Barbu Stefan

Clasa a XI a G

Teohavi Georgescu

Teohari Georgescu a fost un lider comunist român, care a

îndeplinit funcția de ministru de interne al României între anii
1945-1952.
S-a născut în anul 1908 la București. A urmat primele două clase
la Liceul „Sfântul Sava” din București și la Școala Profesională de
Arte Grafice. După serviciul militar la scoala de subofiteri din
Oradea, a lucrat la atelierele tipografice "Cartea Românească".
În anul 1940 a fost instruit la Moscova, sub coordonarea lui
Gheorghi Dimitrov, ca activist al Internaționalei Comuniste. După
unele surse, după ocuparea României de către armata sovietică,
primea instrucțiuni direct de la generalul Fedicikin, șeful
agenturii sovietice din România după 1944, având ca obiectiv să se infiltreze și să
"comunizeze" Siguranța, Jandarmeria și Serviciul Special de Informații. Deoarece s-a
considerat că și-a dus la îndeplinire misiunea, la 6 martie 1945 a fost răsplătit, devenind
ministru de interne în guvernul Groza.
In 1929 a fost membru al Partidului Comunist.
Siguranța îl arestează în 1933 pentru activitățile sale, dar reușește să scape doar cu două
luni de închisoare. După aceea a lucrat ca tipograf la Adevărul și la Imprimeriile Naționale.
În 1940 a ajuns la Moscova, unde a fost instruit de agenții NKVD sub coordonarea lui
Gheorghi Dimitrov, secretarul general al Internaționalei Comuniste, în tactici de codificare și
a transmiterii mesajelor secrete. Se întoarce în țară și în aprilie 1941 este arestat din nou.
De data aceasta este condamnat la zece ani de închisoare.
După 23 august 1944 devine subsecretar de stat la Ministerul de Interne, iar de la 6 martie
1945 titularul acestui departament, până în 1952.
În ziua de 27 octombrie 1948 a condus ședința de la Ministerul de Interne în care a fost
luată decizia arestării episcopilor catolici din România și desființarea Bisericii Române Unite
cu Roma. Conform stenogramei ședinței respective ministrul Georgescu i-a numit pe
episcopii catolici „bandiți” care ar fi trebuit „lichidați” încă mai devreme.
"Pe linie de partid" - a fost membru al Secretariatului, al Biroului Politic și al Comitetului
Central al PCR. Încă din 1952, trei din cei patru membri ai Secretariatului Biroului Politic al
PCR au fost criticați în cadrul Plenarei CC al PCR din 19 februarie - 1 martie, fiind „demascați”
ca „deviatori de dreapta”.
 La 18 februarie 1952 a fost arestat pentru „deviere de
dreapta”, însă nu a fost condamnat. În schimb, nu a mai ocupat
de atunci nici o funcție de conducere în partid și a devenit
director la "Cartea Românească", numită "Întreprinderea
poligrafică 13 decembrie 1918", după venirea la putere a
comuniștilor. A fost director al întreprinderii între 1953-1972.
Teohari Georgescu a fost reabilitat în 1968.
A decedat la 31 decembrie 1976, la București.
Există însemnări potrivit cărora Teohari Georgescu, în
perioada în care era ministru, a fost implicat indirect în cel mai
mare jaf al României. În 1945, acesta și-a adus doi prieteni,
Voinescu și Cairo, pe care i-a înscris în Partidul Comunist. Cei
doi au dat cea mai mare spargere din istoria țării. Au jefuit, ca
în filme, sediul BNR Brașov și au furat un milion de dolari și 300 de cocoșei de aur.Tâlharii au
fost opriți de brigada „Fulger”, o trupă de elită condusă de comisarul Eugen Alimănescu,
după luni întregi de căutări.