Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bratianu
Scoala de provenienta:
După restaurarea rusească și otomană, la puțin timp după aceea, s-a mutat în exil, refugiindu-se
la Paris, dorind să influențeze opinia publică franceză în favoarea uniunii propuse și autonomia
principatelor dunărene.
În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Brătianu a fost un lider liberal
proeminent. A asistat în 1866 la demiterea lui Cuza și la alegerea Prințului Carol I al României,
sub domnia căruia a avut mai multe mandate ministeriale în următorii patru ani. A fost arestat
pentru complicitate în revoluția din 1870, dar eliberat la scurt timp.
În 1876, ajutat de Constantin A. Rosetti, a format un cabinet liberal, care a rămas la putere până
în 1888, fiind ministru în timpul Războiul Ruso-Turc din 1877, Congresului de la Berlin,
formarea Regatului Român, revizuirea constituției și alte reforme.
După 1883, Brătianu a fost singurul lider al liberalilor, cu ajutorul lui C.A. Rosetti, prietenul și
aliatul politic al său timp de aproape patruzeci de ani.
În anul 1886 a avut loc atentatul împotriva primului ministru Ion C. Brătianu în timp ce
mergea agale pe jos, pe o stradă in București, împreună cu Constantin F. Robescudeputat și viitor
primar al Capitalei. Atentatul a eșuat iar agentul secret care îi însoțea pe cei doi l-a arestat pe
agresor.
A avut opt copii împreună cu Pia Brătianu: Florica, dispărută la numai 3 ani, Sabina
(1863-1941, căsătorită cu doctorul Constantin Cantacuzino), Ion (1864-1927, de cinci ori prim-
ministru, cel mai mare om politic și de stat al României), Constantin (1867-1950, inginer
constructor și agronom, ultimul președinte al PNL), Vintilă (1867-1930, prim-ministru, primar
modernizator al Capitalei, Maria (1868-1945, mama poetului Ion Pillat), Tatiana (1870-1940) și
Pia (1872-1946, căsătorită Alimăneșteanu)