Bejenaru, Ionel

Dicționarul botoșănenilor, Editura Moldova, Iași, 1994

Antim, Ștefan (1879-1944) – scriitor publicist. S-a născut la Dorohoi. Studii: liceale la Dorohoi, Brăila,
Piatra-Neamț; studii juridice.

A semnat și pseudonimul Hyperion.

Redăm din opera sa: „Chestia evreiască”, București, 1918;

Antipa, Grigore(1867-1944) – biolog, ctitor al Muzeului de Istorie Naturală din București

Studii primare la Botoșani, gimnaziale și liceale – la Iași, Institutul Academic(1878-1885), cu profesori

străluciți, între care Cobălcescu, Poni, Xenopol, Missir; universitare – la Jena, cu Ernst Haeckel, Arnold
Lang, W. Hὕkenthal.

În 1910 este primit în Academia Română, ca membru activ, într-o ședință prezidată de Anghel
Saligny.

Din opera interbelică: „ Muzeul de Istorie Naturală din București”(1918), „Marea Neagră. Vol I,
Oceanografia, bionomia și biologia generală”(1941), „Valorificarea stufăriilor Deltei Dunării”(1942).

Bardieru, Alexandru(1913-1994) - preot, scriitor

S-a născut în 1913, în ținutul Hotinului. A absolvit școala primară în satul natal, Seminarul Teologic
(1927-1935), Facultatea de Teologie din Chișinău (1935-1939), fapt deosebit de rar pentru aceea
perioadă, având în vedere ca preoții făceau numai seminarul teologic, apoi finalizează Seminarul
Pedagogic Universitar din Cernăuți (1942-1943), cu examen de capacitate la religie (1946). În 1938
este hirotonisit preot în parohia Rângaci, lângă Hotin, unde a slujit până la ocuparea teritoriului de
către Rusia sovietică. S-a refugiat peste Prut, unde a găsit adăpost la Artur Gorovei. A debutat
publicistic în Cuvânt moldovenesc la 4 aug. 1929, dar colaborator devine abia în 1932, când începe să
publice recenzii, note, poezii, impresii de călătorie și texte folclorice culese în peregrinările sale
(semnând uneori și cu pseud. Delanesfoia). În anii de studenție semnează publicistică în numeroase
periodice din Basarabia, Moldova de peste Prut și Muntenia:Bugeacul, Bărăganul, Cuget
moldovenesc, Gazeta Basarabiei, Itinerar, Luminătorul, Pagini basarabene, Poetul, Porunca vremii,
Raza, Solia, Suceava, Tribuna tineretului (red.) ș.a. În perioda 1939-1944, chiar în condițiile precare
ale războiului, își continuă activitatea publicistică și literară, articolele sale apărând în rev.: Bucovina,
Bucovina literară (Cernăuți), Cetatea Moldovei (Iași), Cuget clar, Cuvânt Moldovenesc(Chișinău),În
muguriri(Fălticeni), Observatorul (Dorohoi), Păstorul Tutovei, Vestitorul satelor, Viața Basarabiei. A
tipărit și câteva broșuri religioase: Carte de rugăciuni (1941), Hristos, pacea lumii (1941), Mărturii
împotriva stilismului(1941), Misiunea Sacerdotală (1941), Povățuitor pentru suflet și viață (1943),
dar, din cauza condițiilor neprielnice, nu a reușit să-și publice în volum versurile, proza și culegerile
folclorice, lucru regretabil, mai ales că nuvele sale din această perioadă demonstrează un remarcabil
talent de prozator: Pe drum de iarnă, Icoane de la țară, Presimțire, Visul Lisavetei lui Nilici.
Blecher, Marcel (1909-1938)

Își întrerupe cursurile la Facultatea de medicină din Paris imediat după declanșarea bolii sale: Max
Blecher suferea de o boală pe atunci incurabilă. O primă și ultimă plachetă de versuri, intitulată Corp
transparent (1934) îi apare cu ajutorul prietenului său Geo Bogza, versurile fiind uneori suprarealiste,
dar mai adesea destul de convenționale ca tehnică. Geo Bogza l-a ajutat de altfel să-și tipărească și
cele trei romane și cu el avea să poarte o corespondență asiduă. Întâmplări în irealitatea imediată,
Editura Vremea, București, 1936, tirajul de lux are 26 de exemplare

Inimi cicatrizate, 1937.

BLUMENFELD, CLEMENT (1876-?)

A absolvit facultatea de medicină la Iași; doctor în medicină și Chirurgie. Din 1925 este redactor
politic la „Adevărul” și „Dimineața”. A semnat și cu pseudonimele Sever Bornă, Dr. Blumenfeld-
Scrutator, Calman Fleury, Scrutator, Sever, C. Sorin.

BOGREA, VASILE(1881 – 1926)(WIKIPEDIA)

Născut pe 26 septembrie / 8 octombrie 1881 în Târnauca, Județul Dorohoi (interbelic), azi în Ucraina,
a urmat Liceul „Anastasie Bașotă” din Pomârla (1888 - 1902), apoi Facultatea de Litere și Facultatea
de Drept din Iași (1902 - 1906). A audiat cursuri de filologie clasică la Berlin (1910 - 1913). Profesor de
limbile greacă și latină la Liceul din Piatra Neamț (1906-1910). Profesor la Liceul Internat din Iași
(1913-1919). Profesor la Catedra de Limbi Clasice a Facultății de Litere și Filosofie a Universității din
Cluj (începând din anul 1920). Împreună cu Sextil Pușcariu, a pus bazele Muzeului Limbii Române
(1919) și a Societății Etnografice din Cluj (1923), devenind unul dintre colaboratorii activi ai acestora.

A scris aproape 300 de studii și articole referitoare la istoria limbii, lexicologie, etimologie, toponimie
și antroponimie. Umanist de o vastă erudiție, a avut o pregătire temeinică și o vocație certă pentru
filologia clasică. A fost, de asemenea, poet și traducător. Ca și istoric literar, a abordat istoria mai
degrabă din perspectiva literaturilor clasice și a cercetărilor cărților populare, punând accentul și pe
studiul folclorului și al literaturi românești vechi. A considerat că știința și învățământul sunt într-o
strânsă legătură cu istoria, cultura și existența națională[2].

Studii

Etimologii și notițe lexicografice, 1920

Câteva considerații asupra toponimiei românești, în „Dacoromania”, I, 1920-1921

Pagini istorice și filologice, în „Dacoromania”, II, 1922

În jurul Alexandriei, în „Dacoromania”, II, 1922

Din onomastica folclorică, în „Dacoromania”, IV/2, 1924-1926

Românii în civilizația vecinilor, 1925

Sfinții-medici în graiul și folclorul românesc, 1926

Semantism românesc și semantism balcanic, 1927

BOTEZ, DEMOSTENE(1893-1973)

Născut în satul Hulub, comuna Dângeni. Urmează primele clase la Hulub(I-a și a II-a), Botoșani(a III-a
la „Marchian”, Iași(a IV-a, la „Institutele Unite”) și următoarele la Liceul Internat. Licențiat în drept.
Face avocatură și gazetărie. Din 1934 – La București. Academician.

Poet, prozator, memorialist,autor de literatură pentru copii și de note de călătorie.A realizat o operă
de întindere, de o mare diversitate tematică.

Din volumele de versuri din perioada interbelică: „Munții”(1918); „Floarea Pământului”(1920),

„Povestea omului”(1923), „Cuvinte de dincolo”(1934).

( Zilele vieții, 1927

Ghiocul (roman),1931

Cuvinte de dincolo, 1934

Inălțarea la cer, (roman), 1937((wikipedia)

CAJAL, MARCU(1885-1972)

S-a născut în 1885, în Sulița, județul Botoșani(numele inițial Cahalu).

Absolvent al Liceului „Matei Basarab” din București, în 1905. Absolvent al Facultății de Medicină din
București, în 1913. Teza de doctorat în medicină și chirurgie, prezentată și susținută în 1913:
„Contribuțiuni la tratamentul sifilisului hereditar arseno-benzol”.

Participă la campania din 1913, din Bulgaria și la cea din primul război mondial, cu care ocazie este
decorat.

Se specializează în medicină infantilă în Franța și Germnaia, reușind la examenul de docent în terapia

infantilă.

Activează ca profesor la Catedra de puericultură și apoi la cea de pediatrie a Facultății de Medicină

din București.

Lucrarea „Patologie și terapie infantilă”(în colaborare cu M Manicatide), București, 1922 a fost

premiată de Academia Română.

CĂLUGĂREANU, DIMITRIE(1868-1937)

Medic, naturalist.

S-a născut la 6/18 octombrie 1868 la Hilișeu-Vârnav, în fosta comună Pomârla.

Studii liceale la Institutul „Anastasie Bașotă” din Pomârla; Facultatea de Științe din Iași- licențiat în
științe naturale(1894) și de Medicină la Iași, absolvent 1897. Ca bursier al Academiei, se specializează
în fiziologie, la Berlin, apoi la Paris – doctor la Sorbona.

A fost membru corespondent al Academiei Române(1920)

+ wikipedia

Paralel cu aceste preocupări, Dimitrie Călugăreanu a fost atras de activitatea de popularizare a

științei, pentru care avea aptitudini deosebite, reușind să facă înțelese publicului larg cele mai
complicate probleme științifice. A ținut o serie de conferințe la radio, între anii 1934-1937.
Conferințele ținute la radio au fost publicate apoi în revista Natura. Enumerăm câteva din lucrările de
popularizare:

„Rezistența globulară”, la un congres al medicilor veterinari (1933);

„Rolul microbilor în digestiunea intestinală”, în Convorbiri literare (1904);

„Criza în fiziologie”, în Revista științifică „V. Adamachi” (1932);

„Roșeața sângelui”, la radio și în Natura (1934);

„Foamea și urmările ei”, la radio și în Natura (1935);

„Un motor ideal – inima”, la radio și în Natura (1935);

„Oboseala mușchiulară”, la radio și în Natura (1935);

„Oboseala nervoasă”, la radio și în Natura (1935);

„Ce este durerea?”, la radio și în Natura (1936).

Toate aceste lucrări se caracterizează printr-o expunere sobră, științifică, dar clară și accesibilă. Și
astăzi ele pot fi citite cu plăcere și interes.

O acțiune mai importantă de popularizare a științei a constat în publicarea unei reviste săptamânale
pentru popularizarea științelor. Revista, intitulată Știința tuturor, a fost fondată și condusă de
Dimitrie Călugăreanu, iar „redacția și administrația” se aflau în modesta sa locuință din București (str.
Roșca). Primul număr a apărut în 20 octombrie 1918; apariția a continuat cu regularitate până când
prof. Călugăreanu s-a transferat și stabilit la Cluj (sept. 1919). Scopul revistei era, pe de o parte, de a
populariza progresele științifice moderne, iar pe de altă parte, de a completa cunoștințele „forțat
restrânse, pe care tineretul le capătă în școală”. Fondatorul spera că va reuși cu timpul să facă din ea
un „periodic ireproșabil” și să o ducă la nivelul „celor mai bune publicații străine similare”. Odată ce
Călugăreanu a plecat la Cluj, revista a rămas în grija Societății Studenților în Științe, care i-a mai
asigurat apariția câteva luni, până în ianuarie 1920. Parcurgând această revistă, rămâi plăcut
impresionat de varietatea articolelor și notelor publicate. În general, revista se caracterizează printr-
un nivel științific ridicat, adecvat pentru întreținerea și dezvoltarea culturii generale a intelectualilor.
Întregul cuprins este consacrat problemelor științifice; nu s-au publicat niciodată altfel de articole
(literare, politice, sociale, economice, etc.). Călugăreanu publica în aproape fiecare număr al revistei
câte un articol, dintre care multe de fiziologie. Menționăm câteva dintre ele, luate la întâmplare:

„Ce greutăți pot transporta furnicile? (Observații personale)”;

„Ce știau cei vechi despre fenomenele vieții?”;

„Un cadavru viu”;

„Noutăți asupra întrebuințării razelor X în medicină”;

„Temperatura corpului la bărbați și la femei”;

„Pregătiri de iarnă în natură”;

„Muzeul de istorie naturală din București”;

„Căldura plantelor”;

„Cum te poate omorî o meduză”;

„Un prieten al omului – ariciul”;

„Memoria”;

CĂLUGĂRU, ION(1902-1956)

WIKIPEDIA

Ion Călugăru, pseudonimul lui Ștrul Leiba Croitoru, (n. 14 februarie 1902, Dorohoi – d. 22 mai 1956,
București) a fost un prozator, romancier, dramaturg și gazetar de origine evreiască, avangardist
român, parte a mișcării artistice a expresionismului și suprarealismului românesc.

Studii primare la Dorohoi, studii liceale la liceul Matei Basarab din București pe care nu-l termină, în
ciuda sprijinului acordat de profesorul de latină, Eugen Lovinescu. Este coleg de liceu cu Sașa Pană. A
scris în revistele avangardiste, precum Contimporanul, unu, Integral, dar a colaborat și la revista lui
Nae Ionescu, Cuvântul, unde se împrietenește cu Mihail Sebastian.

A debutat cu o culegere de povestiri umoristice, Caii lui Cibicioc. Publică ulterior două cărți de proză
în spiritul avangardismului, Paradisul static și Abecedar de povestiri populare. După 1930 însă, se
concentrează în proză asupra reprezentarea literală a mișcărilor sociale, mizeria maselor, huzurul și
intrigile din lumea marelui capital și lupta clasei muncitoare. În ultimii săi ani de viață, scrie și piese
de teatru precum Clovnul care gândește sau Ion și Salomeea.

Caii lui Cibicioc. Schițe fără umor, 1923

Haiducul Codău, moartea poterelor, bucuria văduvelor, 1924

Paradisul static, 1926

Abecedar de povestiri populare, editura unu, București, 1930 (tiraj de 200 de exemplare afară din
comerț)
Omul de după ușă, 1931

Charlot, Editura Vremea, București, 1933

Don Juan cocoșatul, 1934

Erdora, Colecția "Rosidor", Editura „Națională-Ciornei” S.A, 1934 (ediție numerotată)

De la cinci până la cinci, 1935

Copilăria unui netrebnic, 1936

Trustul, 1937

CEHAN(CIHAN)-RACOVIȚĂ, CONSTANTIN(1882-?)(Pag.72-73)

Redactor, publicist.

Născut la Botoșani, în 1882, C-tin Cehan-Racoviță își face studiile liceale la Botoșani(primele două
clase de liceu – la liceul „A.T.Laurian”) și Iași.

Redactor la „Drapelul”, , „Epoca”, „Evenimentul”, „Gazeta de transilvania” ș.a.

Din opera sa: „În urma frontului. Doamna elegantă...”, Turnu Severin, 1918; „Ardealul”, dramă
istorică în patru acte”, Cernăuți, 1919; „În cerdacul casei bătrânești”, povestiri, Arad,1926: „Femeia
care s-a vîndut”, dramă în trei acte, Cluj, 1929; „Săraca țară a Moldovei”, roman, București, 1939.

CIOMAC, EMANOIL(1890-1962)(PAG.76-77)

Muzicolog.

S-a născut la 5 februarie 1890 la Botoșani. Studii: Liceul „A.T.Laurian”(1901-1906), Conservatorul

Ieșean, Facultatea de Drept la Paris(doctoratul la Sorbona).

Activează ca profesor de istoria muzicii la Conservatorul bucureștean; director al Filarmonicii „George

Enescu” din București(1945-1947). Desfășoară o intensă activitate publicistică muzicală, colaborând
la periodicele vremii: „Adevărul”, „Convorbiri Literare”, „Muzica”, „Moldova”(Botoșani) ș.a.
Realizează traduceri de librete din R. Strauss, Borodin, Haydn, Gounod, Enescu. Bun
cunoscător(biograf) al lui George Enescu, al operei maestrului, dedicându-i cărți, studii,
memorialistică.

CIUCĂ, ALEXANDRU(1880-1972)(PAG.77-78)

Medic veterinar, profesor dr.

S-a născut la 23 august 1880 la Săveni. Studii: liceale la Liceul „A. T. Laurian” din Botoșani; superioare
– Școala superioară de Medicină Veterinară din București, absolvit în 1902.

Are șansa de a lucra cu remarcabile personalități în domeniu – V. Babeș, P. Riegler, I. Cantacuzino. Se

specializează în Franța, la Institutul „Pasteur”, la Școlile Naționale de Medicină Veterinară din Alfrod,
Paris și Toulouse, apoi în Anglia, la Institutul „Lister” și în Germania.
Se dedică profesoratului, ca profesor universitar, la Facultatea de Medicină Veterinară din București
(1922-1949); a fost director general adjunct și consilier la Institutului Dr. I. Cantacuzino”; a fost
membru al Consiliului Sanitar și delegat al țării noastre la Oficiul Internațional de Epizotii, cu sediul la
Paris, remarcându-se prin contribuții directe, prin inițiative proprii.

Membru al Academiei Române din 1946.

CRUDU, TIBERIU(1882-1952)(PAG.84-85)

S-a distins și ca autor de manuale școlare și ca autor al unei monografii a Școlii Normale „Mihai
Eminescu” din Botoșani(„Șapte ani din viața unei școli normale”, 1927). Totodată, a desfășurat o
rodnică activitate publicistică în presa botoșăneană(„Junimea Moldovei de Nord”, „Revista
Moldovei”, Revista Școlii” ș.a.).

Din opera sa interbelică: „De pe la noi ce-a fost odată”, Cultura Națională, București, 1925;
„Lunatecii” – întâmplări petrecute mai demult în satul meu natal”, Glasul Bucovinei, Cernăuți, 1929;
„Sihăstria Sihlei”(1933); „Spre Seara lui Sf. Vasile”, piesă într-un act, Cernăuți, 1938).

DAUȘ, LUDOVIC(1875-1954)(PAG.90-91)

Scriitor (romancier, poet, dramaturg, traducător, publicist)

Născut la Botoșani, liceul la „A.T.Laurian”, Școala Militară din Iași și Gimnaziul din Fălticeni,
București(avându-i aici profesori pe Al. Odobescu și Ionescu-Gion). Studii de drept, absolvite cu teza
„Pedepse. Caracterul și natura lor”. Magistrat.

Colaborează la numeroase periodice: „România Nouă”, „Adevărul”, „Dreptatea”, Epoca”, „Familia”,

„Generația Nouă”, „Flacăra”, „Liga Literară”, „Literatorul”, „Luceafărul” sibian dar și cel bucureștean,
la care a fost și director, „Revista Literară”, „Sburătorul”, „Sămănătorul”, „Vatra”,, „Țara”, „România
literară și științifică”, „Ilustrațiunea Română”, ș.a.

Din opera interbelică: „Drăceasca schimbare la piele”, drama unei femei austere, (1927); „Asfințit de
oameni”(1928), „O jumătate de om”( 1937), „Drumul sângelui”, un volum de versuri apărut în 1924,
„Egle”, „Doamna Oltea, mama lui Ștefan cel Mare”, „Valea Albă”.

A fost și director fondator al tetatrului din Chișinău(din 1918); a activat în Societatea autorilor
dramatici romîni; a activat în Radiodifuziunea română.

DIACONESCU, EMIL(1889-1978)(PAG.91-92)

Conferențiar, istoric, publicist

S-a născut la Mănăstireni-Botoșani (Liceul „A.T.Laurian”, studii universitare la București, specializare

la Paris). Doctor în litere, doctor docent în geografie istorică. Profesor secundar la liceul „A.T.Laurian”
și Liceul Internat din Iași, apoi conferențiar la Universitatea ieșeană.

Bun cunoscător al istorie naționale, a preentat-o în contextul sud-est european, din studiile sale
relevându-se „Basarabia”(1812-1918), 1918; „Granițe etnice și politice în Balcani între 395 și
1453”(1926); „„Un document istoric; Napoleon I și Principatele Române”(1928), „Expansiunea
colonială a statelor europene”(1931), „Românii de peste hotare”(1938); „Marile puteri și criza
cehoslovacă”(1938); „Vechi drumuri moldovenești”(Iași, 1939); „Călători străini în Țările Române.
Guilebert de Lannoi”(Iași. 1940); „Banatul românesc”(1941).

La Botoșani, a fost membru fondator al revistei „Junimea Moldovei de Nord”, apărută la 5

ianuarie 1919, după cum și un bun publicist.

Enășescu, Artur(189-1942)(pag.96-97)

Poet, publicist

S-a născut la Botoșani, unde își face studiile primare și liceale – la Liceul „A T. Laurian” În 1912-1913
audiază cursuri de filosofie la Paris. În 1914-1916 urmează Facultatea de Litere și Filosofie din
București. Începe de timpuriu colaborarea la numeroase periodice ale vremii, între care „Convorbiri
critice”, „Convorbiri literare”, „Clipa”, „Familia”, „Flacăra”, „Rampa”, „Sfinxul”, „Steagul”, „Universul
Literar”, „Viața literară”, „Vremuri nouă”.

În 1917 revine la Botoșani, ca elev al Școlii pregătitoare de ofițeri de rezervă”. Aici, acasă îl
întânește pe Tudor Vianu.

În 1918 conduce, alături de Ion Sân Giorgiu, săptămânalul botoșănean „Îndrumarea”. Tot acum
semnează numeroase poeme, de sensibilitate, fie în „Îndrumarea”, fie în „Junimea Moldovei de
Nord”, apărută la Botoșani.

ENESCU, NICOLAE C.(1894-1971)(pag.98-99) - pedagog

S-a născut la Suharău.

Studii primare – la Cordăreni; Liceul „Gr. Ghica V. V.”- Dorohoi(un an), Școala Normală „Vaile Lupu”
Iași, Universitatea București.

Din opera sa: „Din problemele școlii românești”(1941), „Pedagogia și educația contemporană”(1936),
„Istoria Pedagogiei”(1941); „Instrucțiuni pentru învățători”(1942).

A colaborat la presa dorohoiană „Însemnări”( fostă „Fulgerul”) în anii 1933, 1934.

FILIPESCU, GHEORGHE EM.(1882-1937)(pag.103-104)

Inginer constructor, profesor universitar

S-a născut la Bucecea-Botoșani. Studii: Liceul „A. T. Laurian” din Botoșani; Diplomat al Școlii Naționale
de Poduri Și Șosele(1907)

Profesor de rezistența materialelor(1916-1937) la Școala Politehnică din București.

S-a remarcat prin contribuții de valoare originale, în domeniul construcțiilor. Între ele, „metoda
Filipescu”(metoda coeficienților nedeterminați). Membru corespondent al Academiei Române(1936).
Din opera sa interbelică: „Noțiuni asupra vectorilor”(1929), „Hypothéses sur la rupture des
materiaux”, „Rezistența materialeleo”,1935.

FURTUNĂ, DIMITRIE(1890-1965)(PAG.105-106)

Preot cărturar, folclorist, animator al vieții culturale a Dorohoiului

Wikipedia

Preoțimea românească în sec. XVIII, 1915

Ucenicii starețului Paisie la mănăstirile Cernica și Căldărușani

Chesarie episcopul Buzăului. Viața și meritele sale. Studiu istoric, București, 1913, 59 p.

Folcloristică:

Izvodiri din bătrâni, 1912, ediția I, ediția a II-a, 1947, lucrare premiată de Academia Română

Vremuri înțelepte, 1913, culegere de povestiri, snoave și legende

Cântece bătrânești din părțile Prutului, 1927, cu 67 de balade

Gane, George(1884-1941)(pag.110) – inginer chimist

S-a născut la Botoșani. Liceul „A.T. Laurian”, Politehnica, la Charlottenburg.

Activează ca director al Laboratorului de chimie al Institutului Geologic al Romîniei(timp de 20 de

ani), conferențiar la Universitatea București.

Din opera sa interbelică: „„Nouveaux problémes dans l’industrie du pétrole”(1924), „Les richesses
naturelles de la Roumanie”(1924), „Industria în Romînia”(1933), „Regimulindustrial”(1934).

GRAUR, ALEXANDRU(1900-1988)(pag.120-121) – lingvist

S-a născut la Botoșani. Studii primare la Todireni, studii liceale la Liceul Universității din București,
licențiat în filologie clasică.

Din opera interbelică: „„Note etimologice”, București, „De l’influence du pluriel sur le singulier des
nomes en roumain”, Paris-București, 1933; „Esquisse d’un phonologie du roumain”, 1938(cu Al.
Rosetti);.

HODOROABĂ, NECULAI(1888-1949)(PAG.128-129) – preot, scriitor, publicist, folclorist

S-a născut la 2 martie 1888, la Hânțești, în fostul județ Dorohoi.

Studii primare în satul natal; Seminarul Teologic-Iași; Facultatea de teologie din Cernăuți(1910-1914),
echivalată la București(1915).

Profesează ca învățător și preot în diferite localități din județele Dorohoi, Botoșani și Iași, la Iași fiind
și profesor la Seminarul „Veniamin Costache”.

Colaborează la „Almanahul cooperativ”, „Calendarul revistei „Ion Creangă”, „Calendarul sătenilor”,

„Calendarul Universului”, „Cultura poporului”, „Ghilușul”, „Lumea”, „Neamul românesc pentru
popor”, „Opinia”, „Poporul românesc”, „Solia”(Dorohoi); „Solia Moldovei”, „Șezătoarea”, „Tudor
Pamfile”, „Universul”, „Vestitorul satelor”.

Din opera interbelică: „Învățăminte din război”(1919); „Un îndemn...”(1919); „Cuvânt către
ostași”(1921); „Cântece ostășești, culese de pe front”(1922); „Bolșevismul în lumea satelor”(1922);
„Din fața altarului”(1925); „În lupta cu adventiștii”(1925); „În slujba steagului”(1925); „Din umbra
satelor”(1926); „Imnuri”(1926); „Cazanul cu rachiu”(1928)- piesă de teatru; „G. Enescu”(1928); „O
vizită la mănăstirile Neamțu și Secu”(1928); „despre păcatul furtului”(1929), „Îndemnuri
pastorale”(1930); „Istoria sfântă a Vechiului și Noului Testament”(1931); „Parabolele...”(1931),
„Pocăința unui ocnaș”(1931); „Monografia Mănăstirii Sf. Atanasie”(1934); „Ciocîrtici, finul lui
Dumnezeu”(f.a.); „Autobiografie”(1935); „Fata fără de noroc a împăratului”(f.a.); „Murăraș și Zâna
Zorilor”(f.a.); „Răpirea fetei de împărat”(f.a.); „Povestea proștilor”(f.a.).

ISPIR, EUGEN(1909-1974)(pag.140-141)

Pictor, scriitor

S-a născut la 9 martie 1909 la Văratic-Neamț.

Studii; Școala Normală „Mihai Eminescu” din Botoșani; Academia de Arte Frumoase din Iași,
abs.1932.

În plan literar a scris, în 1939, romanul „Zdroboleanca”, apărut la Editura „Cugetarea”, după ce
publicase, în 1937, „Străjerul din cuibul doi”.

A colaborat cu publicistică, grafică, desen la mai multe periodice: „Curajul”, „Veghea”, „Naționalul
Nou”; „Ogorul”; Cuvânt Românesc”; „Porunca vremii”; „Vieața literară”; Sfarmă Piatră”; „Curentul”;
„România”; „Frontul”; „Neamul Românesc”; ș.a.

MURĂRAȘU, DIMITRIE(1896-1984)(PAG. 167-168)

Istoric literar, eminescolog, profesor

S-a născut la Botoșani.

Studii: Liceul „A. T. Laurian” din Botoșani; Facultatea de Litere și Filosofie a Universității Bucureștene.

Activează ca profesor apoi asistent la Facultatea de Litere a Univesității București și ca profesor la

Școala Română din Paris.

Din opera interbelică: „Eminescu. Scrieri politice”(Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1930);
„Naționalismul lui Eminescu”, București, 1932.
Pillat, Ion(1981-1945)(pag.194-195) – poet, om politic

Poetul Ion Pillat s-a născut în 1891, la București, ca primul din cei trei copii ai lui Ion N. Pillat și ai
Mariei, născută Brătianu. Pilăteștii au o veche obârșie răzășească, menționată de Dimitrie Cantemir în
„Descriptio Moldaviae”.Din 1883 tatăl poetului intră în posesia moșiei Miorcani, din fostul județ
Dorohoi, sat ce-și va pune pecetea pe existența și creația poetului.

Studii: primare – în particularȘ gimnaziale – în particular și la „Sf. Sava” din București; liceale, ca
aextern, la Paris – Liceul „Henry IV”. După satisfacerea stagiului militar(1909-1910) se înscrie la
Sorbona, urmând studii de istorie și geografie, ca și studii de drept(1913- Licența în litere; 1914
-Licența în drept).

În 1936 Ion Pillat este ales membru corespondent al Academiei Române, fiind încununat și cu premiul
național pentru literatură.

Pe linia tradiției familiei, reprezintă județul Dorohoi ca deputat în parlamentul țării(1923-1938),

Miorcanii fiind locul fericitelor vacanțe din anii de studii, dar și al creației fertile.

Din creația interbelică: „Grădina între ziduri”(1919-1920); „Pa Argeș în sus”(1923); „Satul
meu”(1925); „Întoarcere”(1928); „Caietul verde”(1932); „Scutul Minervei”(1933); „Pasărea de
lut”(1936); „Poeme într-un vers”(1936); „Umbra timpului”(1940); Balcic”(1934); Împlinire”(1942).

A colaborat la „Convorbiri literare”, „Flacăra”, „Noua revistă română”, „Viața românească”,

„Revista idealistă”, „Neamul românesc”, „Cronica”, „Sburătorul”, „Letopiseți”, „Însemnări literare”,
„Luceafărul”, „Lamura”, „Solidaritatea”, „Cultura poporului”, „Adevărul literar și artistic”, „Revista
Fundațiilor Regale”, „Vremea” ș.a.

PLĂCINȚEANU, IOAN (1893-1960) (PAG.198-199) - fizician

S-a născut la 14 februarie 1893, la Dorohoi.

Studii primare – Dorohoi; liceale – Liceul „Gh. Roșca Codreanu” – Bârlad și Liceul Național din Iași;
Facultatea de științe a Universității din Iași.

Participă la epopeea întregirii țării(1916-1918), ca sublocotenent, după care funcționează ca

profesor în învățământul ieșean; în 1921 pleacă în Germania, urmând, la Universitatea din Berlin,
cursurile unor celebrități: M. Plank, A. Einstein, M. von Laue; apoi la Göttingen ale lui Max Born, W.
Heisenberg. Doctor în filosofie naturală cu teza „Asupra interacțiunii dintre radiații și atomii
quadripolari” (1926).

Întors în țară, în 1926, activează în învățământul superior ieșean ca profesor de fizică-matematică,

de mecanică, ca director al Observatorului Astronomic din Iași (din 1930 era docent), ca decan al
Universității din Iași.

Este ales membru al Academiei de Științe din România( 1937), membru activ al Societății Romîne
de Fizică și de Matematică.

Din opera sa interbelică; „Elemente de calcul vectorial și tensorial”(1941);

„Electromagneismul”(1941).
RĂUTU, NICOLAE N. (1891 – 1979) (PAG.214 -215)

Profesor, publicist

S-a născut în 1891 la Botoșani.

Studii: primare și secundare, la Botoșani; universitare – Facultatea de Litere și Filosofie la Iași, cu

profesori iluștri: Al. Philippide, Ion Petrovici, dar mai ales Garabet Ibrăileanu, care i-a acordat tot
creditul, l-a apropiat de viața literară ieșeană, a „Vieții Românești”. Se bucură de amiciția lui
Topîrceanu și Mihail Sadoveanu.

Este profesor de limba română la Școala Normală din Fălticeni și la Liceul „A. T. Laurian” din
Botoșani.

A colaborat la „Viața Românească”, „Arhiva”, „Buletinul Muzeului Sucevii din Fălticeni”,

„Însemnări ieșene”, la periodicele botoșănene „Junimea Moldovei de Nord” și „Revista Moldovei”.

Din opera sa: (traducere) Charles Nodier, „Povestiri și Nuvele”, Cartea Românească, București,
1925.

RÂNCU, GEORGE D. (1913-?) (PAG.215)

Publicist, scriitor

S-a născut la 13 mai 1913, la Văculești, Dorohoi.

A absolvit Școala Superioară de Comerț din Dorohoi.

Debutează în ziaristică în 1929, iar în literatură, în 1932.

La Dorohoi, a condus, ca director, ziarul „Informatorul Dorohoiului”(1931-1937) și, ca președinte,

Societatea Culturală „George Enescu”. A fondat și editat la Dorohoi revista literară „Însemnări”; a
condus ziarul „Observatorul”.

A fost corespondentul dorohoian al ziarelor „Curentul”, „Credința”, „Universul”, „Gazeta”,

„Naționalul Nou”, „Calendarul”, „ordinea”, „Pagini basarabene”, „România”, „Chemarea”, „Suceava”,
„Itinerar”, „Vocea Buzăului” ș.a.

Este autor al unei cărți de proză , „Imagini triste”, Dorohoi, 1935 și al alteia, „Un om: Panait
Istrati”, f.a.

SANIELEVICI, HENRIC (1875-1951) (pag.222-223)

Critic literar, istoric literar, estetician, biolog

S-a născut la 15 septembrie 1875 la Botoșani.

Studii primare și liceale(A.T. Laurian”) – la Botoșani: urmează Facultatea de Litere a Universității din
București.

A colaborat la „Munca”, „Propaganda”(Iași), „Lumea Nouă”, „Adevărul”, „Adevărul literar și

artistic”, „Viața Românească”, „Convorbiri Literare”, „Adevărul Ilustrat”, „Poveste Vorbei”, „Flacăra”,
„Floare albastră”, „Realitatea ilustrată”, „Spicul”, „Lumea nouă și științifică și literară” etc.
 Din opera sa interbelică: „Studii critice”(1920); „Probleme sociologice și psihologice”(1920);
„Poporanismul reacționar”(1921), „Clasicismul proletariatului”, „Panait Istrati”(1924); „La
Montmorency”(1924), „În tren”(schițe)(1925); „Alte cercetări critice și filosofice”(1925); „La vie des
mamiféres et des hommes fossiles déchifrée a l’aide de l’anatomie”(1926); „Noi probleme literare,
politice și sociale”(1927); „Literatură și știință”(1930); Alte orizonturi”(1933). A tradus din Balzac,
Blasco Ibanez.

SANIELEVICI, SIMION (1870-1963) (PAG.224-225_

Matematician

S-a născut la Botoșani.

Studii primare și secundare(Liceul „A. T. Laurian”, coleg în primii patru ani cu N. Iorga); Facultatea de
Științe a Universității din București(licențiat în 1895); specializare la Paris – doctor în matematică la
Sorbona.

Din opera interbelică: „Știință și metafizică”(1927); „Curs de mecanică rațională”(2 volume – 1929,
1931)

SÂN GIORGIU, ION (1893-1950) (pag.226-228)

Poet, publicist, profesor universitar, germanist

Studii: primare și liceale („A. T. Laurian”) la Botoșani; universitare la București, specializare la

München, Basel; doctor în Litere și Filosofie – Leipzig.

Din opera interbelică: „Ruguri”(1918); „Rodul sufletului”(1923); „Masca”(1922), „Femeia cu două

suflete”(1925); „Banchetul”(1926); „Apostolul”; Dramaturgische Ideen in Sturm und Drang”(Basel,
1921); 1Cercetări critice vol. I(1923), „Lirica germană contemporană”(1927); „O Cetate culturală:
Vălenii de Munte”(1928(; 1Între critică și literatură”(1928); „Generația nouă în literatura
germană”(1931); „Zece ani de activitate academică”(1932); „Personalitatea lui Goethe”(f.a.); „Lirica
lui Goethe”(1935), „Goethe” I(1938).

A semnat și numeroase traduceri.

Colaborează la numeroase periodice ale vremii: „Îndrumarea”, „Junimea Moldovei de Nord”,

„Moldova”, „Flacăra”, „Cuget Românesc”, „Drum drept”, „Revista Română”, „Adevărul literar și
artistic”, „Rampa”, „Dimineața”, „Universul”, „Der hammer”, „Adevărul”, „Minerva literară”, „Noua
Românie Literară”, „Ramuri”, „Universitatea Literară”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a.

SEVASTOS, ELENA DIDIA ODORICA(1864-1929) (pag.228-229)

Scriitoare, folcloristă

S-a născut la Cucorăni – Botoșani.

Studii primare la botoșani; secundare _ Școala Centrală de Fete și superioare – Facultatea de Litere și
Filosofie la Iași.
A colaborat la „Gazeta Bucovinei”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Universul”; „Lumea ilustrartă”,
„Vatra”, „Viața literară”, periodicele botoșănene „Vocea Botoșanilor”, Steagul” ș.a.

Din opera interbelică: „Omagiu Franței”, poem, Iași, 1919. Două valoroase studii „Nașterea la
români” și „Înmormântarea la români” au rămas în manuscris.

SIMIONESCU, ION (1873-1944) (pag.233-234)

Geolog, profesor universitar

S-a născut la 10 iulie 1873 la Fântânele, județul Bacău. Rămas orfan din fragedă vârstă este adus și
crescut la Botoșani d Ioana Simionescu, bunica dinspre mamă, care i-a dat și numele.

Studii: primare (Școala „Marchian”) și liceale (Liceul „A.T. Laurian”) – la Botoșani; Școala Normală
Superioară „Vasile Lupu” și Facultatea de Științe – Iași; discipol al lui Grigore Cobălcescu. Se
specializează în geologie și paleontologie la Viena; doctor; specializare la Grenoble(1899).

A fost ales membru corespondent al Academiei Române(1907) și membru titular(1911).

Din opera sa interbelică: „Pufuri de păpădie”(1919); „Oameni aleși. Streinii”(1926); „Oameni aleși,
Românii”(1926); „Sate din România”(1926); „Tratat de geologie”(1927); Colțuri din țară”(1934); „Țara
noastră”(1937); „Fauna României”(1938); „Paleontologia României”(1938);

SORBUL, MIHAIL(1885-1966) (pag.235-236)

Dramaturg

Studii: primare – la Botoșani(primele două clase) și Iași(următoarele două); secundare la Iași(Liceul

Național), Ploiești, București; superioare – Facultatea de Drept și Conservatorul din București. A fost
director al Teatrului Național și al Operei din Cluj, președinte al Societății Autorilor Dramatici Români;
a fost încununat cu Premiul național pentru teatru în 1937.

A colaborat la „Convorbiri critice”, „Rampa”, „Săgetătorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Biruința”,

„Noua Revistă Română”, „Țara Nouă” ș.a.

Din opera interbelică: „Praznicul calicilor”, „A doua tinerețe” (1922), Răzbunarea (1918). Mihail
Sorbul este si autorul unor romane ca: O iubești? (1933), Mângâierile panterei (1934), Prăpastia
(1921), Adevărul si numai adevărul (1936), Glasul nevesti - mi (1938).

ȘARDI, VLADIMIR (1867-?) (PAG. 240)

Avocat, publicist

S-a născut la Poiana- Lungă, Botoșani.

Studii: secundare – Botoșani(Liceul „A. T. Laurian), universitare – Facultatea de Drept, București.

Desfășoară o bogată activitate publicistică; a condus la Botoșani, ziarul „Libertatea” este

corespondent politic pentru Botoșani al ziarelor „Dimineața” și „Adevărul”.
 Excelent portretist, Vl. Șardin a publicat, în 1929, volumul „Din trecutul Botoșanilor. Figuri
dispărute”. Un alt volum se ocupă de ”Figuri contemporane”.

TEODOREANU, AL.O. (1894 – 1964)(PAG.247-248) - Scriitor

S-a născut la Dorohoi.

Studii secundare – Liceul Internat din Iași; superioare – Facultatea de Drept din București.

În 1937 a fost distins cu premiul național de presă.

A colaborat la „Viața românească”, „Crinul”, „Versuri și proză, „Lumea,„ Lumea literară și

artistică”, „Clopotul”, „Bilete de papagal”, „ Dimineața”,„ Flacăra”, „Gândirea”, „Realitatea Ilustrată”,
„Bucovina”, „Magazinul”, „Țara noastră”, „Universul literar și artistic” ș.a.

Din opera interbelică :„Hronicul măscăriciului Vălătuc”(1928), premiat de Academia Română;

„Mici satisfacții”(1931); „Un porc de câne”(1933); „Bercu Leibovici”(1935); „Tămâie și otravă”, I-
II(1934-1935); „Vin și apă”(1936); „Caiet”(1938).

TEODORESCU, D.N. (1895 – 1969) (PAG.248-249) Poet

S-a născut la Dorohoi.

A colaborat la „Adevărul literar și artistic”, „Dimineața copiilor”, „Lumea copiilor”, „Revista copiilor și
a tinerimii”, „Universul copiilor”, „Flacăra”, „Îndreptar”, „Sinteza”, „Versuri și proză”, „Literatorul”
ș.a.

Din opera interbelică: „Foi galbene”(1921); „Adam Bălțatu”(1924); „Radeș” (file de roman)(1926);
„Strofe pentru suflet”(1928); „Corăbii de hârtie”, „Călărețul colorat”(1935).

VIȚIANU, ALEXANDRU (1891 – 1985) (PAG.269-270) – preot

S-a născut în 1891 la Săveni – județul Botoșani.

Studii Facultatea de Drept din București.

A semnat proză, teatru, traduceri.

A colaborat la „Facla”, „Simbolul”, „Flacăra”, „Rampa”, „Convorbiri critice”, „Adevărul literar și

artistic”, „Revista noastră ilustrată”, „Seara”, „Versuri și proză”, „Viața socială”, „Vremuri
nouă”(Dorohoi), „Bucovina” ș.a.

Din opera interbelică: „Iubire pentru iubire”(1920); „Valsul fără nume”(teatru)(1920); „Rubaiatele lui
Omar Khayam”(traduceri)(1923); „Fericirile nebănuite”(poezii)(1924); „Pe alături de viață”(1925);
„Veva”(schițe)(1926); „Ochii boschetelor”(roman)(1930).