C.A.

ROSETTI
Constantin Alexandru Rosetti (1816-1885)– deseori numit C. A. Rosetti – a fost un om politic și
publicist român, unul din conducătorii Revoluției de la 1848 din Țara Românească și puternic militant al luptei
pentru Unirea Principatelor Române.

Originea. Studiile la Paris

C. A. Rosetti, descendent al unei vechi familii boiereşti, era fiul lui Alexandru Rosetti şi al Elenei Obedeanu.
Acesta studiază la Liceul „Sfântul Sava”, apoi în 1833 se înscrie în armată, devenind adjutant al
domnitorului Alexandru D. Ghica, dar va demisiona trei ani mai târziu. Este unul dintre întemeietorii Societăţii
Filarmonice şi ai Teatrului Naţional, remarcându-se şi ca actor. În 1842 este numit şef al poliţiei din Piteşti, apoi
devine preşedinte al Tribunalului comercial din Bucureşti.
• 1845 -Rosetti pleacă la Paris pentru a-şi continua studiile, frecventează cursurile de la Collège de France, unde
este influenţat în gândirea sa politică de Edgar Quinet şi Jules Michelet. Aici se iniţiază în practica masonică şi
participă la constituirea Societăţii studenţilor români de la Paris.
• 1847- Se căsătoreşte cu Mary Grant, cea care a fost modelul tabloului „România revoluţionară” pictat de C. D.
Rosenthal, prietenul lui Rosetti. În asociere cu Eric Winterhalder, Rosetti a pus bazele unei tipografii, a deschis
o librărie şi a editat ziarul revoluţionar „Pruncul român”.
Lider al revoluţiei de la 1848
Exponent al generaţiei paşoptiste, C. A. Rosetti se numără printre participanţii cei mai activi la revoluţia din 1848 în Muntenia. Este numit membru
al Comisiei executive din cadrul Comitetului revoluţionar, având răspunderea pentru acţiunile revoluţionare din Bucureşti.
9 iunie 1848- arestat de catre autoritati, iar a doua zi este eliberat de revoluţionari, şi devine prefect al Poliţiei Capitalei de la 11 iunie 1848, secretar al
guvernului provizoriu şi director în Ministerul din Lăuntru, în timpul scurtului mandat al Locotenenţei Domneşti. Trimis în septembrie 1848 ca
delegat, împreună cu alţii, în tabăra turcească, pentru a protesta împotriva restabilirii Regulamentului Organic, a fost arestat de otomani.
După înfrângerea mişcării revoluţionare, Rosetti pleacă în exil, unde stabileşte legături cu oameni politici şi de cultură francezi, susţinând cauza
românească.

Aripa radicală. Ultimii ani din viata

În timpul marii guvernări liberale, Rosetti este numit preşedinte al Adunării Deputaţilor, poziţie din care promulgă Declaraţia de Independenţă a
României (10 mai 1877), în acelaşi an fiind şi pentru scurt timp primar al Capitalei. În ultimii ani din viaţă ocupă şi fotoliul Ministerului de Interne,
urmărind însănătoşirea administraţiei judeţene, foarte coruptă la acea vreme.
• 1884, Ion C. Brătianu a stăruit pentru o nouă revizuire a Constituţiei, în care să fie stipulată noua titulatură a ţării, Regatul României, dar care să
consfinţească şi o nouă lege electorală prin reducerea colegiilor de la IV la III, măsură care era evident în favoarea burgheziei.
• Constantin A. Rosetti a considerat această lege ca fiind nedemocratică, astfel că s-a produs ruptura politică între cei doi vechi prieteni şi fondatori
ai liberalismului român1esc. Rosetti a creat o disidenţă în sânul partidului, grupată în jurul ziarului „Lupta”, care după decesul fruntaşului
radical (1885) va fi continuată de Gheorghe Panu sub forma Partidului Democrat Radical (16 aprilie 1888).
• C. A. Rosetti se stinge din viaţă pe 8 aprilie 1885, la vârsta de 69 de ani