Ion I.C.

Brătianu

Nemţeanu Andrei-Tiberiu
Clasa a XI-a C
 Ion I. C. Brătianu (n. 20 august
1864, Florica, azi Ștefănești, Argeș - d. 24
noiembrie 1927, București) a fost un
inginer, om politic român, președinte al
Partidului Național Liberal, membru de
onoare al Academiei Române din 1923.
 Date biografice
 Ion I. C. Brătianu s-a născut la 20 august 1864 la moșia Florica, în județul
Argeș. A fost cel mai mare fiu al liderului liberal Ion C. Brătianu și fratele
mai mare al lui Vintilă și Dinu Brătianu. În 1907 se căsătorește cu Eliza, fosta
soție a conservatorului Alexandru Marghiloman.
 A avut un copil, Gheorghe I. Brătianu, în afara căsătoriei, cu Maria, văduva
lui Alexandru Cuza (fiul domnitorului Cuza Vodă).
 Pe 4 noiembrie 1927 Ionel Brătianu încetează din viață în urma unei laringite
infecțioase. În urma unei întrevederi cu diplomatul Nicolae Titulescu, Ionel
Brătianu se îmbolnăvește de gripă. Când boala s-a agravat treptat, medicul i-a
recomandat un anume tratament (care s-ar fi dovedit a fi eronat), după care
gripa dispare doar pentru o perioadă de timp. Astfel la numai 63 de ani,
„mâna de fier” care conducea statul român moare în condiții extrem de
suspecte, asemeni regelui Ferdinand, cu câteva luni înainte. Astfel,
conducătorul oficial și cel din umbră ai statului decedează.
 Studii
După ce își susține bacalaureatul la Colegiul Sf. Sava din
București (1882) efectuează, ca voluntar, un stagiu militar de șase
luni, obținând gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului 2
Artilerie.
În paralel frecventează cursurile Școlii de Poduri și
Șosele.
În vara anului 1883 pleacă la Paris pentru completarea
studiilor:
cursant al clasei de matematici speciale A, la Școala
preparatorie Saint-Barbe (1883-1884)
auditor extern al cursurilor Școlii Politehnice (1884-1886)
student la Școala de Poduri și Șosele (1886-1889)
Obține, în 1889, diploma de inginer. Încearcă în zadar, de
două ori, să obțină licența la Sorbona.
 Cariera profesională
Revenit în țară în 1889, este concentrat la cazarma
"Malmaison", unde este înaintat la gradul de locotenent. În
octombrie 1889 se angajează ca inginer specialist în construcția
de căi ferate la C.F.R., în subordinea lui Anghel Saligny.
Pe 7 iunie 1923 este ales membru de onoare al Academiei
Române.
 Cariera politică
Devine membru al Partidului Național Liberal încă din 1895. În același an
candidează la Colegiul I, fiind ales deputat de Gorj. Susține acceptarea în partid
(februarie 1889) a foștilor lideri ai Partidului Social Democrat al Muncitorilor din
România (C. Stere, V.G. Morțun, dr. I.G. Radovici, I. Nădejde) creat în anul 1893.
La Congresul P.N.L. din ianuarie 1909, I.I.C. (Ionel) Brătianu este ales
președinte al partidului, funcție politică pe care o va păstra până la sfârșitul vieții
sale.
La 2 octombrie 1913, Comitetul Executiv al P.N.L. acceptă propunerea
înaintată de Brătianu privind reforma agrară (exproprierea parțială a marii
proprietăți) și electorală (colegiu electoral unic). Aceste propuneri ale liderului
liberal sunt susținute și de o importantă parte a oamenilor de stat ai vremii: Regele
Carol I, conservatorii democrați (care susțin însă niște modificări - două colegii
electorale și expropiere prin cumpărare) și chiar conservatorii "bătrâni" (expropiere
în extremis și în plan electoral acceptă doar o lărgire a bazei colegiilor existente).
A fost conducătorul delegației române la Conferința de Pace de la
Versailles. În această calitate i-a revenit obligația de a răspunde reproșului semnării
de către România a unei păci separate cu Puterile Centrale în 1918 (Pacea de la
Buftea). Abilității sale diplomatice i se datorează lămurirea acestui punct, precum și
convingerea aliaților cu privire la justețea revendicărilor teritoriale ale Regatului
 Lucrări publice
Notre commerce de cereales, 1899
Chestia tramvaielor comunale, 1911
Manifest-program, 2 volume, 1911
România și Peninsula Balcanică, 1913
Situația înternațională a României. Expunere făcută la Adunarea
Deputaților (16-17 decembrie 1919), 1919
Din amintirile altora și ale mele, 1922
Activitatea corpurilor legiuitoare și a Guvernului de la ianuarie 1922
până la 27 martie 1916, 1926

POST MORTEM
Discursurile lui Ion I.C. Brătianu, 4 volume, 1933
Cuvintele unui mare român 1914 - 1927 f.a.
 Mandate
Ministru al Lucrărilor Publice:
31 martie 1897 - 30 martie 1899
14 februarie 1901 - 18 iulie 1902

Ministru al Afacerilor Străine

ad-interim: 9 ianuarie - 18 iulie 1902
18 iulie 1902 - 12 decembrie 1904
ad-interim: 27 decembrie 1908 - 4 martie 1909
27 decembrie 1908 - 4 martie 1909
8-11 decembrie 1916
11 decembrie 1916 - 26 ianuarie 1918
29 noiembrie 1918 - 12 septembrie 1919
22 ianuarie - 6 iulie 1927

Ministru de Interne:
martie 1907 - 27 decembrie 1908
27 decembrie 1908 - 4 martie 1909
4 martie - 5 decembrie 1909
6 februarie - 28 decembrie 1910
ad-interim: 4 martie - 1 noiembrie 1910
30 octombrie 1923 - 27 martie 1926
 Mandate
Ministru de Război:
4 ianuarie 1914 - 15 august 1916
19 ianuarie - 25 martie 1922

Președinte al Consiliului de Miniștri:

27 decembrie 1908 - 4 martie 1909
4 martie 1909 - 28 decembrie 1910
4 ianuarie 1914 - 11 decembrie 1916
11 decembrie 1916 - 26 ianuarie 1918
29 noiembrie 1918 - 12 septembrie 1919
19 ianuarie 1922 - 27 martie 1926
22 iunie - 24 noiembrie 1927
deputat în 1895.
senator în 1911.

•
 Câteva încercări de asasinat a lui
Ion I.C. Brătianu
 În lunga sa guvernare de 12 ani (1876-1888), primul ministru I.C.
Brătianu s-a putut considera un om norocos. Asupra lui s-au încercat
patru atentate. Primul a avut loc în seara zilei de 6 iulie 1877. Singur,
fără pază, se înapoia acasă de la Palatul Cotroceni într-o birjă. Dintr-o
dată, caii au luat-o într-o goană, nebună, de nepotolit, rasturnând
trăsura. Azvârlit pe trotuar, „a rămas ca mort jos, rece şi fără puls cam
vreo trei sferturi de oră”.
 Al doilea atentat s-a petrecut la 2 decembrie 1880. Primul ministru ieşise
de la cameră. Singur, se îndrepta spre casă, când pe neaşteptate un
individ îi înfinge un cuţit în piept. Din fericire lama cuţitului n-a putut
străpunge hainele groase, de iarnă. Încercă o nouă lovitură, dar un
deputat venit în ajutor îl doboară la pământ cu o lovitură în cap. Autorul
era un fost profesor din Târgovişte care voia să răzbune o veche altercaţie
cu Brătianu. Se numea Ion Pietraru.
 Al treilea atentat are loc în luna mai 1886, pe când se întorcea de la Senat
şi era să-i cadă o cărămidă în cap de pe o casă.
 Negustorul care dorea să fie celebrul
asasinândul
pe prim-ministrul ţării
La câteva luni, pe 4 septembrie 1886 are loc cel de-al
patrulea atentat. Iată cum s-au petrecut lucrurile: În micul
târg, pe atunci Râmnicu Sărat, trăia un mărunt negustor,
Stoica Alexandrescu. Deosebit de cheltuitor, fără poftă de
treabă, el devenise falit de două ori. În schimb era invidios pe
succesele colegilor sau prietenilor. Vrea să facă o ispravă de
răsunet care să atragă atenţia asupra lui. Cel mai nimerit i s-a
părut uciderea primului ministru I. C. Brătianu. Tot scriau
ziarele de opoziţie că stă în calea dezvoltării economice a ţării.
Îşi cumpără un pistol şi cu prietenul său, Iordache Tănase zis
Muscalu, se stabileşte în capitală.
 Asupra lui Brătianu se trage cu pistolul
Prima lui încercare de asasinat, chiar în biroul premierului, dă greş. Îşi
schimbă planul urmărind zilnic drumul şi orele de deplasare a lui Brătianu. La 4
septembrie 1886 este pregătit pentru a-l împuşca. Orele 18.30. Se înserase. De la
Ministerul de Interne ieşi Brătianu însoţit de C. F. Robescu, fost director general al
Poştelor şi Telegrafului. Discutând, cei doi au luat-o pe strada Vămii (ce trecea şi prin
locul unde se află azi Piaţa Universităţii) pentru a ajunge în Colţei. Dintr-o săritură,
în faţa primului ministru apare un individ cu un pistol în mână. De la doar câţiva
metri apasă pe trăgaci. Pistolul însă nu ia foc. Cei doi rămân ca de piatră. Trage a
doua oară, dar asupra lui se aruncă sergentul Ioniţă Constantin care avea misiunea
de a-l păzi pe Brătianu. Glonţul pornit din ţeava este deviat şi loveşte cataramă de
oţel a lui Robescu (ulterior acestuia i se va spune „Cataramă”), fără a răni pe cineva.
Atentatorul este arestat. Brătianu este curios să afle motivul încercării de asasinat:
- De ce ai tras în mine băiatule? Ţi-am făcut eu vreun rău?
- Ba nu…
- Atunci de ce ai vrut să mă omori?
- Fiindcă am citit prin ziare că ai făcut mult rău ţării!
- Şi tu te-ai găsit să mă ucizi pe mine ca să scapi ţara de mine?
- Ba am fost pus de un comisar din Râmnicu Sărat!
 Cercetările şi procesul atentatorului
Cercetările încep imediat. Luat „în scurt” Stoica Alexandrescu
mărturiseşte că a primit de la deputatul Iosif Oroveanu din Râmnicu Sărat suma
de 5.000 de lei şi că deţine banii într-o ladă acasă. Autorităţile se deplasează la
domiciliu, dar găsesc lada deschisă şi goală. Oroveanu este arestat. Nu recunoaşte
legăturile cu Alexandrescu, plânge şi este… eliberat. Atentatorul îşi retrăsese cele
declarate! Mai sunt arestaţi printre alţii, Pompiliu Stănescu – agent agricol şi
Iordache Tănase Muscalu.
La 17 decembrie 1886 începe procesul. Martorii apărării ajung la… 160,
în timp ce ai acuzării la 58. Printre avocaţii apărării se vor afla personalităţi ale
timpului cum ar fi Titu Maiorescu, I. Lahovari. După 7 zile, curtea a pronunţat
sentinţele: 20 de ani muncă silnică pentru Stoica Alexandrescu şi un an închisoare
corecţională pentru Tănase Muscalu plus 4.000 de lei plătiţi de cei doi drept
cheltuieli de judecată. Cazul se pare că se încheia simplu în conformitate cu legea.
Şi totuşi, la mai bine de un secol asupra acestei tentative de asasinat mai există
multe semne de întrebare.
rat!
 Viaţa amoroasă a lui
ION I.C. Brătianu
Ion I.C. Brătianu era un bărbat frumos şi inteligent, atras încă din
adolescenţă de femei. Conform unei legende, femeia care l-a format a fost
Elena Văcărescu. Dacă informaţia are un miez de adevăr, atunci nu trebuie
să reprezinte o surpriză felul plăcut, distins şi totodată fermecător cu care a
cucerit numeroase femei din lumea bună.
Elena Văcărescu a fost o femeie urâtă, dar o fiinţă remarcabilă, mai
târziu diplomat de carieră şi membră a Academiei Române. Nu trebuie
uitată şi prezenţa ei în viaţa principelui moştenitor Ferdinand, care s-a
îndrăgostit nebuneşte de ea şi a cerut-o în căsătorie , dar opoziţia regelui Carol
a dus la ruperea brutală a logodnei secrete dintre cei doi.
.
 Una din nenumăratele legături ale lui Ion, cea cu Maria
Moruzi– văduva fiului lui Cuza, Alexandru – a generat
complicaţii, prin naşterea lui Gheorghe I. Brătianu. Ionel s-a
căsătorit cu principesa Moruzi, dar, după oficierea cununiei
religioase, a intentat, chiar a doua zi, acţiunea de divorţ. În acest
fel l-a recunoscut pe Gheorghe Brătianu ca fiul său legitim.
Relaţiile dintre tată şi fiu au fost sporadice, deoarece
mama nu îngăduia contactele dintre cei doi. Abia după 1918,
Gheorghe Brătianu îl va frecventa pe Ionel Brătianu, cerându-i
sfatul şi sprijinul. În ciuda unor divergenţe politice, Gheorghe
Brătianu a fost un urmaş demn al tatălui său şi poate că, într-o
altă conjuctură decât dictatura, ar fi fost nu numai un mare
istoric, dar şi un devotat prim-ministru.
După mai multe aventuri galante, Ionel Brătianu s-a
căsătorit, în 1906, cu Eliza Stirbey, pe care a determinat-o să
divorţeze de Alexandru Marghiloman, cunoscutul fruntaş al
Partidului Conservator
 Marea iubire
Dar femeia care l-a iubit probabil cel mai mult pe Ion
Brătianu şi alături de care a condus România a fost Regina Maria.
Înconjurată mereu la palat de femei şi de bătrâni, principesa Maria
s-a revoltat împotriva vieţii austere din palatul lui Carol I încercând
să-şi recapete libertatea. L-a întâlnit la Gherghiţa, nu întâmplător,
pe Ionel Brătianu, singurul om sub 40 de ani, iar bărbatul acesta a
impresionat-o.
Pentru a proteja o iubire curată şi de o romantică frumuseţe,
principesa a simulat o corespondenţă intimă cu un prinţ rus, iar
Brătianu a dus până în pragul căsătoriei relaţia cu prietena Mariei,
multimilionara Pauline Astor.
 Marea iubire
Inteligenţi şi foarte uniţi, Maria şi Ionel Brătianu au reuşit să
înşele mulţi ani suspiciunile adversarilor. Oricum, a-i face pe toţi să
creadă că naţionalistul Ionel Brătianu se putea căsători cu
multimilionara americană şi se va stabili în Statele Unite, a fost cel
mai haios renghi jucat de doi oameni atât de serioşi!
În faţa responsabilităţii publice pe care o aveau şi pentru a
evita un scandal, Brătianu şi Maria au decis să treacă relaţia lor într-
o prietenie matură, niciodată stinsă, trâind şi ei drama personală a
oamenilor care au o datorie faţă de ţară.
 Bibliografie
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_I.C._Br%C4%83tianu
 https://www.lovendal.ro/wp52/marele-i-c-bratianu-era-sa-fie-asasinat-de-
patru-ori/