Cutremurul

Seism sau Cutremur sunt termenii folosiți pentru

mișcările pământului, ce constau în vibrații generate în
zonele interne ale Terrei, propagate în formă de unde
prin roci. Aceste vibrații rezultă din mișcările plăcilor
tectonice, fiind des cauzate de o activitate vulcanică.

Cuvântul cutremur este folosit doar pentru acele

mișcări ale plăcilor tectonice care provoacă daune
majore, seism sau mișcări seismice pentru cele care
trec neobservate și mișcări non-seismice pentru cele
provocate de om.
 Elementele Cutremurului
Elementele unui cutremur sunt: durata (fracțiuni de secundă
sau secunde), intensitatea (microseisme, macroseisme),
frecvența, adancimea. După adâncimea hipocentrului,
cutremurele sunt: superficiale (0 - 70 km), intermediare (50-
70 pâna la 300 km), adanci (300 pâna la 700-800 km)

Cutremurele puternice pot distruge construcții, clădiri, chiar

localități întregi, provoacă alunecări de teren, chiar catastrofe
naturale. Cutremurele submarine pot declanșa formarea de
valuri uriașe (de până la 30 de metri înălțime și atingând
viteze neașteptate (800 km/h). Astfel, în Oceanul Pacific
fenomenele tsunami (provocate de cutremurele submarine)
au produs pagube materiale foarte mari, cu pierderi de vieți
omenești.
 Hipocentru
Hipocentrul este locul de declanșare a unui cutremur (focar
seismic) din în adâncul scoarței pământului, acolo unde au avut
loc deplasări de strate. În seismologie, este un sinonim
al focusului.
Când o placă tectonică este "subdusă" sub o altă placă
tectonică, în lungul acestui plan înclinat se produc dizlocări de
mase subcrustale, care, din locul respectiv (denumit hipocentru),
propagă în toate direcțiile unde seismice.
Proiecția hipocentrului pe suprafața terestră constituie epicentrul,
în jurul căruia se extinde zona epicentrală, adică suprafața
terestră pe care se face proiecția focarului.
 Magnitudinea
Scara de magnitudine este elaborată pe baza înregistrărilor instrumentale ale mișcărilor
seismice, măsurând un cutremur în functie de amplitudinea mișcării solului înregistrată
pe seismografe. Ea se exprimă de obicei prin numere cu o zecimală.
Cea mai cunoscută scară de magnitudine (Richter, notată
cu ML), elaborată de Charles Richter și Beno Gutenberg
în anii 30, este una logaritmică; conform acesteia,
magnitudinea unui cutremur este „logaritmul în baza 10
al amplitudinii maxime a undei seismice (masurate în
miimi de milimetru), înregistrate pe un seismograf
standardizat (Wood Anderson) la o distanța de 100 km
de epicentrul cutremurului”.