Sunteți pe pagina 1din 4

Referat despre Iosif Stalin

I INTRODUCERE

Iosif Stalin (1879-1953),secretar general al partidului Comunist din Uniunea


Republicilor Sovietice (URSS)din 1922 in 1953, a fost un conducător
despotic care mai mult ca orice individ a modelat trasaturile ce caracterizau
regimul sovietic şi a dat o forma direcţiei Europei după al doilea război
mondial.

Stalin s-a născut sub numele de Iosif Vissarionovich Dzhugashvili in oraşul


Gori, Georgia, care la acea vreme era parte integranta a Imperiului Rus. El
al treilea si singurul copil supravieţuitor a unui ciubotar si a unei casnice.

II Stalin – Tânăr Revoluţionar

Stalin si-a început studiile la seminar ca un bun si devotat creştin ortodox. El


a fost curând expus ideilor radicale ale colegilor săi si a început sa citească
cărţi interzise bazate pe opera germanului Karl Marx.

In 1912 Lenin la ridicat pe Stalin, care pe acum avea pseudonimul de „om de fier”, la
conducerea Comitetului Central al Partidului Bolşevic. La cererea lui Lenin,
Stalin scrie opera sa teoreticã, Marxismul si Întrebarea Naţionalã. Stalin a
fost arestat si trimis in Siberia înainte ca eseul sa fie publicat in 1913.

Stalin a fost eliberat din exil după răsturnarea monarhiei ruse în


Februarie (sau Martie, după calendarul nou). Merge la Petrograd, unde
devine membru al biroului Comitetului Central al partidului. Aici ia controlul asupra ziarului
partidului Pravda (Adevărul).

Deşi nu a jucat un rol proeminent in guvernul bolşevic nou format in


Octombrie (Noiembrie – stil nou), Stalin a devenit membru al Comisariatului
Sovietic al Oamenilor. Lui Stalin i s-a dat o funcţie cu importantã vitala – probleme
naţionale – intr-un timp în care bolşevicii încercau sã păstreze teritoriile din
fostul imperiu rus. Funcţia lui Stalin a fost cruciala in victoria bolşevicã din
timpul Războiului Civil Rus (1918-1921). In 1919 a fost ales membru al
corpului decizional din Comitetul Central si al corpului organizational al
comitetului. Ca si comisar politic in Armata Roşie in războiul civil , Stalin a
condus activităţii militare împotriva Forţelor Albe din frontul de vest
conduse de generalul Pyotr Wrangel. In timpul războiului dintre Rusia si
Polonia (1920 – 1921), deciziile sale ca comisar politic s-au finalizat cu un
conflict cu comisarul de război Leon Trotsky. Intre timp, Stalin, a cărui prima
nevasta a murit in 1907, s-a recăsătorit cu Nadezhda Alliluyeva in 1918 si s-a
mutat cu guvernul de la Petrograd la Moscova.

III DICTATORUL SOVIET

După victoria bolşevicilor in războiul civil, Stalin s-a ocupat de treburi


organizatorii si administrative. Fiind comisar incã din 1919, Stalin si-a păstrat postul
până in 1923, chiar daca a fost ales in 1922 secretar al partidului comunist.
Aceasta ii oferea controlul asupra întâlnirilor si astfel pune bazele puterii
sale politice. Comportamentul agresiv a lui Stalin la adus pe acesta in
conflict cu Lenin, care înainte de moarte in 1924 scrie testamentul sãu
politic in care zvoneşte neîncrederea sa in Stalin. In testament Lenin
exprima îndoiala ca Stalin si-ar putea folosi puterea, si cere înlăturarea lui
din post. Lui Stalin i se îngăduie sã primească testamentul, in timp ce acesta
coalizează cu Lev Kamenev şi Grigory Zinovyev pentru al exclude de la pe Trotsky.
După ce reuşeşte in 1928 sã-şi înlăture adversari se întoarce împotriva
aliaţilor Bukharin şi Rykov. In 1929 Stalin a reuşit prin manevre politice sã-şi
înlăture adversarii şi sã devină lider al URSS.

IV POLITICA INTERNA

In1920 Stalin a stabilit Noua Politicã Economica (NPE), pe care Lenin o introduce in
1921 pentru a facilita reînflorirea postbelicã. Rata creşterii economice era in declin
şi ţărani nu produceau destul grâu pentru a satisface cererea. In loc de a le
da ajutor ii obliga sa lucreze pe ferme colective. In paralel Stalin începe o
industrializare densa mai întâi printr-un program de cinci ani început in
1928. Stalin credea ca Uniunea Sovieticã trebuie sã se industrializeze rapid
pentru a intãri puterea comuniştilor şi pentru a se putea apăra de eventuali
inamici.

Deşi era dictator Stalin se temea pentru eventuale conspiraţii mai


ales ca nevasta lui se sinucide in 1932. Stalin începe „curăţarea” partidului
incã din decembrie 1934 când ordonã asasinarea şefului de partid Sergey
Kirov in Leningrad. Chiar daca „curăţarea” a început prim arestări selective
in 1934 şi 1935, in 1936 Poliţia Secretã Sovieticã aresta şi executa membri ai
partidului cu miile. Înalt mediatizatele judecări ale conducătorilor partidului
— inclusiv Kamenev, Zinovyev, si Bukharin — au fost ţinute la Moscova şi se
finalizau prin executarea membrilor pe baza acuzaţiilor false. In 1937 şi
1938 teroarea s-a răspândit peste tot in societatea rusã, inclusiv intre
comandanţii militari. Estimări ale celor arestaţi şi executaţi intre 1936 şi 1938
se ridicã intre 1.5 milioane şi 7 milioane. Nenumăraţi alţii au fost închişi in
lagăre de munca forţata. In 1938 teroarea a încetat. Oricum, decimarea
posturilor militare au lăsat Rusia vulnerabila invaziei lui Hitler din al doilea
Război Mondial.

V POLITICA EXTERNA
In 1930 Stalin prin politica sa încearcă sa facă un front comun in E
Europei anti-fascist dar renunţa la idee in 1939 când semnează o alianţa cu
germanii in august. Prin Pactul de neagresiune sovieticii şi nazişti împărţeau
Europa în doua sfere de influenta; sovieticii au permis Germaniei sã invadeze
Polonia cu condiţia cã nu se vor atinge de teritoriul rus. In ciuda avertismentelor,
Stalin este luat prin surprindere de atacul german din iunie 1941 când
germani lansează operaţiunea „Barbarossa”. Ruşii nu erau pregătiţi pentru
atac şi pierd foarte mulţi oameni in bãtãlii precum: Stalingrad in ianuarie 1943. In
1945 germani se retrag şi odată cu ei sovieticii pătrund in E Europei. Cu
acordul Aliaţilor sovietici eliberează mai multe tari unde instaurează
regimuri comuniste lăsând astfel „cortina de fier” intre E şi V Europei.
VI ULTIMI ANI

In 1950 Stalin era bolnav atât fizic cat şi psihic şi absentează mult de la
lucrările guvernului de la Kremlin. Subalternilor lui Stalin le era frica sa nu
cada victima paranoiei crescânde. In ianuarie 1953 Stalin ordona arestarea
unor doctori din Kremlin pentru ca ar fi încercat uciderea oficialilor sovieţi.
Pe când un nou val de teroare părea iminent Stalin moare datorita unei
congestii cerebrale in martie. In încercarea de a repara anumite abuzuri
urmaşii lui Stalin au acţionat rapid şi eficient. Nikita Khrushchev, care la
înlocuit pe Stalin la putere a denunţat metodele de conducere si teoriile
politice ale lui Stalin intr-un discurs ţinut in cadrul celui de al 20 – lea
Congres al Partidului din 1956.

S-ar putea să vă placă și