Constantin G. Stere sau Constantin Sterea (n.

 1 al progresului social şi spre aceasta trebuie să-şi

iunie 1865, Ciripcău, județul Soroca, Basarabia -
d. 26 iunie 1936, Bucov, județul Prahova) a fost un
om politic, jurist, savant și scriitor român. În
tinerețe, pentru participarea la mișcarea
revoluționară narodnicistă, este condamnat de
autoritățile țariste la ani grei de închisoare și
surghiun în Siberia (1886-1892).
La întoarcere se stabilește la Iași unde-și face
studiile la Facultatea de drept. În 1897 susține teza
de licență, în 1901 începe cariera de pedagog de la
profesor suplinitor iar în 1913 a fost ales rector. În
1916 își dă demisia și pleacă la București. Timp de
40 ani a desfășurat activitate publicistică
remarcabilă fiind fondatorul și conducătorul
revistei "Viața românească", apărută la 1 martie
1906.
A fost al doilea președinte al Sfatului Țării (2 aprilie
- 25 noiembrie 1918), jucând un rol important în
Unirea Basarabiei cu România.
îndrepte toată atenţia un revoluţionar, in general
oamenii politici progresişti care îşi propun să
servească poporul. Acest crez a stat la baza
ideologiei poporaniste, lansată de Constantin Stere
la sfirşitul secolului al XIX-lea, acestui ideal i-a
rămas credincios pînă la sfîrşitul vieţii.
Personalitate deosebit de complexă, cu activitate
multilaterală — jurist, profesor, ideolog, gazetar,
scriitor şi om politic — Constantin Stere s-a situat
pe linia unei tradiţii vechi şi nezdruncinate, a
intelectualului angajat.
Sfîrşitul vieţii şi-l petrece retras şi izolat de
frămintarile politice la Bucov, judeţul Prahova.
Sensul retragerii lui Constantin Stere în conacul de
la Bucov este sensul unei totale renunţări la mediul
politic al regimului burghezo-moşieresc de la care
nu mai putea aştepta nimic. S-a stins din viaţă la 26
iunie 1936, la Bucov.

În 2010 a fost ales membru post-mortem

al Academiei Române.

_________________________________________
________________________________________

Constantin G. Stere sau Constantin Sterea (n. 1

iunie 1865, Ciripcău, județul Soroca, Basarabia - d.
26 iunie 1936, Bucov Prahova) a fost un om politic,
jurist, savant și scriitor român. În tinerețe, pentru
participarea la mișcarea revoluționara
narodnicistă, este condamnat de autoritățile
țariste la ani grei de închisoare și surghiun în
Siberia (1886-1892).

A făcut parte din partidul liberal, a înfiinţat partidul

ţărănesc, a luptat pentru organizarea politică a
ţărănimii, dar carieră politică nu a putut face. A
militat pentru înfăptuirea cerinţelor esenţiale ale
revoluţiei burghezo-democratice: reforma agrară şi
votul universal. Destinul său de om politic a stat
însă sub semnul tragismului.
A fost al doilea președinte al Sfatului Țării (2 aprilie
- 25 noiembrie 1918), jucînd un rol important
în Unirea Basarabiei cu România.

La sfirşitul secolului al XIX-lea şi în primul deceniu

al secolului al XX-lea, cînd ani de-a rîndul România
a fost zguduită de puternice şi repetate răscoale
ţărăneşti culminînd cu marea răscoală ţărănească
din 1907, iar viaţa politică a ţării evolua sub
amprenta problemelor rurale, într-o ţară în care
proletariatul în curs de formare reprezenta doar
3% din populaţia generală a ţării, Constantin Stere
considera că ţărănimea este factorul fundamental