur capabil să fie împărat și să-șiîntemeieze o familie:”Dormeai tu mult şi
bine..de nu eram eu, zise fataîmpăratului Roș, sărutându-l cu drag, şi dându-i iar paloșul în
stăpânire..”.Imaginea eroului din basm trimite la cea a cavalerului medieval pentru care
sabia(curajul) și onoarea(respectarea jurământului) sunt cele mai importante calitati.
Spânul este ucis de cal,semn că inițierea a luat sfârșit.

Un element compozițional relevant pentru tema basmului este traseul inițiatic pe care îl
parcurge Harap-Alb în procesul de maturizare ,acesta fiind surprins în mai multe ipostaze:
fiul craiului ,,mezinul,,(naivul) surprinde etapa inițială de pregătire pentru drum; apoi este
surprins în ipostaza novicelui, cel supus inițierii-Harap-Alb în final ajunge ,,împărat,, (inițiat).
Acțiunea basmului se desfășoară linear ,cronologic, prin înlănțuirea secvențelor narative:
situația inițială (expozițiunea) prezintă o stare de echilibru: un crai avea 3 feciori, iar fratele
său Verde-Împărat avea doar fete. Intriga o constituie motivul lipsei:Împăratul Verde nu avea
moştenitori şi îl roagă pe fratele său,Craiul,să-l trimită pe cel mai vrednic dintre nepoți ca să-i
urmeze la tron. Desfăşurarea acțiunii se conturează prin apariția unor motive precum:
motivul mezinului: dintre cei 3 fii de crai, cel mic este capabil să treacă proba podului (prima
treaptă inițiatică), fiind ajutat de Sf.Duminică pe care o miluise cu un ban. Motivul
interdictiei vizează sfatul pe care îl oferă Craiul lui Harap-Alb:”în călătoria ta ai să ai trebuință
și de răi și de buni dar să te ferești de omul Roș, iară mai ales de cel spân”. Motivul călătoriei
are dimensiuni hiperbolice, care în basm delimitează realul de fabulos, reprezentând traseul
inițiatic al maturizării, pe parcursul căruia tânărul capătă experiență. Motivul încălcării
interdicţiei surprinde dezvăluirea identității şi scopul călătoriei lui Harap-Alb, acesta
confesându-se Spânului cu sinceritate, neavând capacitatea de a vedea dincolo de aparente.
Motivul probelor valorifică cele 3 probe la care este supus Harap-Alb de către Spân :
aducerea salatei din grădina ursului, capul și pielea cerbului fermecat și pețirea fetei
împăratului Roș. Primele 2 probe vor fi depăşite cu ajutorul Sf.Duminicii, iar cea de-a 3 a
presupune consolidarea mai multor calități:omenia,sinceritatea solidaritatea, loialitatea. Pe
drum, Harap-Alb este ajutat de cei 5 tovarăşi fabuloşi: Gerilă, Flămânzilă, Păsări-Lăți-Lungilă,
Ochilă,dar şi de ființele fabuloase: crăiasa albinelor și crăiasa furnicilor. Astfel trece peste
alte probe pe care le impune împăratul Roș: camera încălzită, mâncarea și băutura în exces,
separarea macului de nisip, ghicirea identității fetei, păzirea fetei o noapte. Înainte de a
pleca, trebuie să aducă 3 smicele de măr dulce, apă vie și apă moartă-probă câștigată cu
ajutorul calului năzdrăvan. Motivul confruntării dintre bine şi rău ( punctul culminant)
presupune instaurarea binelui prin moartea și revenirea la viață a lui Harap-Alb. Ucis de
Spân, Harap-Alb este înviat de fata împăratului Roș cu ajutorul obiectelor miraculoase.
Deznodământul(motivul căsătoriei) este fericit, Harap-Alb devine împărat şi se căsătorește
cu fata lui Roş Împărat (răsplata eroului).

Un alt element structural este conflictul dintre bine și rău, binele triumfând.
Harap-Alb se confruntă cu 2 antagonişti: Spânul şi împăratul Roş drept
consecință a încălcării interdicţiei tatălui. În drumul său, Harap-Alb va fi călăuzit
de Sf. Duminica şi prietenii fabuloşi.Personajele sunt purtătoare de valori simbolice: Harap-
Alb nu are puteri supranaturale, este tânărul neinițiat:”Harap-Alb, naiv de felul său la trebi
de aieste, se potrivește Spânului”( naratorul).Bunătatea și spiritul milostiv sunt însușirile care
l-au ajutat să se dezvolte personal, acestea fiind surprinse încă de la începutul operei:
„Fii încredințat că nu eu,ci puterea milosteniei şi inima ta cea bună te ajută, Harap-
Alb”( Sf.Duminică),”Harap-Alb,, fiindcă ești așa de bun, de ți-a fost milă de viața
noastră!”(regina furnicilor).Imaginea lui Harap-Alb., se conturează în antiteză cu cea a
Spânului, un personaj himeric, inteligent, simbol al maestrului care îl însoțește pe aspirant,pe
calea inițierii:,,Și unii ca aceștia sunt trebuitori pe lume câteodată” (calul).

Întâmplările sunt redate de un narator omniscient, care intervine prin

comentarii şi reflecții, sporind originalitatea operei. Narațiunea la persoana a
III a alternează cu dialogul.
Basmul cult este un gen vast, depăşind cu mult romanul, fiind
„mitologie,etica, știință, observație morală” (George Călinescu). Basmul este o
oglindire a vieții în moduri fabuloase (George Călinescu).