Vasile Parvan

Bajno Alexandru Ionut si Petrescu Robert Tudor

 Introducere
Vasile Pârvan s-a nascut la 28 septembrie 1882, în
comuna Huruiesti - Bacau. A facut primele studii
la Beresti-Covurlui si Bârlad, urmând, apoi, istoria
şi arheologia la Universitatea din Bucuresti, unde i-
a avut ca profesori pe Nicolae Iorga si Dimitrie
Onciul (1904). În perioada 1905 - 1908 se
specializeaza la Jena, Berlin şi Breslau, unde obţine
doctoratul în filosofie cu teza Die Nationalität der
Kaufleute im römischen Kaisereiche. Eine
historisch-epigraphische Untersuchung, 1909).
 Whoa!
Vasile Pârvan este considerat părintele şcolii
arheologice româneşti. În scurta sa viață a
coordonat şantierele de la Histria, cetatea
descoperită de el în 1913, Callatis, Ulmetum,
complexul dacic din Munţii Orăştiei sau din
cadrul unor aşezări neolitice şi dacice din
Câmpia Dunăr
 Date Biografice
Vasile Pârvan provenea dintr-o familie modestă, fiind primul copil al învățătorului
Andrei Pârvan (cu înaintași răzeși în Basarabia) și al Aristiței Chiriac (din
Dobrenii Neamțului). Acesta a primit prenumele Vasile, la fel ca unchiului
său, Vasile Conta (mama sa fiind verișoara filozofului).
În 1913 s-a căsătorit cu Silvia Cristescu, nepoata lui Ioan Bogdan, fostul său
profesor. În timpul Primului Război Mondial s-a refugiat la Iași (în 1916) iar
apoi la Odesa (în 1917) unde i-a murit soția, la nașterea copilului.
Pasionat în totalitate de munca de pe șantier, Vasile Pârvan a ignorat apendicita de
care suferea. A ajuns în final pe masa de operație, însă a fost mult prea târziu
pentru a-i fi salvată viața; a decedat la doar 45 de ani, în plină putere creatoare.
 ACTIVITATEA PROFESIONALA
În anul 1900 a debutat în publicistică la „Noua revistă română”.
Din anul 1902 a început să colaboreze cu „Convorbiri
literare” iar în anul următor cu „Voința națională”,
„Tribuna poporului”, „Luceafărul” etc. În 1906 a aderat ca
„soldat al cauzei celei drepte” la Frăția Bunilor Activitatea Publicistica
Români (organizație creată de Nicolae Iorga), începând să
scrie pentru „Semănătorul” și „Neamul românesc”. Din
1907 a început colaborarea cu „Viața românească” și
„Gazeta generală a învățământului”.
A fost profesor la Universitatea din București din 1909 (titular din 1913), unde i-a
urmat la catedră lui Grigore Tocilescu (imediat după moartea acestuia). În 1910 a
devenit membru corespondent al Academiei Române, iar trei ani mai târziu –
membru titular. În 1919 a fost numit profesor de istorie antică și la Universitatea
din Cluj-Napoca. De asemenea, a fost membru al mai multor academii și societăți
științifice din străinătate; între altele a fost profesor agregat la Sorbona (din
1926)și membru al Comitetului Internațional al Științelor Istorice (Geneva). Activitatea
În scopul rezolvării problemelor legate de istoria Daciei, a organizat o serie de săpături Didactica si
sistematice, îndeosebi în stațiunile arheologice din a doua epocă a fierului. Pe baza de cercetare
rezultatelor parțiale ale săpăturilor a scris Getica (1926) – cea mai importantă
lucrare a sa – o vastă sinteză istorico-arheologică, prin care a readus în prim planul
cercetării istorice rolul politic și cultural al daco-geților; unele lipsuri și exagerări
(printre care accentuarea rolului sciților și al celților în dezvoltarea culturii geto-
dacice) nu știrbesc valoarea acestei lucrări
 Acesta aeste initiatorul publicatilor Ephemeris Dacoromana
P 1923 si Diplomatrium italicum
U Opera sa cuprinde, printre altele, „Getica“ (1926) - o
B protoistorie a Daciei în mileniul I, lucrare care prezintă
L istoria geto-dacilor din punct de vedere politic, economic,
I cultural şi religios, folosind pentru prima dată izvoare
C arheologice şi numismatice din Dacia preromană.
A Tot Pârvan a mai scris Studiu istoric (1909), Contribuţii
T epigrafice la istoria creştinismului daco-roman (1911),
I Cetatea Tropaeum (1912), Începuturile vieţii romane la
I gurile Dunării (1923), Dacia. Civilizaţiile străvechi din
regiunile carpato-danubiene (1928).
 DECESUL
Vasile Pârvan a ignorat apendicita de care suferea. A
ajuns în final pe masa de operație, însă a fost mult
prea târziu pentru a-i fi salvată viața; a decedat la
doar 45 de ani, în plină putere creatoare
Va multumim